Obligaţie de a face. Decizia nr. 629/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 629/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-04-2012 în dosarul nr. 629/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR: 629
Ședința publică din data de 26.04.2012
PREȘEDINTE - R. I. C.
JUDECĂTORI - A. G. H.
- N. C.
GREFIER - M. Ș.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-reclamantă . cu sediul în ., județul Prahova, prin administrator C. N. domiciliat in comuna Drăgănești ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.8651/13.09.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata pârâtă . A ENERGIEIE E. „E. F. MUNTENIA NORD” SA- Agenția Ploiești cu sediul în Ploiești ..19, județul Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.04.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 19.04.2012 și ulterior având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 26. 04.2012 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 14.12.2010, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . A E. E. „E. F. MUNTENIA NORD SA”-AGENȚIA PLOIEȘTI a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la rebranșarea societății în cauză la rețeaua de energie electrica, cu plata daunelor cominatorii de 100 lei/zi întârziere de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data executării obligației de rebranșare, cu cheltuieli de judecata (taxa judiciară de timbru, timbre judiciare, onorariu avocat, expertiza contabilă).
În fapt, reclamanta a arătat că a încheiat cu părăta contractul de furnizare a energiei electrice nr._/4.09.2000, pe durata nedeterminata, . A E. E. „E. F. MUNTENIA NORD SA”-AGENȚIA PLOIEȘTI obligându-se a furniza energie electrică către societate, reclamanta având obligația să achite la termenul scadent, facturile emise în acest sens.
S-a mai arătat că potrivit art. 10 din contract, în cazurile prevăzute de art. 27 (neachitarea facturii emise de furnizor), pârâta are dreptul să întrerupă furnizarea energiei electrice.
Reclamanta a arătat că aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, achitând la termenele scadente facturile emise de către pârâtă, privind plata consumului de energie electrica, precizând totodată că pârâta i-a comunicat extrase de cont din care nu rezultă faptul că are restanțe la plata consumului de energie electrică.
Pârâta, în mod unilateral (deci în afara clauzelor contractuale), începând cu anul 2008, a schimbat destinația plăților, compensând plățile făcute de reclamanta pentru energie electrica cu taxele de radio și tv (pe care le-a achitat furnizorilor acestor servicii), în condițiile în care a depus declarații, conform legii, în sensul că nu deține aparate radio și tv. Aceste declarații trebuiau transmise societăților de radiodifuziune și televiziune, conform actelor adiționale la contractele încheiate de către pârâtă cu aceste societăți.
S-a mai precizat că în acest sens s-a pronunțat și ICCJ în decizia nr.2102/9.04.2009 (M.Of.nr.691/14.10.2009), prin care s-a anulat art. 3 din HG 977 si 978/2003 acte normative ce prevedeau obligația microîntreprinderilor (din care face parte și reclamanta) de a achita, lunar, taxe radio și tv.
Așadar, făcând aceste compensări nelegale, deși subscrisa a achitat la zi energia electrică consumată, la un moment dat, în evidențele pârâtei au apărut restanțe la plata energiei electrice.
A mai arătat reclamanta că ulterior, pârâta a introdus cerere pentru emiterea somației de plată, solicitând ca societatea în cauză să fie obligată la plata sumei de 1.533,66 lei debit (in care se include și suma de 118,81 lei c/val.debranșare), cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._/281/2010 al Judecătoriei Ploiești, adăugând că s-a demonstrat nelegalitatea și netemeinicia cererii, cererea respectivă fiind respinsă prin sentința nr._/29.11.2010.
Deși sentința de respingere a cererii creditorului (pârâta din acest litigiu) a rămas irevocabilă din data de 29.11.2010, până în prezent nu s-a procedat la rebranșarea societății la rețeaua de energie electrica, astfel că, deși reclamanta și-a respectat obligațiile contractuale, nu își mai poate desfășura activitatea.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1075 c.civ.
La data de 06.04.2011, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
La termenul de judecată din 12.04.2011, instanța de fond a încuviințat pentru reclamantă-proba cu actele de la dosarul cauzei și proba cu interogatoriul pârâtei, respingând proba cu expertiza în specialitatea contabilă, solicitată de ., la același termen de judecată, încuviințând pentru pârâta-proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
P. sentința civilă nr. 8651 din data de 13 septembrie 1011, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei părțile au încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali, și similari la tarife reglementate nr._/04.09.2000 având ca obiect furnizarea energiei electrice la locurile de consum Magazinul general . menționat că din anul 2008 pârâta a schimbat destinația plăților compensând plățile făcute pentru energie electrică cu taxele radio tv în condițiile în care aceasta arată că nu deține nici radio nici tv.
A reținut instanța de fond că potrivit actului adițional nr. 6/mai 2008 la contractul de mandat înregistrat la S.C. E. S.A. sub nr. 4172/19.03.2003 și la SRR sub nr. 354/18.03.2003, S.C. E. S.A. se obligă să primească de la persoanele fizice și juridice cererile de scutire de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune…scutirile vor fi operate în baza de date iar cererile de scutire, însoțite de acte doveditoare precum și declarațiile pe propria răspundere vor fi expediate la Societatea Română de Radiodifuziune cu confirmare de primire. În cazul nevalidării scutirii sau neîncadrării în categoria de plătitor solicitată, facturarea taxei radio se va face începând cu luna în care aceasta nu a mai fost facturată.
De asemenea instanța de fond a reținut că, potrivit contractului de mandat 458/20.03.2003 Societatea Română de Radiodifuziune se obligă să pună la dispoziția S.C. E. S.A. listele pentru persoanele fizice și juridice scutite de la plata taxei, conform legii, însoțite de datele de identificare.
Astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta deși susține faptul că a fost scutită de plata taxei de radio și tv nu a depus la dosar dovada că ulterior solicitărilor sale aceasta a fost într-adevăr scutită de la plata acestei taxe.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că în lipsa unei dispoziții prin care societatea reclamantă să fie scutită de la plata taxei radio și tv, aceasta este în continuare obligată față de Societatea Română de Radiodifuziune, motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Critică recurenta reclamantă sentința arătând că a încheiat cu intimata pârâtă un contract de furnizare energie electrică pe care l-a onorat în întregime, fără restanțe la plata energiei electrice.
La rândul său, intimata pârâtă avea încheiate cu Societatea Română de Radiodifuziune și cu Societatea Română de Televiziune contracte de mandat prin care era împuternicită să încaseze de la persoanele fizice și juridice taxele radio și tv.
În aceste contracte și în actele adiționale la acestea s-a prevăzut faptul că intimata pârâtă urma să primească de la persoanele fizice și juridice cereri de scutire de la plata acestor taxe radio și tv., precum și declarații pe proprie răspundere ce nu dețin aparate radio și tv, acte pe care tot intimata pârâtă era obligată a le transmite acestor societăți de radoi și tv. Totodată, prin aceste contracte și acte adiționale societățile respectiv de radio și tv, urmau să transmită intimatei pârâte listele cu persoanele scutite de la plata acestor taxe.
P. Decizia nr. 2102 din 09.04.2009 a ICCJ s-a anulat art. 3 din HG 977 și 978/2003, acte normative care prevedeau obligația microîntreprinderilor ( din care face parte ), de a achita lunar taxe radio și tv.
Susține recurenta că a depus intimatei pârâte declarații pe proprie răspundere privind faptul că nu deține aparate radio și tv, deci nu putea plăti ceea ce nu datorează. Aceste declarații trebuiau depuse la societățile de radio și tv, urmând a primi de la acestea liste cuprinzând scutirile de la aceste taxe.
Cu toate acestea intimata pârâtă întrucât nu ar fi achitat facturile ce cuprind c/val. energie electrică și taxe radio și tv a debranșat-o de la rețeaua electrică.
Recurenta reclamantă menționează că a considerat pe bună dreptate că, din moment ce a achita taxele de radio și tv, deoarece a depus declarațiile susmenționate, intimata pârâtă a făcut abuz prin a efectua respectiva debranșare, din acest motiv a și formulat acțiunea.
În cursul soluționării litigiului a arătat aceste aspecte și pentru a se dovedi faptul că a achitat în întregime c/ val. energiei electrice pentru care s-au emis facturile a solicitat ca probă efectuarea unei expertize contabile, probă ce i-a fost respinsă în mod nelegal și nejustificat, în pofida rolului activ ce trebuia să-l aibă instanța de fond.
Menționează recurenta că a avut contract de furnizare energie electrică cu intimata pârâtă în care se prevedea că are obligația să achite facturile de energie electrică . A achitat aceste facturi de energie electrică și dacă se contesta achitarea acestora trebuia admisă proba cu expertiza contabilă, pentru că numai neachitarea taxelor radio și tv, fără a sesiza că, de fapt, nu aceste taxe fac obiectul contractului încheiat de aceasta cu intimata pârâtă și deci, nu neplata acestor taxe conduce la debranșarea sa de la rețeaua electrică așa cum în mod abuziv a procedat aceasta.
Pe de altă parte, conform actelor încheiate cu Societățile de radio și tv de intimata pârâtă aceasta urma să primească cererile de scutire și declarațiile pe proprie răspundere ale persoanelor fizice și juridice care nu posedă aparate radio și tv, acte pe care era obligată să le transmisă acestor societăți. Tot aceste societăți trebuiau să transmită intimatei pârâte listele cu persoanele care urmau să fie scutite de la plata acestor taxe radio și tv.
Susține recurenta că a făcut aceste cereri și a depus declarațiile susmenționate, fapt conformat de intimata pârâtă și prin răspunsul la interogatoriu ( întrebarea nr. 4). Tot intimata pârâtă recunoaște și prin răspunsul la interogatoriul întrebarea nr. 6 că avea obligația de a transmite aceste declarații la societățile de radio și tv. La întrebarea nr. 7 din interogatoriu, intimata pârâtă recunoaște că a înaintat aceste declarații la societățile de radio și tv. La întrebarea nr. 10, intimata pârâtă recunoaște că restanțele sunt constituite din neplata energiei electrice și din neplata taxelor radio și tv.
Recurenta reclamantă arată că și –a îndeplinit în întregime obligația de a achita contravaloarea energie electrice nu își explică pentru care motiv nu s-a admis administrarea probei cu expertiză contabilă.
Este evident susține recurenta reclamantă că nu poate plăti ceea ce nu datorează, așa cum a statuat ICCJ prin Decizia nr. 2102 din 2009.
Un fapt esențial constă din contractul de mandat nr. 458/20.03.2003 încheiat între pârâtă și Societatea Română de Radiodifuziune încheiat până la data de 01.06.2006 cu posibilitatea prelungirii prin act adițional înregistrat la E. sub nr. 4183/2003. Nu s-a făcut dovada că acest contract a fost prelungit . Arată recurenta reclamantă că nu era posibil ca acest act adițional la contract să fie încheiat în condițiile în care contractul nu s-a mai prelungit și nu mai era valabil, cel puțin nu s-a făcut dovada că acest contract s-a prelungit.
Asemenea situație se regăsește și în cazul contractului de mandat nr. 354 din 18.03. 2003 încheiat între intimata pârâtă și Societatea Română de Radiodifuziune înregistrat la E. sub nr. 4172 din martie 2003, care s-a încheiat până la data de 31.01.2007. Nu s-a făcut dovada că acest contract s-a prelungit. Deci, actul adițional nr. 6/2008 la acest contract nu am fost posibil să se încheie în condițiile în care contractul nu a mai fost prelungit.
Recurenta reclamantă menționează, că instanța de fond reține două contracte de mandat și acte adiționale, care nu mai au nici o relevanță în soluționarea prezentului litigiu, deoarece este vorba de scutiri așa zis neachitate.
Arată recurenta reclamantă că în mod greșit instanța de fond a ignorat prevederile contractului nr._ încheiat la 04.09.2000 între aceasta și intimata pârâtă pe durată nedeterminată art. 3 din contract având ca obiect furnizarea de energie electrică la locurile dc4 consum ale acesteia, magazinul general din satul M., ., și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, facturarea, plata și alte servicii, precum și condițiile de consum ale energiei electrice art. 1 din contract, precum și faptul că raporturile contractuale între părți au rămas neschimbate, clauzele nefiind legal modificate până în prezent, inclusiv pe calea actelor adiționale.
Se ignoră de către instanța de fond faptul că și-a îndeplinit obligațiile contractuale față de intimata pârâtă susține recurenta reclamantă.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr._ din 29.11.2010 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de somație de plată formulată de intimata pârâtă având ca obiect obligarea sa la plata sumei de 1.533,66 lei reprezentând consum de energie electrică neachitat ( în realitate fiind taxele de radio și tv percepute ilegal și unilateral de către intimata pârâtă, dar și achitate de aceeași pârâtă beneficiarilor acelor plăți prin schimbarea destinației sumelor achitate de reclamantă cu titlu de consum de energie electrică, acceptate și încasate cu acest titlu de pârâtă.
Recurenta reclamantă a depus în recurs copiile mai multor hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr._ din 29. 11.2010, precum și copiile mai multor chitanțe de plată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 04.01.2012.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Recurenta reclamantă a solicitat prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței de fond rebranșarea la rețeaua de energie electrică întrucât și-a îndeplinit obligațiile contractuale achitând la termenele scadente facturile emise de societatea intimată, privind plata consumului de energie electrică, pârâta comunicându-i extrase de cont din care nu rezultă faptul că are restanțe la plata consumului de energie electrică.
Începând cu anul 2008 intimata pârâtă a schimbat în mod unilateral destinația plăților compensând plățile făcute de reclamant pentru energia electrică cu taxele de radio și tv pe care le-a plătit furnizorilor .
La termenul de judecată din data de 12 aprilie 2011, recurenta reclamantă a solicitat încuviințarea probei cu expertiză de specialitate contabilă care să stabilească dacă a fost debranșată ilegal de la energia electrică, să se stabilească că aceasta nu deținea parate de radio și tv, probă respinsă de instanța de fond în mod greșit.
Tribunalul constată că recurenta reclamantă a depus la intimata pârâtă declarații pe propria răspundere din care rezultă că nu deține aparate radio și tv, declarații care trebuiau depuse la societățile de radio și tv., societăți care trebuiau să transmită intimatei pârâte lista cu persoanele care erau scutite de la plata acestor taxe.
P. sentința recurată, acțiunea recurentei reclamante a fost respinsă cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada că este scutită de plata taxelor de radio și tv deși a susținut acest lucru prin acțiune, având astfel obligația achitării acestor taxe.
Intimata pârâtă a recunoscut la interogatoriul propus de reclamantă că a depus declarațiile la aceasta, că avea obligația transmiterii declarațiilor la societățile de radiodifuziune și că a transmis aceste înscrisuri.
La întrebarea nr. 10 din interogatoriu afirmă că restanțele sunt constituite atât din neplata contravalorii energiei electrice cât și din neplata acestor taxe.
Astfel prin Legea nr. 41/1994 se precizează că au obligația de a plăti taxele de radio și tv numai beneficiarii acestor servicii.
Tribunalul constată că, prin contractul,de furnizare energie electrică nr._ din 04.09.2000 încheiat între părți intimata pârâtă s-a obligat să furnizeze energie electrică recurentei reclamante, care avea obligația să achite la termen contravaloarea energiei furnizate, conform facturilor emise.
Intimata pârâtă a comunicat recurentei reclamante extrase de cont din care rezultă că nu are de achitat nici o restanță constând în contravaloarea energiei electrice furnizate.
P. sentința civilă nr._ din data de 29.11.2010 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă cererea având ca obiect emiterea somației de plată, formulată de creditoarea intimată împotriva recurentei reclamante din prezenta cauză, pârâtă în respectivul dosar.
S-a reținut că, în condițiile în care debitoarea invocă executarea obligațiilor sale contractuale și depune la dosar o . înscrisuri în acest sens . S-a constatat că este necesară administrarea de probatorii suplimentare ce nu pot fi administrate pe calea sumară și urgentă a somației de plată.
În acest sens, Tribunalul constată necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile care să verifice exactitatea afirmațiilor recurentei reclamante, dacă întradevăr aceasta și-a îndeplinit obligațiile de plată către intimata pârâtă, dacă mai datorează vreo sumă de bani acesteia și cu ce titlu având în vedere actele depuse de părți, extrasele depuse de intimata pârâtă, dacă datorează vreo sumă de bani intimatei pârâte cu titlu de taxă radio și tv sau contravaloarea energiei electrice furnizate în condițiile în care aceasta afirmă că a achitat suma datorată cu acest titlu.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va admite recursul potrivit disp. art. 312 alin. 2 și 3 C. pr. civ., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond potrivit considerentelor prezentei decizii, în vederea efectuării unei expertize contabile cu obiectivele arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă . cu sediul în ., județul Prahova, prin administrator C. N. domiciliat in comuna Drăgănești ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.8651/13.09.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata pârâtă . A ENERGIEIE E. „E. F. MUNTENIA NORD” SA- Agenția Ploiești cu sediul în Ploiești ..19, județul Prahova.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, potrivit considerentelor prezentei decizii.
IREVOCABILĂ:
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
R. I. C. A. G. H. N. C.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Redactat/Tehnored. CN
3 ex. /26.06.2012
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf. B. C. A.
| ← Fond funciar. Hotărâre din 26-04-2012, Tribunalul PRAHOVA | Fond funciar. Încheierea nr. 18/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
