Uzucapiune. Decizia nr. 254/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 254/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA – SECTIA I CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.254
Ședința publică din data de 11.02.2013
Președinte: C. A. M.
Judecători: N. C.
C. D. E.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentele-reclamante I. A. L., I. M. ambele domiciliate în comuna M., ., județul Prahova și T. M. D., domiciliată în comuna M., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.2596/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ., cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă reprezentată de avocat A. I. F., lipsind recurentele-reclamante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 11.02.2013 recurentele-reclamante au depus la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr. 7379/04.02.2013 și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, după care,
Apărătorul intimatei-pârâte depune la dosar împuternicire avocațială.
Tribunalul ia act că recurentele-reclamante au depus la dosar prin serviciul registratură, dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr. 7379/04.02.2013 și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
Apărătorul intimatei-pârâte având cuvântul, învederează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul intimatei-pârâte având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că în mod legal instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată. Astfel, conform înscrisurilor de la dosar, instanța nu era legată strict la raportul de expertiză, întrucât au fost analizate și celelalte probe de la dosar - acte, declarații de martor. Precizează că terenul în litigiu nu putea face obiectul uzucapiunii, întrucât a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond. Depune la dosar concluzii scrise. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ reclamantele I. M., I. A.-L. și T. M.-D. au chemat în judecată pârâta ., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul lor de proprietate asupra terenului situat în com. M., ., jud. Prahova.
În motivarea acțiunii s-a arătat că din anul 1971 reclamanta I. M. împreună cu defunctul său soț, I. I., au figurat în registrul agricol 1971-1975, vol. VI, fila 67, cu teren situat în com. M., . și nr. nou 800, jud. Prahova.
S-a mai susținut că în anul 2002 a decedat I. I., iar de la acea dată și până în prezent reclamanta I. M. împreună cu fiicele sale, reclamantele I. A.-L. și I. M.-D., căsătorită T., au stăpânit terenul în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietari.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1847, art. 1860, art. 1890 cod civil și art. 111 C.pr.civ., iar în susținerea cererii reclamantele au atașat, în copie: cărțile de identitate, certificat de deces al autorului I. I., adeverința nr. 670/30.01.2011 eliberată de Primăria . și extras din registrul agricol.
La 28.01.2012 reclamantele au precizat acțiunea introductivă arătând că în anul 1971 reclamanta I. M. împreună cu soțul au figurat în registrul agricol cu teren arabil în suprafață de 2.700 m.p. situat în com. M., ., P. 564/1, jud. Prahova, cu vecinii: moșt. V. I. P., moșt. I. I. și drum, în prelungirea căruia mai dețineau un teren în suprafață de 1.101 m.p. ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, având în prezent numărul cadastral_.
Au mai precizat că nici reclamanta I. M. și nici soțul acesteia nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, ce a fost stăpânit continuu, netulburat, public, neechivoc și sub nume de proprietar - ulterior decesului soțului, reclamanta I. M. și fiicele sale, continuând să stăpânească întreaga suprafață de teren.
La cererea precizatoare, reclamantele au anexat, în copie: acte de stare civilă, extras de carte funciară pentru informare (f. 32-35).
Pârâta ., a formulat în apărare întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că terenurile cu care au figurat autorii reclamantelor au fost înscrise în CAP conform adeziunilor de întovărășire și copiilor registrului agricol ce au fost depuse la dosar, iar la nr. 800 - indicat de reclamante - există o suprafață de teren ce a fost solicitată în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pe numele a doi autori: I. P. I. –căruia i s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/2003 pentru suprafața de 1.092 m.p. (442 m.p. curți și arabil 649 m.p.) - și moștenitorii defunctei M. M., cărora li s-a aprobat în baza Legii nr. 18/1991 suprafața de 4.300 m.p. în pct. „Acasă”, din care s-a reconstituit nepotului suprafața anterior indicată, rămânând astfel un teren de 2.468 m.p.
A mai menționat că moștenitorii defunctei M. M. sunt I. G., I. V., I. P. I., M. M. I. I., I. V., ce urmează a fi introduși în cauză, iar terenul în discuție a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și a fost înscris în CAP de către M. M..
A mai subliniat pârâta că reclamantele aveau posibilitatea parcurgerii unei proceduri administrative și nu a celei judiciare promovate.
În drept a invocat disp. art. 115-118 C.pr.civ.
P. notele de ședință depuse pentru termenul de judecată din 15.09.2011 (f. 46-47) pârâta ., a arătat că nu solicită introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei M. M. pe care i-a nominalizat în întâmpinare, ci doar a dorit să sublinieze că aceștia au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, ce a fost înregistrată sub nr. 1276/15.03.1991, apreciind totodată că terenul în litigiu nu poate face obiectul uzucapiunii.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriu (f. 58), proba testimonială, fiind audiate martorele: T. M. (f. 65) și V. F. (f. 66), la solicitarea reclamantelor și a fost efectuată o expertiza topografică de către expertul B. N. (f. 63-64), refăcută și completată ulterior (f. 78-79, 108, 126-128).
În ședința publică din data de 13.09.2012, din oficiu instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..
P. sentința civilă nr. 2596/2012, Judecătoria Câmpina a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată din oficiu și în consecință, a respins acțiunea precizată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respingând totodată ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța sentința arătată, instanța de fond a reținut că uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui bun imobil, ca urmare a unui fapt juridic complex constând în exercitarea posesiei asupra bunului imobil în condițiile prevăzute de lege - însă, având în vedere că uzucapiunea este instituită de lege ca o sancțiune împotriva proprietarului care, dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane, reprezentând în același timp un beneficiu acordat de lege posesorului ce a stăpânit bunul o perioadă de timp stabilită de lege, ca un adevărat proprietar, rezultă că acțiunea pentru constatarea uzucapiunii trebuie îndreptată împotriva adevăratului proprietar.
În speță, s-a reținut că reclamantele nu au indicat adevăratul proprietar al terenului în litigiu pentru care solicită constatarea dreptului acestora de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, ci doar au subliniat că din anul 1971 reclamanta I. M. împreună cu defunctul său soț, I. I., au figurat înregistrați în registrul agricol cu teren în suprafață de 2.700 m.p. situat în com. M., ., P. 561/1, jud. Prahova, însă din relatările martorelor audiate în cauză, T. M. și V. F., a rezultat că terenul în litigiu a aparținut socrilor reclamantei I. M., respectiv bunicilor paterni ai reclamantelor I. A.-L. și T. M.-D., fiind dat ca zestre soților I. M. și I. I. cu ocazia căsătoriei acestora.
Totodată, s-a reținut că deși pârâta susține că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, invocând cererea de reconstituire nr. 1276/15.03.1991 formulată de moștenitorii defunctei M. M. (străbunica paternă a reclamantelor I. A.-L. și T. M.-D.), iar martora T. M. a relatat că terenul a fost luat o perioadă la CAP - din expertiza topometrică întocmită în cauză de domnul expert B. N., astfel cum a fost refăcută, reiese, în urma comparării amplasamentului, vecinătăților și suprafeței terenului în litigiu cu cel din cererea de reconstituire nr. 1276/15.03.1991, că acesta nu se suprapune total sau parțial cu niciunul din terenurile pentru care moștenitorii defunctei M. M. au formulat cerere de reconstituire – expertul subliniind că terenul în litigiu nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 sau al altor legi speciale, nefiind prezentat niciun act din care să rezulte contrariul, iar aceste concluzii se coroborează și cu relatarea martorei V. F. (f. 66) potrivit căreia terenul nu a fost la CAP.
În aceste condiții, s-a apreciat de către instanța de fond că reclamantele puteau solicita constatarea dreptului acestora de proprietate numai în contradictoriu cu frații soțului reclamantei I. M., respectiv frații tatălui celorlalte două reclamante - doar aceste persoane putând să invoce vreun drept de proprietate cu privire la terenul în litigiu, care inițial a aparținut părinților acestora - de altfel și martorele subliniind că soțul reclamantei I. M., respectiv tatăl celorlalte reclamante, a avut mai mulți frați, aspect ce reiese și din extrasele de stare civilă depuse la dosar.
În consecință, instanța de fond a constatat că pârâta ., nu poate avea calitate procesuală pasivă, reclamantele nefăcând dovada că terenul în cauză se află în proprietatea privată a comunei.
Totodată, în temeiul disp. art. 274 C.pr.civ. instanța de fond a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, în lipsa dovezilor în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului recurentele-reclamante au arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..
Astfel, instanța nu a ținut cont de faptul că din probele administrate în cauză, respectiv din expertiza tehnică topografică - B. a rezultat că terenul în litigiu nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 sau altor legi special și nu se regăsește pe rolul niciunei persoane, astfel încât în mod greșit în sentință s-a menționat că reclamantele trebuia să se judece "numai în contradictoriu cu frații soțului reclamantei I. M., respectiv frații tatălui celorlalte doua reclamante".
Apreciază recurentele-reclamante că în cazul în care din evidențele publice existente nu rezultă cine este proprietarul terenului, se impunea ca reclamantelor să le fie recunoscută o cale procedurală previzibilă și eficientă pentru valorificarea dreptului lor și anume ca, în contradictoriu cu . solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, obținând astfel o judecată asupra fondului dreptului pretins.
Un argument în acest sens este acela că, singura care ar fi putut pretinde un drept asupra unui teren care nu se află pe rolul niciunei persoane, cum este terenul în speța de față, este unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află amplasat acesta.
Recurentele-reclamante au invocat în drept dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civila.
Legal citată, intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare, dar s-a prezentat în instanță, prin reprezentant, formulând concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, Tribunalul constată următoarele:
Recurentele au criticat în motivele recursului soluția instanței de fon, apreciind că, în mod greșit, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasivă a pârâtei . instanța u a ținut cont de faptul că, din expertiza tehnică topografică B. a rezultat că terenul în litigiu nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și nu se regăsește pe rolul nciunei persoane, astfel că, nerezultând cine este proprietarul terenului, se impunea ca recurentelor-reclamante să le fie recunoscută o cale procedurală previzibilă și eficientă pentru valorificarea dreptului lor, respectiv să poată solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, în contradictoriu cu . ar fi putut pretinde n drept asupra unui teren care nu se află pe rolul niciunei persoane, cum este cazul în speță.
În raport de probatoriile administrate în cauză, se constată, însă, ca fiind neîntemeiată critica recurentelor-reclamante, întrucât, pe de o parte, instanța de fond a ținut seama de faptul că, din expertiza topografică, a rezultat că terenul în litigiu nu a făcut obiectul legilor fondului funciar, însă, pe de altă parte, a avut în vedere probele testimoniale administrate în cauză, prin care reclamantele au încercat să facă dovada îndeplinirii condițiilor necesare împlinirii termenului prescripției achizitive de lungă durată, respectiv întinderea și caracterul posesiei pretinse asupra terenului în litigiu.
În acest sens, atât martora T. M., cât și martora V. F., ambele audiate la solicitarea recurentelor-reclamante, au precizat că terenul în litigiu a fost al părinților lui I. I., soțul reclamantei I. M. și, respectiv, tatăl celorlalte două reclamante, menționându-se că mama numitului I. I., I. I., i-a dat fiului său cu ocazia căsătoriei cu reclamanta I. M. respectivul teren ca zestre și că terenul respectiv nu ar fi fost luat de CAP, ci lăsat spre folosință ca grădină, fiind stăpânit de I. I., soția și, apoi, fiicele acestora.
Martora T. M. a mai precizat, totodată, că I. I. a avut patru frați, pe care i-a și indicat, arătând că aceștia nu ar fi avut pretenții cu privire la terenul în litigiu.
De asemenea, martora V. F. a confirmat, la rândul său, că terenul în litigiu a aparținut socrilor lui I. M., care au avut în total patru copii, pe care i-a indicat, arătând că toți trăiesc, cu excepția luzi I. I., care a decedat cu 9 ani în urmă, arătând, totodată, că nu știe când I. I. i-a dat fiului său, I. I., terenul în litigiu.
Astfel, faptul că terenul în cauză nu s-a regăsit la rolul reclamantei I. M. decât pentru o scurtă perioadă, între anii 1971-1975, conform adeverinței de la fila 10 dosar fond și precizărilor pârâtei, neregăsindu-se, în rest, la rolul niciunei persoane, nu este de natură a atrage concluzia că „nu rezultă cine este proprietarul terenului”, având în vedere că înscrierea la rol se făcea, practic, doar pe baza declarației deținătorului terenului, însă, în cauză, nu se pot ignora probele testimoniale, care au relevat situația de fapt a respectivului teren – singurele probe de altfel concludente în lipsa oricăror înscrisuri privitoare la teren, precum și având în vedere obiectul concret al cauzei și regimul probatoriu al acesteia.
De altfel, este de remarcat că recurentele-reclamante au evitat permanent atât în acțiunea principală, cât și în precizarea ulterioară, să menționeze de unde provenea inițial terenul și în ce modalitate au intrat în stăpânirea acestuia.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, respectiv, în speță, cel care ar fi putut pretinde un drept asupra terenului în litigiu.
Cum, în cauză, nu s-a făcut dovada că terenul s-ar afla în proprietatea privată a Comunei M., se constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că reclamantele puteau solicita constatarea dobândirii dreptului lor de proprietate în uzucapiune numai în contradictoriu cu frații soțului și, respectiv, tatălui reclamantelor, în speță ceilalți descendenți ai autorilor de la care a rezultat că ar proveni în fapt terenul – existența și calitatea acestora reieșind, de altfel, și din extrasele de stare civilă depuse la dosar -, reținându-se, în mod corect, că doar aceste persoane ar fi putut să invoce vreun drept de proprietate cu privire la terenul care, inițial, a aparținut părinților acestora.
În consecință, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probatoriilor administrate în cauză, pronunțând o soluție temeinică și legală.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurentele-reclamante în cauză sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 3041 Cod pr. civilă, coroborate cu art.1847, 1860, 1890 Cod civil, va respinge recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2596/13.09.2012, pronunțată de Judecătoria Câmpina, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante I. A. L., I. M. ambele domiciliate în comuna M., ., județul Prahova și T. M. D., domiciliată în comuna M., ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.2596/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ., cu sediul în ., ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2013.
Președinte, Judecători,
C. A. M. N. C. C. D. E.
Fiind în c.o. semnează Fiind în c.m. semnează,
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier,
A. Ș. P.
Fiind în c.o. semnează
P. Grefier
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.MCA/Tehnored. MCA
2 ex./10.07.2013
D.f. nr._ Judecătoria Câmpina
J.f. E. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 253/2013. Tribunalul PRAHOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 88/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
