Partaj judiciar. Decizia nr. 24/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-01-2012 în dosarul nr. 24/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.24
Ședința publică din data de 10.01.2012
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - C. N.
- R. C.
GREFIER - Ș. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți P. G. domiciliat in comuna Mănești, ., județul Prahova și C. M. domiciliată în loc.Moreni, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.5724/24.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. S. prin curator R. T. domiciliat in ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat S. I. care reprezintă și pe recurenta-reclamantă, și curatorul intimatei pârâte, numitul R. T. personal și asistat de avocat D. I..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează lipsa taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar, după care:
Reprezentantul recurenților-reclamanți depune la dosar taxa judiciară de timbru in cuantum de 10,00 conform chitanței . nr._ si timbrul judiciar in valoare de 0,5 lei și, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având in vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurenților-reclamanți, având cuvântul în dezbateri, arată că instanța de fond a soluționat cauza pe cale de excepție, apreciind că soluția instanței de fond este greșită în raport de probatoriile cu martori și mai ales cu înscrisurile de la dosar. Consideră că dovada acceptării succesiunii autorului comun nu trebuie limitată la dovada posibilității sau imposibilității posesiei bunurilor, iar adeverințele depuse la dosar atestă faptul că a făcut parastase in memoria fratelui său, recurenții au organizat și participat cu materiale, in mod direct, iar această activitate s-a făcut prin intermediul bisericii, astfel încât nu se poate cere a se face dovada acceptării tacite a succesiunii.
In consecință, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei la prima instanță pentru soluționarea pe fond a acesteia.
Reprezentantul intimatei-pârâte, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de fond este legală și temeinic motivată. Arată că în mod corect s-a admis excepția invocată, respectiv a lipsei calității procesuale active a reclamanților, întrucât din întregul material probator administrat rezultă că din momentul când s-a deschis succesiunea până la momentul promovării acțiunii recurenții reclamanți nu au depus nici un act din care să rezulte că au acceptat tacit succesiunea; au fost administrate probatorii cu câte patru martori pentru fiecare parte, precum și înscrisuri, iar din acestea nu a rezultat in nici un fel că recurenții au făcut vreun demers pentru a accepta succesiunea, pentru a folosi aceste bunuri, respectiv un imobil si un teren extravilan.
Mai arată că din această adeverință nu rezultă că s-au făcut parastase defunctului in mod expres de către recurenți; s-a făcut dovada că aceste parastase s-au făcut la ultimul domiciliu al defunctului in satul Băltița, iar recurenții nu au fost prezenți la înmormântare; cu cheltuieli de judecată.
In replică, reprezentantul recurenților-reclamanți, arată că recurenții nici nu au fost anunțați de decesul tatălui lor și nici nu au fost primiți in curtea imobilului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr.2481 /281/2009, reclamanții P. G. si C. M. au chemat în judecată pe pârâta P. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună partajul succesoral asupra bunurilor ramase de pe urma defunctului P. I., decedat la 20.10.2005.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca numitul P. I. cu ultimul domiciliu in . la 20.10.2005, având ca succesori pe reclamanți, in calitate de fii din prima casatorie si pe parata in calitate de soție supraviețuitoare, primilor revenindu-le cota de ¾,iar paratei cota de ¼.
Au arătat ca defunctul si mama acestora, P. I. au divorțat, așa cum rezulta din sentinta nr.114/1952, iar masa succesorala rămasa de pe urma defunctului se compune din terenurile in suprafață de 2,35 ha menționate in titlul de proprietate nr._ /2002si 257/10.03.2006 si o casa de locuit cu anexe gospodărești edificata pe terenul intravilan.
Reclamanții au arătat ca prin contractul de întreținere aut. sub nr.6651/1993 de notariatul de Stat Județean Prahova, defunctul si parata au înstrăinat fiului paratei si soției acestuia parte din imobilul situat in . in suprafața de 1000 mp si casa de locuit.
Reclamanții si-au întemeiat acțiunea in drept pe disp. art. 728 c.civ.
La termenul de judecata din 19.01.2010 parata P. S. a depus întâmpinare – cerere reconvenționala prin care a arătat ca o parte din terenurile cuprinse in TP_/2002 au fost primite de zestre de aceasta anterior cooperativizării, iar titlul de proprietate a fost emis pe numele soțului sau in calitate de cap de familie, precum si ca terenul ce i-a aparținut soțului sau anterior cooperativizării a fost in suprafața de 5000 mp.
Parata a solicitat respingerea cererii reclamantului de partajare a anexelor gospodărești, fata de faptul ca acestea se afla . degradare avansata si nu mai pot fi folosite.
Pe cale reconvenționala, a solicitat sa se retina cu titlul de pasiv succesoral suma de 5000 lei cheltuita de aceasta cu înmormântarea si pomenile creștinești ale defunctului, suportate exclusiv de parata – reclamanta.
La termenul de judecata din 20.11.2010, parata a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, motivat de faptul ca aceștia nu au acceptat succesiunea in termenul legal de 6 luni de la data decesului autorului comun.
P. sentința civilă nr.5724/24.05.2011 s-a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamanților P. G. si C. M. invocate de parata P. S. și s-a respins acțiunea ca fiind introdusa de persoane fara calitate procesuala activa și, totodată, s-a admis excepția prescripției dreptului de a solicita contravaloarea cheltuielilor efectuate de parata reclamanta cu titlu de pasiv succesoral și s-a constatat prescris dreptul paratei reclamante de a solicita contravaloarea cheltuielilor efectuate cu titlu de pasiv succesoral.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că în cauza, drepturile pe care își întemeiază acțiunea introductiva reclamanții decurg din calitatea lor de succesori ai defunctului lor tata P. I., decedat la 20.10.2005, cu ultimul domiciliu in . analiza probatoriului cu înscrisuri si martori administrat in cauza, rezulta ca reclamanții in calitate de fii ai defunctului rezultați din prima casatorie a acestuia cu P. I., asa cum reiese din actele de stare civila aflate la filele 7-11 dosar, nu au făcut dovada acceptării in termenul legal de 6 luni, statuat de disp. art. 700 si urm. c.civ. prin acte de acceptare expresa sau tacită.
Motivează instanța de fond că, astfel, din depozițiile martorilor R. A. si A. G., rezulta ca de la data decesului autorului comun P. I. intervenit la 20.10.2005 si pana in prezent, singura persoana care stăpânește bunurile ramase de pe urma acestuia, respectiv casa de locuit si terenurile situate in extravilan, este parata P. S., care de altfel, locuiește in imobilul in litigiu.
In acest sens, instanta a retinut ca martorii audiați pentru reclamanți, respectiv E. D. si N. N., nu au relatat împrejurări de natura sa combată susținerile paratei cu privire la acest aspect, martorul N. N. precizând de altfel, ca nu i-a văzut pe reclamanți stăpânind bunurile ramase de pe urma tatălui lor.
Concluzionează prima instanță că reclamanții nu au făcut dovada acceptării tacite a succesiunii defunctului lor tata P. I., astfel încât nu justifica in cauza calitatea procesual activa de a solicita partajarea averii succesorale ramase de pe urma acestuia.
In ceea ce privește exceptia prescripției dreptului de a solicita contravaloarea cheltuielilor efectuate de parata reclamanta cu titlu de pasiv succesoral, invocata de reclamanți, instanța de fond a arătat că prin decizia nr. 6/2009 a ICCJ, s-a statuat ca cererile ce au ca obiect astfel de cheltuieli reprezentând pasiv succesoral, valorifică un drept de creanță prescriptibil extinctiv în termenul general de 3 ani, calculat de la data nașterii dreptului la acțiune, astfel încât, în cauză, acțiunea în legătură cu cheltuielile de înmormântare și cele ocazionate de parastase și obiceiuri practicate ulterior în memoria defunctului are un caracter personal, deoarece urmărește valorificarea unui drept de creanță, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat, fiind deci supusă termenului general de prescripție de 3 ani.
Mai arată instanța de fond că o atare acțiune este prescriptibilă în termenul arătat, indiferent dacă pretenția se valorifică în cadrul partajului sau pe cale separată, deoarece instituția prescripției are în vedere natura dreptului și nu cadrul procesual în care acesta se valorifică, caz în care, atât timp cât de la data decesului P. I. intervenit la 20.10.2005 si pana la data formulării cererii reconvenționale de către parata reclamanta P. S., promovata la 19.01.2010 a trecut un interval de timp mai mare de 3 ani, înseamnă că pretenția acesteia de a solicita contravaloarea cheltuielilor efectuate de parata reclamanta cu titlu de pasiv succesoral este prescrisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității lor procesuale active pe considerentul că nu ar fi acceptat succesiunea defunctului lor tată în termenul legal cât timp, dacă s-ar fi analizat cu atenție actele dosarului și probele administrate nu s-ar fi ajuns la o asemenea soluție care îi defavorizează complet.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la da ta de 02.09.2011.
Tribunalul, examinând sentința recurată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 304 și art. 3041c.pr.civ., constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform certificatului de deces nr._, la data de 20.10.2005 a decedat numitul P. I., defunct care, în timpul vieții a fost căsătorit cu numita P. I., căsătorie din care au rezultat reclamanții în calitate de copii, iar după desfacerea acestei căsătorii prin divorț, conform sentinței civile nr.114/1952, P. I. s-a căsătorit cu pârâta P. S., căsătorie din care nu au rezultat copii, pârâta având un copil dintr-o altă căsătorie și căruia, împreună cu defunctul său soț, P. I., i-au înstrăinat cu contract de întreținere imobilul proprietatea lor situat în com Mănești, ., compus din teren în suprafață de 1000 mp și casa de locuit situată pe acest teren.
Totodată, potrivit titlului de proprietate nr.2685/27.08.2002, pe numele defunctului s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2,3500 ha pe raza com Mănești, ..
Martorii audiați în cauză au arătat că singurii care au stăpânit bunurile rămase de pe urma defunctului P. I. au fost soția supraviețuitoare, P. S. și fiul acesteia R. T., niciodată reclamanții nu au stăpânit, după decesul tatălui lor, vreun bun rămas de pe urma acestuia.
Art. 700 c.civ nemodificat prevedea că dreptul de opțiune succesorală trebuie să fie exercitat în termen de 6 luni de la data deschiderii moștenirii, adică de la data decesului celui care lasă moștenirea.
Potrivit art.689 c.civ. nemodificat stipula că acceptarea succesiunii poate fi făcută atât expres, cât și tacit, în acest din urmă caz fiind necesară îndeplinirea a două condiții pentru a fi în prezența unei acceptări tacite, respectiv voința succesibilului de a accepta moștenirea, iar din actele și faptele sale să rezulte indirect intenția de a accepta moștenirea, de ex. . succesorale, mutarea definitivă a moștenitorului în casa moștenită, demolarea unor construcții, vânzarea, donația, etc., acte și fapte care implică acceptarea moștenirii întrucât moștenitorul se comportă ca un proprietar, nefiind considerate acte de acceptare tacită a succesiunii plata cheltuielilor de înmormântare, a parastaselor efectuate în memoria celui care lasă moștenirea.
De asemenea, potrivit art.728 c.civ. nemodificat, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, partajul succesoral presupunând deci calitatea de moștenitori ai celor care solicită partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului.
Totodată, calitatea procesuală activă presupune existența identității între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului dedus judecății, calitate care se analizează în raport de pretenția concretă dedusă judecății, prin indicarea unei asemenea pretenții și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care își întemeiază această pretenție, reclamantul justificând îndreptățirea sa de a introduce o cerere împotriva unui anumit pârât.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că la data de 20.10.2005 a decedat numitul P. I., de pe urma sa rămânând o masă succesorală compusă din terenurile în suprafață totală de 2,3500 ha situate pe raza com. Mănești, ., dobândite de defunct prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, conform titlului de proprietate nr.2685/27.08.2002 și casa situată pe acest teren.
Reiese totodată că averea rămasă de pe urma defunctului a fost stăpânită exclusiv de către soția supraviețuitoare a defunctului, pârâta P. S., neexistând nicio dovadă la dosar că reclamanții ar fi efectuat acte de acceptare a succesiunii exprese sau tacite a succesiunii defunctului lor tată în termenul legal de opțiune succesorală de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, adică de la data morții defunctului, caz în care aceștia sunt considerați străini de succesiunea defunctului.
Ca atare, atât timp cât reclamanții sunt străini de succesiunea defunctului, înseamnă că, în raport de pretenția concretă dedusă judecății constând în partajarea averii defunctului P. I., aceștia nu au calitate procesuală activă, neexistând identitate între reclamanți și titularii dreptului dedus judecății, ținând seama că, pentru partajarea unei mase succesorale trebuie dovedită calitatea de succesori a celor care formulează o asemenea pretenție, calitate nedovedită în cauză.
Faptul că reclamanții au făcut parastase pentru tatăl lor ori au împărțit pachete de „sâmbăta morților” nu reprezintă o dovadă a acceptării succesiunii defunctului, asemenea acte nefiind considerate acte de acceptare, fiind făcute în memoria celui decedat și nicidecum nu constituie acte care să denote intenția indubitabilă de a accepta moștenirea, adică acte care implică comportarea succesibilului ca un proprietar, simpla efectuare de parastase nefiind de natură să demonstreze un asemenea comportament și deci, implicit, voința reclamanților de a accepta succesiunea defunctului lor tată.
Astfel, în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamanților P. G. si C. M. și a respins acțiunea ca fiind introdusa de persoane fara calitate procesuala activa deoarece în speță nu există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății în condițiile în care aceștia nu au făcut dovada calității de succesori ai defunctului P. I. pentru a putea emite pretenții cu privire la partajarea averii acestuia.
Criticile recurenților în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității lor procesuale active pe considerentul că nu ar fi acceptat succesiunea defunctului lor tată în termenul legal cât timp, dacă s-ar fi analizat cu atenție actele dosarului și probele administrate nu s-ar fi ajuns la o asemenea soluție care îi defavorizează complet, sunt neîntemeiate întrucât din nicio probă administrată nu rezultă acceptarea tacită a succesiunii defunctului P. I. de către reclamanți în termenul legal de opțiune succesorală de 6 luni, ceea ce înseamnă că aceștia sunt străini de succesiune prin neacceptare, împrejurări de fapt și de drept care demonstrează, în raport de pretenția concretă dedusă judecății, inexistența unei identități între persoana reclamanților și cei care sunt titularii dreptului dedus judecății și deci lipsa calității procesuale active a reclamanților de a solicita partajarea averii defunctului P. I..
P. urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale în materia succesiunii, în baza art.312 alin. 1 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art.274 c.pr.civ., va obliga recurenții la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata P. S..
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți P. G. domiciliat in comuna Mănești, ., județul Prahova și C. M. domiciliată în loc.Moreni, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr.5724/24.05.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. S. prin curator R. T. domiciliat in comuna Bănești, ., ca nefondat.
Obliga recurenții la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata P. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.01.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. C. N. R. C.
GREFIER
Ș. M.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.CR
Tehnored. CR
2ex./01.02.2012
D.f._ – Judecătoria Ploiești
J.f – L. C. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 774/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 735/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
