Contestaţie la executare. Decizia nr. 536/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 536/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-04-2012 în dosarul nr. 536/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.536
Ședința publică din data de 10.04.2012
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTORI - C. M.
- R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta-contestatoare . cu sediul în Ploiești, ., ..7, jud. Prahova și de recurentul-intimat I. L. A. domiciliat în Ploiești, ., ..38, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.7866/20.07.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata U. Ț. B. cu sediul în Ploiești, ..8, jud. Prahova.
Cererea de recurs timbrată cu suma de 97,50 lei taxă de timbru și 0,50 lei timbru judiciar, anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta contestatoare reprezentată de avocat A. E. și intimatul I. L. reprezentat de avocat R. C., lipsind intimata U..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat A. E., invocă excepția nulității recursului declarat de recurentul-intimat, nefiind formulat și motivat în termen.
Avocat R. C., arată că nu își însușește recursul declarat de parte.
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recursului recurentului intimat, urmând a se pronunța asupra excepției odată cu soluționarea pe fond a recursului.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului.
Avocat A. E., pentru recurenta contestatoare, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, arată că motivarea s-a făcut dosar asupra cheltuielilor de judecată, rezultă din sentința recurată că, creanța nu este certă lichidă și exigibilă, nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere privind nulitatea actelor, inclusiv poprirea, că rapoartele de executare au fost efectuate anterior, nu s-a pronunțat asupra executării silite, intimatul s-a angajat într-un loc de muncă, urmărind să obțină alte salarii. Solicită casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare și admiterea excepției netimbrării recursului.
Reprezentantul intimatului I. L. A., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, arată că singura critică adusă instanței de fond ar fi că nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, arată că prin probele administrate s-a constatat că efectiv actele de executare au fost efectuate conform dispozițiilor imperative, mai arată că drepturile salariale neachitate trebuie recuperate de intimat, din expertiza rezultă sumele concrete. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/ 281/2010 contestatoarea . a solicitat anularea formelor de executare silita si întoarcerea executării silite in dosarul nr. 292/2010 al, de Biroul Executorului Judecătoresc Goslan M., in dosarul ca urmare a cererii de executare silita formulata de creditorul I. L. Adriance a dus la poprirea conturilor contestatoarei de la terțul poprit U. T. B..
Contestatoarea mai arata ca in dosarul de executare nr. 292/2010 al B. Goslan M., creditorul I. L. A. a pus in executare sentința civila nr. 252/19.02.2010 pronunțata de Tribunalul Prahova si, s-a procedat la poprirea conturilor contestatoarei, pana la concurenta sumei totale de 79,998,99 lei, reprezentând drepturi bănești cuvenite si neacordate, conform expertizei extrajudiciare, respectiv cheltuieli executare silita, conform procesului verbal de cheltuieli executare emis in data de 18.08.2010.
Susține contestatoarea că, astfel somația emisa in data de 18.08.2010 a fost comunicata către debitoare in data de 25.08.2010 și tot în data de 18.08.2010 a fost emisa dispoziția de poprire către terțul poprit si înregistrata la acesta in data de 20.08.2010, dispoziție de poprire care, insa, nu a fost comunicata si debitoarei
Contrar dispozițiilor legale, terțul poprit a procedat chiar in data de 20 aug.2010 la virarea către B. Goslan M. a sumei de 80.050 lei, cu toate ca somația a fost comunicata debitoarei abia in data de 25 aug.2010.
De asemenea, s-a procedat la executarea silita, fara a se avea in vedere dispozițiile art. 379 c.pr.civ., creanța nefiind certa, lichida si exigibila, in titlul executor mentionandu-se doar obligația debitoarei de a plați reclamantului drepturile bănești egale cu salariul indexat, majorate si reactualizate, precum si plata altor drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, fara insa a se preciza in concret care este cuantumul acestor sume.
In ceea ce privește cheltuielile de executare menționate in procesul verbal din data de 11.12.2006, solicitam a se face dovada avansării tuturor acestor cheltuieli, astfel cum prevăd dispozițiile legale.
La data de 07.09.2010 contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite.
La data de 09.12.2010 creditorul I. L. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de executare 292/2010 al B. M. Goslan.
La termenul din 9.12.2010 instanța a dispus conexarea dosarului nr._/281/2010 la dosarul de fata având in vedere strânsa legătură dintre cele două dosare, iar la data de 03.02.2011, instanța a admis excepția de litispendența intre dosarul_/281/2010 la prezenta cauza având același obiect, părți si cauza.
La același termen intimatul a renunțat la excepția inadmisibilității acțiunii, iar contestatoarea la solicitarea de suspendare a executării.
Prin sentința civilă nr. 7866/20.07.2011 Judecătoria Ploiești a admis în parte contestația la executare principală și conexată, a anulat în parte somația nr. 292/18.08.2010, procesul verbal de cheltuieli de executare din 18.08.2010 si și procesul verbal din 14.09.2010 cu privire la cheltuielile de executare, a constatat ca contestatoarea datorează in cadrul acestei executări silite suma de_ lei debit neachitat si 3763,22 lei cu titlu de cheltuieli de executare, având in vedere diminuarea onorariilor de avocat si executor judecătoresc conform dispozițiilor legale, in total suma de_,22 lei și, pe cale de consecință, a anulat si celelalte acte de executare in parte sub aspectul cheltuielilor de executare.
Totodată, instanța a dispus întoarcerea executării silite cu privire la sumele ce depășesc debitul total de_,22 lei si a respins celelalte capete ale contestației, ca neîntemeiate, obligând intimata la plata in parte cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei, către contestatoare.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că prin poprirea bancară începută în dosarul de executare nr. 292/2010 al B. Goslan M., creditorul I. L. A. a pus in executare sentința civila nr.252/ 19.02.2010 pronunțata de Tribunalul Prahova si, s-a procedat la poprirea conturilor contestatoarei pana la concurenta sumei totale de 79,998,99 lei, reprezentând drepturi bănești cuvenite si neacordate, conform expertizei extrajudiciare, respectiv cheltuieli executare silita, conform procesului verbal de cheltuieli executare emis in data de 18.08.2010.
Precizează instanța de fond că, astfel somația emisa in data de 18.08.2010 a fost comunicata către debitoare in data de 25.08.2010 și tot in data de 18.08.2010 a fost emisa dispoziția de poprire către terțul poprit si Înregistrata la acesta in data de 20 aug.2010, dispoziție de poprire care, insa, nu a fost comunicata si debitoarei, ceea ce înseamnă că terțul poprit a procedat contrar dispozițiilor legale la virarea către B. Goslan M. a sumei de 80.050 lei, cu toate ca somația a fost comunicata debitoarei abia in data de 25.08.2010.
Mai arată prima instanță că în cauza, s-a dispus executarea silita si s-au întreprins toate formele de executare pentru suma totala de 79.998,99 lei, din care_,35 rate leasing restante, cheltuieli cu asigurări, cheltuieli de evaluare, de recuperare si executare si 3260,66 lei cheltuieli de executare, fiind stabilite prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor din 18.08.2010, cheltuieli de executare de 7.557,69 cu TVA inclus si alte cheltuieli de 6.564,30 lei, iar, pentru stabilirea debitului principal de_ lei a fost efectuata expertiza in specialitatea contabilitate M. E..
Motivează instanța de fond că problema de drept ridicată în cauza de față este de fapt posibilitatea instanței de a aprecia asupra cuantumului cheltuielilor de executare.
Astfel, în ceea ce privește această posibilitate a instanței de a aprecia asupra cuantumului cheltuielilor de executare în primul rând instanța reamintește principiul general enunțat de art. 373 al. 3 C.pr.civ. anume că, în lipsa unei prevederi exprese a legii, orice aspect al executării silite poate fi supus aprecierii instanței. În al doilea rând aprecierea asupra cuantumului cheltuielilor de executare înseamnă, pe de o parte, stabilirea legalității acestor cheltuieli, iar, pe de altă parte, aprecierea utilității sau oportunității acestor cheltuieli. Primul aspect înseamnă o apreciere de principiu abstractă, al doilea o apreciere concretă, de la caz la caz.
Totodată, în ceea ce privește legalitatea cheltuielilor de executare instanța reține că potrivit art. 3717 al. 2 C.pr.civ. cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului, care, potrivit tezei finale a acestui text de lege, va fi ținut la plata cheltuielilor de executare chiar și în ipoteza plății de bună voie. Deci este legal a se percepe cheltuieli de executare pentru o plată ulterioară somației de executare. Nu are relevanță avansarea efectivă a cheltuielilor de executare pentru a fi pretinse aceste cheltuieli de executare, pentru că art. 3717 al. 4 C.pr.civ. dă putere executorie procesului verbal întocmit de executor în acest sens fără a condiționa această putere executorie de avansarea efectivă cheltuielilor de către creditor. Aceasta deoarece cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului, deci la final în patrimoniul său trebuie să se reflecte această creanță!
Cuprinsul cheltuielilor de executare nu este prevăzut de lege în mod direct, dar el se deduce din scopul efectuării acestor cheltuieli, fiind vorba de orice cheltuială făcută de creditor orientată spre scopul de a obține încasarea creanței sale de la debitor. Astfel este legal a fi cuprins în conținutul cheltuielilor de executare costurile de transmitere prin poștă a actelor de executare, costurile executorului judecătoresc pentru realizarea acestor acte, onorariul executorului (la care acesta are dreptul potrivit art. 37 din Legea nr. 188/2000), onorariul avocatului angajat să asiste/reprezinte partea în procedurile de recuperare a creanței (fiind tot o asistență juridică, executarea silită făcând parte, ca ultima etapă, din procesul civil).
Legalitatea onorariului avocatului nu este circumscrisă unor onorarii maximale, între fiecare persoană și avocatul său rămânând a se aplica principiul libertății contractuale. De aici nu trebuie trasă concluzia extrem de greșită, că acest contract de asistență juridică nu poate fi controlat de instanță. Nu există nicio specie de contracte care să scape controlului judecătoresc . Oricum în cauză nu fac obiectul direct al aprecierii instanței nici legalitatea a însuși contractului de asistență juridică, nici executarea prevederilor acestui contract între părțile sale.
Referitor la oportunitatea sau utilitatea acestor cheltuieli instanța a reținut că are puterea de a aprecia asupra nivelului cheltuielilor de executare fixat de executor prin procesul verbal de cheltuieli de executare deoarece: orice act al executorului este supus controlului instanței de judecată potrivit art. 399 C.pr.civ., actele de executare silită sunt acte din cadrul procesului civil (întocmite în faza executării silite), deci trebuie întocmite cu bună credință în baza art. 723 al. 1 C.pr.civ. (care oricum nu face decât să enunțe expres un principiu general de drept). Rezultă că instanța, apreciind asupra bunei credințe a creditorului și chiar a executorului care acționează pentru onorariul său, va putea aprecia asupra nivelului cheltuielilor de executare nefiind ținută de nivelul stabilit de comun acord de creditor și executor. Practic art. 274 C.pr.civ. își găsește aplicarea în esența regulilor sale și în materia executării silite pentru că executarea silită este parte componentă a procesului civil (nu este de trecut cu vederea că în considerarea acestui argument însuși onorariul avocatului a fost considerat o cheltuială de executare, pentru că altfel costurile unui mandat revin mandantului, iar nu altei persoane). executorul judecătoresc care acționează în câștigarea onorariul său se găsește sub acest aspect într-o situație similară, el devenind direct interesat de sumele de executat. În plus art. 37 din Legea nr. 188/2000 stabilește onorarii maximale, iar nu onorarii fixe ce ar trebui achitate exact în suma stabilită de lege.
De asemenea dacă se recunoaște posibilitatea unor procese verbale suplimentare de cheltuieli de executare tocmai pe considerentul că la începutul executării nu se poate prefigura precis totalitatea cheltuielilor, atunci trebuie recunoscut că acest principiu funcționează în dublu sens, pentru că imposibilitatea de prefigurare a cheltuielilor se poate datora nu numai îngreunării executării, dar și ușurării acesteia. Cu alte cuvinte procesul verbal de cheltuieli de executare stabilește un cuantum provizoriu al acestor cheltuieli, cuantum raportat la nivelul creanței și la actele de executare (număr, tip, complexitate) ce se poate prefigura de la caz la caz că sunt necesare (în funcție de tipul creanței, tipul urmăririi necesare, etc.).
A susținut instanța de fond că nivelul cheltuielilor de executare stabilit provizoriu, la începutul executării, prin procesul verbal contestat, nu deviază de la cele menționate mai sus, însă față de survenirea unei plăți silite prin poprire a creanței din partea debitorului este clar că executarea silită a fost ușurată până la maximul posibil, adică de tot, condiții în care debitorul nu poate fi ținut a suporta cheltuieli mai mari decât un nivel rezonabil, nivel care să țină cont pe de o parte că în dosarul de executare s-au efectuat doar somația și niște popriri bancare (și apoi înștiințări de încetare a popririlor), dar, pe de altă parte, și de culpa în executare a debitorului.
Limitele rezonabilității impun ca onorariul de avocat pus în sarcina de plată a contestatoarei-debitoare a creanței principale să fie micșorat cu 5700de lei (aspect care nu impietează în niciun mod asupra derulării contractului de asistență, pentru că privește doar raportul juridic dintre intimata-creditoare și contestatoarea-debitoare, nu și cel dintre intimată și avocatul său). Suma de 800 lei pentru cheltuieli cu avocatul raportat la nivelul creanței principale, culpa debitoarei, dar și efectiv actele de executare întreprinse apare ca rezonabila, mai ales ca in afara depunerii cererii de executare la executorul judecătoresc si obținerea unei copii conforme cu originalul a deciziei de executat, avocatul nu a mai întreprins alte acte in derularea executării silite, restul fiind îndeplinite de executorul judecătoresc direct.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecătoresc, instanța de fond a reținut că potrivit Ordinului Ministrului Justitiei nr. 255/2006 in anexa 1 potrivit liniutei 3 pct 1, pentru executarea sumei de bani de_ lei, onorariul executorului este de maximum 3% din suma solicitata, astfel încât onorariul maxim ar fi fost de 2450,62 lei cu TVA inclus, astfel incat onorariul stabilit la suma de 7557,69 lei TVA inclus depaseste acest maxim si va fi diminuat la suma maxim legal admisa de 2450,62 lei TVA inclus, împrejurări în raport de care se impune admiterea în parte a contestației la executare principală și conexată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât contestatoarea . cât și intimatul I. L. A..
În motivarea recursului său recurenta contestatoare a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere că actele de executare încalcă dispozițiile art.379 cod pr. civilă, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă în condițiile în care în titlul executoriu nu se precizează în concret care este cuantumul drepturilor bănești pe care a fost obligată să le plătească, caz în care nu se putea stabili creanță prin efectuare unei expertize salarizare în cadrul executării silite, ci se impunea ca intimatul să solicite lămurirea întinderii dispozitivului, astfel că actele de executare sunt abuzive și lovite de nulitate.
Precizează recurenta că, actele de executare sunt lovite de nulitate conform art.391 cod pr. civilă și față de împrejurare că nu i-au fost comunicate, respectiv expertiza contabilă salarizare, prin acre s-a stabilit suma datorată și dispoziția de poprire către terțul poprit, instanța reținând astfel corect că terțul poprit a procedat contrar dispozițiilor legale la virarea către executorul judecătoresc a sumei de 80.050 la data de 20.08.2010 deși somația i-a comunicată debitoarei abia la 25.08.2010.
Susține recurenta că în mod eronat instanța a reținut că executarea silită poartă asupra sumei totale de 79.998,99 lei din care 12.436,35 lei rate leasing restante, cu asigurări cheltuieli de evaluare, de recuperare și executare, și 3260,68 lei cheltuieli de executare, fără a exista dovezi.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța a reținut în mod limitativ în cuprinsul considerentelor împrejurarea că problema de drept ce se ridică în cauză este de fapt posibilitatea instanței de a aprecia asupra cuantumului cheltuielilor de executare, deși s-au invocat mai multe aspecte care nu au fost motivate.
Mai arată recurenta că instanța nu a analizat expertiza salarizare efectuată în cauză și care a dovedit modul defectuos în care s-a întocmit raportul de expertiză în cadrul executării silite și care a calculat salariul până la data de 01.09.2010 și nu până la data angajării intimatului la o altă societate cum era corect.
Critică recurenta și faptul că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea intimatului doar la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din onorariul de avocat, omițând să se pronunțe și cu privire la obligare intimatului la plata onorariului de expert.
În motivarea recursului să, recurentul intimat a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus diminuarea onorariilor de avocat și de executor judecătoresc, având în vedere debitul pe care i-l datorează contestatoarea de 65.877 lei, deși onorariul executorului se afla în baremul prevăzut de legea cadru care reglementează desfășurarea activități acestuia, iar onorariul de avocat era proporțional cu volumul de muncă depus de apărătorul său, un volum extrem de mare având în vedere că inițial a procedat la toate formele de executare silită, inclusiv la sechestrarea bunurilor debitoarei și vânzarea lor în cadrul unor licitații publice.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 07.09.2011.
La data de 10.04.2012, instanța a invocat din oficiu excepția netimbrarii recursului declarat de către recurentul intimat.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 c.pr.civila, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca recursul declarat de recurenta contestatoare este nefondat, si netimbrat recursul declarat de recurentul intimat, pentru următoarele considerente.
Prin sentința civilă nr.252/19.02.2010 a Tribunalului Prahova s-a admis în parte acțiunea formulată de intimatul I. L. A., sens în care s-a dispus reintegrarea intimatului în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă și obligarea contestatoarei din prezenta cauză să plătească intimatului drepturile bănești egale cu salariul indexat, majorate și reactualizate, precum și plata altor drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, titlu executoriu cu privire la care intimatul prin intermediul B. M. Goslan a solicitat executarea silită, cerere încuviințată prin încheierea din data de 11.06.2010 a Judecătoriei Ploiești, formându-se dosarul de executare nr.292/2010 al B. Goslan M. în care s-au întocmit acte de executare constând în somația nr.292/18.08.2010, dispoziții de poprire asupra conturilor debitoarei . deținute la diverși terți popriți, până la concurența sumei de 79.998,99 lei, reprezentând drepturi bănești si cheltuieli de executare, inclusiv raport de expertiză cotabilă-salarizare, prin care expertul a stabilit că suma de bani datorată de debitoarea contestatoare în baza titlului executoriu, constând în drepturile salariale pentru perioada 06.04._10, reactualizată cu indicele de inflație este de 65.877 lei.
În cuprinsul raportului de expertiză se menționează că la efectuarea acestuia au fost convocate părțile la sediul debitoarei unde au fost prezenți atât creditorul cât și debitoarea prin numita M. N..
Totodată, potrivit procesului verbal de constatare din data 28.09.2010, executarea silită a fost declarată suspendata conform disp. art.570 cod pr. civilă, arătându-se că la data de 27.08.2010 a fost recuperată întreaga suma fiind invitate părțile la data de 14.09.2010 la sediul Executorului judecătoresc pentru eliberarea sumei de 79.998,99 lei, însă debitoarea a formulat obiecțiuni la eliberare acestei sume, susținând că a formulat contestație la executare, sens în care a depus certificat de grefă.
Potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expert B. M., suma datorat de către debitoare creditorului până la data de 26.10.2009 când acesta a încheiat contractul de muncă cu o altă societate este în sumă de 28.151 lei, iar până la data emiterii sentinței civil nr.252/19.02.2010, debitoarea datorează creditorului suma de 44.361 lei.
Totodată, expertul arată că suma de bani reprezentând drepturile salariale conform titlului executoriu până la data de 18.08.2010, data punerii în executare a sentinței este de 67.719 lei.
Art. 3711 stipulează că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bună voie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, ce poate avea loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
Totodată, art.3712 prevede că pot fi executare silit obligațiile al căror obiect constând în plata unei sume de bani, iar în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare potrivit legii.
Potrivit art.454 cod pr. civilă, poprirea se înființează fără somație prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată terțului poprit, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.
Totodată, art.411 cod pr. civilă, prevede că dacă în termen de o zi de la primirea somației debitorul nu primește suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului chiar daca sunt deținute de un terț.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reiese că prin sentința civilă nr.252/19.02.2010 a Tribunalului Prahova s-a dispus reintegrarea intimatului în funcția deținută anterior desfacerii contractului de muncă și obligarea contestatoarei din prezenta cauză să plătească acestuia drepturile bănești egale cu salariul indexat, majorate și reactualizate, precum și plata altor drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, titlu executoriu pus în executare de către creditor, formându-se dosarul de executare nr.292/2010 al B. Goslan M. în care s-au întocmit acte de executare constând în somația nr.292/18.08.2010, dispoziții de poprire asupra conturilor debitoarei . deținute la diverși terți popriți, până la concurența sumei de 79.998,99 lei, reprezentând drepturi bănești si cheltuieli de executare, inclusiv raport de expertiză - cotabilă-salarizare, prin care expertul a stabilit că suma de bani datorată de debitoarea contestatoare în baza titlului executoriu, constând în drepturile salariale pentru perioada 06.04._10, reactualizată cu indicele de inflație este de 65.877 lei.
Ca atare, atât timp cât debitoarea . datorează creditorului drepturile bănești egale cu salariul indexat, majorate si reactualizate, precum și plata altor drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, înseamnă că în mod corect creditorul a solicitat executarea silită a acestui titlu executoriu, actele de executare fiind emise de către executor, în mod legal, cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite și a dispozitivului titlului executoriu, dispunând chiar în cadrul executării silite efectuarea unui raport de expertiză de specialitate contabilitate - salarizare, care să stabilească cuantumul drepturilor bănești cuvenite creditorului în baza titlului executoriu.
Susținerea contestatoarei că în mod nelegal s-a procedat la data de 20.08.2010 la virarea sumei de 80.050 lei către B. M. Goslan, deși somația din data de 18.10.2010 i-a fost comunicată abia la data de 25.08.2010, caz în care dispozițiile de poprire sunt nelegale, este nejustificată, întrucât executarea silită poate avea loc în toate formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, somația întocmită de executor fiind emisă în cadrul executării silite mobiliare, iar poprirea s-a înființat în cadrul executării silite prin poprire, fără somație potrivit dispozițiilor legale, astfel că în mod corect executorul judecătoresc a procedat la emiterea dispozițiilor de poprire, nefiind ținut de data comunicării somației către debitoare.
Faptul că anterior emiterii somației s-a întocmit expertiza contabilă salarizare prin care s-a stabilit suma datorată fără a-i fi comunicat raportul de expertiză, nu înseamnă că actele de executare sunt lovite de nulitate având în vedere că legea permite executorului judecătoresc ca în cadrul executării silite să dispună în anumite situații efectuarea unor rapoarte de expertiză de specialitate, iar expertiza judiciară efectuată în cursul procesului de către expert B. M. stabilește cuantumul drepturilor salariale cuvenite debitorului conform sentinței nr.292/19.02.2010 la suma de 67.719 lei, o sumă chiar mai mare decât suma stabilită în cadrul executării silite de 65.877 lei, astfel încât nu se poate susține că expertiza efectuată în cadrul executării silite a fost de natură să favorizeze creditorul astfel cum susține debitoarea.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a stabilit că debitul datorat de debitoare creditorului reprezentând drepturi bănești conform sentinței civile nr.252/2010, este de 65.877 lei.
Criticile recurentei contestatoare în sensul că la pronunțarea soluției instanța de fond nu ar fi avut în vedere că actele de executare încalcă dispozițiile art.379 cod pr. civilă, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă în condițiile în care în titlul executoriu nu se precizează în concret care este cuantumul drepturilor bănești pe care a fost obligată să le plătească, caz în care nu se putea stabili creanța prin efectuare unei expertize salarizare în cadrul executării silite, ci se impunea ca intimatul să solicite lămurirea întinderii dispozitivului, astfel că actele de executare sunt abuzive și lovite de nulitate, sunt neîntemeiate, întrucât titlul executoriu prevede suficiente criterii care au permis expertului desemnat să efectueze expertiza în cadrul executării silite, să stabilească cuantumul acestor drepturi, nefiind necesară lămurirea întinderii dispozitivului, art.3712 cod pr. civilă permițând organului de executare calcularea drepturilor prevăzute în titlul executoriu al căror cuantum nu a fost prevăzut în mod expres.
Pretențiile recurentei contestatoare în sensul că actele de executare sunt lovite de nulitate conform art.391 cod pr. civilă și față de împrejurare că nu i-au fost comunicate, respectiv expertiza contabilă salarizare, prin care s-a stabilit suma datorată și dispoziția de poprire către terțul poprit, instanța reținând astfel corect că terțul poprit a procedat contrar dispozițiilor legale la virarea către executorul judecătoresc a sumei de 80.050 la data de 20.08.2010 deși somația i-a comunicată debitoarei abia la 25.08.2010, sunt nefondate, întrucât executarea silită poate avea loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, în speță fiind declanșată executarea silită mobiliară și pentru care executorul a emis somație, precum și executare silită prin poprire, poprirea înființându-se fără somație, astfel încât în mod corect executorul a procedat la emitere dispozițiilor de înființare a popririi anterior comunicării somației către debitoare, poprirea nefiind condiționată de emiterea unui asemenea act de executare.
În ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în cadrul executării silite, faptul că nu ar fi fost comunicat contestatoarei, nu atrage nelegalitatea executării silite în condițiile în care instanța de fond a dispus efectuarea unui raport de expertiză judiciară de specialitate contabilitate-salarizare, care a confirmat corectitudinea cuantumului drepturilor bănești cuvenite creditorului, astfel cum a fost stabilit cu ocazia executării silite.
Susține recurentei în sensul că în mod eronat instanța a reținut că executarea silită poartă asupra sumei totale de 79.998,99 lei din care 12.436,35 lei rate leasing restante, cu asigurări cheltuieli de evaluare, de recuperare și executare și 3260,68 lei cheltuieli de executare, fără a exista dovezi, nu au relevanță în cauză în condițiile în care suma de 79.998,99 lei, reprezintă în realitate drepturi bănești cuvenite și neacordate conform expertizei efectuată în cadrul executării silite, 7557,69 lei onorariu executor judecătoresc, și 6564,30 lei alte cheltuieli de executare silită, cheltuieli de executare ce au fost diminuate de către instanța de fond la suma totală de 3763,22 lei.
Afirmațiile recurentei-contestatoare conform cărora instanța ar fi reținut în mod limitativ în cuprinsul considerentelor împrejurarea că problema de drept ce se ridică în cauză este de fapt posibilitatea instanței de a aprecia a supra cuantumului cheltuielilor de executare, deși s-au invocat mai multe aspecte care nu au fost motivate, sunt nejustificate, întrucât instanța de fond chiar daca a analizat pe larg problema cuantumului cheltuielilor de judecată, în realitate a reținut toate aspectele invocate de către contestatoare vizând pretinsa nelegalitate a actelor de executare, constatând însă pe baza probelor administrate că în ceea ce privește debitul reprezentat de drepturile salariale cuvenite conform titlului executoriu au fost corect calculate și deci actele de executare au fost corect emise în ceea ce privește debitul datorat în baza titlului executoriu.
Împrejurările invocate de către recurenta contestatoare în sensul că instanța nu ar fi analizat expertiza salarizare efectuată în cauză și care a dovedit modul defectuos în care s-a întocmit raportul de expertiză în cadrul executării silite și care a calculat salariul până la data de 01.09.2010 și nu până la data angajării intimatului la o altă societate cum era corect, nu pot fi avute în vedere, întrucât expertiza tehnică judiciară contabilitate-salarizare stabilind cuantumul drepturilor salariale conform titlului executoriu până la data punerii în executare a acestuia, respectiv 18.08.2010 a confirmat corectitudinea cuantumului drepturilor salariale stabilite prin expertiza efectuată în cursul executării silite, neavând relevanță din acest punct de vedere că creditorul s-a angajat între timp la o altă societate, titlul executoriu prevăzând în mod expres că debitoarea datorează drepturile bănești pe care le-ar fi încasat în calitate de salariat la această societate, astfel încât însăși debitoarea avea obligația de a aduce la îndeplinire obligația instituită în sarcina sa de bună voie, putând calcula și stabili cuantumul acestor drepturi bănești prin intermediul serviciului de contabilitate, astfel încât în condițiile în care nu și-a îndeplinit de bună voie obligația iar creditorul a fost nevoit să procedeze la executarea silită a acestuia, înseamnă că debitoarea datorează drepturile bănești calculate și actualizate până la data executării obligației prin executare silită.
Aspectele invocate de contestatoare în sensul că în mod greșit instanța ar fi dispus obligarea intimatului doar la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din onorariul de avocat, omițând să se pronunțe și cu privire la obligarea intimatului la plata onorariului de expert, sunt neîntemeiate în condițiile în care contestația a fost admisă în parte, cheltuielile de judecată fiind stabilite proporțional cu modalitatea de admitere a contestației.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul intimat, deși acestuia i s-a pus în vedere să timbreze recursul cu taxa de timbru în sumă de 97,5 lei și timbru judiciar 0,15 lei acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, caz în care intervine sancțiunea anulării cererii de recurs în temeiul disp. art. 20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel încât motivele de recurs depuse de către recurentul intimat privind greșita diminuare de către instanța de fond a cheltuielilor de executare, nu pot fi analizate în lipsa satisfacerii obligației legale de plata a taxei de timbru.
Prin urmare, tribunalul in raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 cod pr. civilă va respinge recursul declarat de către recurenta contestatoare, ca nefondat, iar în conformitate cu dispozițiile legii nr.146/1997 va admite excepția netimbrarii recursului declarat de recurentul intimat și va anula ca netimbrat recursul acestuia.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare . cu sediul în Ploiești, ., ..7, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.7866/20.07.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu recurentul-intimat I. L. A. domiciliat în Ploiești, ., ..38, jud. Prahova și cu intimata U. Ț. B. cu sediul în Ploiești, ..8, jud. Prahova, ca nefondat.
Admite excepția netimbrării recursului declarat de recurentul intimat și în consecință:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul I. L. A..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2012.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI
C. N. Circioiu M. R. C.
GREFIER
C. I. N.
Fiind în CO semnează
P. grefier
operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.R.C. / Tehnored.TS
3 ex./03.07.2012
D.f_ Judec. Ploiesti
J.f. C. R.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 89/2012. Tribunalul PRAHOVA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Sentința nr.... → |
|---|
