Pretenţii. Decizia nr. 6/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 6/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 6
Ședința publică din data de 7.01.2013
Instanța constituită din:
Președinte: C. I.
Judecător: C. R. I.
Judecător: D. L. C.
Grefier: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă . G. SA S. P., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. P. D., din București, .. 1, ., biroul A3, sector 5, împotriva sentinței civile nr._/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – reclamant G. L., domiciliat în P., ., ., județul P. și intimatul – pârât M. E. M., domiciliat în P., ., ., județul P..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta – pârâtă reprezentată de consilier juridic I. T., intimatul – reclamant Gzdaru L., personal și intimatul – pârât M. E. M., personal și asistat de avocat M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având pe rând cuvântul, părțile învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea și în combaterea cererii de recurs.
Reprezentanta recurentei, având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii conform art. 299 Cod de Procedură Civilă, având în vedere că reclamantul a fost despăgubit și nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre accidentul rutier și amputarea piciorului. Totodată, arată că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul, reprezentantul intimatului – pârât M. E. M., solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. De asemenea, arată că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecat.
Intimatul – reclamant G. L. solicită instanței respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 21.07.2011, reclamantul G. L. în contradictoriu cu pârâtul M. E. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea paratului la achitarea: sumei de 7101 lei, reactualizata la data plații efective; unei indemnizații lunare, in procentul stabilit de instanța, pentru infirmitatea fizica permanenta produsa de parat-de la data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că a fost victima accidentului auto produs de parat la data de 3 mai 2007, precizând totodată că în urma producerii accidentului, paratul a fost trimis in judecata pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala grava prevăzuta de art.184 alin.2 si 4 c.pen.
Prin Sent. pen. nr. 2241/2008 pronunțata de Judecătoria Ploiești, paratul a fost condamnat penal la o pedeapsa de 6 luni cu suspendare, iar prin Dec. pen. 61/2009 pronunțata de Tribunalul P., paratul a fost obligat definitiv si irevocabil la suma de 2500 lei despăgubiri materiale către reclamant, in calitatea acestuia de parte civila.
S-a menționat totodată că prin accidentul auto produs in luna mai 2007, paratul a provocat infirmitate permanenta reclamantului, acesta fiind accidentat pe trecerea de pietoni, fiindu-i zdrobit unul din membrele inferioare.
Ulterior accidentului, reclamantul a fost internat in mai multe unități medicale, suferind mai multe intervenții chirurgicale la membrul inferior afectat.
In cadrul procesului penal, instanța de judecata penala a luat in discuție prejudiciul material produs prin fapta pârâtului, pana la momentul constituirii de parte civila a reclamantului in fata instanței de fond.
De asemenea, s-a mai menționat totodată că problemele medicale ale reclamantului au continuat si după finalizarea procesului penal-probleme medicale care au avut drept cauza accidentul produs de parat, numitul G. L. suferind mai multe internări la Spitalul Clinic C., in cele din urma, fiind nevoit să-și achiziționeze o proteza (proteza modulara gamba) in valoare de 6343 lei, restul sumei de pana la 7101 lei reprezentând medicamentația pe care a fost nevoit sa o suporte material ulterior externărilor.
In drept, prezenta acțiune a fost întemeiată pe disp. art 998 c.civ.. La termenul din data de 14.05.2012 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că temeiul acesteia este deopotrivă răspunderea contractuală în privința pârâtului – persoană juridică și răspunderea delictuală în privința pârâtului – persoană fizică.
A fost depusă întâmpinare de pârâtul M. E. M. care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată în conformitate cu art. 1385, art. 1387, art. 1388 c. civ.. A arătat că reclamantul a ignorat culpa comună reținută prin hotărârile de condamnare depuse la dosar, a fost ignorată răspunderea asiguratorului, fiind chemat doar el în judecată, nu și asiguratorul. A mai solicitat amendarea reclamantului în baza art. 108 ind. 1 pct. 1 lit. a) c. pr. civ față de netemeinicia acțiunii. A invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind obligarea la plata unei prestații periodice, având în vedere că instanța penală s-a pronunțat deja asupra acestei cereri.
La termenul de judecată din 17.10.2011, instanța a dispus introducerea în cauză a . G. Sa-S. P. în calitate de pârâtă.
A fost depusă întâmpinare de pârâta persoană-juridică prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că societatea de asigurări l-a despăgubit deja pe reclamant, odată cu soluționarea cauzei penale.
A fost depus răspuns la întâmpinarea pârâtului M. E. M., reclamantul arătând că potrivit doctrinei românești autoritatea de lucru judecat nu poate fi primită în condițiile în care noile prejudicii își au izvorul în aceeași faptă ilicită, solicitând corespunzător, respingerea excepției, în respectul principiului reparării integrale a prejudiciului provocat.
La termenul de judecată din data de 14.11.2011 reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată, mărind valoarea despăgubirilor cu suma de_ lei, daune morale.
Au fost anexate la dosar decizia nr. 354/18.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, dosar_, facturi fiscale și bonuri fiscale, acte medicale reclamant, sentința penală nr. 2241/25.11.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, dosar_, decizia penală nr. 61/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul P., dosar_, cupon drepturi bănești pentru persoane cu handicap, certificat de încadrare în grad de handicap reclamant 9471/30.08.2011, raport expertiză medico-legală 1004/29.12.2011 emis de SML P.. Au fost audiați martorii I. G. și A. G..
Prin sentința civilă nr._/25.06.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosar civil nr._, a fost admisă, ]n parte, cererea, pârâta fiind obligată la plata sumei de 3550,5 lei prejudiciu material și 5000 lei prejudiciu moral. A fost respinsă cererea de obligare a pârâtului M. E. M. la plata despăgubirilor, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata unei indemnizații periodice pentru infirmitatea fizică permanentă, fiind totodată respinsă cererea de amendare a reclamantului.
În motivare, s-au reținut că reclamantul a făcut dovada întrunirii cumulative a elementelor răspunderii civile contractuale, respectiv a faptei ilicite a pârâtei, a legăturii de cauzalitate, a vinovăției și a faptei ilicite a pârâtului.
A mai adăugat că, în intervalul cuprins între rămânerea definitivă a hotărârii penale și data acestei hotărâri, reclamantul a suferit ca urmare a leziunilor provocate de accident, a îngrijirilor medicale ulterioare hotărârii penale, ca urmare a intervenției chirurgicale prin care i-a fost amputată gamba stângă, a fost nevoit să efectueze controale medicale periodice și, întreținându-se singur, a fost nevoit să suporte disconfortul fizic cauzat de lipsa membrului, fapt ce a dus la o situație de disconfort psihic de necontestat, apt să îl îndreptățească la plata despăgubirilor morale solicitate.
Și în aprecierea daunelor morale, instanța va ține de culpa concurentă a reclamantului și pârâtului, astfel cum s-a arătat, cel dintâi având o contribuție de 50% la producerea acestor suferințe.
Față de cele arătate, în special de criteriile expuse cu privire la daunele morale, de culpa concurentă la producerea accidentului a pârâtului și a reclamantului reținută prin sentința și deciziile penale incidente, precum și de limitele de răspundere ale societăților de asigurare stabilite prin Ordinul CSA nr._/2006, apreciază că cererea reclamantului este întemeiată față de pârâta – persoană juridică și urmează să o oblige la plata sumei de 3550,5 lei (50% din prejudiciul material solicitat), cu titlu de daune materiale și 5000 lei daune moale (50% din prejudiciul moral solicitat).
Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata despăgubirilor, instanța apreciază neîntemeiat acest capăt de cerere, având în vedere că, pe de-o parte, instanța a stabilit că răspunderea delictuală este subsidiară celei contractuale, iar, chiar daca s-ar ajunge la o altă interpretare, prin obligarea pârâtei la plata despăgubirilor, una din condițiile răspunderii delictuale nu mai este îndeplinită – prejudiciul fiind deja acoperit de pârâta. Corespunzător, va respinge cererea în despăgubiri față de pârâtul M. E. M..
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, pârâta . G. SA a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și respingerea pe fond a acțiunii.
În motivarea recursului, a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a ținut cont la pronunțarea hotărârii doar de declarația martorului propus de reclamant și de actele depuse de acesta, fără să analizeze și declarațiile martorilor propuși de pârât, care au făcut mențiuni cu privire la istoricul contravențional al reclamantului și la modul de viață pe care-l duce. Astfel, a susținut că reclamantul nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între accident și amputația piciorului, susținând că a apărut complicația la câțiva ani de la accident, complicația care a condus la amputația piciorului, respectiv protezarea acestuia, ca urmare a modului de viață pe care reclamantul l-a dus.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.p.c. reține următoarele:
Potrivit art. 3041C.p.c., „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”.
Prin sentința penală nr. 2241/25.11.2008 a Judecătoriei Ploiești, menținută în ceea ce privește situația de fapt prin deciziile pronunțate în căile de atac, s-a stabilit că, la data de 03.05.2007, în jurul orelor 23.30, pârâtul M. E. M. conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe ., pe sensul de mers Ploiești către Slănic. În timp ce autoturismul se apropia de intersecția dintre .. Democrației și Leului, de la stânga spre dreapta sensului de înaintare al autoturismului, s-a angajat în traversare partea vătămată, reclamantul. În urma producerii accidentului, partea vătămată a prezentat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, leziuni care nu au pus viața în pericol, iar leziunile nu au constituit infirmitate fizică.
Din raportul de expertiză tehnică auto efectuat, s-a reținut culpa comună a părților la producerea accidentului.
Astfel cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză (filele 67-68) dosar fond, după producerea accidentului, starea de sănătate a reclamantului s-a înrăutățit progresiv, prin absența consolidării osoase în focarul de fractură, apariția pseudoartrozei și ulterior a infecției cu tot tratamentul chirurgical aplicat.
S-a reținut, de asemenea, în cuprinsul aceluiași raport de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală P., faptul că, în timpul ultimei internări la spital, starea pacientului ajunsese atât de gravă, obiectivată prin investigațiile paraclinice și radiologice, încât avea risc vital, fapt pentru care s-a decis corect amputația înaltă a gambei stângi cu îndepărtarea focarului lezional suprainfectat.
S-a reținut, de asemenea, existența unei legături de cauzalitate indirectă, adică accident-fractură tibie stângă-complcație (pseudoartroză și infecție în focarul de fractură) urmate de amputația de necesitate a gambei cu protezarea ulterioară a acesteia.
Astfel, cum, în mod corect, a reținut instanța de fond, în cauză, reclamantul a dovedit întrunirea cumulativă a elementelor răspunderii civile contractuale, respectiv existența faptei ilicite a pârâtei-persoană juridică, constând în încălcarea dreptului de creanță al reclamantului, prin neexecutarea obligațiilor contractuale și legale, generate de existența evenimentului pentru care persoana fizică era asigurată, a prejudiciului, constând în neexecutarea prestației la care s-a îndatorat, adică a sumei de bani datorată ca urmare a agravării afecțiunilor reclamantului, a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu – rezultând din actele de la dosar că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, a vinovăției obiective, prevăzută de lege, asigurătorul fiind obligat să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule.
Legătura de cauzalitate indirectă dintre fapta ilicită săvârșită de persoana asigurată, pârât și prejudiciu suferit de reclamant (agravarea leziunilor produse acestuia, care au condus la amputarea gambei stângi, punerea în pericol a vieții acestuia, precum și a suferinței de ordin psihic intrinsec suferințelor fizice) rezultând cu prisosință din coroborarea mijloacelor de probă administrate în fața instanței de fond (raportul de expertiză medico-legală întocmit și declarația martorului propus de reclamant). Tribunalul apreciază că declarațiile martorilor propuși de pârât nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, neputând fi luate în considerare, pe cale de consecință și neputând influența soluția pronunțată în cauză.
Față de culpa concurentă la producerea accidentului de circulație, tribunalul consideră că prejudiciile au fost calculate în mod corect, recurenta fiind obligată doar la suportarea unui procent de câte 50% din cuantumul contravalorii prejudiciului moral și material. Mai mult decât atât, aplicarea prevederilor art. 274 C.p.c. a fost corect realizată în cauză, recurenta căzând în pretenții prin admiterea în parte a cererii reclamantului.
Având în vedere toate aceste aspecte, faptul că nu au mai fost invocate alte motive de recurs asupra cărora instanța de recurs să fie obligată să se pronunțe și neexistând alte motive de nelegalitate ale hotărârii care să poată fi invocate din oficiu, Tribunalul, în baza art. 312 C.p.c., art. 304 și art. 3041 C.p.c., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă . G. SA S. P. împotriva sentinței civile nr._/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – pârâtă . G. SA S. P., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. P. D., din București, .. 1, ., biroul A3, sector 5, împotriva sentinței civile nr._/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul – reclamant G. L., domiciliat în P., ., ., județul P. și intimatul – pârât M. E. M., domiciliat în P., ., ., județul P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07.01.2013.
Președinte, Judecători,
I. C.,C. R. I., D. L. C.,
Grefier,
A. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. CI
2 ex./06.03.2013
Dosar fond_ Judecătoria Ploiești
Judecător fond- N. A. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1744/2012. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
