Acţiune în constatare. Decizia nr. 143/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 02-02-2012 în dosarul nr. 143/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 143
PREȘEDINTE – P. – A. A.
JUDECĂTORI – C. I.
CÂRCIOIU M.
GREFIER – M. A. C.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii B. E. cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova, B. S., cu domiciliul în Ploiești, .,., jud. Prahova, și B. V. cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva decizie civile nr. 394/10.03.2011 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu intimatul M. PLOIEȘTI - P. P., cu sediul în Ploiești, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a răspuns contestatoarele prin avocat L. G., lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin prezența procuratorului ce o reprezintă pe B. V. în Ședință Publică.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință acre învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul registratură, de către intimat concluzii scrise, după care:
Apărătorul contestatorilor, depune la dosar un certificat emis de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._/281/2011, prin care rezultă că prin încheierea de ședință din data de 26.01.2012 a fost admisă cererea și s-a dispus numirea în calitate de curator a doamnei B. A. C. pentru B. V., contestatoarea în prezenta cauză, și înscrisuri.
Pentru a da posibilitate reprezentantului intimatului să se prezinte în instanță lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a răspuns contestatoarele prin avocat L. G., lipsind intimatul.
Apărătorul contestatorilor, având cuvântul învederează instanței că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Instanța având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, constată recursul în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorilor, având cuvântul învederează instanței că judecarea cauzei pe fondul cauzei și în recurs a avut loc pe lipsă de procedură cu B. V. întrucât starea de sănătate a acesteia a impus un curator, solicită admiterea contestației, rejudecarea recursului, în baza art. 304 C pr civ. și rejudecarea cauzei pe fond.
Având cuvântul pe fondul cauzei, apărătorul contestatorilor învederează că a fost o greșeală materială a instanței de recurs săvârșită cu concursul Primăriei Ploiești, a depus întâmpinare în care își recunoaște eroarea, s-a solicitat recunoașterea dreptului prin uzucapiune, recurenții dețin și terenul alăturat, se admite acțiunea la instanța de fond, primăria a formulat recurs, s-a formulat contestația în anulare. Solicită admiterea contestației, rejudecarea recursului și respingerea recursului Primăriei Ploiești, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației in anulare de fata, retine următoarele:
P. contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ la data de 09.05.2011, contestatorii B. E., B. S. si B. V. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul M. Ploiești, prin P., anularea deciziei civile nr. 94/10.03.2011, pronunțata de Tribunalul Prahova.
În motivarea contestației în anulare, s-a învederat că procedura de chemare a contestatoarei-intimate B. V. pentru termenul de judecata din data de 10 martie 2011, precum si pe tot parcursul derulării cauzei, nu a fost legal îndeplinita.
Astfel, contestatoarea - intimata B. V. a stat in judecata la instanța de fond in calitate de reclamanta, iar la instanța de recurs in calitate de recurenta - intimata.
Aceasta este o persoana cu grad de handicap grav, astfel cum rezulta din certificatul de handicap nr._/27.09.2010, beneficiind de însoțitor.
In atare situație, fata de acest act medical in prezenta cauza contestatoarea trebuia sa stea in judecata prin curator, urmând ca toate apărările, inclusiv reprezentarea in cauza sa fie încuviințate de acesta.
Instanța de fond - Judecătoria Ploiești - a admis acțiunea pe acest capăt de cerere - constatând ca sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii de 30 ani.
F. de aceasta situație, contestatorii au susținut ca pe tot parcursul cauzei, atat la instanța de fond, cat si la instanța de recurs, contestatoarea nu a fost legal citata, data fiind lipsa numirii unui curator in cauza care sa-i apere in mod legal interesele, solicitând admiterea contestației, rejudecarea cauzei, casarea dec.civ.nr.394/2011 pronunțata de Tribunalul Prahova, in sensul trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond - Judecătoria Ploiești- in vederea numirii in cauza a unui curator pentru contestatoare, aceasta urmând sa stea in proces prin curator.
Contestatorii au apreciat ca sunt incidente disp.art.317 alin.l pct.l c.pr.civ. deoarece nu se poate susține ca a fost legal reprezentata de avocat contestatoarea câtă vreme mandatul de reprezentare pentru contestatoare trebuia sa fie dat de curatorul numit in cauza dat fiind gradul de handicap accentuat al contestatoarei.
In condițiile in care contestatoarea nu a beneficiat de numirea unui curator care sa-i apere interesele, inclusiv sa acorde mandat de reprezentare, rezulta ca mandatul de reprezentare al apărătorului este nul- situație existenta pe tot parcursul derulării cauzei - de la instanța de fond si pana la soluționarea in recurs.
Nefiind legal reprezentata - fie personal prin curator, fie prin mandat acordat de curator avocatului - cauza a fost judecata cu lipsa de procedura in ambele faze procesuale.
De asemenea, contestatorii au mai susținut și faptul că hotărârea pronunțata de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, in sensul ca terenul cu privire la care intimatul mun.Ploiesti a învederat ca deține titlu de proprietate este de fapt învecinat( alăturat ) cu terenul pentru care contestatorii au solicitat constatarea calității de proprietari si au obținut aceasta prin sent.1571/2010 pronunțata de Judecătoria Ploiești.
P. acțiunea introductiva contestatorii au solicitat constatarea calității de proprietari - prin efectul uzucapiunii - pentru terenul situat in Ploiești, ., jud.Prahova, in suprafața aproximativa de 600 m.p., în urma efectuării expertizei topometrice la instanța de fond constatându-se că terenul deținut de aceștia este in suprafața de 70 9 m.p.
In recurs, intimatul mun.Ploiesti, prin primar, a învederat instanței faptul ca părțile adverse au avut calitatea de detentori precari deoarece pentru acest teren mun.Ploiesti deține titlul de proprietate nr. 1596/1993 si prin urmare, posesia exercitata de contestatori nu a fost publica si sub nume de proprietar.
Instanța de recurs a îmbrățișat aceasta susținere săvârșind in cauza o eroare materiale datorita confuziei create in cauza de intimata.
Intimatul mun.Ploiesti a învederat pe tot parcursul cauzei faptul ca terenul aflat in posesia contestatorilor este închiriat de Primăria mun.Ploiesti in baza unor convenții încheiate anuale intre contestatori si mun.Ploiesti, aceste convenții fiind depuse si la instanța de fond si la instanța de recurs.
De asemenea, intimatul mun.Ploiesti si-a dovedit pretinsa calitate de proprietar asupra terenului solicitat prin titlul de proprietate nr. 1596/1993.
Dar, eroarea in care s-a aflat instanța de recurs si pe care nu a săvârșit-o instanța de fond a fost următoarea:
- terenul închiriat de contestatori in baza convențiilor invocate de intimata - este alăturat (învecinat) cu terenul in litigiu.
Aceasta situație este absolut evidenta si din schița de plan care însoțește raportul de expertiza întocmit in cauza ; din aceasta schița se poate observa ca alăturat terenului hașurat, in suprafața de 709 m.p., se afla pe ambele laturi - est si vest - teren in administrarea ( a precizat expertul)- de fapt in proprietatea - mun.Ploiesti.
Este un aspect de necontestat asupra căruia au considerat ca însăși intimata mun.Ploiesti a fost in eroare atunci când a susținut ca terenul stăpânit de contestatori este unul si același cu terenul închiriat de aceștia .
Ca este vorba de suprafețe de teren diferite o dovedește si faptul ca intervenienta T. E. este proprietara pe terenul pe care se afla o parte din construcțiile contestatorilor ( si pentru care aceștia au solicitat constatarea calității de proprietari ) in baza unei sentințe civile (sent.civ.6402/2006 ) pronunțate . similar de constatarea a calității de proprietar prin efectul uzucapiunii.
Parte in acea cauza a fost tot intimatul mun.Ploiesti, iar terenul pentru care T. E. a obținut constatarea calității de proprietar este practic o suprafața de teren care întregește suprafața de teren de 709 m.p. a contestatorilor astfel incat lotul obținut sa aiba conturul unui dreptunghi perfect.
La nivelul anului 2006 situația suprafețelor de teren din zona era neschimbata, in sensul ca pentru terenul deținut de mun.Ploiesti in baza titlului de proprietate din 1996 invocat in recurs - operau si la acel moment convenții de închiriere.
În drept, au fost invocate prevederile art.317 alin. 1 pc. 1 și ale art.318 Cod procedură civilă.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea contestației în anulare, în ceea ce privește al doilea motiv invocat pentru că terenul ce a făcut obiectul cererii sale de recurs și care face parte din izlazul Mun.Ploiești se află în vecinătatea imobilului de la adresa ., jud.Prahova.
În dovedirea întâmpinării, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri.
Din oficiu, tribunalul a dispus atașarea dosarului nr._/281/2007 in care s-a pronunțat decizia atacata.
Examinând contestația in anulare dedusa spre soluționare, instanța apreciază ca este neîntemeiata, conform considerentelor ce urmează a fi arătate.
Astfel, potrivit art.317 C.Proc.Civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație in anulare ordinară când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinita legal sau când hotărârea a fost data cu încălcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.
Contestația poate fi insa admisa pentru motivele menționate, in cazul in care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificări de fapt sau daca recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat in fond.
Conform art.318 C.Proc.Civ. contestația în anulare specială poate fi exercitata impotriva hotărârii unei instanțe de recurs când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai in parte, a omis din greșeală sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
In ceea ce privește primul motiv de contestație în anulare, tribunalul constată că, atât în primul ciclu procesual, cât și în faza procesuală a recursului, contestatoarea B. V. a beneficiat de asistență juridică de specialitate, fiind reprezentată sau, după caz, prezentă și asistată de avocat ales la toate termenele de judecată.
Împrejurarea că, potrivit certificatului nr._ din data de 27.09.2011, eliberat de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap adulte din cadrul Consiliului Județean Prahova (fila 4 dosar), B. V. a fost încadrată într-un grad de handicap grav, cu indemnizație cu însoțitor, pe o durată de 12 luni nu este de natură să determine concluzia nelegalei îndepliniri a procedurii de citare cu această parte la instanța de recurs și, cu atât mai puțin, cu prilejul judecății în primă instanță, respectivul certificat fiind emis ulterior pronunțării sentinței civile nr.1571/11.02.2010 de Judecătoria Ploiești, dar și a deciziei atacate cu contestație în anulare.
Potrivit art.42 Cod procedură civilă, persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.
Conform art.44 Cod procedură civilă, în caz de urgență, dacă persoana fizică lipsită de capacitate de exercițiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanța, la cererea părții interesate, va putea numi curator special care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanța va putea numi curator special în caz de conflict de interese între reprezentant și reprezentat sau când persoana juridică, chemată să stea în judecată, nu are reprezentant legal.
Trebuie subliniat faptul că B. V. nu se afla în niciuna dintre ipotezele reglementate de art.42 Cod procedură civilă, având capacitate deplină de exercițiu cu consecința abilitării legale de a sta personal în judecată, față de faptul că nu era/nu este nici minoră și nici nu a fost pusă sub interdicție.
Practic, în conformitate cu dispozițiile art.142 din Codul familiei (aplicabile în cauză la data judecării procesului în recurs), punerea sub interdicție este o instituție specifică persoanelor care nu au discernământ pentru a se îngriji de interesele lor, din cauza alienației ori debilității mintale, admiterea unei astfel de cereri de către instanța competentă producând două efecte: lipsirea de capacitate de exercițiu și instituirea tutelei interzisului.
Or, așa cum rezultă din cuprinsul certificatului de încadrare în grad de handicap invocat de contestatori, afecțiunile de care suferă B. V. nu au legătură cu alienația sau debilitatea mintală, având sorginte oftalmologică, cu consecința că această parte nu ar fi putut fi lipsită de capacitate de exercițiu pe calea punerii sub interdicție (procedură care niciodată nu a fost declanșată față de persoana fizică indicată).
În aceste condiții, este indubitabil faptul că instanța învestită cu judecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.1571/11._ pronunțata de Judecătoria Ploiești nu putea da eficiență dispozițiilor art.44 Cod procedură civilă și să desemneze un curator special pentru o parte cu deplină capacitate de exercițiu.
Desigur că instituția curatelei speciale (de competența instanței, în cazurile instituite de art.44 Cod procedură civilă) nu trebuie confundată cu instituția curatelei reglementată de art.152 si următoarele din Codul familiei (în vigoare la data soluționării recursului) ce poate fi instituită de autoritatea tutelară atunci când din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană, deși capabilă, nu poate personal să-și administreze bunurile sau să-și apere interesele în condiții mulțumitoare, din motive temeinice, nu-și poate numi un reprezentant.
În concret, contestatorii invocă tocmai împrejurarea că instanța (!) nu i-a numit reclamantei-recurente B. V. curator prin care aceasta să stea în judecată, motiv care este evident neîntemeiat, în condițiile în care desemnarea curatorului putea fi realizată doar de autoritatea tutelară de la domiciliul acesteia, fie la cerere, fie din oficiu, cu precizarea că, potrivit art.153 din Codul familiei, instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacității celui pe care curatorul îl reprezintă, raporturile dintre reprezentat și reprezentant fiind guvernate de regulile mandatului, conform art.155 alin.1 din Codul familiei.
Mai mult decât atât, așa cum s-a arătat mai sus, certificatul de care contestatorii se prevalează în cadrul contestației în anulare a fost emis ulterior judecării fondului cauzei în recurs, fără a se fi dovedit în vreun fel că situația medicală a recurentei B. V. era aceeași și fără a fi invocat și probat imposibilitatea de a aduce la cunoștința instanței de recurs respectiva împrejurare.
În ceea ce privește al doilea motiv de contestație în anulare, tribunalul constată că, în mod constant, in literatura juridica si in practica judiciara s-a precizat ca noțiunea de eroare materiala evidenta vizează aspectele formale ale judecării recursului, precum respingerea greșita a acestuia ca tardiv, anularea greșita pentru netimbrare sau altele asemenea, pentru verificarea cărora nu este necesara reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba de un text excepție, noțiunea de eroare materiala nu trebuie interpretata extensiv, pe aceasta cale neputând fi valorificate greșeli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Pornind de la precizările de mai sus, in mod indubitabil, pe calea contestației formulate, B. E., B. S. si B. V. urmăresc valorificarea unei greșeli de judecata săvârșite de instanța de recurs cu prilejul pronunțării deciziei nr.394/10.03.2011 constând in pretinsa soluționare a recursului declarat de intimatul Mun.Ploiești, prin P., pe baza unei confuzii a terenului pretins de reclamanți cu terenul aflat în izlazul acestei unități administrativ teritoriale.
Împrejurarea invocată de contestatori, chiar dacă a fost recunoscută de intimat, nu se încadrează în motivele de contestație in anulare specială reglementate de art.318 C.Proc.Civ., determinarea amplasamentului terenului în litigiu realizându-se pe bază de expertiză tehnică în specialitatea topografie, dar și a celorlalte mijloace de probă care nu pot fi reanalizate în această cale extraordinară de atac.
F. de rațiunile arătate, in baza art.317 si art.318 C.Proc.Civ., tribunalul va respinge contestația in anularea deciziei civile nr. 394/10.03.2011 a Tribunalului Prahova, formulata de B. E., B. S. si B. V., ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii B. E. cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova, B. S., cu domiciliul în Ploiești, .,., ., și B. V. cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva deciziei civile nr. 394/10.03.2011 a Tribunalului Prahova în contradictoriu cu intimatul M. PLOIEȘTI - P. P., cu sediul în Ploiești, jud. Prahova, ca fiind neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 februarie 2012.
Președinte Judecători,
A. P.-A. I. C. M. C.
Grefier,
M. A. C.
Operator date cu caracter personal nr.5595
Red./tehnored.PAA
2 exemplare/20.02.2012
Dosar recurs_/281/2007 al Tribunalului Prahova
Complet recurs A.G. H., C.R., N.C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 257/2012. Tribunalul PRAHOVA | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 436/2012.... → |
|---|
