Obligaţie de a face. Sentința nr. 115/2012. Tribunalul PRAHOVA

Sentința nr. 115/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-12-2012 în dosarul nr. 692/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.692

Ședința publică din data de 20 Decembrie 2012

Completul compus din:

Președinte - M. B.

Judecător - A. M. L.

Grefier - V. R.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-pârât N. S., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 115/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în ..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.12.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a oferi posibilitatea intimatei-reclamante să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.12.2012, când a pronunțat următoarea hotărâre:

TRIBUNALUL

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ la data de 16.11.2010, reclamantul Primarul . în judecată pe pârâtul N. S., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună desființarea construcției P+M situată în . G., edificată fără autorizație de construcție, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâtul a construit nelegal în perioada 2004 – 2008 o construcție pe fundație de beton, pe teritoriul ..G., fără a exista un plan urbanistic zonal și plan urbanistic de detaliu, fiind o zonă in care nu se pot edifica nici un fel de construcții.

Reclamantul a mai arătat că prin procesul verbal de contravenție nr.3485/22.07.2008 a fost aplicată pârâtului o sancțiune contravențională, in baza disp.art.24 alin.1 lit.a din Legea 50/1991 constând în amendă în sumă de 6.000 lei ca sancțiune principală și în luarea măsurilor de demolare a construcției de către pârât ca sancțiune complementară.

S-a mai arătat de către reclamant că pârâtul a atacat procesul verbal iar în primă fază Judecătoria Câmpina a admis plângerea acestuia prin sentința nr.301/26.01.2009 insa in calea de atac Tribunalul Prahova a admis recursul Primarului . nr.51/14.01.2010, menținându-se astfel procesul verbal de contravenție care a devenit titlu executoriu.

Reclamantul a precizat că, întrucât pârâtul nici până în prezent nu a luat măsuri de demolare a construcției edificate nelegal, a promovat prezenta acțiune.

În drept reclamantul a invocat Legea 50/1991 și art.112 cod proc.civilă.

În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar decizia nr.51/14.01.2010 a Tribunalului Prahova-Secția comercială și de contencios administrativ II(f.4-7).

P. întâmpinarea depusă la dosar la termenul din 1.03.2011 (f.35-37) pârâtul a solicitat respingerea cererii în principal ca fiind făcută față de o persoană care nu are calitate procesuală pasivă iar pe fond respingerea cererii ca fiind nefondată.

Pârâtul a arătat în acest sens că nu este proprietarul nici unui teren situat în . și nici al construcției situate pe acesta, intrucat atât terenul cât și construcția au format proprietatea tatălui său N. D.I. care este în prezent decedat, asupra succesiunii defunctului rămânând ca moștenitori alături de el, și fratele său N. I., paratul precizand ca pe rolul Judecătoriei B. se afla dosarul de partaj succesoral în masa succesorală fiind trecută și suprafața de 800 mp pe care se află construită o locuință P+M, teren situat in T 23, P 1350/1.

Pârâtul a mai arătat că prin acțiune nu este indicat textul de lege pe care se întemeiază cererea întrucât Legea nr.50/1991 nu reglementează demolarea de construcții, pârâtul menționând că în zona în care tatăl său a ridicat această construcție au fost edificate mai multe construcții care aparțin mai multor persoane întrucât autoritățile locale au menționat că vor extinde planul zonal urbanistic și vor fi incluse în intravilanul localității și aceste terenuri.

Întrucât toți cetățenii din zonă care au edificat astfel de locuințe au primit garanții reale de la autoritățile locale, că după executarea planului urbanistic zonal și după extinderea intravilanului se vor elibera și autorizații de construire, nu se poate susține existența unei rele credințe în edificarea construcției de către tatăl său.

P. răspunsul (f.58-60) la întâmpinarea formulată de pârât, reclamantul a arătat referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive că amenda contravențională aplicată acestuia s-a datorat faptului că a edificat o construcție în mod neautorizat, măsura amendării fiind menținută în baza deciziei nr.51/14.01.2009 a Tribunalului Prahova unde se reține că cel care a edificat construcția fără autorizație este petentul N. S. și nu tatăl acestuia în prezent decedat.

Referitor la lipsa temeiului juridic prin care se solicită desființarea construcțiilor, reclamantul a arătat că art.32 din Legea 50/1991 cuprinde și dispoziții privind desființarea construcțiilor edificate nelegal, reclamantul precizând că susținerile pârâtului în sensul că edificarea acestei construcții s-a realizat cu complicitatea autorităților locale care au tolerat demararea lucrărilor este tendențioasă.

În cauză s-au luat interogatorii reciproce părților (f.67-68,69,83) și au fost audiați la propunerea pârâtului martorii V. G. și B. A. (f.65,66).

De asemenea a fost administrată proba cu înscrisuri.

În ședința publică de astăzi pârâtul a arătat că nu mai stăruie în excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât urmare soluționării dosarului de partaj succesoral terenul și construcția in litigiu i-au fost atribuite în lotul primit.

P. sentința civilă nr.115/17.01.2012 a Judecătoriei Câmpina a fost admisă acțiunea, cu consecința dispunerii desființării construcției, parter și mansardă, situată în . G., jud. Prahova, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

P. procesul verbal de contravenție nr.3485 încheiat la 22.07.2008 (f.70) s-a aplicat pârâtului sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 6.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.24 alin.1 lit.a din legea 50/1991 rep. și s-a dispus . respectarea Legii 50/1991 rep.

Împotriva sus menționatului proces verbal contravenientul N. S. a formulat plângere, admisă de Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr.301/26.01.2009 (f.72-73), fiind anulat procesul verbal de constatare a contravenției mai sus menționat.

Recursul declarat de intimatul Primarul . prezenta cauză, a fost admis de Tribunalul Prahova prin decizia nr.51/14.01.2010 (f.74-77) care a modificat in tot sentința recurată și pe fond a respins plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție nr.3485 încheiat la 22.07.2008 de Primarul ., decizie irevocabilă.

Potrivit art.1 alin.1 din Legea 50/1991 cu modificările și completările ulterioare, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare emisă în condițiile acestei legi la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil teren și/sau construcții identificat prin număr cadastral în cazul in care legea nu dispune altfel.

Conform art.2 alin.1 din același act normativ autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și post-utilizarea construcțiilor iar potrivit art.3 lit.a din Legea 50/1991 cu modificările și completările ulterioare autorizația de construire se eliberează pentru efectuarea lucrărilor de construire.

Conform art.28 alin.3 din legea mai sus menționată măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care la expirarea termenului de intrare în legalitate, stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizatia necesară.

În ceea ce privește susținerile pârâtului in sensul că prin procesul verbal contestat nu s-a stabilit ca măsură complementară desființarea construcțiilor și totodată nu s-a stabilit termenul până la care să se realizeze măsurile dispuse prin acest proces verbal de contravenție, instanța reține că prin procesul verbal de contravenție s-a dispus de către agentul constatator . respectarea Legii nr.50/1991 rep iar petentul (pârât în prezenta cauză) N. S. nu a contestat procesul verbal de contravenție sub aspectele menționate mai sus.

In prezentul cadru procesual nu se mai poate aduce critici privind legalitatea procesului verbal de contravenție, intrucat acestea puteau fi invocate numai prin plângerea formulată împotriva acestuia instanta retinand in speta ca prin decizia nr.51/14.01.2010 a Tribunalului Prahova procesul verbal de contravenție nr.3485 încheiat la 22.07.2008 a fost mentinut ca legal si temeinic.

Mai mult, este de remarcat că de la data încheierii procesului verbal de contravenție, respectiv 22.07.2008, au trecut mai mult de 3 ani, perioadă de timp în care pârâtul ar fi putut intra în legalitate, ceea ce nu s-a întâmplat. De asemenea, de la data pronunțării deciziei nr.51/14.01.2010 a Tribunalului Prahova, irevocabilă, au trecut aprox.2 ani, fără ca pârâtul să intre in legalitate.

Cu referire la susținerea pârâtului potrivit cu care terenul pe care se află situată construcția în litigiu se află în extravilanul localității, situație ce rezultă și din cuprinsul titlului de proprietate nr.329/13.12.2002 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prahova depus la dosar (f.32-33), astfel că nu se putea obține autorizație de construire și ca atare toți cetățenii din zonă care au edificat astfel de locuințe au primit garanții reale de la autoritățile locale că după executarea planului urbanistic zonal și după extinderea intravilanului se vor elibera și autorizații de construire, astfel încât nu se poate susține existența unei rele credințe în edificarea construcției în litigiu, instanța reține urmatoarele:

Potrivit art.1 alin.1 din Legea 50/1991 cu modificările și completările ulterioare, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire iar conform art.2 alin.1 din același act normativ autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții, din coroborarea acestor texte legale rezultand cu claritate că executarea unei construcții se poate face numai după obținerea unei autorizații de construcție.

Astfel indiferent de eventualele discuții verbale ce ar fi avut loc cu reprezentanții autorităților locale, se impunea ca mai înainte de începerea edificării construcției în litigiu să se obțină autorizație de construire și numai după obținerea acesteia să se înceapă lucrările de construcții la această locuință, neputându-se proceda la edificarea unei construcții, fara existenta prealabila a unei autorizații de construcție, numai pe baza unor declarații de intenție în sensul unei eventuale extinderi a intravilanului localității cea ce ar fi facut posibila in viitor obtinerea unei asemenea autorizatii.

Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Câmpina, în termen legal a declarat apel pârâtul, cale de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 23.02.2012.

În motivarea apelului, pârâtul a învederat faptul că nelegalitatea hotărârii constă în greșita interpretare și aplicare a art.28 alin.1 și 2 și art.32 din Legea nr.50/1991, intervenția instanței de judecată neputându-se solicita decât în condițiile în care ar fi fost prevăzut un termen de desființare a construcției, iar acesta nu a fost respectat.

În plus, apelantul a mai susținut că instanța a făcut o gravă eroare de interpretare atunci când a susținut că nu se mai pot aduce critici procesului verbal sub aspectul legalității, întrucât nu ar fi fost atacat în procedura contestației acestuia, o asemenea interpretare neputând fi acceptată ca valabilă din moment ce legea stabilește condițiile în care se poate ajunge la desființarea unei clădiri.

Totodată, apelantul-pârât a mai menționat că instanța de judecată nu a depus toate diligențele pentru a afla adevărul în cauză, susținând că apelantul nu a făcut niciun demers pentru a intra în legalitate, susținere falsă, deoarece acesta a solicitat autorităților locale să i se elibereze autorizație de construire, dar acestea au susținut că nu există fonduri la nivelul localității pentru a se face PUZ-ul în care să se încadreze locuința sa.

Mai mult, instanța nu a ținut cont de două împrejurări esențiale, și anume: starea conflictuală dintre apelant și actualul primar și împrejurarea că în aceeași zonă există cel puțin alte 5 locuințe ale căror proprietari nici nu au fost sancționați, nici nu li s-a emis vreo înștiințare de desființare a construcțiilor.

Examinând apelul declarat de către pârât prin raportare atât la susținerile acestuia, cât și la dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat, urmând să-l respingă pentru următoarele considerente:

Critica adusă de către pârât sentinței pronunțate de Judecătoria Câmpina vizează greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, susținând că, în lipsa stabilirii în procesul-verbal de constatare a contravenției a unui termen până la care se poate aduce la îndeplinire măsura încadrării în autorizație sau a desființării lucrărilor executate, nu se poate solicita intervenția instanței de judecată.

Această critică se observă, însă, că este nefondată, situația de fapt stabilită de instanța de fond având corespondent în probele dosarului, iar dispozițiile legale în materie fiind corect aplicate de instanță, executarea construcției fără existența prealabilă a autorizației de construcție datorându-se culpei apelantului-pârât.

Sub aspectul nemenționării în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției a termenului până la care se poate aduce la îndeplinire măsura încadrării în autorizație sau a desființării lucrărilor executate, tribunalul constată, de asemenea, că soluția este legală.

Astfel, este adevărat că art.32 alin.1 din Legea nr.50/1991 prevede obligația persoanelor sancționate contravențional de a opri executarea lucrărilor și de a se conforma în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției potrivit art.28 alin. 1, precum și că prin procesul-verbal în discuție nu s-a stabilit un astfel de termen.

Numai că procesul-verbal constatator nu poate face obiectul analizei instanței de judecată învestite cu acțiunea având ca obiect desființarea construcției ridicate fără autorizație, astfel de critici putând fi invocate doar prin plângerea împotriva respectivului act, plângere care, de altfel, a fost promovată pe rolul instanțelor judecătorești, dar a fost respinsă în mod irevocabil în luna ianuarie 2010.

Cum de la acel moment și până la promovarea prezentei acțiuni, pârâtul nu a intrat în legalitate, iar aspectele invocate de către acesta, în sensul existenței unei stări conflictuale cu actualul primar și existenței în aceeași zonă a cel puțin alte 5 locuințe ale căror proprietari nici nu au fost sancționați, nici nu li s-a emis vreo înștiințare de desființare a construcțiilor, nu au relevanță, pasivitatea apelantului-reclamant o perioadă de peste trei ani de la încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției pentru obținerea autorizației de construcție neconstituind o cauză de nelegalitate a sentinței civile nr.115/17.01.2012 a Judecătoriei Câmpina, tribunalul va respinge apelul declarat împotriva acesteia de către pârât ca fiind nefondat.

Totodată, se va lua act că intimatul-reclamant nu a solicitat obligarea apelantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul-pârât N. S., domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 115/17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în ., ca fiind nefondat.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.12.2013.

Președinte, Judecător,

M. B. A.-M. L.

Grefier,

V. R.

Operator de date cu caracter personal nr.5595

Red./tehnored. A.M.L.

4 ex./15.04.2013

Jud. fond - J. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 115/2012. Tribunalul PRAHOVA