Partaj judiciar. Decizia nr. 88/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 88/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 88/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.88
Ședința publică din data de 11.02.2013
Președinte: C. A. M.
Judecători: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil având ca obiect partaj judiciar, declarat de apelantul – pârât M. PLOIEȘTI prin P., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. M., domiciliată în Ploiești, ., județ Prahova și intimata-pârâtă G. V. C., cu domiciliul în Ploiești, ., județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei a răspuns intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat C. A., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că: apelantul-pârât nu a depus la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, iar la data de 22.01.2013 intimata-pârâtă a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare, însoțită de un set de înscrisuri, după care,
Apărătorul intimatei-reclamante depune la dosar, în original, împuternicire avocațială, precum și chitanța de plată a onorariului de avocat.
Tribunalul, pentru a da posibilitate și celorlalte părți să se prezinte în instanță, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei au răspuns apelantul-pârât reprezentat de consilier juridic O. A. și intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat C. A., lipsind intimata-pârâtă.
Reprezentantul apelantului-pârât depune la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei, conform chitanțelor . nr._/14.01.2013, nr._/14.01.2013 și nr._/14.01.2013 și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei
Tribunalul ia act că apelantului-pârât, prin reprezentant, a depus la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei, conform chitanțelor . nr._/14.01.2013, nr._/14.01.2013 și nr._/14.01.2013 și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
Părțile, având pe rând cuvântul, învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Reprezentantul apelantului-pârât, având cuvântul, solicită admiterea apelului. Precizează că solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul solicită respingerea apelului și să se mențină sentința apelată ca temeinică și legală. Depune la dosar concluzii scrise. Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub nr._, reclamanta D. M. a chemat în judecată pe pârâții G. V. și M. PLOIEȘTI-P. P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de teren de 700 mp situată în Ploiești, ., jud. Prahova, grănițuirea suprafețelor de teren ce revin fiecărei părți, cu stabilirea liniilor de hotar și a căilor de acces la imobile; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 7278/25.09.1978 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr. 479/1978 s-a dispus partajarea averii succesorale rămase de pe urma autorilor D. D. G. și D. M., părinții soțului reclamantei, D. S., iar prin acea sentință, soțului acesteia ce a avut calitatea de pârât, i s-a atribuit lotul III prin care a primit cota de 22% din terenul în suprafață de 700 mp în cauză, în proprietate indiviză cu lotul I – G. V., lotul II – D. I. și cu fostul GIGCL.
Reclamanta a mai arătat că ulterior, la 22.02.2010 a decedat soțul acesteia, singura sa moștenitoare fiind reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare cum rezultă din certificatul de moștenitor testamentar nr. 93/05.10.2010 – situație față de care, reclamanta arată că nu a putut perfecta actele de intabulare și ulterior vânzarea proprietății sale.
În drept, au fost invocate disp. art. 728 și 584 c.civ.
În anexă, reclamanta a depus înscrisurile de la filele 7-16 dosar.
Pârâta G. V. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, precizând că terenul în cauză are 700 mp iar coindivizari sunt reclamanta cu suprafața de 154 mp – cota 22%, pârâta G. V. cu suprafața de 333,28 mp – cota de 44% și M. Ploiești cu 212,72 mp – cota de 34%, iar reclamanta a moștenit terenul de la soțul său, defunctul D. S..
A mai arătat pârâta menționată că la data de 03.05.2006, între ea și pârâtul municipiul Ploiești a intervenit contractul de închiriere nr. 4445/03.05.2006, reînnoit prin actul adițional nr. 2/02.04.2009 privind suprafața de 212,72 mp., iar suprafața de 25.28 mp pârâta arată că a cumpărat-o de la . contractul de vânzare - cumpărare nr. 1906-N/19.01.2000, acesta fiind aferent construcției proprietatea sa – arătând că rezultă așadar că din suprafața de 700 mp reclamanta deține doar 154 mp, restul de 546 mp fiind deținută de către pârâtă, 333,28 mp cu titlul de proprietate și 212,72 prin contract de închiriere, precum și că atât grănițuirea, cât și ieșirea din indiviziune nu pot fi realizate, ca urmare a amplasamentelor construcțiilor existente pe acest teren, cât și a posibilității la acces la drumul public.
În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 c.pr.civ.
Sub aspect probatoriu, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, întocmită în cauză de expert topo P. A..
P. sentința civilă nr._/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâții G. V. și M. Ploiești-prin P., s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului, conform variantei de lotizare II din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică – completare 2 și schiței de plan anexă la acesta, întocmită de expert tehnic P. A., s-a atribuit reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 154 mp, definit pe conturul ediHIJe, s-a atribuit pârâților, în indiviziune, în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 550 mp, definit pe conturul ABCDEfgdeJKLMNOA, s-a stabilit în favoarea reclamantei și în sarcina pârâților dreptul de servitute de trecere cu piciorul și autoturismul pe terenul atribuit reclamantei, pe conturul ABabmneJKLMNOA, conform precizării la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică – completare 2, întocmită de expert tehnic B. N. și s-au compensat în tot cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța o asemenea sentință Judecătoria Ploiești, a reținut că în fapt, așa cum rezultă din actele de la dosar, prin sentința civilă nr. 7278/25.09.1978 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosar nr. 479/1978 s-a dispus partajarea averii succesorale rămase de pe urma autorilor D. D. G. și D. M., părinții soțului reclamantei, D. S., iar prin acea sentință soțului acesteia, ce a avut calitatea de pârât, i s-a atribuit lotul III, primind cota de 22% din terenul în suprafață de 700 mp în cauză, în proprietate indiviză cu lotul I – G. V., lotul II – D. I. și cu fostul GIGCL.
S-a mai reținut că la 22.02.2010 a decedat soțul reclamantei, singura moștenitoare a acestuia fiind reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor testamentar nr. 93/05.10.2010, depus la fila 14 dosar fond – coindivizari asupra terenului în cauză fiind deci reclamanta cu suprafața de 154 mp reprezentând cota 22% moștenită de la soțul său, defunctul D. S., pârâta G. V. cu suprafața de 333,28 mp reprezentând cota de 44% și M. Ploiești cu 212,72 mp reprezentând cota de 34%.
A mai reținut instanța de fond din concluziile raportului de expertiză că, dată fiind configurația terenului, ce-l face incomod partajabil în natură, cele două pârâte vor rămâne în indiviziune, aspect asupra căruia acestea nu au formulat nicio obiecțiune.
Dată fiind situația de fapt astfel reținută, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile prev.de art. 728 cod civil și, în consecință a admis pe fond acțiunea și a dispus ieșirea din indiviziune a părților, conform variantei de lotizare II din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică – completare 2 și schiței de plan anexă la acesta, întocmită de expert tehnic P. A., pe care l-a omologat, atribuind reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 154 mp, definit pe conturul ediHIJe, iar pârâților, în indiviziune, în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 550 mp, definit pe conturul ABCDEfgdeJKLMNOA – reținând instanța de fond că varianta de lotizare aleasă respectă actuala posesie a părților și dorința reclamantei de a ieși din indiviziune, fără a fărâmița excesiv terenul.
În ceea ce privește apărările pârâtei, instanța de fond a reținut că obiectul prezentei cauze l-a constituit suprafața de 700 mp - excedentul de teren despre care face aceasta vorbire nefăcând obiectul prezentei cauze, iar pe de altă parte, neclaritățile cu privire la suprafața de teren ce urmează a fi atribuită pârâtei G. V., câtă vreme aceasta urmează a rămâne în indiviziune cu cea de-a doua pârâtă, nu pot atrage respingerea ca neîntemeiată a prezentei cauze.
A mai reținut instanța de fond, asupra capătului de cerere privind servitutea de trecere, că din raportul de expertiza tehnica specialitatea topografie întocmit in cauza (în special din schița de plan) rezulta că terenul ce va fi atribuit reclamantei este loc înfundat iar cea mai scurta cale de acces la drumul public a fost identificata pe terenul ce va fi atribuit pârâților, fiind notata pe conturul ABabmneJKLMNOA – iar instanța de fond a avut în vedere, totodată și dispozițiile art. 616-619 Cod civil, potrivit cărora proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului sau dreptul de trecere spre calea publica pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce, prin „loc infundat”, intelegandu-se acel loc care nu are nici o ieșire la calea publica, deci o imposibilitate absoluta sau care are o ieșire cu inconveniente grave sau periculoase - dreptul de trecere fiind stabilit pe drumul cel mai scurt la calea publica si care, totodată, i-ar pricinui cea mai mica paguba fondului aservit.
În ceea ce privește tipul de servitute de trecere, anume numai cu piciorul sau și cu autoturismul, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat o servitute de trecere cu autoturismul și piciorul, cerere căreia pârâtele nu s-au opus – iar cu privire la despăgubirile aferente, câtă vreme instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere, dat fiind principiul disponibilității, astfel de despăgubiri nu au putut fi stabilite în cauză.
Având în vedere deci concluziile raportului de expertiza precum si dispozițiile legale menționate, instanța de fond a apreciat, pentru motivele expuse în sentința pronunțată, că cererea este întemeiată si prin urmare o admis-o și a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului, conform variantei de lotizare II din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică – completare 2 și schiței de plan anexă la acesta, întocmită de expert tehnic P. A., astfel cum s-a arătat - compensând în tot cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Împotriva sentinței civile nr._/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești a declarat apel pârâtul M. Ploiești prin P., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, apelantul – pârât a arătat că în baza de date a instituției pârâte figurează formulată de către G. V. C. o notificare înregistrată la Primăria Municipiului Ploiești la nr._/2001 ce are ca obiect imobilul teren în suprafață de 244 m.p. situat în Ploiești, ., această notificare fiind analizată și respinsă de Comisia pentru analizarea și soluționarea notificărilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001; a fost astfel emisă Dispoziția nr.6601/2004 privind respingerea cererii notificate formulată de G. V. C. și, ca urmare a participării notificantei la audiențele susținute de conducerea instituției pârâte, au fost întreprinse verificări suplimentare pentru a se vedea dacă se poate restitui în natură imobilul teren în suprafață de 244, m.p. solicitat de petentă în notificarea sus amintită.
Precizează apelantul-pârât că potrivit Cărții de judecată civilă nr.408/1952 emisă de Direcția Generală a Arhivelor Statului a trecut în proprietatea statului cu respectarea prevederilor Decretului 224/1951 numai construcție și nu teren și s-a arătat că în urma verificărilor efectuate în arhiva instituției pârâte nu a identificat niciun document din care să reiasă faptul că a trecut în proprietatea statului o suprafață de teren situat în . precum și faptul că potrivit sentinței civile nr.7278/25.09.1978 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a soluționat acțiunea de partaj succesoral introdusă de reclamanta G. V. C., împotriva pârâților D. A., D. I., D. S., D. Florența, D. B. Stelu și D. M., G.I.G.C.L. primind în coproprietate terenul în suprafață de 244 m.p.(34% din suprafața de 700 m.p.), arătându-se și că pentru o suprafață de 128,72 m.p. există încheiat contract de închiriere.
Apelantul – pârât arată că potrivit actului dotal autentificat la nr.932/1929, prin care numitul I. B. îi lasă dotă fiicei sale M. B. o porțiune din imobilul său situat în Ploiești, ..102 împreună cu casa care se află construită pe această porțiune de teren compusă din 3 camere, antreu, bucătărie, magazie și pivniță, având această porțiune din imobil are o lățime de 13 m, începând de la stradelă ce dă în . la o adâncime de 20 m, iar de aici se mărește având lățimea de 17 m. până la adâncimea de 20 m. astfel că lungimea terenului constituit dotă este de 40 m. pe ambele laturi. Suprafața terenului este de aproximativ 600 m.p. (calculată de tehnicianul proiectant care a făcut măsurătoarea imobilului solicitat), iar suprafața terenului calculată prin măsurătoare grafică pe ridicarea topografică din anul 1934, recenzată în anul 1954 este de 730 m.p.
Apelantul – pârât mai arată că potrivit sentinței civile nr.7278/25.09.1978 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a soluționat acțiunea de partaj succesoral introdusă de reclamanta G. V. C. împotriva pârâților D. A., D. I., D. S., D. Florența, D. B. Stelu și D. M., fiind dispusă efectuarea partajului conform încheierii de admitere în principiu, autorizației și raportului de expertiză întocmit de expertul L. R. pentru termenul de 15 mai 1978, varianta II, iar potrivit acestei variante: G. V. C. a primit în coproprietate lotul I adică 154 m.p. teren (22% din totalul de 700 m.p.) și construcție (corp construcție bucătărie vară, 1/2 din construcție 3- magazie, 1/2 din corp construcție 4-latrină); D. loan a primit în coproprietate Lotul II adică 154 m.p. teren (22% din totalul de 700 m.p.) și construcție (corp construcție 1, 1/2 din corp construcție 3-magazie, Vi din corp construcție 4); D. S. a primit în coproprietate Lotul III adică 154 m.p. teren (22% din suprafața de 700 m.p.); iar G.I.G.C.L. a primit în coproprietate terenul în suprafață de 244 m.p.(34% din suprafața de 700 m.p.); -- invederându-se instanței de apel faptul ca dacă se calculează cota de 34% din suprafața de teren de 700 m.p. rezultă o suprafață de 238 m.p. și nu 244 m.p. iar dacă se adună suprafețele de teren ce le revin tuturor copartajanților rezultă o suprafață de 706 m.p.(154+154+154+244).
A mai arătat apelantul-pârât că, potrivit certificatului de moștenitor nr.687/28.10.1996, de pe urma defunctului D. loan rămâne ca moștenitoare G. V. C. căreia îi rămâne întreaga masă succesorală și potrivit certificatului de moștenitor nr. 152/1974 de pe urma defunctului D. G. rămân ca moștenitori: D. M. cu o cotă de l/4; D. loan cu o cotă de l/4; D. S. cu o cotă de l/4; G. V. cu o cotă de ¼ - din masa succesorală făcând parte un drept indiviz de 1/2 dintr-un teren situat în Ploiești, . de circa 700 m.p. și, ca atare, fiecăruia dintre moștenitorii precizați mai sus în revine o suprafață de teren de 87,5 m.p.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1530/1977 de pe urma defunctei D. M. (fostă B.) rămân ca mostenitori: D. loan cu o cotă de 2/10; Ghită V. C. cu o cotă de 2/10; D. A. cu o cotă de 2/10; D. S. cu o cotă de 2/10; D. F. cu o cotă de l/10; D. B. Stelu cu o cotă de 1/10 – din masa succesorală făcând parte un drept indiviz de 5/8 din terenul în suprafață de 389 m.p. situat în Ploiești, . (ca atare suprafața de teren la care se aplică cotele precizate mai sus ar fi 243,13 m.p. (5/8 din 389).
Mai arată apelantul-pârât că, dacă s-ar calcula suprafața de teren care ar face parte din masa succesorală a numitei D. M. potrivit cotelor stabilite la rubrica Bunuri imobile din certificatul de moștenitor sus amintit, suprafața de teren la care ar trebui să fie aplicate cotele din certifícate ar fi suprafața de 343,75 m.p. (300(1/2 din 600)+ 43,75(l/8din350), iar G. V. ar fi proprietară pe beneficia de o suprafață totală de 580,24 m.p.(prin însumarea cotelor ce-i revin potrivit certificatele de moștenitor deținute).
S-a mai arătat de apelant că potrivit adresei nr._/2.02.2010, G. V. C. figurează impusă la rolul fiscal cu suprafața de 333,28 m.p. potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1906-N/2000, certificatului de moștenitor nr. 152/1974, certificatului de moștenitor nr. 687/1996 și sentinței civile nr. 7278/1978 a Judecătoriei Ploiești – această din urmă hotărâre fiind dealtfel și singurul act în care apare ca aparținând G.I.G.C.L. suprafața de 244 m.p. teren, neidentificându-se niciun document din care să rezulte că acea suprafață a fost preluată în proprietatea statului.
Apelantul-pârât a mai menționat că suprafața în litigiu diferă conform măsurătorilor efectuate succesiv în timp, iar intimata pârâtă G. V. ar beneficia de restituirea în natură a suprafeței de 158,66 m.p. - pentru diferența de suprafață între 244 și 162,66 sau 158,66 cererea notificantei urmând a se respinge întrucât nu face dovada calității de moștenitor de pe urma fostului proprietar.
Având în vedere faptul că intimata-reclamantă D. M. a depus o copie de pe certificatul de moștenitor de pe urma defunctului D. S. - certificat în care figurează ca unică moștenitoare, s-a propus restituirea în natură a suprafeței de 162,66 m.p. numitei G. V., respingerea cererii notificate și revocarea Dispoziției Primarului municipiului P. nr. 6601/26.07.2004.
A mai precizat apelantul – pârât că în prezent se efectuează planul de situație care va face parte integrantă din Dispoziția de restituire care va fi emisă, iar suprafața totală a terenului situat în . va fi cea de 700,00 m.p. la care se face referire în sentința civilă nr. 7278/1978 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Față de cele menționate, apelantul-pârât menționat a solicitat admiterea apelului, iar pe fond, respingerea acțiunii. Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 14.12.2012.
Intimata – pârâtă G. V. C., a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca inadmisibil și nefondat, întrucât în timpul judecării de fond a cererii de ieșire din indiviziune formulate de D. M. ce face obiectul dosarului mai sus amintit, Primăria Municipiului Ploiești, in calitate de parat, a cerut respingerea acțiunii fără să enunțe vreun motiv sau argument pentru care considera ca nu trebuie sa se acorde ieșirea din indiviziune - în întâmpinarea depusa la dosarul de fond făcând doar referire la Notificarea formulata in temeiul legii nr. 10/2001 si care este in curs de soluționare la Primăria Ploiești, însă pur si simplu a povestit care au fost etapele parcurse pentru soluționarea Notificării sale si atât, iar în motivația acțiunii de apel Primăria Ploiești povestește iar despre Notificarea formulată de pârâtă, într-un text aproape identic cu cel de la instanța de fond.
În legătură cu Notificarea intimatei-pârâte G. V. C., aceasta arată că Primăria prezintă lucrurile trunchiat deoarece, conform deciziei Comisiei pentru analizarea si soluționarea notificărilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, al cărei Proces Verbal se află la dosar, suprafața de teren ce urmează a i se restitui este de 214 mp si nu 162 mp cat specifica Primăria Ploiești, iar aspectele conținute de motivația apelantei Primăria Ploiești nu au nici o legătura cu speța in cauza si nu se pot constitui . anularea sentinței de fond si respingerea acțiunii de ieșire din indiviziune – astfel că, pe cale de consecință, având în vedere că referirea la Notificarea formulata de pârâtă în baza Legii nr.10/2001 de către Primăria Ploiești în motivarea acțiunii nu are nici o relevanță pentru speța care face obiectul prezentului dosar și că, în concluzie nu a adus nici un argument în susținerea cererii, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă și nefondată.
În drept, intimata – pârâtă a invocat dispozițiile art. 115 C.pr.civ. și, în temeiul art. 242 alin. 2 C.p.c, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata-reclamantă D. M. nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, Tribunalul constată următoarele:
P. acțiunea formulată reclamanta a solicitat instanței ieșirea din indiviziune asupra suprafeței de teren de 700 mp situate in Ploiești ., jud. Prahova, precum și grănițuirea suprafețelor de teren ce revin fiecărei părți, cu stabilirea liniilor de hotar si a cailor de acces la imobilele deținute.
Conform probelor dosarului, instanța de fond a reținut în mod corect că practic sursa stării de indiviziune a cărei sistare s-a solicitat în prezenta cauză, o reprezintă sentința civilă nr. 7278/25.09.1978 pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă, conform mențiunii de pe exemplarul depus în copie la filele 7-11 dosar fond, prin care s-a dispus partajarea averii succesorale rămase de pe urma autorilor D. D. G. și D. M., părinții soțului reclamantei, D. S., căruia prin sentința menționată i s-a atribuit lotul III prin care a primit cota de 22% din terenul în suprafață de 700 mp în cauză, în proprietate indiviză cu lotul I - cota de 22% teren atribuit lui G. V. C., lotul II - cota de 22% teren atribuit numitului D. I. și cu fostul GIGCL.
La data de 22.02.2010 numitul D. S. a decedat, de pe urma acestuia rămânând ca unică moștenitoare intimata-reclamantă D. M., în calitate de soție supraviețuitoare și legatară universală, conform certificatului de moștenitor testamentar nr. 93/2010 – aceasta preluând deci cota indiviză de 22% din terenul în litigiu.
De asemenea, la 8.09.1996, a decedat numitul D. I., de pe urma căruia a rămas ca unică moștenitoare acceptantă, conform certificatului de moștenitor nr. 687/1996, sora sa - intimata-pârâtă G. V. C., care a cules întreaga masă succesorală, inclusiv dreptul indiviz de 22% din terenul de 700 m.p. în cauză – care, adăugat la dreptul său propriu de 22%, a însumat în proprietatea acesteia o cotă totală indiviză de 44% din respectivul teren – restul fiind deținut de fostul G.I.G.C.L., respectiv de actualul succesor legal în drepturi – municipiul Ploiești, prin primar.
Astfel instanța de fond a reținut în mod corect, în raport de înscrisurile depuse la dosar, calitatea de coindivizari si cotele acestora, respectiv, reclamanta - suprafața de 154 mp reprezentând cota de 22%, pârâta G. V. - suprafața de 333,28 mp reprezentând cota de cota de 44% și M. Ploiești cu 212,72 mp reprezentând restul cotei, de 34%.
De asemenea, reținerile primei instanțe au fost susținute și de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie întocmită în cauză de expert tehnic P. A., cu participarea expertului tehnic consilier pentru pârâta G. V., B. N. - expertiză ce a fost completată ulterior, urmare a precizărilor reclamantei, consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 15.06.2011, în sensul că solicită partajarea și grănițuirea numai a suprafeței de 700 m.p. rezultată din acte, indiferent de excedentul de teren reieșit la măsurătoare.
Astfel, expertul desemnat a ținut seama, pe cât posibil, de înscrisurile prezentate de părți, de opțiunile prezentate de acestea, precum și de informațiile oferite de apelantul-pârât municipiul Ploiești – întocmind în final 3 variante de ieșire din indiviziune a reclamantei, cu precizarea că, dată fiind configurația terenului, care îl face incomod partajabil în natură, cele două pârâte vor rămâne în indiviziune, aspect asupra căruia acestea nu au formulat nicio obiecțiune.
În ce privește varianta a II-a de ieșire din indiviziune, omologată în cauză, tribunalul apreciază că instanța de fond a făcut o corectă apreciere - această variantă respectând actuala posesie a părților evitând totodată fărâmițarea excesivă a terenului – expertul desemnat precizând în sensul arătat că pe suprafața de teren atribuită reclamantei se află casa acesteia, iar pentru a se asigura accesul de la calea publică la terenul respectiv, s-a stabilit în favoarea reclamantei și în sarcina pârâților un drept de servitute de trecere cu piciorul și autoturismul pe terenul atribuit reclamantei, pe conturul ABabmneJKLMNOA, conform precizării la raportul de expertiză tehnică judiciară topografică – completare 2, întocmită de expert tehnic B. N., având în vedere precizarea expresă făcută de reclamantă în sensul că își însușește punctul de vedere al expertului consilier al pârâtei G. V. și solicită ca servitutea să fie pe amplasamentul propus de către acesta, iar nu pe cel propus de către expertul desemnat de instanță, P. A. – aspecte asupra cărora se constată că pârâții nu au formulat niciun fel de obiecții, iar apelantul-pârât M. Ploiești nu a formulat critici și motive de apel în acest sens.
Tribunalul constată astfel că, față de toate aspectele reținute, criticile apelantului nu vizează practic obiectul concret al prezentei cauze, respectiv ieșirea din indiviziune a părților asupra terenului rezultat din cuprinsul sentinței civile nr. 7278/1978, care a creat starea de indiviziune prezentă – motivele de apel formulate făcând doar referire la notificarea formulată de pârâta G. V. C. în temeiul Legii nr.10/2001, care se află în curs de soluționare la Primăria Ploiești, relatând etapele parcurse până în prezent pentru soluționarea acesteia.
De asemenea, referirile la neconcordanțele rezultate la măsurătorile efectuate în timp asupra terenului de la adresa menționată, din care rezultă unele suprafețe excedentare - aspect confirmat de altfel și de expertiza întocmită în cauză - nu au relevanță în prezenta cauză, în condițiile în care reclamanta nu a ridicat nicio pretenție cu privire la acest excedent de suprafață, obiectul acțiunii sale, precizat expres, fiind ieșirea din indiviziune a reclamantei față de celelalte două pârâte și atribuirea în lotul său doar a suprafeței de 154 m.p. teren ce reprezintă strict cota indiviza de 22% din totalul suprafeței de 700 m.p. ce i-a revenit, prin sentința civilă nr. 7278/1978, sotului său decedat, pe care l-a moștenit exclusiv în calitate de soție supraviețuitoare și legatar universal.
Față de împrejurările arătate, nu interesează în prezenta cauză modalitatea în care pârâta G. V. C. a dobândit suprafața de teren rămasă în indiviziune cu apelanta – aspectele conținute în motivația apelului declarat de M. Ploiești prin primar neputând constitui un motiv de anulare a sentinței pronunțate de instanța de fond în prezenta cauză și, respectiv, de respingere a acțiunii de ieșire din indiviziune, astfel cum a fost formulată și precizată de intimata-reclamantă - tribunalul constatând deci că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt în soluționarea acțiunii astfel precizate.
P. urmare, raportat la probele administrate în cauză, Tribunalul reține că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale invocate, cu privire la toate capetele de cerere formulate, astfel că, pentru considerentele arătate, în baza disp. art. 296 C.pr. civ. va respinge apelul ca nefondat.
Totodată, în temeiul art 274 c.pr.civ, va obliga apelantul-pârât la plata către intimata-reclamantă D. M. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la fila 25 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul – pârât M. PLOIEȘTI prin P., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr._/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă D. M., domiciliată în Ploiești, ., județ Prahova și intimata-pârâtă G. V. C., cu domiciliul în Ploiești, ., județ Prahova, ca nefondat.
Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata D. M..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2013.
Președinte Judecător
C. A. M. N. C.
Grefier
A. Ș. P.
Fiind in CO, semneaza Grefierul sef
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. M.C.A./ Tehnored.B.M.D.
5 ex/ 01.07.2013
Df._ Jud. Ploiești
Jf. C. M. I..
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 254/2013. Tribunalul PRAHOVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 473/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
