Fond funciar. Decizia nr. 993/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 993/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-06-2012 în dosarul nr. 993/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.993
Ședința publică din data de 29.06.2012
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTORI - C. M.
- ȘALAR F. L.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți I. M. CIORĂNESCO, I. S. și T. E. toți cu domiciliul ales la C.. Avocat L. A. – Ploiești, ., jud. P. și recurenta pârâtă C. LOCALĂ V. CĂLUGĂREASCĂ DE F. F. cu sediul în . Națională, nr.204, jud. P. împotriva sentinței civile nr._/02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ P. DE F. F. și intimata intervenientă I. V. CALUGĂREASCĂ cu sediul în V. Călugărească, jud. P..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.06.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea reprezentanților părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.06.2012, când a pronunțat următoarea decizie;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._, reclamanții I. M. C., I. S. și T. E. au chemat în judecată pe pârâtele C. L. de F. F. V. C. și C. Județeană de F. F. P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună punerea în posesie pentru suprafața validată de 16,50 ha pe vechiul amplasament, întocmirea documentației necesară emiterii titlului de proprietate, emiterea titlului de proprietate, precum și obligarea la plata amenzii civile în valoare de 50 lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor menționate mai sus.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defuncților D. și E. Nenitescu, iar în baza Hotărârii Comisiei Județene de F. F. P. nr. 4909/22.11.2005 au fost validați cu suprafața de 16,50 ha, figurând în acest sens în anexa 27, supl. 2/40, așa cum rezultă din adeverința nr. 1872/10.03.2008.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 247/2005.
Pârâta C. Județeană P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată susținând că nu există un refuz nejustificat din partea Comisiei Județene de a emite titlu de proprietate în favoarea reclamanților, iar atât timp cât C. Locală V. Călugărească nu transmite documentația prevăzută de art. 36 (1) din H.G. nr. 890/2005 se află în imposibilitate de a îndeplini obligația în ceea ce privește emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamanților.
Reclamanții au formulat precizări prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra Viilor din Cătunul V. P., Vie N., curtea, crama, gradina din dosul caselor mici și Via N. împreună cu casele aflate pe ele.
Reclamanții au formulat cerere de completare a acțiunii introductive în sensul că au solicitat punerea în posesie pentru cele 16,50 ha în perimetrul comunei Bucov, . fost recunoscuți și puși în posesie toți vecinii proprietății, iar I.C.D.V.V. V. Călugărească are disponibile 36 ha aflate la dispoziția Comisiei Județene care ar putea fi cedate prin protocol Comisiei Locale.
La termenul de judecată din data de 29.06.2011 instanța a citat I.C.D.V.V. V. Călugărească în vederea introducerii acesteia în cauză, în calitate de intervenient.
Prin sentința civilă nr._/21.11.2011 Judecătoria Ploiești a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, a obligat pe pârâtă C. Locală să procedeze la înaintarea documentației aferente emiterii titlului de proprietate asupra terenului în suprafață de 16, 50 ha și întocmirea procesului-verbal de punere în posesie, pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament echivalent ca suprafața și valoare, acceptat de către reclamanți, aflat în rezerva Comisiei Locale V. Călugărească, sau în cazul imposibilității de restituire în natură, la efectuarea unor propuneri de despăgubiri, potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Totodată a fost obligată pârâta C. Județeană P. la emiterea titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 16,50 ha pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament echivalent ca suprafața și valoare, acceptat de către reclamanți, aflat în rezerva Comisiei Locale V. Călugărească sau în cazul imposibilității reconstituirii în natură, obligă pârâta la emiterea unei hotărâri de validare a propunerii Comisiei Locale V. Călugărească de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr. 247/2005 și s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu intervenienta I.C.D.V.V. V. Călugărească precum și ca neîntemeiată cererea având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 50 de lei pe zi de întârziere reprezentând amenzii civile.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Primăria . nr. 319/07.11.2005 reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor constând în viile din Cătunul V. P., Via fost Nnedesccu (al cărei uzufruct a fost lăsat soției E. și nuda proprietate fiului C. N., curtea, creama, casa și grădina din dosul caselor mici, via cumpărată de la Maiorul N., împreună cu casale aflate pe ele.
A mai arătat instanța de fond că potrivit certificatului de moștenitor nr. 476/1970/fila 4, coroborat cu certificatul de moștenitor suplimentar nr. 272 din 19.12.2000 fila 5, testamentul olograf întocmit la data de 18.01.1928, -fila 25, procesul-verbal de constatare a sării materiale a testamentului întocmit la data de 14.02.1930-fila26, Hotărârea Comisiei Județene nr. 4909/22.11.2006/fila18, tabelul nominal cuprinzând persoanele cărora li s/a reconstituit dreptul de proprietate la institutele de cercetare și producție agricolă, precum și la regiile autonome cu profil agricol, cărora li se restituie teren potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000 –anexa 29 supliment II/filele 19-22, reclamanții în calitate de moștenitori ai defunctului C. N., acesta din urmă în calitate de moștenitor al defunctului D. N., sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 16,50 ha, autorul acestora figurând la Decretul nr. 494/1956 poziția 58 cu 16,50 ha, fără a fi puși în posesie și emis titlul de proprietate pentru această suprafață .
A susținut instanța de fond că potrivit adresei nr. 6887/15.06.2011 înaintată de către Primăria . Instituția Prefectului - J. P., odată cu apariția legii nr. 45/2009 pentru autorul reclamantului C. M. cu reconstituire în baza Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de 16,50 ha, C. Județeană de fond funciar P. nu a emis hotărârea privind trecerea suprafeței de teren din domeniul public la dispoziția pârâtei C. Locală V. Călugărească iar potrivit adresei nr. 6956/17.06.2011 înaintată de pârâtă la solicitarea instanței, aceasta nu dispune de rezervă de teren pentru punerea în posesie a reclamanților.
A precizat instanța de fond că potrivit concluziilor raportului de expertiză specialitatea topografie/filele143/144, terenul solicitat a fi reconstituit pe vechiul amplasament se află situat în extravilanul ., teren de care C. Locală valea Călugărească nu mai dispune a acest teren întrucât au fost puse în posesie alte persoane.
A susținut instanța de fond că în ceea ce privește solicitarea reclamanților de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, terenul de 16.50 ha nu poate fi reconstituit pe vechiul amplasament, întrucât din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, reiese că vechiul amplasament nu mai este liber, fiind puse în posesie alte persoane.
Cu privire la emiterea unei hotărâri de către C. Județeană P., de trecere a suprafeței de 16,5 ha din domeniul public în domeniul privat al statului și reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri aflate în administrarea intervenientei I.C.D.V.V.V. Călugărească, instanța de fond a arătat că, o asemenea competență de a dispune trecerea din domeniul public în domeniul privat a terenurilor aflate în perimetrul stațiunilor de cercetare nu aparține comisiei județene ci, trecerea se face prin hotărâre a Guvernului conform deciziei nr.23/2011 emisă de I.C.C.J în urma unui recurs în interesul legii, astfel încât comisia județeană nu se poate substitui puterii executive în ceea ce privește competența exercitării atribuțiilor stabilite de Legea nr.213/1988.
A precizat instanța de fond, că singura competență ce revine comisiei județene în asemenea cazuri, constă în aceea de a constata și nicidecum de a dispune trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat după parcurgerea procedurii expres prevăzută de lege cu respectarea disp.art.9-12 din Legea nr.1/2000 și art.10 alin.8 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005, mai ales că întrucât terenurile institutelor și stațiunilor de cercetare științifice, sunt cuprinse expres în enumerarea din anexa la Legea nr.213/1998 pct.5, ar fi împotriva oricărei norme legale să se permită ca o hotărâre a comisiei județene să modifice o lege, în acest sens fiind și jurisprudența CEDO.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 50 lei pe zi de întârziere reprezentând amenzi civile, instanța de fond a arătat că textul art.580/3 alin.1 Cod pr.civilă, devine aplicabil în procedura executării silite în fata a II-a a procesului, conferind creditorului dreptul de a sesiza instanța de executare cu obligarea debitorului la plata unei amenzi civile în favoarea statului, până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu, ceea ce înseamnă că procedura de soluționare se face de către instanța de executare care apreciază asupra cererii creditorului formulată în condițiile textului de lege sus-menționat, prin încheiere irevocabilă,dată cu citarea părților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții I. M. Ciorănesco, I. S. și T. E., cât și pârâta C. Locală V. Călugărească de F. F..
În motivarea recursului lor, recurenții-reclamanți au arătat că nu sunt de acord cu plata de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005, întrucât pe de-o parte, nu au făcut o asemenea solicitare, iar pe de-altă parte, au solicitat suprafața de 16,50 ha din terenul ce se află în perimetrul I.C.D.V.V.V. Călugărească unde s-a aflat inițial terenul lor și unde, au identificat suprafețe libere în . depuse la dosar.
Au criticat recurenții soluția și în ceea ce privește emiterea unei hotărâri de către C. Județeană P. de trecere a suprafeței de 16,50 ha din domeniul public în domeniul privat al statului și reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri aflate în administrarea intervenientei I.C.D.V.V.V. Călugărească, întrucât prin HCJ nr.4909/22.11.2006, deci cu mult înainte de apariția Legii nr.45/2009, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, perioadă în care întrucât C. Locală V. Călugărească nu mai avea terenuri la dispoziție, s-au reconstituit altor cetățeni terenuri din domeniul public, din suprafața aflată în perimetrul I.C.D.V.V.V. Călugărească prin hotărâri ale Comisiei Județene P., ceea ce înseamnă că, cele două comisii de fond funciar se află în culpă pentru faptul că nu li s-a reconstituit în aceleași condiții dreptul de proprietate asupra terenului aflat în domeniul public, iar dispozițiile Legii nr.45/2009, nu pot retroactiva, caz în care, motivarea instanței de fond vizând aplicabilitatea în speță a Legii nr.213/1998, este greșită.
Au susținut recurenții că au parcurs toată procedura expres prevăzută de lege, iar suprafața pe care au solicitat-o în subsidiar, respectiv cea aflată în administrarea intervenientei se încadrează într-un perimetru compact, astfel că, atât timp cât vechiul amplasament al terenului nu mai este liber din culpa exclusivă a celor două comisii de fond funciar,singura modalitate de retrocedare a terenurilor constă în punerea în posesie asupra suprafeței de 16,50 ha, trup compact aflată în administrarea I.C.D.V.V.V. Călugărească.
În motivarea recursului său, recurenta C. Locală V. Călugărească de fond funciar, a arătat că, în mod greșit instanța de fond a obligat-o să pună în posesie pe reclamanți,asupra terenului situat pe vechiul amplasament, sau pe un alt amplasament echivalent ca suprafață și valoare, acceptat de reclamanți, aflat în rezerva comisiei sau în cazul imposibilității de restituire în natură, la efectuarea unor propuneri de despăgubiri, întrucât vechiul amplasament nu este liber, din punct de vedere juridic, iar în rezerva comisiei locale, nu există teren disponibil echivalent ca suprafață și valoare cu fostul amplasament, fiind posibilă însă, punerea în posesie a reclamanților, pe un amplasament aflat în perimetrul intervenientei I.C.D.V.V.V. Călugărească, conform art.1 pct-le 14 și 15 din Titlul VI al Legii nr.247/2005, care a modificat disp.art.9 din Legea nr.1/2000 și conform art.10 alin.1 și 2 din Legea nr.1/2000, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, mai ales că prin HCJ nr.4909/22.11.2006, reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 16,50 ha în cadrul institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, iar intervenienta nu a făcut nici-o dovadă potrivit căreia întreaga suprafață de teren pe care o are în administrare ar fi destinată activității de cercetare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 17.02.2012.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304 și art.304/1 Cod pr.civilă, constată că recursurile sunt fondate, având în vedere următoarele considerente:
Conform Hotărârii nr.4909/22.11.2006, tabelului nominal cuprinzând persoanele fizice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolă, potrivit art.10 din Legea nr.1/2000 cu modificările și completările ulterioare, reclamanților în calitate de moștenitori ai defunctului N. C., li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 16,50 ha, teren care, potrivit raportului de expertiză topo întocmit de expertul ing.S. F., se află în extravilanul comunei V. Călugărească T.83 și care în prezent nu mai este liber, fiind puse în posesie alte persoane.
Potrivit Protocolului de predare - preluare a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul public al statului cu nr.1361/26.03.2009, încheiat între I.C.D.V.V.V. Călugărească și Primăria Comunei Bucov, în temeiul Legilor Fondului F., Legea nr.290/2002, privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare - dezvoltare din domeniul agriculturii, HG nr. 1881/2005, și Protocolul nr._/2006, încheiat între ADS București și I.C.V.V.V. Călugărească de trecere în administrarea directă a întregului teren aflat în exploatarea institutului pentru activitate de cercetare, Hotărârii nr.5159/2007 a CJ P., de trecere a unor terenuri aflate în administrarea I.C.D.V.V.V. Călugărească din domeniul public al statului în domeniul privat și punerea la dispoziția Comisiei Locale Bucov de F. F., în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite, I.C.D.V.V.V. Călugărească a predat Primăriei Bucov conform anexei nr.30, validată prin HCJ P. nr.5159/2007 și procesului verbal de predare și delimitare nr.2698/2009, suprafața agricolă totală de 111,79 ha, 121,16 ha teren neagricol, menționându-se că, suprafața de 36,79 ha, rămâne în administrarea I.C.D.V.V.V. Călugărească.
Totodată, conform Protocolului de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul public al statului, nr.1810/25.02.2009, în baza prevederilor legale sus-menționate și având în vedere HCJ nr.5716/2007, nr.5441/2007, nr.5834/2007, nr.6270/2008, nr.6271/2008 și nr.6269/2008 de trecere a unor terenuri aflate în administrarea I. V. Călugărească din domeniul privat al statului în domeniul public și punerea acestora la dispoziția Comisiei Locale V. Călugărească de fond funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite, au fost predate 47,50 ha teren agricol și 53,88 ha teren neagricol, întocmindu-se proces-verbal de delimitare în baza căruia s-au identificat pe tarlale și parcele aceste suprafețe puse la dispoziția Comisiei Locale V. Călugărească de fond funciar și asupra cărora au fost puse în posesie persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârile Comisiei Județene de fond funciar sus-menționate.
Art. 1 pct.14 și 15 din Legea nr.247/2005 prevede că dreptul de proprietate poate fi reconstituit în favoarea foștilor proprietari pe vechiul amplasament și în ceea ce privește terenurile din perimetre stațiunilor, instituțiilor și centrelor de cercetare, în proprietatea statului și în administrarea institutelor urmând să rămână numai terenurile destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categoriile biologice superioare și de animale de rasă, iar art. 10 alin.1 și 2 din Legea nr.1/2000 modificată și completată prin Legea nr.247/2005 prevăd că persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de instituțiile și stațiunile de cercetare li se atribuie terenuri în natură din proprietatea privată a statului, iar în situația în care acestea sunt insuficiente, pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că reclamanților în calitate de moștenitori ai defunctului N. C. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 16,50 ha în cadrul institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă prin HCJ nr.4909/22.11.2005 și Anexei nr.29 validată prin această hotărâre de reconstituire, teren care conform raportului de expertiză efectuat în cauză, se află în extravilanul comunei V. Călugărească T.83, în prezent, nefiind liber, întrucât au fost puse în posesie alte persoane.
Pe de-altă parte, între I.C.D.V.V. și Primăriile Comunelor V. Călugărească, Bucov, s-au încheiat protocoale în baza cărora suprafețe de teren au fost trecute din domeniul public al statului în domeniul privat, și puse la dispoziția Comisiilor Locale de fond funciar V. Călugărească, Bucov, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite, conform Legilor fondului funciar, Legii nr.290/2002, HG nr.1881/2005 și Protocolului nr._/2006, încheiat între ADS București și I.C.D.V.V.V. Călugărească de trecere în administrarea directă a întregului teren aflată în administrarea institutului pentru activitatea de cercetare.
Ca atare, atât timp cât reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 16,50 ha în cadrul I.C.D.V.V V. Călugărească, înseamnă că reclamanții sunt îndreptățiți la punerea în posesie asupra unui teren de 16,50 ha aflat în perimetrul I.C.D.V.V.V. Călugărească, ținând seama pe de-o parte că, terenul reprezentând vechiul amplasament al reclamanților nu mai este liber, asupra acestuia fiind puse în posesie alte persoane, iar C. Locală V. Călugărească de fond funciar nu mai are la dispoziție teren liber, echivalent ca suprafață și valoare cu terenul ce a aparținut autorului reclamanților.
De-altfel, prin protocol de predare-preluare a terenurilor cu destinație agricolă și neagricolă din domeniul public al statului au fost trecute terenuri din domeniul public al statului aflate în administrarea I.C.D.V.V.V. Călugărească în domeniul privat și au fost puse la dispoziția Comisiei Locale V. Călugărească de fond funciar, tocmai în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite, ori în condițiile în care, reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate în cadrul institutelor de cercetare agricolă pentru suprafața de 16,50 ha, înseamnă că au făcut dovada calității de persoane îndreptățite de a fi puși în posesie și de a li se emite titlu de proprietate asupra acestei suprafețe în cadrul I.C.D.V.V. V. Călugărească, astfel cum au fost puse în posesie celelalte persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărâri ale Comisiei Județene P. emise ulterior emiterii hotărârii 4909/22.11.2005 prin care reclamanților le-a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 16,50 ha.
Faptul că nu ar exista un protocol de trecere a unor terenuri din domeniul public al statului în domeniul privat în baza unei hotărâri a guvernului, necesare punerii în posesie a reclamanților, nu înseamnă în mod automat că reclamanții nu sunt îndreptățiți să fie puși în posesie asupra unui teren din cadrul institutului de cercetări în condițiile în care au reconstituire asupra unui asemenea teren, din perimetrul I. V. Călugărească, având, de altfel, reconstituit un asemenea drept anterior emiterii hotărârilor de reconstituire în baza cărora au fost puse în posesie alte persoane, urmând ca cele două comisii să facă demersurile necesare pentru a se realiza punerea în posesie a reclamanților fie pe vechiul amplasament în cazul în care acesta ar fi liber, fie pe un alt amplasament echivalent ca suprafață și valoare, acceptat de reclamanți în perimetrul intervenientei.
În caz contrar ar însemna ca reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților asupra unui teren aflat în cadrul intervenientei să rămână fără efect, ceea ce contravine înseși normelor legilor speciale de restituire care prevăd în mod expres dreptul persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor din cadrul institutelor de cercetări să li se atribuie terenuri în natură din proprietatea privată a statului sau, în caz de insuficiență, din domeniul public al statului, în condițiile legii.
Or, în condițiile în care reclamanții au deja reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren din cadrul I. V. Călugărească, este evident că aceștia au dreptul în baza legilor fondului funciar la punerea în posesie asupra unui asemenea teren, comisiile de fond funciar și intervenienta neputându-și invoca propria culpă constând în refuzul de a-i pune în posesie pe reclamanți la momentul la care s-au încheiat protocoalele sus-menționate și în baza cărora au fost puse în posesie persoane al căror drept a fost reconstituit ulterior validării dreptului de proprietate al reclamanților, pentru a obține în prezent protecția unui drept constând în pretinsa imposibilitate de a-i pune în posesie pe reclamanți din cauza lipsei de teren.
Mai mult chiar, pârâtele au obligația de a întreprinde demersurile necesare pentru punerea în posesie a reclamanților asupra fie a vechiului amplasament, în situația în care acesta ar fi liber, fie asupra unui teren din cadrul I. V. Călugărească.
Într-o asemenea modalitate s-ar încălca, de asemenea și art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, întrucât, prin refuzul de a-i pune în posesie, simpla reconstituire a dreptului de proprietate nu reprezintă îndeplinirea efectivă și integrală a unui asemenea drept, reclamanții aflându-se în imposibilitate de a exercita toate prerogativele dreptului lor de proprietate asupra terenului, de a obține actele de proprietate, de a dispune de bun așa cum doresc.
Astfel în mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu I.C.D.V.V.V. Călugărească și a obligat cele două comisii să pună în posesie pe reclamanți și să le emită titluri de proprietate pentru terenul de 16,50 ha pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament, echivalent ca suprafață și valoare aflat în rezerva comisiei locale în condițiile în care, vechiul amplasament nu este liber pentru a putea fi atribuit reclamanților, iar în rezerva comisiei locale alea Călugărească nu mai există teren echivalent ca întindere și valoare cu cel deținut de autorul reclamanților, mai ales că, Legea nr.247/2005, prevede că în administrarea institutelor de cercetări vor rămâne numai terenurile destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categoriile biologice superioare și animale de rasă, la dosar neexistând dovezi că intervenienta ar avea nevoie de întregul teren rămas în administrarea sa pentru activitatea de cercetare, iar persoanele cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în aceleași condiții ca și reclamanților însă ulterior acestora au fost puse în posesie asupra unor terenuri aflate în perimetrul acestui institut.
Criticile recurenților - reclamanți în sensul că în mod greșit instanța de fond a stabilit plata de despăgubiri în cazul imposibilității de restituire în natură a terenului, sunt întemeiate întrucât pe de-o parte în această modalitate, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității în baza căruia reclamanții au stabilit cadrul procesual vizând obiectul pretenției deduse judecății, solicitând punerea în posesie asupra terenului de 16,50 ha pe vechiul amplasament sau în perimetrul I.C.D.V.V.V. Călugărească și nicidecum nu au solicitat despăgubiri, iar pe de-altă parte în cadrul I.C.D.V.V. V. Călugărească există teren pentru care nu s-a făcut dovada că este destinat cercetării și asupra căruia reclamanții au dreptul să fie puși în posesie.
Susținerile recurenților reclamanți în conform cărora este greșită motivarea instanței de fond că nu ar putea fi puși în posesie asupra unei suprafețe aflată în perimetrul I.C.D.V.V.V. Călugărească, întrucât nu ar exista hotărâre de guvern privind trecerea terenului din domeniul public al statului aflat în administrarea I.C.D.V.V.V. Călugărească, în domeniul privat, au relevanță în cauză, întrucât atât timp cât reclamanților li s-a reconstituit deja dreptul de proprietate asupra terenurilor din cadrul intervenientei înseamnă că sunt îndreptățiți să fie puși în posesie și să li se emită titlu de proprietate pentru suprafața de 16,50 ha fie pe vechiul amplasament dacă este liber, fie în perimetrul intervenientei I.C.D.V.V.V. Călugărească, echivalent ca suprafață, valoare și acceptat de către reclamanți, pârâtele având obligația de a face demersurile necesare punerii în posesie, astfel ca reclamanții să poată exercita toate prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului reconstituit în perimetru intervenientei.
Criticile recurentei pârâte C. Locală V. Călugărească, de F. F., conform cărora în mod greșit instanța de fond a obligat-o să pună în posesie pe reclamanți asupra terenului situat pe vechiul amplasament, sau pe un alt amplasament echivalent ca suprafață și valoare, acceptat de reclamanți, aflat în rezerva comisiei sau, în cazul imposibilității de restituire în natură, la efectuarea unor propuneri de despăgubiri, întrucât vechiul amplasament nu este liber, din punct de vedere juridic, iar în rezerva comisiei locale, nu există teren disponibil echivalent ca suprafață și valoare cu fostul amplasament, sunt justificate întrucât din actele aflate la dosar, reiese că pe vechiul amplasament al reclamanților ar fi puse în posesie alte persoane, iar în rezerva comisiei locale nu mai există teren disponibil, mai ales că reclamanții nu au investit instanța cu o cerere de acordare de despăgubiri, nepunându-se în discuția părților o asemenea situație, încălcându-se astfel principiul disponibilității și al dreptului la apărare al părților.
Susținerile recurentei-pârâte că este posibilă punerea în posesie a reclamanților, pe un amplasament aflat în perimetrul intervenientei I.C.D.V.V.V. Călugărească, conform art.1 pct.-le 14 și 15 din Titlul VI al Legii nr.247/2005, care a modificat disp.art.9 din Legea nr.1/2000 și conform art.10 alin.1 și 2 din Legea nr.1/2000, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, mai ales că prin HCJ nr.4909/22.11.2006, reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 16,50 ha în cadrul institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolă, iar intervenienta nu a făcut nici-o dovadă potrivit căreia întreaga suprafață de teren pe care o are în administrare ar fi destinată activității de cercetare, sunt întemeiate, întrucât atât timp cât reclamanții au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 16,50 ha în cadrul institutelor de cercetări, iar potrivit actelor existente la dosar, I.C.D.V.V.V. Călugărească a predat prin protocoale și procese-verbale de limitare comisiilor locale terenuri în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite, înseamnă că și reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite de a fi puși în posesie și de a li se elibera titlul de proprietate pentru o suprafață de 16,50 ha în perimetrul intervenientei, echivalent ca suprafață și valoare cu vechiul amplasament, acceptat de către reclamanți.
De altfel, din protocoalele sus-menționate reiese că la dispoziția intervenientei a rămas teren pentru care aceasta avea obligația de a face dovada că este necesar în integralitatea sa activității de cercetare, dovadă inexistentă în cauză, ceea ce reprezintă o dovadă că reclamanții pot fi puși în posesie pe un teren aflat în cadrul I. V. Călugărească.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, având în vedere disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, văzând și disp.art.304/1 Cod pr.civilă, în temeiul art.312 alin.1,2 și 3 Cod pr.civilă, va admite recursurile și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea și față de intervenientă, sens în care, va obliga pârâta C. Locală V. Călugărească de F. F. să procedeze la înaintarea documentației aferentă emiterii titlului de proprietate cu privire la terenul de 16,50 ha, la emiterea procesului-verbal de punere în posesie pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament echivalent ca suprafață, valoare, acceptat de către reclamanți,aflat în perimetrul I.C.D.V.V.V. Călugărească.
Totodată, instanța va obliga pârâta C. Județeană P. să elibereze titlul de proprietate pentru terenul de 16,50 ha pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament echivalent ca suprafață, valoare acceptat de către reclamanți, aflat în perimetrul I.C.D.V.V.V. Călugărească și va înlătura obligațiile pârâtelor C. Locală V. Călugărească de F. F., C. Județeană P. de F. F., privind efectuarea unor propuneri de despăgubiri și emiterea unei hotărâri de validare a propunerii de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr.247/2005, și va menține restul dispozițiilor sentinței, în ceea ce privește respingerea cererii referitoare la plata amenzilor civile și la cheltuielile de judecată.
Totodată, instanța va lua act că recurentele nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții reclamanți I. M. CIORĂNESCO, I. S. și T. E. toți cu domiciliul ales la C.. Avocat L. A. – Ploiești, ., jud. P. și de recurenta pârâtă C. LOCALĂ V. CĂLUGĂREASCĂ DE F. F. cu sediul în . Națională, nr.204, jud. P., împotriva sentinței civile nr._/02.11.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANĂ P. DE F. F. și intimata intervenientă I. V. CALUGĂREASCĂ cu sediul în V. Călugărească, jud. P. și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că admite în parte acțiunea și față de intervenientă.
Obligă pârâta C. Locală V. Călugărească de F. F. să procedeze la înaintarea documentației aferentă emiterii titlului de proprietate cu privire la terenul de 16,50 ha, la emiterea procesului-verbal de punere în posesie pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament echivalent ca suprafață, valoare, acceptat de către reclamanți, aflat în perimetrul I.C.D.V.V.V. Călugărească.
Obligă pârâta C. Județeană P. să elibereze titlul de proprietate pentru terenul de 16,50 ha pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament echivalent ca suprafață, valoare acceptat de către reclamanți, aflat în perimetrul I.C.D.V.V.V. Călugărească.
Înlătură obligațiile pârâtelor C. Locală V. Călugărească de F. F., C. Județeană P. de F. F., privind efectuarea unor propuneri de despăgubiri și emiterea unei hotărâri de validare a propunerii de acordare a despăgubirilor în baza Legii nr.247/2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței, în ceea ce privește respingerea cererii referitoare la plata amenzilor civile și la cheltuielile de judecată.
Ia act că recurentele, nu solicită cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.06.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
R. C. C. M. Șalar F. L.
Cu opinie separată
GREFIER
Cardașol I. N.
Fiind în CO semnează P. grefier,
Operator date cu caracter personal nr.5595
Tehnored.CR
3 ex./23.07.2012
Dosar fond nr._ - Jud.Ploiești
Jud.fond. E. C. D.
Motivarea opiniei separate
În opinia separată se apreciază că ambele recursuri trebuie respinse ca nefondate, respectiv că motivarea instanței de fond este corectă și nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, față de următoarele considerente:
Astfel, prin sentința recurată, instanța de fond a dispus admiterea, în parte, a cererii de chemare în judecată, în sensul stabilirii în sarcina pârâtei a următoarelor obligații: să procedeze la înaintarea documentației aferente emiterii titlului de proprietate asupra terenului în suprafață de 16,50 ha și întocmirea procesului-verbal de punere în posesie, pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament echivalent ca suprafața și valoare, acceptat de către reclamanți, aflat în rezerva Comisiei Locale V. Călugărească, sau în cazul imposibilității de restituire în natură, la efectuarea unor propuneri de despăgubiri, potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005, precum și să emită titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 16,50 ha pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament echivalent ca suprafața și valoare, acceptat de către reclamanți, aflat în rezerva Comisiei Locale V. Călugărească sau în cazul imposibilității reconstituirii în natură, obligă pârâta la emiterea unei hotărâri de validare a propunerii Comisiei Locale V. Călugărească de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr. 247/2005, respingând în rest cererea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere, în esență, faptul că printr-o hotărâre a comisiei județene nu pot fi transferate valabil, din domeniul public în cel privat, acele terenuri aflate în administrarea stațiunilor de cercetare, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate. În acest sens, prima instanță a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii a stabilit, prin Decizia nr. 23/2011, că parcurgerea procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului, este obligatorie.
În opinia separată se reține că, în cauză, trecerea terenului din domeniul public în cel privat s-a făcut nu printr-o hotărâre a Guvernului, ci printr-o hotărâre a Comisiei Județene.
Prin Decizia nr. 23/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că Ținând, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 1/2000 și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 raportat la art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009, referitor la trecerea terenurilor aflate în administrarea instituțiilor prevăzute de art. 9 alin. (1) și art. 9 alin. (1^1) din Legea nr. 1/2000 din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale, sintagma "în condițiile legii" din cuprinsul Legii nr. 1/2000 trebuie înțeleasă în sensul trimiterii la condițiile prevăzute de Legea nr. 213/1998 cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului, emisă cu privire la terenurile delimitate în condițiile art. 9 și 12 din Legea nr. 1/2000.
Cum această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești, potrivit art. 3307 alin. 4 C.proc.civ., nu se poate reține că hotărârea Comisiei a produs efecte juridice în sensul trecerii terenului în domeniul privat, astfel că terenul nu a fost și nu este la dispoziția comisiilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată. Prin urmare, nici actele administrative subsecvente, inclusiv protocolul încheiat nu pot fi considerate ca valabile, respectiv acestea nu pot fundamenta o reconstituire a dreptului de proprietate pe amplasamentul în cauză.
Pe cale de consecință, în acord cu hotărârea instanței de fond și în dezacord cu motivele exprimate de recurenți, cererea de punere în posesie pentru suprafața de 16,5 ha de teren situat în perimetrul I.C.D.V.V. V. Călugărescă este neîntemeiată.
În ce privește motivul din recursul declarat de recurenții-reclamanți, referitor la faptul că instanța de fond s-ar fi pronunțat asupra ceea ce aceștia nu au solicitat, respectiv a obligat, în subsidiar, C. Locală la efectuarea unei propuneri de despăgubiri, în opinie minoritară, se apreciază că dacă s-ar reține încălcare principiului disponibilității în sensul solicitat, aceasta ar duce la respingerea acțiunii în întregul său, respectiv ar îngreuna situația recurenților în propria cale de atac, ceea ce este interzis instanței de control judiciar, prin dispozițiile art. 325 alin. 4 raportat la art. 296 teza a II-a C.proc.civ. În concluzie, nu se poate reține nici acest motiv de recurs ca fiind întemeiat..
Judecător,
Șalar F. L.
red.ȘFL/13.08.2012
| ← Evacuare. Decizia nr. 973/2012. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 4162/2012.... → |
|---|
