Revendicare imobiliară. Hotărâre din 03-06-2013, Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 983/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 983
Ședința publică din data de 3.06.2013
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTORI – R. I. C.
- N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă . cu sediul în . împotriva sentinței civile nr._/19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – pârâți M. I. cu domiciliul în Ploiești, ., ., . și M. I. cu domiciliul în Ploiești, ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Tribunalul ia act că recurenta – reclamantă a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 86 lei conform chitanței nr._/19.04.2013 și timbru judiciar în valoare de 3,00 lei ce au fost anulate.
Tribunalul ia act că, prin Serviciul Registratură s-a depus la dosarul cauzei cerere formulată de recurenta – reclamantă prin care solicită amânarea pronunțării în vederea depunerii de note scrise, întrucât apărătorul recurentei nu se poate prezenta la acest termen de judecată, deoarece participă la efectuarea unei expertize topometrică.
Tribunalul respinge cererea formulată de recurenta – reclamantă pentru motivele invocate, având în vedere că de la termenul anterior acordat a avut timpul material necesar pregătirii apărării.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată si o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta . cu pârâtul M. I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtului să lase in proprietate publica a comunei V. suprafața de 1500 m.p. teren, prin mutarea gardului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul împreuna cu soția sa, M. I. au dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren categoria de folosința „faneata "in suprafața de 5000 m.p. situat in extravilanul com.V., ., ., jud. Prahova așa cum rezulta din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4642/21.10.2010 de Biroul notarial I. M. - S. V., vânzători fiind moștenitorii def. M. P. .
Desi vânzătorii i-au indicat amplasamentul terenului cumpărat acesta nu a ținut cont de elementele de identificare ale terenului cumpărat si a imprejmuit cu gard o suprafața la care a adăugat in mod abuziv si suprafața de 1500 m.p. aflat in domeniul public al comunei V., situație fata de care a desființat o servitute permanenta de trecere (drum comunal neclasificat) pe care o utilizau ceilalți proprietari de teren din zona, aceștia fiind indreptățiți sa fie nemulțumiți si sa formuleze sesizări adresate autorității publice locale.
Reclamanta a mai arătat că primarul comunei a prezentat aceasta situație si Consiliului Local V., invitând si vânzătorii terenului care au recunoscut ca hotarele terenului sunt cele existente pe harta din anul 1942 si nu schița intocmita de topometrist cu ocazia vânzării-cumpărării terenului.
Având in vedere faptul ca pana in prezent pârâtul nu s-a conformat solicitării reclamantei de a intra în legalitate reclamanta a chemat pârâtul în judecata deoarece aceasta speța nu poate fi soluționata pe cale administrativa, chiar daca terenul in suprafața de 1500 m.p. se afla in domeniul public .
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu: înscrisuri, expertiza topo, interogatoriu, martori.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 213/1998 republicata privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia precum si dispozițiile art. 480 si urm. C.civ.
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 18.11.2011, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâta M. I., față de împrejurarea că este soția cumpărătorului M. I., acest fapt fiind specificat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4642/21.10.2010, de către B.N. I. M. – S. V., extinderea abuzivă asupra terenului ce face parte din domeniul public al comunei Vâlcănești realizându-se de către ambii soți.
S-a arătat că terenul revendicat are o suprafață de 300 m.p. și nu de 1500 m.p., cum în mod greșit s-a arătat în petitul cererii de chemare în judecată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba prin raport de expertiză în specialitatea topografie.
P. sentința civilă nr._/19.10.2012 Judecătoria Ploiești a respins cererea având ca obiect „revendicare mobiliară” formulată de reclamanta . cu pârâții M. I. și M. I., ca fiind neîntemeiată și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta . cu pârâtul M. I. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtului să lase in proprietate publica a comunei V. suprafața de 300 m.p. teren prin mutarea gardului, cu cheltuieli de judecată.
Titlul de proprietate al pârâților il constituie contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4642/21.10.2010 de Biroul notarial I. M. - S. V.-f.20-22 prin care acesteia au dobândit de la vânzători-moștenitorii def. M. P. terenul categoria de folosința „fâneață" în suprafața de 5000 m.p. situat în extravilanul com. V., ., ., jud. Prahova.
A reținut instanța de fond că terenul învecinat cu cel al paratilor, este situat in tarlaua 20 parela 384, jud. Prahova si face parte din domeniul public al comunei V. potrivit Hotararii Consiliului local V. nr. 13/19.08.1999-fila 11 si nr. 9/30.05.2000-fila 12 anexate la dosar.
Reclamanta a invederat faptul ca paratii au acaparat suprafata de teren de 300 mp situata in punctul „B. Trestioara”.
La termenul de judecata din data de 20.04.2012, instanta a incuviintat la solicitarea reclamantei proba cu inscrisuri si expertiza tehnica specialitatea topografie iar pentru parati proba cu inscrisuri.
La filele 53-80 se afla inscrisurile anexate de parati referitoare la terenul categoria de folosința „faneata" in suprafața de 5000 m.p. situat in extravilanul com.V., ., ., jud. Prahova, cumparat prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4642/21.10.2010.
P. adresa aflata la fila 71. reclamanta a invederat instanței faptul ca terenul pe care il revendica este situat in satul Trestioara, . . reiese din Anexa nr. 101 din Monitorul Oficial nr. 128 Bis/18.02.2001 in care s-a publicat Hotărârea nr. 13/19.08.1999 privind însușirea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al comunei V.-pozitia nr. 103 din Inventar.
La filele 83-88 se afla raportul de expertiza tehnica judiciara topografica intocmit si depus de catre expertul Panaitoiu D., princ are au fost identificate cele doua terenuri, terenul reclamantei fiind situat in . Trestioara, jud. Prahova iar terenul paratilor este situat in comuna V.,-., ., in suprafata de 5000 mp-categoria de folosinta arabil.
Expertul a studiat Hotararea nr. 13/19.08.1999 privind insusirea inventarului bunurilor care apartin domeniului public al comunei V.-publicata in Monitorul Oficial nr. 128 Bis/18.02.2001 constand ca la pozitia nr. 103 din Inventar este mentionata suprafata de teren de 300 mp situata in satul Trestioara, ., avand ca vecini drumul si apa.
Expertul a analizat documentele puse la dispozitie de parata si a constatat ca din cuprinsul acestora nu se poate constata care este forma geometrica a terenului. A mentionat expertul ca o suprafata de 300 mp poate fi definita . forme geometrice, regulate sau neregulate. Nu se poate determina cate laturi are terenul, care este dimensiunea acestora. Simpla localizare a terenului ca fiind situat in tarlaua 20 . vecini generici-drumul si apa, nu reprezinta suficiente elemente pentru o localizare precisa a amplasamentului, formei geometrice a terenului si a numarului si dimensiunilor laturilor terenului. Asadar, identificarea cu exactitate a terenului reclamantei pe baza inscrisurilor prezentate de reclamanta nu este posibila.
In ce priveste terenul paratilor, expertul a constatat ca acestia au un titlu de proprietate ce consta in contractul autentificat sub nr. 4642/21.10.2010, proprietatea paratilor fiind amplasata in extravilanul comunei V., in tarlaua 20, parcelele 384 si 385, avand categoria de folosinta faneata. Terenul este reprezentat in planul de amplasament si delimitarea a imobilului, amplasamentul acestuia, vecinatatile, forma geometrica si dimensiunile laturilor terenului fiind evidentiate in Planul de situatie Anexa nr. 1 la raportul de expertiza.
Asadar, expertul a concluzionat ca terenul reclamantei nu poate fi identificat si localizat cu precizie, astfel ca nu se poate pune problema constatarii vreunei acaparari de tren din proprietatea reclamante, cu atat mai mult cu cat terenurile nu sunt imprejmuite, neexistend limite de imobil. Totodata, expertul a constatat ca terenul paratei la momentul efectuarii expertizei nu era imprejmuit pe nicio latura.
Limitele terenului paratilor sunt date si evidentiate in Planul de situatie Anexa nr. 1 ce face parte integranta din raportul de expertiza tehnica judiciara.
Expertul a aratat ca, pentru terenul reclamantei in suprafata de 300 m.p., la momentul efectuarii expertizei, terenul nu avea numar cadastral si nu se deschisese carte funciara. Pentru terenul proprietatea paratilor confomr art. 16 din contractul de vanzare-cumparare nr. 4642/21.10.2010, notarul public a transmis actul incheiat catre Biroul de Carte Funciara pentru efectuarea inscrierii.
S-a mentionat că, pe tererenul proprietate a paratilor la momentul efectuarii expertizei nu este edificată nicio constructie.
A reținut instanța de fond că, potrivit art. 480 Codul civil, dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv și perpetuu care conferă titularului, exercitiul liber și nestingherit al tuturor prerogativelor sale - posesia, folosința și dispozitia - afară de cazul în care dreptul este dezmembrat prin voința acestuia din urmă.
Asa fiind, avand in vedere dispozitiile de drept comun din materia revendicarii imobiliare si în acest context, faptul ca si pârâții invoca un drept de proprietate asupra aceluiași imobil, consfințit printr-un titlu de proprietate, instanța de fond a procedat la compararea titlurilor partilor urmând sa dea eficienta juridica titlului de proprietate mai bine caracterizat.
A reținut că tot astfel a aratat si I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr.5613 din 24 iunie 2005 in aplicarea art.480, art.786 C.civ., reținând că ,,in cadrul acțiunii în revendicarea unui imobil, pentru care atât reclamantul cât și pârâtul invocă titluri, efectuandu-se o comparare a titlurilor, se dau efecte aceluia mai bine caracterizat. Prioritatea titlului este un element esențial, data titlului este aceea a dobândirii bunului iar cumpărarea imobilului de la adevăratul proprietar este, de asemenea, un element esențial în stabilirea priorității titlului, față de titlul obținut prin compararea bunului de la un proprietar aparent care a acționat cu rea-credință.”
Instanța de fond a constatat că titlurile de proprietate ale reclamantei și paratilor provin de la autori diferiți dar nu se poate stabili intre acestea autorul al cărui drept este preferabil.
Comparând cele două titluri, instanța de fond a constatat că trebuie să se dea preferință titlului mai bine caracterizat, acesta fiind titlul paratilor care au dobandit dreptul la data incheierii contractului de vanzare-cumparare coroborat cu inscrierea in cartea funciara dreptului paratilor si cu posesia acestora asupra imobilului in litigiu, soluția fiind conformă și cu principiul echității juridice, deoarece in sens contrar ar echivala cu o expropriere de fapt a paratilor, ceea ce este contrar legii.
Instanța de fond nu a putut retine forta probanta absoluta a titlului invocat de reclamanta, care nu poate fi apreciat ca fiind preferabil în raport de titlul pârâtilor, fiind evident, pe de o parte, ca reclamanta detine bunul imobil in baza Hotărârii nr. 13/19.08.1999, fara a exista un plan de amplasament al acestuia si fara a fi inscris in cartea funciara, in timp de paratii l-au dobandit in urma incheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4642/21.10.2010, necontestat de reclamanta si care a fost intabulat ulterior in cartea funciara (f.62-63).
A reținut că, în cauză, în mod concret s-a constatat ca pârâții poseda terenul identificat și măsurat prin contractul de vânzare sus indicat, astfel cum reiese și din planul de amplasament și delimitare a imobilului si din raportul de expertiza, iar posesia în fapt a pârâților corespunde titlului de proprietate, aceștia nestăpânind fără titlu vreo porțiune de teren aparținând reclamantei.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că titlul pârâților, care nu a fost desființat, unit cu posesia și cu înscrierea în cartea funciară nr. 740 a localității Valcanești, este mai caracterizat în raport cu titlul reclamantei, motiv pentru care a respins cererea având ca obiect revendicare imobiliară, ca neîntemeiată și a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta . pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat admiterea recursului, anularea și casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare cu administrarea de noi probe, precum și acordarea cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ .
În motivarea recursului, recurenta – reclamantă a arătat că instanța de fond in mod greșit a apreciat că titlul de proprietate al pârâților este mai bine „ caracterizat" decât al său, fără să facă diferența dintre caracterul juridic al unui bun imobil aflat in proprietate privata care se afla in circuitul civil și bunul proprietate publică care este scos din circuitul civil aceasta fiind insesizabil si imprescriptibil.
A precizat recurenta – reclamantă că, atât expertul topo cât și instanța de judecata nu au ținut cont de faptul ca suprafața de 300 m.p. pe care o revendică reprezintă o servitute continua de trecere pentru cetățenii care au terenuri (fâneață) în zona respectivă. De fapt, aceștia au sesizat autoritatea publica locala că pârâții au început unele lucrări de amenajare si captare a unor izvoare de apă sărata si nămol care potrivit legii reprezintă zăcăminte naturale si se afla în proprietatea publică a comunei V. daca nu sunt declarate prin lege de interes național.
Recurenta – reclamantă a arătat că, la data efectuării expertizei, primarul comunei V. cat si personae de specialitate din cadrul primăriei i-au indicat expertului topo acest punct aflat in divergenta, dar nu s-a dorit a fi trecut în raportul de expertiza și pe schița de plan, acestea nefiindu-le comunicate oficial de către instanța de judecata, iar în considerente instanța de fond arata ca terenul are categorie de folosința „arabil" dupa care se contrazice si spune ca este „fâneață".
A afirmat că instanța de fond i-a respins proba cu doi martori deși aceasta era pertinenta si concludenta soluționării cauzei, martorii fiind cetățeni ai comunei Valcanești, care cunosc topografia locului.
A susținut recurenta – reclamantă că, de altfel, chiar vânzătorii terenului in suprafața de 5000 m.p. ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 4642/21.10.2010 cunosc faptul ca parații au acaparat fără drept suprafața de 300 m.p. din zona izvoarelor de apa sărată, chiar daca aceasta nu este împrejmuită, pârâții efectuând unele lucrări premergătoare pentru amenajarea izvoarelor de nămol, respectiv: au transportat cantități mari de pământ și au secționat servitutea continua de trecere, lucrări care au încetat la momentul acționarii in judecata.
În drept, recurenta – reclamantă a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7-9 C. pr. civ. precum și Legea nr. 213/1998, în vigoare la introducerea acțiunii.
Intimații-pârâți M. I. și M. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 21.10.2010, între M. C., M. A., M. M., M. N., I. C. M., M. Al. M.-C., în calitate de vânzători, și M. D. I., în calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4642/21.10.2010 de B.N. I. M. – S. V., având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului fâneață, în suprafață de 5000 m.p., situat în extravilanul comunei Vâlcănești, ., parcelele 384 și 385, jud. Prahova.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 213/1998, invocată de către recurenta-reclamantă, Statul sau unitățile administrative teritoriale exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public în limitele și condițiile legii,
Dispozițiile art. 7 din aceeași lege prevăd principalele modalități prin care un bun aflat în proprietate privată poate trece în proprietatea publică a statului, neoferind unei hotărâri de guvern prin care se inventariază bunurile proprietate publică caracter constitutiv de drepturi.
Acest text prevedea, la data emiterii hotărârii de guvern și a hotărârii consiliului local, modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate publică, astfel: pe cale naturală, prin achiziții publice efectuate în condițiile legii, prin expropriere pentru cauză de utilitate publică, prin acte de donație sau legate acceptate de Guvern, de consiliul județean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul intră în domeniul public, prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrative-teritoriale în domeniul public al acestora pentru cauză de utilitate publică, prin alte moduri prevăzute de lege.
Întrucât prin textul de lege sus-menționat s-a stabilit care sunt modalitățile prin care statul sau unitățile administrative teritoriale dobândesc dreptul de proprietate publică asupra unor bunuri, rezultă că simpla includere într-o listă de inventar a unui bun nu-l plasează automat, în domeniul public.
Atestarea unui bun în domeniul public nu are caracter constitutiv de drepturi, ci doar caracter declarativ.
În consecință, hotărârea nr. 13/19.08.1999 a Consiliului Local al comunei Vâlcănești privind însușirea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Vâlcănești și hotărârea nr. 9/30.05.2000 a Consiliului Local al comunei Vâlcănești privind însușirea inventarului bunurilor care aparțin domeniului public, date în aplicare H.G. nr. 548/8.07.1999, nu fac dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat.
P. urmare, susținerea recurentei-reclamante în sensul că suprafața de teren revendicată face parte din domeniul public sau că ar reprezenta o servitute continuă de trecere pentru cetățenii care au terenuri în zonă, nu este confirmată de probele administrate în cauză, cât timp aceasta nu a făcut dovada modalității de dobândire a dreptului de proprietate publică.
Din acest motiv, nu se impunea ca instanța de fond să facă analiza caracterelor juridice ale dreptului de proprietate publică, critică recurentei-reclamante sub acest aspect fiind neîntemeiată.
P. urmare, atât timp cât doar pârâții au prezentat un titlu de proprietate asupra terenului revendicat, în mod legal și temeinic acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Mai mult decât atât, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de exp. P. D., din documentele prezentate de către reclamantă nu se poate constata care este forma geometrică a terenului, nu se poate determina câte laturi are terenul sau care este dimensiunea acestora.
A mai constatat expertul că simpla localizare a terenului ca fiind situat în tarlaua 20, . doi vecini generici, respectiv drumul și apa, nu reprezintă suficiente elemente pentru o localizare precisă a amplasamentului, formei geometrice a terenului, numărului și dimensiunilor laturilor terenului.
A stabilit expertul că, terenul reclamantei neputând fi identificat și localizat cu precizie, nu se poate pune problema vreunei acaparări de teren.
Susținerile recurentei-pârâte referitoare la sesizările unor cetățeni privind lucrări de amenajare și captare de izvoare de apă sărată și nămol, efectuate de către intimații-pârâți, nu fac dovada existenței unor astfel de izvoare pe terenul aflat în proprietatea sau posesia acestora din urmă.
Împrejurarea că, la data efectuării expertizei, astfel cum susține recurenta-reclamantă, primarul comunei Vâlcănești și persoane de specialitate din cadrul primăriei i-ar fi indicat expertului desemnat acest punct aflat în divergență, nu prezintă relevanță în cauză, identificarea și măsurarea terenului neefectându-se pe bază de declarații, ci prin mijloace tehnice specifice, în temeiul înscrisurilor aflate la dispoziția expertului.
Categoria de folosință a terenului ce a făcut obiectul verificărilor, este “fâneață”, astfel cum rezultă atât din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4642/21.10.2010 de B.N. I. M. – S. V. cât și din raportul de expertiză efectuat în cauză.
Menționarea și a categoriei de teren “arabil”, în cuprinsul considerentelor sentinței recurate nu reprezintă un motiv de nelegalitate a acesteia.
Critica recurentei-reclamante cu privire la necomunicarea raportului de expertiză, incluzând schițele efectuate de către expert, nu poate fi reținută.
Dispozițiile Codului de procedură civilă nu prevăd obligația instanței de judecată de a comunica raportul de expertiză părților, acestea având posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul său din dosarul instanței, dacă a fost depus în termenul prevăzut de art. 209 C.proc.civ.
Contrar susținerilor recurentei-reclamante, proba testimonială, respinsă de instanța de fond, nu era utilă soluționării prezentei cauze, dovada modalității de dobândire a dreptului de proprietate publică și identificarea terenului, sau categoria de folosință a acestuia, nedovedindu-se prin declarațiile martorilor.
Faptul că vânzătorii terenului în suprafață de 5000 m.p. ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4642/21.10.2010 de B.N. I. M. – S. V. ar cunoaște împrejurarea acaparării suprafeței de 300 m.p. revendicate, reprezintă o simplă afirmație a recurentei-reclamante, nedovedită, iar pe de altă parte, o atare împrejurare nu face dovada modalității de dobândire a dreptului de proprietate publică de către recurentă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă . cu sediul în . împotriva sentinței civile nr._/19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – pârâți M. I. cu domiciliul în Ploiești, ., ., . și M. I. cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.2013.
Președinte, Judecători,
A. G. H. R. I. C. N. C. fiind la o altă instanță, semnează
Președintele instanței,
Grefier,
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.C.R.I / Tehnored. B.M.D.
2 ex/ 10.09.2013.
Df._ Jud. Ploiești
Jf. I. M. D.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 1022/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
