Fond funciar. Hotărâre din 01-03-2012, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 01-03-2012 în dosarul nr. 323/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 323
Ședința publică din data de 01 Martie 2012
PREȘEDINTE – C. I.
JUDECĂTORI – C. R. I.
C. M.
GREFIER – C. M. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant C. N. I., cu domiciliul în . V. P., ., jud. P. împotriva sentinței civile nr. 5396/17.05.2011 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V. C., cu sediul în .. P. și C. J. P. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P..
Cerere de recurs scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul – reclamant personal și intimata C. L. V. Călugăreasca reprezentată de avocat N. M., lipsind intimata C. Județeană P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul – reclamant depune la dosar un set de acte.
Instanța comunică apărătorului intimatei C. L. V. Călugărească, copie de pe motivele de recurs.
Apărătorul intimatei C. L. V. Călugărească, învederează instanței că nu solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de motivele de recurs.
Părțile, având cuvântul pe rând, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Recurentul – reclamant, solicită respingerea recursului cum a fost formulat.
Apărătorul intimatei C. L. V. Călugărească, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Arătând că s-a solicitat reconstituirea terenului în suprafață de 5000 mp. ca diferența dintre suprafața solicitată pentru a se reconstitui 1991 m și suprafața reconstituită.
Arătând că a solicitat reconstituirea unei suprafețe de 3,2 Ha și a primit 2,2, în această situație nu sunt îndeplinite dispozițiile Fondului funciar, depunând la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ 24.09.2008 la Judecătoria Ploiești, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâtele C. Locală V. Călugărească de Aplicarea Legilor Fondului Funciar, C. Județeană P. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate dreptul său de proprietate asupra unui teren de 5000 m.p. arabil situat în . M. P..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că autorul său C. N. a dobândit terenul în litigiu prin contractul de vânzare cumpărare din data de 16.03.1932, teren pentru care acesta a formulat cerere de reconstituire, cerere nesoluționată de către pârâte, mai ales că nu deține acte de proprietate pentru teren, fiind pierdute, efectuând demersuri în acest sens.
La data de 03.12.2008, 14.01.2009, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu de 5000 m.p., pe vechiul amplasament, teren distinct de ..p. intravilan, care a făcut obiectul sentinței civile nr.1124/1996, iar în subsidiar acordarea în echivalent a unui alt teren, într-o altă locație, obligarea pârâtelor să îl pună în posesie și să îi emită titlu de proprietate pentru acest teren.
Prin încheierea din 28.07.2009 a Judecătoriei Ploiești, s-a dispus suspendarea cauzei în baza art.1551 c.pr.civ, datorită neîndeplinirii unor obligații de către reclamant, cauză repusă pe rol la data de 27.10.2009.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr.5072/13.04.2010 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtelor, motivându-se că pretențiile deduse judecății au făcut obiectul unei analize pe cale judecătorească, fiind soluționate irevocabil prin sentința civilă nr._/21.12.2007, în cadrul căreia s-a stabilit inexistența dreptului reclamantului la reconstituire cu privire la terenul în litigiu, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.1201 c.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii excepției autorității de lucru judecat, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată cu nr._ 10.06.2010.
În baza deciziei civile nr.953/15.09.2010 a Tribunalului P., a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr.5072/13.04.2010 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu pârâtele, a fost casată această din urmă sentință și s-a dispus trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea soluționării pe fond a pretențiilor deduse judecății, reținându-se că nu există tripla identitate de obiect, cauză, părți în raport de sentința civilă nr._/2007, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1032/21.10.2008 a Tribunalului P., atât timp cât prezenta acțiune vizează reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, eliberarea unui proces verbal de punere în posesie, a unui titlu de proprietate pentru un teren de 5000 m.p. situat în . M. V. M. P., în timp ce acțiunea soluționată prin hotărârile judecătorești sus menționate a vizat anularea unei hotărâri privind respingerea unei cereri de reconstituire pe vechiul amplasament pentru un teren de 7500 m.p. situat pe raza .> Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești, cauza a fost reînregistrată cu nr._ 28.01.2010.
După administrarea probelor cu acte, expertiză tehnică topometrică, prin sentința civilă nr.5396/17.05.2011 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată, formulată de reclamant împotriva pârâtelor.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit actelor existente la dosar s-a reconstituit în favoarea autorului reclamantului dreptul de proprietate asupra unui teren de 2,42 ha, reconstituire necontestată, iar reclamantul nu a formulat cereri de reconstituire pentru terenul în litigiu de 5000 m.p. în baza legilor fondului funciar, formulând o asemenea cerere după expirarea termenelor prevăzute de lege la data de 4.12.2008, astfel încât acesta se află în imposibilitate de a solicita pe cale judecătorească reconstituirea dreptului de proprietate fără respectarea normelor legale în materie privind parcurgerea procedurii prealabile administrative, nefiind respectate disp.art.27 alin.8 din HG nr.890/2005, dispozițiile tuturor legilor fondului funciar.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare, motivându-se că autorul său a dobândit în 1936 terenul în litigiu de 5000 m.p. pct.Eforie, conform actului de proprietate existent la dosar, teren preluat de către CAP fără însă să se menționeze în cuprinsul cererii de înscriere în CAP acest teren și că în 1991 autorul său a formulat cerere de reconstituire pentru terenul în litigiu, teren ce nu i-a fost reconstituit datorită inexistenței contractului de vânzare cumpărare.
În continuare, reclamantul a arătat că în urma decesului autorului său, în calitate de moștenitor al acestuia a efectuat demersuri la Arhivele Statului, obținând contractul de vânzare cumpărare în anul 2009, după care a formulat o cerere Comisiei Locale care la îndrumat la instanțele judecătorești și că terenul în litigiu nu a fost înstrăinat niciodată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată cu nr._ 15.09.2011.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cuprinsul actului de vânzare cumpărare nr.536/25.01.1936 s-a menționat că numitul M. Ș. a înstrăinat autorului reclamantului, C. N. un teren de 5000 m.p. arabil situat în . V. mantei P., în schimbul unui preț de 4000 lei.
Conform extraselor de la Arhivele Naționale, numitul C. N., figura în evidențele . 1948 înscris cu terenuri de 3,5365 ha din care 2,3365 ha situate în . 1,20 ha pe raza altor localități.
În baza Registrelor Agricole din perioada 1959 – 1961, cererii din data de 23.04.1962, cererii nr.1620/18.03.1991, hotărârii nr.98/29.08.1991, numitul C. N. a figurat înscris în evidențele agricole în perioada 1959-1961 cu terenuri în suprafață totală de 2,45 ha din care 1,75 ha situate în .. V. P., Eforie, Domenii, înscriindu-se în CAP cu terenurile de 2,25 ha din care 5000 m.p. pct. Eforie la data de 23.04.1962, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991 asupra unor terenuri de 2,45 ha situate în . urma cererii formulată la data de 18.03.1991.
Potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.1327/16.03.1932, numitul I. M. G. a înstrăinat numiților Ghirițoiu N., C. E., un teren de 5000 m.p. arabil situat în . M. V. M. P., fostă proprietatea Eforiei Spitalelor Civile, în schimbul unui preț de 3000 lei.
În conformitate cu raportul de expertiza tehnică topometrică ing.Simaciu V., terenul de 5000 m.p. descris în contractul de vânzare cumpărare din 16.03.1932, se afla situat în . drumul ce delimita la Vest terenul cumpărat de autorul reclamantului în baza contractului de vânzare cumpărare din 25.01.1936, astfel încât în urma dispariției vechilor repere, modificării configurației parcelelor, a traseelor drumurilor de exploatare dintre acestea, nu se poate localiza cu precizie vechiul amplasament al terenului în litigiu, aflat în pct. Eforie.
Disp.art.8-11 din L.18/1991 modificata, stipulează ca stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire asupra terenurilor aflate in patrimoniul CAP- urilor, in favoarea persoanelor fizice îndreptățite se face ținându-se seama de suprafața adusa in CAP care reiese din actele de proprietate, Cartea Funciara, cadastru, cererile de înscriere in CAP, registrul agricol de la data intrării in CAP, evidentele CAP-ului sau din orice alte probe admise de lege, astfel încât terenurile preluate abuziv de CAP de la persoanele fizice, fără înscriere in CAP sau de stat, fără niciun titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea pe vechile amplasamente daca sunt libere.
De asemenea, disp.art.39 din L.18/1991 modificata, art.16 din L.1/2000 modificata, prevăd ca persoanelor ale căror terenuri agricole au fost trecute in proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949 si al oricăror acte normative de expropriere sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se reconstituie dreptul de proprietate, in natura, in limita suprafeței de teren trecuta in proprietatea statului.
In baza art.33 teza II-a din Legea 1/2000 modificata, persoanele fizice si persoanele juridice care nu au depus in termenele prevăzute de L.169/1997 si de L.1/2000, pot formula cerere de reconstituire in termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a L.1/2000, in timp ce disp.art.III din Titlul VI din Legea 247/2005 stabilesc ca persoanele fizice si persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafața ce pot fi restituite conform L.247/2005, in termen de 60 de zile de la . acestei legi.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că în perioada 1932-1936 autorul reclamantului C. N. ar fi dobândit terenuri în suprafață totală de 1 ha situate în . M. V. M. P. care ar fi aparținut Eforiei Spitalelor Civile, după care în perioada 1959-1961 autorul reclamantului a figurat înscris în evidențele agricole cu terenuri în suprafață de 2,45 ha din care 1,75 ha situate pe raza ..V. P., Eforie, Domenii, deținând inițial în 1948 terenuri în suprafață de 3,5365 ha, care au inclus terenurile de 2,3365 ha aflate pe raza localității V. Călugărească, astfel încât la data de 23.04.1962 autorul reclamantului s-a înscris în CAP cu terenuri de 2,25 ha printre care și 5000 m.p. pct. Eforie, fiindu-i reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr.18/1991, prin Hotărârea nr.98/1991, asupra unor terenuri de 2,45 ha aflate pe raza .>
Ca atare, atât timp cât autorul reclamantului a figurat înscris în evidențele agricole în perioada 1959-1961 cu terenuri în suprafață totală de 2,45 ha din care 1,75 ha pe raza localității V. Călugărească, înscriindu-se în CAP V. Călugărească cu terenuri de 2,25 ha, iar în urma intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului reclamantului asupra unor terenuri de 2,45 ha pe raza . că în realitate s-au atribuit, s-au restituit toate terenurile preluate de către CAP, deținute anterior preluării de către autorul reclamantului, în temeiul legilor fondului funciar, în suprafață totală de 2,45 ha aflate în . pentru care reclamantul numai poate pretinde reconstituirea asupra unui teren de 5000 m.p., invocând existența unui contract de vânzare cumpărare din 1936.
De altfel, din analiza tuturor probelor administrate în cauză, reiese că după . Legilor nr.169/1997, nr.1/2000, nr.247/2005, reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire pentru terenul în litigiu înauntrul termenelor prevăzute de aceste dispoziții legale, caz în care acesta din urmă nu poate formula direct pe cale judecătorească cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și deci nu poate pretinde obligarea pârâtelor la punerea sa în posesie, la emiterea titlului de proprietate cu privire la terenul în litigiu în condițiile în care nu beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren.
De fapt, reclamantul avea obligația să respecte normele legilor fondului funciar care au stabilit clar, în sarcina tuturor persoanelor îndreptățite, obligația de a formula cererile de reconstituire la comisiile locale în raza cărora se află terenurile pentru care se solicita reconstituirea și de a contesta modalitatea de soluționare a acestora pe cale administrativă la comisiile județene, neexistând nicio dispoziție legală care să instituie în favoarea persoanelor îndreptățite dreptul de a formula asemenea cereri direct pe cale judecătorească.
Faptul că autorul reclamantului a solicitat în cuprinsul cererii nr.1620/18.03.1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile în suprafață totală de 3,1150 ha situate în ., nu înseamnă în mod automat că o asemenea cerere a vizat și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu de 5000 m.p. pct-Eforie – V. M. P., deoarece nu există nicio mențiune înserată în cuprinsul cererii respective referitoare la terenul în litigiu, cerere admisă în parte prin hotărârea nr.98/1991, în temeiul căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate doar cu privire la terenurile de 2,45 ha, reconstituire necontestată de către autorul reclamantului, de reclamantul însuși, iar în lipsa unei asemenea contestări hotărârea sus menționată produce efecte juridice, inclusiv cu privire la modalitatea de soluționare a cererii nr.1620/1991, cerere care nu poate fi repusă în discuție din oficiu în urma intrării în vigoare ulterioare a celorlalte legilor în domeniul fondului funciar.
Mai mult chiar, în condițiile în care autorului reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor de 2,45 ha, terenuri cu care a figurat înscris în Registrele Agricole, în perioada 1959-1961, înseamnă că în realitate numai există nicio diferență de teren susceptibilă de a fi restituită pe raza localității V. Călugărească și care să poată face obiectul unei reconstituiri, mai ales că reclamantul avea obligația, în cazul în care considera că nu ar fi fost restituite toate terenurile deținute de autorul său, să formuleze cerere de reconstituire cu privire la acest teren în termenele prevăzute de Legile fondului funciar nr.169/1997, 1/2000, 247/2005.
Împrejurările invocate de către reclamant conform cărora autorul său ar fi deținut în 1948 terenuri în suprafață totală de 3,5365 ha, terenuri preluate de către CAP, nu atestă prin însăși natura lor existența în patrimoniul autorului reclamantului a terenului în litigiu de 5000 m.p., întrucât analizându-se extrasul existent la dosar, evidențele agricole, reiese cu certitudine că în realitate autorul reclamantului a deținut în proprietate pe raza . în suprafață totală de 2,3365 ha, terenuri cu care a figurat înscris în evidențele agricole și care i-au fost reconstituite în suprafață de 2,45 ha, restul diferenței de 1,20 ha din suprafața totală de 3,5365 ha aflându-se pe raza altor localități.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată, constatând că în speță reclamantul nu a respectat normele legale în materie instituite de Legile fondului funciar, privind modalitatea de formulare a cererii de reconstituire cu privire la terenul în litigiu, iar în realitate toate probele administrate în cauza atestă reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului reclamantului cu privire la toate terenurile deținute în proprietate și preluate efectiv de către CAP, situate pe raza localității V. Călugărească.
Motivele invocate de către reclamant în sensul că autorul său ar fi dobândit în 1936 terenul în litigiu de 5000 m.p. pct.Eforie, conform actului de proprietate existent la dosar, teren preluat de către CAP fără să fie menționat în cuprinsul cererii de înscriere în CAP, sunt neîntemeiate deoarece în speță se analizează modalitatea de formulare a cererii de reconstituire și nicidecum deținerea la un moment dat în 1936 a terenului sus menționat, iar în speță probele administrate în cauză atestă reconstituirea dreptului de proprietate asupra tuturor terenurilor deținute în proprietate, preluate efectiv de către CAP de la autorul reclamantului, situate pe raza .>
Susținerile reclamantului potrivit cărora autorul său a formulat cerere de reconstituire pentru terenul în litigiu în 1991, teren ce nu i-a fost reconstituit datorită inexistenței contractului de vânzare cumpărare, nu pot fi avute în vedere întrucât în speță cererea de reconstituire formulată de către autorul reclamantului sus menționată a vizat reconstituirea cu privire la alte suprafețe de teren, nefiind o dovadă privind manifestarea de voință a autorului reclamantului de a i se atribui și terenul în litigiu, iar existența cererii formulată în 1991 nu îl exonerează pe reclamant de obligativitatea formulării unor noi cereri de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar cu privire la terenul în litigiu înăuntrul termenelor prevăzute de aceste legi referitoare la diferențele de teren nereconstituite.
Criticile reclamantului în sensul că, a efectuat demersuri la Arhivele Statului, obținând contractul de vânzare cumpărare în anul 2009 în urma decesului autorului său, în calitate de moștenitor al acestuia, formulând o cerere cu privire la ternul în litigiu, fiind îndrumat să acționeze pe cale judecătorească și că terenul în litigiu nu ar fi fost înstrăinat niciodată, sunt nefondate deoarece, indiferent de imposibilitatea prezentării contractului de vânzare cumpărare, de demersurile efectuate, de data obținerii contractului, reclamantul avea obligația să formuleze cerere de reconstituire cu privire la terenul în litigiu înăuntrul termenelor prevăzute de legile fondului funciar, iar în speță nu există nicio împrejurare care să ateste imposibilitatea din punct de vedere obiectiv, mai presus de voința reclamantului de a formula cererea cu nerespectarea termenelor prevăzute de legile fondului funciar.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev. de art.304 pct.1-9 c.pr.civ. și ținând seama de art.3041 c.pr.civ., în baza art. 312 alin.1, c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant C. N. I., cu domiciliul în . V. P., ., jud. P. împotriva sentinței civile nr. 5396/17.05.2011 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V. C., cu sediul în .. P. și C. J. P. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.03.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. C. R. I. C. M.
GREFIER,
C. M. A.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.MC/tehnored.CIN
2 ex./14.06.2012
D.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. L. C. M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1316/2012. Tribunalul PRAHOVA | Accesiune. Decizia nr. 322/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
