Întoarcere executare. Decizia nr. 1111/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1111/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-09-2012 în dosarul nr. 1111/2012
ROMÂNIA
T. PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1111
Ședința publică din data de 04.09.2012
PREȘEDINTE – C. M.
JUDECĂTORI – R. C.
- ȘALAR F. L.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurentul reclamant M. JUSTIȚIEI cu sediul în București, ., împotriva sentinței civile nr._/14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații pârâți A. V., B. M., B. E., N. E., N. D., A. C. D. toții cu domiciliul ales la T. T. – ., jud.T., T. T. cu sediul în T., ., jud.T., M. FINANȚELOR P. cu sediul în București, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații au depus la dosar concluzii scrise.
T., analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr.4704/327/01.07.2010 la Judecătoria T., reclamantul M. Justiției a chemat în judecată pe pârâții A. V., B. M., B. E., N. E., N. D., A. C. D., T. T., M. Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților să îi restituie sumele de bani reprezentând despăgubiri echivalente valoric cu sportul de vechime în muncă aferente pentru perioada 01.11.2000, 23.11.2003 și încasate necuvenit ca urmare a respingerii acțiunii prin decizia civilă nr.366/CM/23.10.2007 a Curții de Apel C., plata actualizată a sumelor de bani cu indicele de inflație și dobânda legală de la data plății către pârâții și până la data restituirii sumelor încasate necuvenit.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că inițial prin sentința civilă nr.872/11.06.2007 a Tribunalului T., a fost admisă acțiunea formulată de pârâții persoane fizice și a fost obligat în solidar cu T. T. la plata drepturilor salariale pentru perioada 01.11._07 cu excepția pârâtei A. C. D., pentru perioada decembrie 2001 – 12.03.2007, actualizate cu indicele de inflație până la data de 01.04.2007, motiv pentru care în calitate de debitor a achitat drepturile salariale respective pentru perioada sus menționată, deși invocase excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 23.11.2003, însă, ulterior, în baza deciziei civile nr.366/ CM/2007 a Curții de Apel C. în urma admiterii recursurilor promovate a fost admisă excepția prescripției pentru perioada anterioară datei de 23.11.2003, caz în care pârâții persoane fizice au obligația să restituie sumele încasate fără niciun drept.
Prin încheierea din 02.03.2011 a Judecătoriei T. s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Judecătoria Ploiești de la Judecătoria T., motivându-se că prin încheierea 1521/18.02.2011 a ICCJ s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Ploiești.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești, acuza a fost înregistrată cu nr._ /09.03.2011.
La data de 30.03.2011, pârâtele persoane fizice, au formulat o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care reclamantul a efectuat plata de bună voie în baza unui titlu executoriu, având un caracter voluntar, nefiind aplicabile dispozițiile codului de procedură civilă privind întoarcerea executării.
După administrarea probelor cu acte, prin încheierea din 30.11.2011 a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. Finanțelor P., iar prin sentința civilă nr._/14.12.2011 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților persoane fizice și a Tribunalului T..
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că inițial prin sentința civilă nr.872/2007 a Tribunalului T. a fost obligat reclamantul împreună cu T. T. în solidar la plata unor drepturi salariale reprezentând spor de vechime în favoarea pârâților persoane fizice pentru perioada 01.11._07 cu excepția pârâtei A. C. D., pentru perioada decembrie_07, actualizate cu indicele de inflație până la data de 01.04.2007, sentință în temeiul căreia reclamantul a achitat creditorilor sumele rezultate conform centralizatorului depus la dosar, iar ulterior în baza deciziei civile nrt.366/CM/2007 a Curții de Apel C. în urma admiterii recursurilor promovate împotriva sentinței sus menționate au fost respinse ca prescrise pretențiile bănești anterioare date de 23.11.2003, astfel încât potrivit disp,art.20 alin.1 din Decretul nr.167/1958 reclamantul nu are dreptul la înapoierea prestației în condițiile în care a executat obligația după prescrierea dreptului la acțiune al creditorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivându-se că a fost obligat să respecte integral dispozitivul titlului executoriu inițial care avea autoritate relativă de lucru judecat, invocând pe parcursul soluționării în fond a litigiului excepția prescripției dreptului la acțiune, neavând dreptul să cenzureze sentința civilă până la soluționarea recursului și că în baza art.4041 – 4042 c.pr.civ., art.256 Codul muncii este reglementată procedura întoarcerii executării, procedură diferită față de executarea de bună voie a obligației de către debitor conform Decretului nr.167/1958, fiind obligat prin titlu executoriu de drept să-și execute obligațiile, titlu desființat ulterior, desființare care instituie în sarcina pârâților persoane fizice restituirea sumelor încasate fără niciun drept.
În continuare, reclamantul a arătat că în baza art.274 codul muncii, art.3711 c.pr.civ. hotărârile pronunțate în fond în materia dreptului muncii au caracter definitiv, fiind executorii de drept, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe executându-se de bună voie, dispoziții în temeiul căror a achitat drepturile salariale stabilite în favoarea creditorilor, împreună cu T. T. în calitate de ordonatori de credite și că plata sumelor nu a constituit o recunoaștere a debitelor atât timp cât excepția prescripției dreptului la acțiune a fost invocată în primă instanță, în calea de atac a recursului, fiind nevoit să respecte caracterul executoriu al sentinței, mai ales că nu s-a ținut seama de disp.art.256 Cm, în temeiul căruia salariatul are obligația să restituie suma nedatorată în cazul încasării acesteia de la angajator, debitorii având obligația să restituie sumele încasate în urma modificării hotărârii judecătorești, având loc o îmbogățire fără justă cauză a acestora din urmă.
De asemenea, reclamantul a precizat că în urma modificării titlului executoriu inițial prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune numai subzistă cauza plății sumelor aferente, nefiind aplicabile disp.art.20 alin.1 din Decretul nr.167/1958, atât timp cât a invocat excepția prescripției, a contestat o parte din creanță ca fiind prescrisă, excepție care în urma admiterii a avut ca efect modificarea cuantumului creanței la care creditorii aveau dreptul și că se impune restituirea sumelor încasate necuvenit de către pârâți actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală.
Primindu-se dosarul la T. Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ /17.04.2012.
T., examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recurs este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.872/11.06.2007 a Tribunalului T. a fost admisă acțiunea formulată de pârâții persoane fizice și au fost obligați reclamantul, pârâtul T. T. în solidar să plătească pârâților persoane fizice despăgubiri echivalente valoric cu sporul de vechime în muncă cuvenit pentru perioada 01.11.2000 – 12.03.2007 ( cu excepția pârâtei A. C. D. căreia i s-au cuvenit despăgubiri pentru perioada 01.12._07), actualizate cu indicele de inflație până la data de 01.04.2007, sume ce urmau să fie plătite actualizat în continuare cu rata inflației până la data plății efective, fiind respinse printre altele excepțiile prescripției dreptului la acțiune, tardivității cererii de modificare a acțiunii principale invocată de reclamant și pârâtul T. T..
Conform adresei nr.1200/1A/12.09.2011 emisă de T. T., centralizatorului anexat acesteia, tabelelor, statelor de plată, fluturașilor, documentelor cumulative depuse la dosar, reclamantul și pârâtul T. T. au achitat paratelor persoane fizice sumele de bani menționate expres în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr.872/2007, reprezentând sporul de vechime calculat în temeiul raportului de expertiză G. I. efectuat în cauza respectivă, sume achitate în luna octombrie 2007, în raport de perioadele înscrise pentru fiecare creditor în cuprinsul sentinței sus menționate.
Ulterior, în baza deciziei civile nr.366/CM/23.10.2007 a Curții de Apel C. au fost admise recursurile declarate de reclamant, Ministrul Finanțelor P. împotriva sentinței civile nr.872/11.06.2007 a Tribunalului T. în contradictoriu cu pârâții persoane fizice, pârâtul T. T. și a fost modificată în parte sentința în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, fiind respinse pretențiile bănești anterioare datei de 23.11.2003 ca prescrise, menținute restul dispozițiilor sentinței.
Potrivit disp.art.20 alin.1 din Decretul nr.167/1958, debitorul care a executat obligația după ce dreptul la acțiune al creditorului s-a prescris nu are dreptul să ceară înapoierea prestației, chiar dacă la data executării nu știa că termenul de prescripție era împlinit.
Disp.art.4041 alin.1, art.4042 alin.1,3 c.pr.civ. stipulează că în toate cazurile în care se desființează titlurile executorii sau însăși executarea silită cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare a acesteia, iar în cazul în care titlul executoriu a fost desființat și nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării cel îndreptățit o va putea cerere instanței judecătorești competente potrivit legii.
De asemenea, disp.art.256 alin. 1 codul muncii prevăd că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată are obligația să o restituie angajatorului.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că inițial prin sentința civilă nr.872/11.06.2007, executorie de drept începând cu data pronunțării acesteia, fiind definitivă, a fost obligat reclamantul în solidar cu pârâtul T. T. să plătească în favoarea pârâților persoane fizice în calitate de salariați ai acestora diferite sume de bani reprezentând drepturi salariale constând în sporul de vechime, actualizate cu indicele de inflație până la data de 01.04.2007 și în continuare până la data plății efective pentru perioada 01.11._07, cu excepția pârâtei A. C. D., a cărei perioadă a fost de 01.12._07, ocazie cu care a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele de bani datorate de către reclamant, până la data de 23.11.2003, sentință în temeiul căreia reclamantul prin intermediul pârâtului T. T. a achitat în luna octombrie 2007 sumele de bani stipulate în mod expres în cuprinsul dispozitivului sentinței sus menționate, fiecărui creditor, actualizate la data achitării efective.
Pe de altă parte, ulterior achitării sumelor respective, în baza deciziei civile nr.366/CM/23.10.2007 a Curții de Apel C., în urma admiterii, inclusiv a recursului declarat de către reclamant împotriva sentinței civile nr.872/2007, a fost modificată în parte această sentință în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune și respingerii pretențiilor bănești formulate de pârâții persoane fizice privind perioada anterioară datei de 23.11.2003 ca prescrisă, motiv pentru care în temeiul adresei nr.662/1 A/09.06.2010 pârâții persoane fizice și-au exprimat dezacordul cu privire la restituirea sumelor de bani încasate inițial în temeiul sentinței civile sus menționate.
Ca atare, atât timp cât prin sentința civilă nr.872/2007, sentință definitivă si executorie de drept începând cu data de 11.06.2007, a fost obligat reclamantul în solidar cu pârâtul T. T. să plătească pârâților persoane fizice diferite sume de bani cu titlu de drepturi salariale reprezentând sporul de vechime calculate pentru perioada 01.11._07, cu excepția pârâtei A. C. D., actualizate cu indicele de inflație, iar în cursul lunii octombrie 2007 anterior pronunțării deciziei civile nr.366/23.10.2007 reclamantul a achitat c/valoarea sumelor de bani menționate expres în cuprinsul sentinței sus menționate, sentință modificată în parte prin decizia civilă nr.366/2007 în ceea ce privește perioada datorată de către reclamant, înseamnă că în realitate reclamantul are dreptul să solicite restituirea sumelor de bani încasate inițial de către pârâții persoane fizice pentru perioada anterioară datei de 23.11.2003, deoarece modificarea în parte a sentinței sus menționate în baza deciziei civile nr.366/2007 a avut ca efect desființarea parțială a sentinței în temeiul căreia s-a stabilit inițial obligația de plată, întinderea acesteia în sarcina reclamantului.
De altfel, în condițiile în care sentința civilă nr.872/2007 a avut un caracter definitiv și executoriu de drept începând de la data pronunțării acesteia, respectiv 11.06.2007, înseamnă că în realitate reclamantul împreună cu pârâtul T. T. a avut calitatea de debitor al obligației instituită în sarcina sa constând în plata sumelor de bani menționate expres în cuprinsul dispozitivului sentinței sus menționate în favoarea pârâților persoane fizice în calitate de creditori ai acestei obligații, caz în care reclamantul avea obligația de la data pronunțării sentinței să procedeze la executarea de bună voie a obligației instituită în sarcina sa, mai ales că sentința civilă nr.872/2007 conferea în favoarea pârâților persoane fizice o creanță certă, lichidă și exigibilă, susceptibilă de executare fie de bună voie, fie cale cale silită.
De fapt, atât timp cât reclamantul în calitate de debitor al obligației instituită în sarcina sa, prin sentința civilă nr.872/2007 a achitat pârâților persoane fizice diferite sume de bani pentru perioada 01.11._07, cu excepția pârâtei A. C. D., căreia i s-au achitat sumele de bani calculate pentru perioada 01.11._07, în cursul lunii octombrie 2007, iar ulterior în baza deciziei civile nr.366/2007 a fost modificată în parte sentința sus menționată, constatându-se prescrise anumite sume de bani calculate anterior datei de 23.11.2003, înseamnă că în realitate reclamantul nu și-a executat în mod voluntar, ulterior expirării termenului de prescripție de 3 ani, obligația constând în plata unor drepturi salariale în favoarea pârâților persoane fizice ci dimpotrivă acesta și-a îndeplinit o asemenea obligație în temeiul unui titlu executoriu, titlu modificat parțial în calea de atac a recursului, modificare în urma căreia pârâții persoane fizice în calitate de salariați ai reclamantului au obligația să restituie sumele de bani încasate fără niciun drept.
Faptul că prin decizia civilă nr.366/2007 s-a dispus modificarea în parte a sentinței civile nr.872/2007, în ceea ce privește prescrierea unor sume de bani calculate anterior datei de 23.11.2003, nu înseamnă în mod automat că nu devin aplicabile disp.art.4041 alin 1, art.4042 alin.1,3 c.pr.civ. și că reclamantul nu ar avea dreptul să solicite restituirea sumelor de bani încasate de către pârâții persoane fizice anterior modificării sentinței sus menționate, întrucât în realitate dispozițiile sus menționate devin incidente indiferent dacă titlul executoriu desființat total sau parțial a fost susceptibil de executare pe cale silită sau de bună voie, iar noțiunea de desființare prevăzută de normele legale sus menționate vizează desființarea totală sau parțială a unui titlu executoriu.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, ca neîntemeiată fără să se țină seama că în realitate sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 4041 alin 1, art.4042 alin.1,3 c.pr.civ, art.272 CM, nefiind incidente disp.art.20 alin.1 din Decretul nr.167/1958 în vigoare la data formulării acțiunii.
Susținerile reclamantului în sensul că a respectat integral dispozitivul titlului executoriu inițial care avea autoritate relativă de lucru judecat, invocând pe parcursul soluționării în fond a litigiului excepția prescripției dreptului la acțiune, neavând dreptul să cenzureze sentința civilă până la soluționarea recursului și că în baza art.4041 – 4042 c.pr.civ. art.256 alin. 1 C.M. este reglementată procedura întoarcerii executării, procedură diferită față de executarea de bună voie a obligației de către debitor conform Decretului nr.167/1958, sunt justificate deoarece într-adevăr reclamantul a achitat sumele de bani inițial în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și executorie de drept începând cu data pronunțării acesteia, respectiv 11.06.2007, hotărâre pe care a fost obligat în temeiul codului muncii în calitate de angajator să o respecte, iar dispozițiile legale sus menționate se interpretează în strânsă legătură unele cu celelalte, instituind în sarcina pârâților persoane fizice în calitate de salariați restituirea sumelor de bani încasate fără niciun drept anterior datei de 23.11.2003.
Apărările reclamantului conform cărora a fost obligat prin titlu executoriu să-și execute obligațiile, desființat ulterior, desființare care instituie în sarcina pârâților persoane fizice restituirea sumelor încasate fără niciun drept și că în baza art.274 codul muncii, art.3711 c.pr.civ. hotărârile pronunțate în fond în dreptul muncii au caracter definitiv, fiind executorii de drept, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe executându-se de bună voie, sunt întemeiate întrucât este normal și firesc ca în cazul desființării chiar parțiale a unui titlu executoriu pârâții să restituie sumele de bani încasate în temeiul sentinței anterior admiterii recursului, iar plata drepturilor salariale în baza sentinței respective nu îi exonerează pe pârâți de obligația de restituire a sumelor de bani la care aceștia nu aveau dreptul în urma constatării prescripției dreptului la acțiune pentru sumele de bani respective calculate pentru perioada anterioară datei de 23.11.2003.
Afirmațiile reclamantului potrivit cărora plata sumelor nu a constituit o recunoaștere a debitelor atât timp cât excepția prescripției dreptului la acțiune a fost invocată în primă instanță, în calea de atac a recursului, fiind nevoit să respecte caracterul executoriu al sentinței și că nu s-a ținut seama de disp.art.256 codul muncii, în temeiul căruia debitorii au obligația să restituie sumele încasate în urma modificării hotărârii judecătorești, având loc o îmbogățire fără justă cauză a acestora din urmă, sunt fondate deoarece într-adevăr sumele calculate în temeiul sentinței civile 872/2007 au fost achitate de către reclamant în baza acestui titlu executoriu în calitate de debitor al obligației stabilită printr-o hotărâre judecătorească executorie de drept, neavând semnificația unei plăți voluntare în lipsa unui titlu executoriu.
Mai mult chiar, dispozițiile dreptului comun se analizează, se interpretează în strânsă legătură cu dispozițiile codului muncii în funcție de raporturile juridice ce au stat la baza stabilirii obligației inițiale în sarcina reclamantului derivând din raporturi de muncă, raporturi ce instituie în sarcina pârâților nu numai anumite drepturi ci și obligații inclusiv de restituire în calitate de salariați ai sumelor încasate fără niciun drept în baza unor hotărâri judecătorești desființate, inclusiv parțial.
Motivele invocate de către reclamant, în sensul că în urma modificării titlului executoriu inițial prin admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune numai subzistă cauza plății sumelor aferente, nefiind aplicabile disp.art.20 alin.1 din Decretul nr.167/1958, atât timp cât a invocat excepția prescripției, a contestat o parte din creanță ca fiind prescrisă, excepție care în urma admiterii a avut ca efect modificarea cuantumului creanței la care creditorii aveau dreptul, au un temei legal întrucât în urma admiterii excepției sus menționate, prin decizia civilă nr. 366/2007 s-a constatat implicit inexistența dreptului pârâților persoane fizice de a mai pretinde încasarea drepturilor salariale calculate pentru o perioadă anterioară datei de 23.11.2003, iar inexistența unui asemenea drept determină automat obligația pârâților persoane fizice de a restitui sumele de bani încasate fără niciun drept pentru perioada anterioară datei de 23.11.2003.
Pretențiile reclamantului în sensul că pârâții persoane fizice au obligația de a restitui sumele datorate nu numai actualizate cu indicele de inflație, ci și în raport de dobânda legală sunt nejustificate în condițiile în care reclamantul a achitat sumele respective actualizate numai în raport de indicele de inflație, fiind imposibilă actualizarea sumelor de două ori și anume în raport de indicele de inflație și în același timp și în funcție de dobânda legală, neexistând nicio dispoziție legală pentru a conferi o despăgubire în favoarea reclamantului dublă, cu caracter împovărător pentru pârâții persoane fizice.
În raport de aceste considerente, T. ținând seama de disp.art.304 pct.8,9 c.pr.civ. și examinând cauza în raport de 3041 c.pr.civ., în baza art.312 alin.1,2,3 c.pr.civ. va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga în baza art.256 codul muncii, art.4041 alin.1, art.4042 alin.1,3 c.pr.civ. pârâții persoane fizice, cu excepția pârâtei A. C. D. să restituie reclamantului sumele de bani reprezentând despăgubiri echivalente valoric cu sporul de vechime în muncă, aferente perioadei 01.11.2000 – 23.11.2003, iar pe pârâta A. C. D., pentru perioada 01.12._03, să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând despăgubirii echivalente valoric sporului de vechime, sume încasate de pârâții persoane fizice necuvenit în baza sentinței civile nr.872/11.06.2007 a Tribunalului T., ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație de la data încasării sumelor și până la plata efectivă a acestora, deoarece prin nerestituirea la termenele scadente a sumelor încasate fără niciun drept reclamantul a suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia la timp de sumele datorate de către pârâții persoane fizice.
Totodată, T. va respinge capătul acțiunii privind obligarea pârâților persoane fizice la plata dobânzii legale ca neîntemeiat, în condițiile în care în speță nu devin aplicabile OG nr.9/2000, ce reglementează dobânda legală aplicabilă în cazul raporturilor juridice strict civile, iar pârâții persoane fizice au obligația să restituie sumele încasate fără niciun drept în baza unei hotărâri judecătorești desființată parțial, calculate în funcție de aceleași criterii ce au stat la baza încasării inițiale a sumelor respective, reclamantul neavând dreptul la o dublă despăgubire ce ar avea ca efect o îmbogățire fără justă cauză a acestuia din urmă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant M. JUSTIȚIEI cu sediul în București, ., împotriva sentinței civile nr._/14.12.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații pârâți A. V., B. M., B. E., N. E., N. D., A. C. D. toții cu domiciliul ales la T. T. – ., jud.T., T. T. cu sediul în T., ., jud.T., M. FINANȚELOR P. cu sediul în București, ., și în consecință:
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea.
Obliga pârâții persoane fizice cu excepția pârâtei A. C. D. să restituie reclamantului sumele de bani reprezentând despăgubiri echivalente valoric cu sporul de vechime în muncă, aferente perioadei 01.11.2000 – 23.11.2003, iar pe pârâta A. C. D., pentru perioada 01.12._03, să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând despăgubirii echivalente valoric sporului de vechime, sume încasate de pârâții persoane fizice necuvenit în baza sentinței civile nr.872/11.06.2007 a Tribunalului T., ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație de la data încasării sumelor și până la plata efectivă a acestora.
Respinge capătul acțiunii privind obligarea pârâtelor persoane fizice la plata dobânzii legale, ca neîntemeiat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. C. C. R. F. L. Șalar
GREFIER,
I. N. Cardașol
operator de date cu caracter personal 5595
red.MC/tehnored.INC
3 ex./13.09.2012
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. C. M. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1005/2012. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1141/2012. Tribunalul... → |
|---|
