Fond funciar. Decizia nr. 484/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 484/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-03-2012 în dosarul nr. 484/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 484
Ședința publică de la 29 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTORI: I. C.
M. C.
GREFIER: L. D.
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta C. C. D. domiciliată în com. B. D., .. 70 județul Prahova privind decizia civilă nr. 1532/18.11.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. I. domiciliat în com. B. D. .. 69 județul Prahova și C. L. B. D. DE F. F., cu sediul în . Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar a fost depusă o cerere formulată de revizuenta C. C. D. prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător ales, după care.
Tribunalul, respinge cererea formulată de revizuenta C. C. D. de acordare a unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător ales, ca nedovedită, având în vedere aceasta a primit citația la data de 06.01.2012, cu mai mult decât 30 de zile anterior primului termen de judecată acordat, aceasta având la dispoziție timpul necesar efectuării tuturor demersurilor în prezenta cauză pentru a-și pregăti apărarea.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 02.06.2009 sub nr._ reclamanta C. C. D. a chemat în judecată pârâții P. I. și C. COMUNALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991 - . instanței a se constata că actul de „dare cu plată” nr. 8952/30.11.1974 reprezintă îmbogățirea fără justă cauză a lui P. I. cu 500 mp., din curtea locuinței părintești a reclamantei, având în vedere că acesta deține în deplină și liberă posesie locul de casă de 500 mp cu care s-a înscris în CAP „UNIREA” B. D. prin cererea nr. 9/1962.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că actul de „dare cu plată” nr. 8952/30.11.1974 este lovit de nulitate absolută, deoarece pârâtul P. I. nu a respectat: CVC nr._/1942, cererea de înscriere în CAP nr.9/1962, cererea de înscriere în CAP nr. 73/28.01.1964 și prevederile Legii Cooperatorilor (art. 5 și art. 6).
Reclamanta a mai arătat că în perioada 1970 - la zi, Primăria . I. și C. Comunală pentru aplicarea Legii 18/1991 . ascuns existența cererii nr. 9/1962 de înscriere în CAP a lui P. I., iar Judecătoria Ploiești a refuzat să solicite această probă (cererea nr. 9/1962) de la Primăria B. D. cât și abilitarea reclamantei pentru a obține această probă.
Reclamanta a mai arătat că din cererea de înscriere în CAP nr. 9/1962 a lui P. I. a rezultat cu certitudine că în anul 1962 P. I. s-a înscris în CAP cu 500 mp loc casă situat la nr. 85 din satul Lacu T.; în anul 1970 P. I. a ocupat samavolnic și fără titlu 1000 mp din curtea locuinței părintești a reclamantei situată la nr.70 din satul Lacu T., unde, abuzând de putere și-a amplasat locuința, îmbogățindu-se astfel, fără justă cauză; în anul 1971 P. I. a primit de la CAP cu titlu de „lot de folosință” terenul pe care și-a amplasat locuința (adeverința nr. 248/1971); în anul 1974 P. I. a fost îmbogățit fără justă cauză de către CAP prin fraudarea Legii Cooperatorilor (art. 6) cu 500 mp din „lotul de folosință” din curtea locuinței reclamantei, prin actul de „dare cu plată” nr. 8952/1974, teren care nu privește terenul de 500 mp pe care P. I. și-a amplasat locuința și anexele gospodărești în anul 1970;
Reclamanta a mai arătat că în lipsa cererii de înscriere în CAP nr.9/1962, C. de Judecată B. D. a pronunțat Hotărârea nr.1125/1981 iar Judecătoria Ploiești a obstrucționat executarea silită a sentinței civile nr. 5652/1990 pronunțată de Judecătoria Ploiești (irevocabilă) pronunțând cu erori voite S.c. nr._/1991, nr. 1280/1999, nr._/28.11.2008, reconstituind frauda de îmbogățire fără justă cauză a lui P. I. (actul de „dare cu plată” nr. 8952/1974).
Reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și să se pună în vedere pârâților să depună la dosarul cauzei toate actele necesare și utile soluționării cauzei precum și cererea de înscriere în CAP nr.9/1962 a lui P. I., documente din care să rezulte proveniența terenului intravilan de 500 mp pe care P. I. avea amplasată locuința până în anul 1970, ce s-a întâmplat cu terenul loc de casă de 500 mp cu care P. I. s-a înscris în CAP prin cererea nr.9/1962, cui i-a fost reconstituit locul de casă de 500 mp cu care P. I. s-a înscris în CAP prin cererea nr. 9/1962 și de ce, ROL- ul agricol al lui P. I. sau al autorilor săi, din perioada 1959 – 1962 etc.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe CVC nr._/1942, S.c. nr.5652/1990 pronunțată de Judecătoria Ploiești, Legea Cooperatorilor (art. 5 și art. 6), Legea nr.18/1991 (art. 23,24,25 și 27), Codul Civil (art. 1803, 972, 971); CEDO (art. 1,6 și 8).
Anexat acțiunii au fost depuse înscrisuri (filele 6 -23).
Prin întâmpinarea formulată și depusă la filele 139-140 pârâtul P. I. a invocat următoarele excepții: excepția inadmisibilității acțiunii în restituire întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei.
În susținerea excepției inadmisibilității acțiunii în restituire întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză pârâtul P. I. a arătat că in cauza nu sunt întrunite cumulativ condițiile juridice cerute de lege pentru promovarea unei atare acțiuni respectiv: absenta unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia și absenta oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei C. C. D. pârâtul a susținut că acțiunea in restituire întemeiata pe principiul îmbogățirii fără just temei este supusa termenului general de prescripție de trei ani, termen care începe sa curgă de la momentul in care cel care si-a micșorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu cat si pe cel care a beneficiat de aceasta mărire si împotriva căruia se îndreaptă acțiunea.
A precizat pârâtul că reclamanta a cunoscut faptul măririi altui patrimoniu cat si pe cel care a beneficiat de aceasta mărire încă din anul 1990 așa cum rezulta din cuprinsul sentințelor enunțate in cuprinsul cererii de chemare in judecata.
Prin încheierea de ședință din data de 26.06.2009 reclamanta a fost abilitată să se prezinte la C. L. de F. F. B. D. pentru a obține copie a cererii de înscriere în CAP nr. 9/1962 a lui P. I., documentele din care să rezulte proveniența terenului intravilan de 500 mp pe care P. I. avea amplasată locuința până în anul 1970, rolul agricol al lui P. I. sau al autorilor săi în perioada 1959 – 1962 și să se precizeze ce s-a întâmplat cu terenul loc de casă de 500 mp cu care P. I. s-a înscris în CAP prin cererea nr. 9/1962 și cui i-a fost reconstituit terenul intravilan loc de casă de 500 mp cu care P. I. s-a înscris în CAP prin cererea nr. 9/1962.
La data de 07.08.2009 Primăria comunei B. D. a depus la dosarul cauzei, ca urmare a încheierii de ședință de la data de 26.06.2009, un set de înscrisuri ( filele 34-40) respectiv: cererea de înscriere în CAP nr. 9/1962 a lui P. N. I., cererea de înscriere în CAP nr. 10/1962 a lui P. N. și rolul agricol din perioada 1959-1962 avut de P. I. N. și s-a învederat faptul că nu se poate preciza ce s-a întâmplat cu terenul loc de casă de 500 mp cu care P. ion s-a înscris în CAP prin cererea nr. 9/1962 și cui a fost reconstituit terenul intravilan loc de casă de 500 mp cu care P. I. s-a înscris în CAP prin cererea nr. 9/1962, întrucât înscrierile în CAP se făceau cu diferite suprafețe de teren pentru care se preciza doar punctul în care era situat acesta, în mod generic, fără o precizare concretă a amplasamentului.
La data de 26.08.2009 reclamanta a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, filele 41-80, completate, la data de 21.09.2009, cu expertizele tehnice în specialitatea topografie întocmite de expert Otava D. și expert B. C. E. (filele 90 – 134) precum și înscrisurile de la filele 137 – 206 și filele 211 – 260.
Prin încheierea de ședință din data de 26.03.2010 în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. instanța a suspendat judecarea cauzei până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile în dosarul nr._ /281/2009 al Judecătoriei Ploiești, cauza fiind repusă pe rol la data de 08.10.2010.
La dosarul cauzei, au fost depuse note scrise din partea reclamantei, filele 274-289, prin care s-a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul P. I., având în vedere că cererea sa întrunește cumulativ absolut toate condițiile impuse de lege precum și a doua excepție invocată cu rea credință de către P. I., dreptul său material la acțiune neputând fi prescris întrucât reclamanta și mama sa au solicitat și obținut evacuarea lui P. I. de pe terenul în litigiu în anul 1990, prin sentința civilă nr. 5652/1990, definitivă.
Prin sentința civilă nr._ din 16.10.2010, Judecătoria Ploiești a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâtul P. I., a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtul P. I..
Totodată a respins acțiunea civilă având ca obiect litigiu de fond funciar, formulată de către reclamanta C. C. D., ca neîntemeiată și a obligat-o pe aceasta să plătească pârâtului P. I. 2500 lei cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 02.06.2009 sub nr._ reclamanta C. C. D. a chemat în judecată pârâții P. I. și C. Comunală Pentru Aplicarea Legii Nr.18/1991 - . instanței a se constata că actul de „dare cu plată” nr. 8952/30.11.1974 reprezintă îmbogățirea fără justă cauză a lui P. I. cu 500 mp., din curtea locuinței părintești a reclamantei, cu mențiunea că actul de „dare cu plată” nr. 8952/30.11.1974 este lovit de nulitate absolută, deoarece pârâtul P. I. nu a respectat: CVC nr._/1942, cererea de înscriere în CAP nr.9/1962, cererea de înscriere în CAP nr. 73/28.01.1964 și prevederile Legii Cooperatorilor (art. 5 și art. 6).
Pârâtul a susținut că acțiunea in restituire întemeiata pe principiul îmbogățirii fără just temei este supusa termenului general de prescripție de trei ani, termen care începe sa curgă de la momentul in care cel care si-a micșorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu cat si pe cel care a beneficiat de aceasta mărire si împotriva căruia se îndreaptă acțiunea.
A precizat pârâtul că reclamanta a cunoscut faptul măririi altui patrimoniu cat si pe cel care a beneficiat de aceasta mărire încă din anul 1990 așa cum rezulta din cuprinsul sentințelor enunțate in cuprinsul cererii de chemare in judecata.
Instanța constată că reclamanta prin prezenta acțiune nu solicită restituirea în natură a terenului despre care afirmă că pârâtul s-a îmbogățit fără just temei, ci o acțiune în constatarea nulității actului de „dare cu plată” nr. 8952/30.11.1974, care este imprescriptibilă.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca nefondată această excepție privind prescripția dreptului material la acțiune invocată de către pârâtul P. I..
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către același pârât, constând în aceea că nu sunt întrunite cumulativ condițiile juridice cerute de lege, respectiv: absenta unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia și absenta oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite, instanța reține că aceste aspecte ( dovada faptului licit, prejudiciului produs, raportului de cauzalitate între acestea etc.) nu sunt condiții stabilite prin lege pentru exercițiul dreptului la acțiune ci pentru admiterea pe fond a pretențiilor reclamantului, astfel încât instanța va respinge și această excepție invocată de către pârât, ca neîntemeiată.
În raport de probele și lucrările dosarului, de susținerile și apărările părților si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauză, pe fondul cauzei, instanța a constatt și reținut următoarele:
Potrivit extraselor din registrele agricole și cererilor de adeziune la fostul CAP din 20.02.1962, depuse de Primăria Comunei B. D., la filele 34 – 39, 42 – 45, din dosar, numitul P. I. N., tatăl paratului P. I. a figurat înscris in registrul agricol in perioada 1959- 1961 cu terenurile situate in . suprafață totală de 1,17 ha., din care 1000 mp. cu destinația de cămin de casa - curte, înscriindu-se in CAP la 20.02.1962 cu terenurile de 1,12 ha., din care 0, 12 curți construcții, in timp ce pârâtul P. I. s-a înscris in CAP, la data de 20.02.1962, cu terenuri în suprafață totală de 0, 8000 ha., din care 500 mp. curte.
Prin hotărârea nr. 30/18.07.1991 emisă de C. Județeană de F. F. Prahova, fila 40, procesul-verbal nr.123/25.10.1994(fila 49) și titlul de proprietate nr._/28.03.1995 (fila 50) s-a reconstituit dreptul de proprietate in favoarea numitului P. I. N., tatăl pârâtului, asupra terenurilor în suprafață totală de 1,17 ha. situate in Com. B. D., . care 1917 mp. intravilan, arabil, 682 mp. și curți-construcții, 1245 mp.
Potrivit autorizației nr. 2/01.06.1970, atașată la fila 130, 230, paratul P. I. a fost autorizat la 01.06.1970 sa edifice o construcție – locuința, in Com. B. D., . pe un teren situat în vatra satului iar prin autorizația nr. 2/ 30.08.1980 ( fila 126 și urm. ) tot paratul P. I. a fost autorizat să edifice anexe gospodărești constând în magazie și grajd în suprafață de 24, 45 mp., in . terenul proprietatea acestuia conform actului 8925/ 30.11.1974 eliberat de notariatul de Stat Prahova, instanța reținând că acest act este actul de dare în plată prin care la data de 24.11.1074, fostul CAP Unirea a dat în plată paratului P. I., în calitate de membru cooperator, potrivit art. 6 din Statutul acestei organizații, suprafața de teren de 500 mp. situată în . vecinii: la N. - . – loturi în folosință; la E – B. Martha; la V – P. N..
Ca atare, atât timp cat paratului i s-a emis autorizația de construcție nr. 2/01.06.1970, in baza căreia a fost autorizat sa edifice o locuință amplasată pe un teren din vatra satului, înseamnă ca locuința in litigiu a fost edificata in mod legal încă din 1970, ținându-se seama de legislația in vigoare la data edificării, întrucât până la proba contrarie autorizația sus menționata demonstrează edificarea in mod legal a construcției si nu exista nici o dovada la dosar ca pârâtul ar fi edificat nelegal vreo construcție pe un teren ce ar aparține reclamantei.
De altfel, actele depuse la dosar atesta că pârâtului i s-a atribuit in vederea edificării unei locuințe un teren din vatra satului. încă din 1970 de către fostul CAP, cu titlu de dare in plată, adică in urma unei înstrăinări, teren pe care paratul a edificat locuința in litigiu in mod legal pe un teren care la data respectiva era proprietatea CAP - ului.
Faptul că prin sentința civilă nr. 5652/ 19.09.1990, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 6168/1990 (filele 74 – 76), hotărâre ce fost pusă în executare conform somației nr. 1479/1990 (fila 76), s-a dispus evacuarea pârâtului P. I. și O. C. de pe terenul, curtea și grădina reclamantei C. C. și numita B. M., situat în com. B. D., . Prahova, intre vecinii P. G. – la răsărit, N. D. P. – la apus și . miazănoapte, sau că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 256/30.01.2010 (fila 146) s-a dispus sancționarea acestuia contravențională pentru executarea unor lucrări de construcție fără autorizație, nu înseamnă in mod automat ca locuința in litigiu a fost edificata in mod nelegal de acesta, pe terenul proprietatea reclamantei, deoarece nu există nici o dovadă la dosar că lucrările efectuate vizează locuința in litigiu si că reclamanta ar fi proprietara terenului pe care se afla locuința.
Astfel, in condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului pe care se afla locuința in litigiu, la dosar neexistând nici o proba care sa ateste edificarea nelegala de către pârât a vreunei construcției pe terenul proprietatea reclamantei, pretențiile reclamantei în sensul constatării nulității actului de dare în plată sunt neîntemeiate.
Dispozițiile art.8 -11 din Legea nr. 18/1991, modificată, stipulează că stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire asupra terenurilor aflate in patrimoniul CAP-urilor, in favoarea persoanelor fizice îndreptățite se face ținându-se seama de suprafața adusă in CAP care reiese din actele de proprietate, Cartea Funciara, cadastru, cererile de înscriere in CAP, registrul agricol de la data intrării in CAP, evidentele CAP-ului sau din orice alte probe admise de lege, astfel încât terenurile preluate abuziv de CAP de la persoanele fizice, chiar fără cerere de înscriere în CAP, sau de stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea pe vechile amplasamente dacă sunt libere.
De asemenea, art.39 din Legea nr.18/1991 modificată și art.16 din Legea nr. 1/2000 modificată, prevăd că persoanele ale căror terenuri agricole au fost trecute in proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949 si al oricăror acte normative de expropriere sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se reconstituie dreptul de proprietate, in natură, in limita suprafeței de teren trecută in proprietatea statului.
Totodată art. III, lit. a din legea nr. 169/1997, modificată, stabilește că sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabila la data încheierii actului juridic, acele acte emise cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar și anume, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite în baza legii la asemenea reconstituiri sau constituiri, inclusiv in favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren in proprietate, predat la CAP sau la stat, care nu au moștenit asemenea terenuri, în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari solicitate de către aceștia in termen legal.
In baza art. 23 si urm din Legea nr. 18/1991 modificata si completata prin Legea nr. 247/2005, terenurile aferente construcțiilor reprezentând curtea si gradina acestora atribuite in folosința dobânditorilor construcțiilor achiziționate prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate anterior anului 1989, revin de drept in proprietatea actualilor dobânditori ai construcțiilor chiar dacă aceste terenuri fac parte din suprafețele de teren preluate de către CAP de la foștii proprietari sau trecute in proprietatea statului in temeiul art.30 din Legea nr. 58/1974.
Pe de alta parte dispozițiile art.480 cod civil, prevăd că dreptul de proprietate presupune exercitarea cumulativa a următoarelor prerogative: dreptul de a întrebuința bunul potrivit destinației sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin înstrăinare sau consumare.
Afirmațiile reclamantei potrivit cărora actul de dare în plată este lovit de nulitate absolută deoarece a fost emis prin sfidarea contractului de vânzare-cumpărare nr._/1942, a cererii de înscriere în CAP nr. 9/ 1962, a cererii de înscriere în CAP nr. 973/ 1964 și a art. 5 și 6 din legea cooperatorilor și fraudă la Legea Cooperatorilor, sunt nejustificate, întrucât nu exista nici o dovada la dosar ca terenul in litigiu ar fi aparținut autorilor reclamantei și nici că pârâtul a edificat în mod nelegal pe acest teren vreo construcție, iar existența altor litigii nu denotă ocuparea abuziva de către parat a terenului in litigiu, teren ce i-a fost predat de către CAP pentru edificarea unei case.
Împrejurările invocate de către reclamanta in sensul că pârâtul a ocupat samavolnic 1000 mp. din curtea casei sale părintești, că a primit in mod fraudulos, cu încălcarea art. 5, 6 din Legea cooperatorilor, ceea ce reprezentă o îmbogățire fără justă cauza, nu au relevanță in cauză, deoarece dimpotrivă actele sus menționate demonstrează edificarea legala de către pârât a casei in litigiu, casă pe care reclamanta urmărește fără nici un drept, pe orice cale sa o demoleze pentru a-l deposeda pe parat de terenul dobândit legal, iar reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea paratului, asupra altor terenuri nu o îndreptățesc pe reclamantă la demolarea casei acestuia.
Pretențiile reclamantei in sensul că actul de dare cu plata nr.8952/1974 este nul de drept, fiind emis cu încălcarea prevederilor statutului fostului CAP, în sensul că nu s-a solicitat și nu s-a obținut autorizația de construire a locuinței, în termenul de un an pe terenul deținut fraudulos, făcându-se confuzie intre reconstituirea terenului de 500 mp. prin titlul de proprietate nr._/1995 cu terenul de 500 mp. ce a aparținut autorilor săi, nu au nici un suport probator, la dosarul cauzei întrucât copia sentinței nr. 4632/17.02.2003, depusă la filele 185 și urm. nefiind conformă cu originalul și nepurtând nici mențiunea definitivă și irevocabilă nu poate face dovada anulării actului de dare în plată.
În speță există dovada autorizării pârâtului de a edifica construcția in litigiu pe un teren atribuit legal de fostul CAP, dată la care autorii reclamantei sau reclamanta însăși nu aveau nici un drept asupra terenului care era la momentul respectiv proprietatea fostului CAP.
Motivele invocate de către reclamanta în sensul că terenul in litigiu reprezintă proprietatea sa potrivit titlului de proprietate nr._/21.02.1994 (fila 51), procesului-verbal de punere în posesie nr. 1/ 10.02.1994 (fila 54) și contractului de vânzare-cumpărare nr._/1942 (filele 60 – 61), rolului agricol din perioada 1959-1962 sau cererii de înscriere în CAP ( fila 56) sunt nefondate, deoarece paratul a obținut in mod legal prin cumpărare de la fostul CAP terenul in litigiu, neexistând nici o identitate între terenul proprietatea reclamantei si terenurile cu care pârâtul sau autorul său s-au înscris în fostul CAP, fiind terenuri total diferite.
În speță, existenta contractului de vânzare-cumpărare nr. 4385/1942 și a celorlalte înscrisuri susmenționate nu o îndreptățesc pe reclamantă la terenul pe care reclamantul are locuința în litigiu, în lipsa unor dovezi certe din care să rezulte că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate și asupra terenului pe care pârâtul si-a edificat casa, dovada inexistenta însă în speță.
Împrejurările invocate de către reclamantă în sensul că fostul CAP nu era proprietarul de drept pentru curtea locuinței sale părintești, ajungându-se la îmbogățirea fără justă cauza a paratului cu terenul de 500 mp. pe care acesta are locuința, nu au relevanta in cauză, deoarece la data atribuirii terenului către pârât, fostul CAP era proprietarul terenului indiferent de comportamentul autorilor reclamantei față de modalitatea de preluare a acestuia anterior anului 1962, iar in speță reclamanta are obligația sa respecte actele emise anterior anului 1990, inclusiv autorizația nr. 2/1970 referitoare la edificarea construcției in litigiu, reclamanta neavând dreptul și neputând sa o conteste, sa mai pretindă un drept de proprietate asupra unui teren atribuit legal de fostul CAP.
Așadar, în raport de situația de fapt astfel cum rezultă din probele și lucrările dosarului, având dispozițiile legale susmenționate ce au incidență în prezenta speță, instanța constată nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de cod civil și legile de fond funciar invocate de către reclamantă, pentru a se constata dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului in litigiu și nici nu se poate reține, așa cum pretinde reclamanta că actul de dare în plata a fost încheiat in mod ilegal, prin fraudă la lege sau că pârâtul a realizat o îmbogățire fără just temei, în condițiile in care CAP - ul, în calitate de proprietar asupra terenului, la momentul respectiv avea dreptul să-l înstrăineze, către membrii săi, in scopul edificării unor locuințe de către aceștia.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs reclamanta C. C. D. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
A criticat recurenta reclamantă sentința arătând că sentința a fost pronunțată de instanța de fond cu scopul de a-l îmbogăți pe intimatul pârât, neținând cont de actele de la dosar, respectiv cererea nr. 9/1962 de înscriere în CAP a lui P. I. privind dreptul său de proprietate pentru suprafața de teren de 500 mp, adeverința nr. 15/07.01.1993 emisă de Consiliul Local al comunei B. D., adresa nr. 586 din 17.02.3009 emisă de Primăria comunei B. D. prin care i se comunică lui P. I. că va fi pus efectiv în posesie după ce C. Județeană Prahova va repartiza o suprafață de teren conform legilor fondului funciar, titlul de proprietate nr._/1994 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru familia sa și titlul de proprietate nr._/1995 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru P. I..
A susținut recurenta reclamantă că actul de dare cu plată este lovit de nulitate absolută pentru că față de cererea de înscriere în CAP nr. 9/1962 a lui P. I., rezultă că dreptul său de proprietate privește locuința sa și nu curtea locuinței părinților recurentei.
Recurenta reclamantă s susținut că în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de cererea nr. 9/1962 care reprezintă actul de proprietate al lui P. I., act avut în vedere de Judecătoria Ploiești la pronunțarea sentinței în evacuare nr.5652/1990, act de proprietate sustras și confiscat prin metode dolosive de către P. I. cu scopul de a obstrucționa executarea sentinței civile în evacuare.
A susținut recurenta că la dosarul cauzei au fost transmise date și acte contradictorii cu scopul de a-l îmbogăți pe intimatul P. I. cu 500 mp, din fostul său lot de folosință de la CAP, curtea locuinței părintești, reconstituită prin titlul de proprietate nr._/1994.
Instanța de fond a refuzat să soluționeze legal litigiul existent acoperind și susținând faptele infracționale ale intimatului P. I. susține recurenta.
Instanța de fond a arătat că P. I. a primit legal autorizația nr. 2/01.06.1970 dar, această autorizație a fost valabilă doar 1 an de zile.
În recurs au fost depuse înscrisuri.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 4 ianuarie 2011.
Prin decizia civilă nr. 1532/18.11.2011, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respins recursul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Recurenta reclamantă a investit instanța cu o acțiune prin care se solicita constatarea nulității absolute a actului de dare cu plată nr. 8952 din 20.11.1974.
Critica recurentei în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de actele depuse la dosarul cauzei este nejustificată având în vedere că dimpotrivă aceste au fost analizate și avute în vedere de instanța de fond ca a reținut că numitul P. N., tatăl pârâtului P. I. a figurat înscris în registrul agricol în perioada 1951-1961 cu terenurile în suprafață de 1,71 ha situate în . care 1000 mp cu destinația de cămin de casă-curte și s-a înscris la CAP în anul 1962 cu terenurile de 1,12 ha din care 0,12 ha curți construcții. Aceeași instanță a reținut că intimatul pârât s-a înscris la aceeași dată cu suprafața de teren de 0,8000 ha din care 500 mp curte.
De asemenea a fost avută în vedere de către instanța de fond autorizația nr. 2/01.06.1970 prin care intimatul pârât a fost autorizat să edifice o construcție locuință și autorizația nr. 2/30.08.1980 prin care a fost autorizat să edifice anexe gospodărești constând în magazia și grajd, conform actului nr. 8925/30.11.1974 eliberat de fostul Notariat de Stat Județean Prahova, acesta fiind actul de dare în plată.
Intimatul pârât a edificat această construcție pentru care a primit autorizație de construcție în anul 1970 pe terenul în suprafață de 500 mp, instanța de fond reținând că la dosarul cauzei nu există nici o dovadă în sensul că pârâtul ar fi edificat o construcție pe un teren ce aparține recurentei reclamante.
Cât privește actul de dare cu plată, tribunalul constată că la dosar nu a fost depusă nici o dovadă din care să rezulte că intimatul pârât a ocupat terenul proprietatea recurentei reclamante sau că a edificat pe terenul proprietatea acesteia vreo construcție.
În cauză nu există nici un motiv de nulitate a actului de dare în plată astfel că instanța de fond în moc corect a reținut că acesta nu a fost încheiat ilegal, prin fraudă la lege.
Pe de altă parte s-a reținut în mod corect de instanța de fond că existența contractului de vânzare cumpărare nr. 4385/1942, precum și a celorlalte înscrisuri nu o îndreptățesc pe reclamantă la terenul pe care se află locuința pârâtului, acesta obținând în mod legal prin cumpărare de la CAP, care la data respectivă era proprietarul terenului în litigiu.
Împotriva acestei decizii recurenta a formulat cererea de revizuire, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ .
În motivarea cererii, a arătat că la pronunțarea hotărârii nu s-a ținut cont de sentința civilă în evacuare nr. 5652/19.09.1990 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 6168/1990 nici de încheierea de îndreptare eroare dispozitiv nr. 6168/31.10.1990 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
A menționat că încheierea de îndreptare a erorii nu a fost învestită cu formulă executorie și nu a fost executată până în prezent.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 și urm., art. 129 alin. (5) C.p.c.
Revizuenta și-a completat cererea, invocând dispozițiile art. 322 pct. 5 și art. 322 pct. 7 C.p.c
A invocat ca înscris nou încheierea nr. 6168/31.10.1990.
A arătat că acest înscris a fost ascuns în perioada 1990 – 1 noiembrie 2011.
A menționat că încheierea de îndreptare eroare nu a fost în evidență publică.
A precizat că această încheiere i-a fost pusă la dispoziție în ziua de 1 noiembrie 2011, conform art. 322 pct. 5 și pct. 7 C.p.c.
A arătat că această încheiere reprezintă un înscris nou, care nu a fost niciodată folosit în procesele în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești supuse revizuirii, având în vedere că nu a fost nici recunoscut nici comunicat, nici de către instanțe, nici de către executorul judecătoresc.
A menționat că înscrisul exista la data când au fost pronunțate hotărârile judecătorești, după cum rezultă din condica de hotărâri judecătorești existentă în arhiva Judecătoriei Ploiești.
A precizat că încheierea nu a putut fi produsă în procesele în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești, deoarece a fost reținută de Judecătoria Ploiești.
A arătat că este determinantă, având în vedere că, dacă ar fi fost cunoscută de către instanțe cu ocazia judecării pricinilor supuse revizuirii, în prezent soluția evacuării din curtea locuinței sale părintești ar fi fost cea prevăzută prin decizia civilă nr. 1646/24.09.1991 pronunțată de Tribunalul Prahova, aceasta având autoritate de lucru judecat.
A invocat art. 322 pct. 7 C.p.c., arătând că sunt hotărâri judecătorești potrivnice sentința civilă nr. 5652/1990, cu dispozitivul având niște vecini și sentința civilă transmisă de către instanțele judecătorești Prahova la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul extraordinar care a format dosarul civil nr. 1221/1993, având alți vecini.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Potrivit art. 322 pct. 5 C.p.c., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Este necesar, pentru a fi aplicabilă prima teză a art. 322 pct. 5 C.p.c., ca partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant și să fie prezentat de partea care exercită revizuirea.
Cea de-a doua ipoteză vizează situația în care hotărârea atacată cu revizuire s-a întemeiat pe o hotărâre ulterior desființată sau modificată, fiind necesar deci ca aceasta din urmă să fi fost determinantă pentru soluția din hotărârea atacată.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile sus-menționate.
Potrivit art. 322 pct. 7 C.p.c., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Iar conform art. 323 alin. (2) C.p.c., în acest caz, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
Pentru a fi admisibilă revizuirea în baza art. 322 pct. 7 C.p.c., este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii; să fie hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză; hotărârile să fie pronunțate în procese diferite; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea puterii de lucru judecat.
În cauză, deși a invocat contrarietatea a două sentințe, revizuenta nu a solicitat anularea celei de-a doua hotărâri ci a deciziei civile nr. 1532/18.11.2011 pronunțate de Tribunalul Prahova.
Față de cele expuse, Tribunalul va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. C. D. domiciliată în com. B. D., .. 70 județul Prahova privind decizia civilă nr. 1532/18.11.2011 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. I. domiciliat în com. B. D. .. 69 județul Prahova și C. L. B. D. DE F. F., cu sediul în . Prahova ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.03.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R. I. C. I. C. M. C.
Grefier,
L. D.
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat/ Tehnored. CRI
2 ex./29.06.2012
Df._ Tribunalul Prahova
| ← Fond funciar. Decizia nr. 443/2012. Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Decizia nr. 133/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
