Pretenţii. Decizia nr. 671/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 671/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 671/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.671
Ședința publică din data de 12.12.2012
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți B. M. A., B. T. A., B. S. A., B. C. I., toți cu domiciliul în orașul S., ., nr.1, jud. P., împotriva sentinței civile nr.664/07.06.2012 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu intimata pârâtă M. FINANȚELOR P. - prin D. P., cu sediul în Ploiești, ..22, jud. P..
Cererea de apel scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care învederează instanței că s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei pârâte.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._ reclamanții B. M. A., B. T. A., B. S. A., B. C. I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin M. Finanțelor P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligat pârâtul la restituirea sumei plătite la valoarea de piață a imobilului din S., . nr.1, jud. P..
In motivarea cererii reclamanții au arătat că autorul lor, B. T., a dobândit in baza dispozițiilor Legii nr.112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1501N din data de 05.03.1998 încheiat cu . reprezentant al Statului - apartamentul sus-indicat, compus din 3 camere în suprafață de 114,45 mp, pentru care a plătit avansul de 18.895.354 lei vechi, iar ulterior a achitat mai multe rate în valoare de 17.496.516 lei vechi.
Au mai arătat reclamanții ca imobilul cumpărat a fost redobândit în urma promovării acțiunii in revendicare de către fostul proprietar, iar prin Sentința civila nr.1184 din data de 21.12.1999 a Judecătoriei S., definitivă și irevocabilă, a fost desființat contractul de vânzare-cumpărare anterior menționat.
In drept cererea a fost întemeiata pe prevederile Legii nr. 10/2001- modificată și completată, iar in dovedirea acesteia s-au solicitat probe cu înscrisuri și expertiză contabilă.
Legal citat, pârâtul M. Finanțelor P. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, având în vedere că prevederile art. 501 din Legea nr.10/ 2001, astfel cum a fost modificată prin dispozițiile Legii nr. 1/2009, condiționează restituirea prețului de piață al imobilelor de încheierea contractelor cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, condiție care nu este îndeplinită în cauză, astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr. 1148/21.12.2000 a Judecătoriei S., prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între autorul reclamanților și . pentru nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și a relei-credințe a cumpărătorului .
P. întâmpinarea depusă la dosar s-au mai invocat de pârât excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin M. Finanțelor P. - cât și a prescripției dreptului material la acțiune, arătând relativ la prima excepție că restituirea prețului prevăzut la art. 50 alin.2 și alin.21 din Legea nr. 10/2001 se face de M. Finanțelor P. din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin.6 din Legea nr. 112/1995, de unde rezultă că M. Finanțelor P. stă în judecată în nume propriu și nu în calitatea sa de reprezentant al Statului Român.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, pârâtul a arătat că dreptul reclamanților de a solicita restituirea prețului plătit pentru imobilul din S., . nr. 1 s-a născut la data pronunțării sentinței civile nr. 1148/ 21.12.2009 a Judecătoriei S., când a fost desființat contractul de vânzare-cumpărare al reclamantului, drept ce putea fi valorificat în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani stabilit de dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
P. Încheierea din data de 08.03.2012 - instanța, în baza art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 care prevede entitatea juridică ce va proceda la restituirea prețului, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român prin M. Finanțelor P. și a constatat că Statul Român prin M. Finanțelor P. nu are calitate procesual pasivă, drept pentru care a dispus scoaterea acestuia din proces și menținerea în cauză în calitate de pârât M. Finanțelor P. în nume propriu.
Totodată, având în vedere prevederile art. 50 și 501 introdus prin Legea nr. 1/2009, instanța a constatat că nu s-a împlinit termenul general de prescripție, iar prezenta acțiune a fost introdusă în termen, la data de 30.12.2011, astfel că a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Statul Român prin M. Finanțelor P. prin întâmpinare.
După administrarea probelor cu acte și expertiză contabilă, prin sentința civilă nr.664/07.06.2012 a respins acțiunea ca neîntemeiată reținând că din cuprinsul sentinței civile nr. 548/07.07.2003 a Judecătoriei S. definitivă și irevocabilă reiese că s-a dispus nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1501N/05.03.1998 încheiat între autorul reclamanților B. T. și . nerespectarea dispozițiilor legii nr.112/1995 și ținându-se seama de reaua credință a cumpărătorului care a procedat la încheierea contractului cunoscând că imobilul este revendicat, caz în care nu sunt incidente dispozițiile art.501 alin.1 din legea nr.10/2001, pentru a putea fi acordată reclamanților suma constând în valoarea de piață a apartamentului în litigiu, text de lege care prevede în mod expres că au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor stabilit conform standardelor internaționale de evaluare numai proprietarii ale căror contracte încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea Ministerului Finanțelor publice să le plătească despăgubiri constând în prețul de piață al imobilului situat în S., ., nr.1, jud. P..
În motivarea apelului apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată pentru faptul că nu ar fi îndeplinit condiția esențială cerută de art.501 alin.1 din Legea nr.10/2001, reținând că la dosar se află o fișă de imobil ce le-ar fi fost înmânată de ADPP S. cu mențiunea expresă că imobilul era revendicat de proprietari și nu se poate vinde decât după terminarea procesului de revendicare, fără să arate că în acest dosar existau două fișe ale imobilului în litigiu emise de ADPP S., iar pe fișa depusă de ei la dosar nu există o asemenea mențiune și nici nu există vreo notificare din partea fostului proprietar al imobilului sau din partea reprezentanților statului român prin care să fi fost anunțați că ar exista un asemenea proces pe rolul instanțelor de judecată.
Au precizat apelanții că, buna lor credință rezultă și din faptul că au achiziționat acest imobil de la Statul român și nu de la un terț oarecare, stat cu care aveau încheiat și contractul de închiriere cu privire la imobil, achiziționarea fiind făcută cu respectarea dispozițiilor legii nr.112/1995, mai ales că statul a fost cel care i-a contractat pentru a cumpăra imobilul și le-a pus la dispoziție o documentație din care reieșea clar că acest imobil le aparține.
Au susținut apelanții că, simplul document invocat de Judecătoria S. din cele două depuse la dosarul cauzei reprezentând cele două fișe ale imobilului, nu este de natură să și dovedească reaua lor credință, iar respingerea apelului le-ar aduce grave prejudicii financiare, fiind în situația în care ar pierde și imobilul cumpărat, și suma achitată la acea dată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 04.09.2012.
La data de 28.09.2012, intimatul MFP prin D. P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că foștii proprietari ai imobilelor cumpărate în baza Legii nr.112/1995 pot fi despăgubiți dacă și-au pierdut proprietatea, însă numai în anumite condiții strict determinate de legiuitor, ținând seama de caracterul reparator și de faptul că se alocă sume de la buget pentru plata lor, respectiv în condițiile încheierii contractelor de vânzare - cumpărare cu respectarea prevederilor legii nr.112/1995, norme care au un caracter imperativ or, în speță s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1501N/ 05.03.1998, motivat de faptul că a fost încheiat cu încălcarea vădită a dispozițiilor Legii nr.112/1995, caz în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor pentru despăgubirea reclamanților, astfel cum sunt menționate în art. 501 din Legea nr.10/2001.
Tribunalul, examinând cauza in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauza, constata ca apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform contractului de vânzare–cumpărare nr. 1501N/05.05.03.1998 autorul reclamanților B. T. a cumpărat de la . baza Legii nr.112/1995 imobilul situat în S., ., nr.1, jud. P. în suprafață utilă totală de 114,45 mp. pentru prețul de 62.982.354 ROL.
P. sentința civilă nr.548/07.07.2003 a Judecătoriei S., definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului ca nefondat în baza deciziei nr.1709/ 06.11.2003 a Tribunalului P. și respingerea ca nefondată a recursului prin decizia nr.1470/07.12.2004 a Curții de Apel Ploiești, s-a admis acțiunea formulată de numiții Z. Efterpia, Culina F., H. E., M. M., Bianco Lulli G., M. I. Culina Jones, Conrad H. și Matescot M., s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1501N/05.03.1998 încheiat între . în calitate de vânzătoare și autorul reclamanților din prezenta cauză, B. T., în calitate de cumpărător, reclamanții din prezenta cauză fiind obligați la plata cheltuielilor de judecată.
S-a reținut în cuprinsul sentinței că acest contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat, fără putință de tăgadă, cu nerespectarea dispozițiile Legii nr.112/1995, în condițiile în care la momentul încheierii contractului imobilul se afla în litigiu și forma obiectul acțiunii în revendicare, admisă de Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr.2628/02.06.1998, sentință pronunțată în contradictoriu cu primăria orașului S. și cu ADPP în administrarea căreia se afla imobilul, mai ales că pe fișa privind situația juridică a imobilului, ADPP S. a menționat că imobilul a fost revendicat de proprietar și se poate vinde numai după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, notă datata 28.02.1998, adică anterior încheierii contractului.
A susținut instanța că, împrejurarea conform căreia cumpărătorii B. au cunoscut că imobilul este revendicat, rezultă fără niciun dubiu și din declarația dată de cumpărător vânzătorului la 05.03.1998, în sensul că dorește să cumpere locuința cu orice preț pe riscul său propriu, înțelegând să suporte consecințele ce ar decurge din restituirea lui în natură fostului proprietar, declarație semnată de ambele părți contractante, ceea ce demonstrează reaua credință manifestată de ambele părți la încheierea actului de înstrăinare, fapt care atrage desființarea contractului de vânzare-cumpărare pentru cauza ilicită a vânzării, întrucât s-a vândut un bun care nu aparținea legal statului.
Potrivit art.501 alin.1 din Legea nr.10/2001 astfel cum a fost introdus prin Legea nr.1/2009 „proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor stabilit conform standardelor internaționale de evaluare”.
Din interpretarea acestui text de lege reiese fără echivoc faptul că au dreptul la asemenea despăgubiri numai proprietarii ale căror contracte de vânzare – cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 și care ulterior au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că autorul reclamanților, B. T., a cumpărat prin contract de vânzare cumpărare nr.1501N/05.03.1998 de la . situat în S., ., nr.1, jud. P., imobil ce a fost restituit în natura foștilor proprietari în urma unei acțiuni în revendicare.
Reiese totodată că, prin sentința civilă nr.548/07.07.2003 a Judecătoriei S., definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, s-a admis acțiunea formulată de foștii proprietari ai imobilului, cărora le-a fost restituit în urma acțiunii în revendicare, și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sus menționat, reținându-se că la încheierea acestuia s-au încălcat dispozițiile legii nr. 112/1995, fiind încheiat cu rea credință de reclamanții cumpărători și de vânzătorul . cunoșteau faptul că terenul este revendicat de foștii proprietari, făcând obiectul unui litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești, cumpărătorul declarând că înțelege să cumpere imobilul pe riscul său și să suporte consecințele ce ar decurge din restituirea lui în natură foștilor proprietari, apreciindu-se că vânzarea se impune a fi desființată pentru cauză ilicită.
Ca atare, atât timp cât s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1501N/ 05.03.1998 încheiat între autorul reclamanților B. T. si . urmare a încheierii lui cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, reținându-se reaua credință a cumpărătorilor la momentul încheierii contractului în sensul că au cumpărat cunoscând că imobilul era revendicat de foștii proprietari, făcând obiectul unui litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești, înseamnă că în prezent reclamanții nu pot pretinde restituirea prețului de piață al imobilului stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, invocând dispozițiile art.501 alin.1 din Legea nr.10/ 2001, deoarece aceste dispoziții au caracter imperativ și care reglementează dreptul proprietarilor de a primi despăgubiri numai în condițiile în care aceștia au încheiat contractele de vânzare–cumpărare cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1997.
Astfel, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată în condițiile în care din probele administrate reiese că nu este îndeplinită condiția prev. de art.501 alin.1 din Legea nr.10/2001 vizând încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu respectarea prevederilor Legii nr.112/ 1995 pentru ca reclamanții să poată beneficia de despăgubiri constând în prețul de piață al imobilului stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Critica recurenților în sensul că în mod greșit instanța de fond ar fi respins acțiunea ca neîntemeiată pentru faptul că nu ar fi îndeplinit condiția esențială cerută de art.501 alin.1 din Legea nr.10/2001, este nejustificată întrucât textul de lege prevede în mod expres că numai proprietarii ale căror contracte încheiate cu respectarea Legii nr.112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului ceea ce înseamnă, per a contrario, că cei care au încheiat contractul de vânzare cumpărare cu nerespectarea dispozițiilor acestei legi, nu pot beneficia de prevederile textului de lege sus menționat și deci nu sunt îndreptățiți la acordarea unor asemenea despăgubiri.
În speță, în condițiile în care s-a constatat, în mod definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 548/07.07.2003, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de autorul reclamanților în baza Legii nt.112/ 1995 pe motiv că a fost încheiat cu rea credință, cu încălcarea dispozițiilor acestei legi, înseamnă că reclamanții nu se pot prevala de dispozițiile art.501 alin.1 din Legea nr.10/2001 pentru a pretinde restituirea prețului de piață al imobilului, dispozițiile sus menționate având caracter imperativ de la care nu se poate deroga, nefiind suficientă pentru acordarea acestor despăgubiri, simpla desființare a contractului de vânzare – cumpărare ci, era imperios necesar să se constate că acest act a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 și nicidecum cu încălcarea dispozițiilor acestei legi, adică cu rea credință.
Susținerile apelanților că instanța ar fi reținut, în motivarea soluției, argumentele invocate în sentința nr.548/2003 privind depunerea la dosar a unei fișe de imobil ce le-ar fi fost înmânată de ADPP S. cu mențiunea expresă că imobilul era revendicat de proprietari și nu se poate vinde decât după terminarea procesului de revendicare, fără să arate că în acest dosar existau două fișe ale imobilului în litigiu emise de ADPP S., iar pe fișa depusă de ei la dosar nu există o asemenea mențiune și nici nu există vreo notificare din partea fostului proprietar al imobilului sau din partea reprezentanților statului român prin care să fi fost anunțați că ar exista un asemenea proces pe rolul instanțelor de judecată, că au cumpărat acest imobil de la Statul român și nu de la un terț oarecare, stat care le-a pus la dispoziție o documentație din care reieșea clar că imobilul îi aparține, nu au relevanță întrucât exced obiectului cauzei în cadrul căreia se analizează dacă reclamanții sunt sau nu îndreptățiți să primească despăgubiri constând în prețul de piață al imobilului stabilit conform standardelor internaționale de evaluare și nicidecum modalitatea de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, adică cu respectarea sau nerespectarea prevederilor Legii nr.112/1995, acest aspect fiind tranșat în mod irevocabil prin sentința civilă nr.548/07.07.2003, nemaiputând face astfel obiectul unei alte judecăți.
Susținerile apelanților că respingerea apelului le-ar aduce grave prejudicii financiare fiind în situația în care ar pierde și imobilul cumpărat, și suma achitată la acea dată, nu au relevanță în cauză deoarece, cât timp s-a stabilit cu putere de lucru judecat că reclamanții au încheiat contractul de vânzare – cumpărare cu rea credință, cunoscând că imobilul este revendicat asumându-și, totuși, acest risc, înseamnă că și-au asumat, automat, și prejudiciile ce li s-ar crea prin restituirea în natură a imobilului foștilor proprietari, astfel că invocarea unui asemenea prejudiciu, nu poate justifica acordarea de despăgubiri reclamanților constând în prețul de piață al imobilului în condițiile în care s-a statut în mod irevocabil că au încheiat contractul cu nerespectarea prevederilor Legii nr.112/1995, caz în care desființarea acestui contract prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu atrage în mod automat dreptul lor la restituirea prețului de piață în temeiul art.501 alin.1 din Legea nr.10/2001, nefiind îndeplinită condiția încheierii contractului cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
P. urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea corectă a probelor administrate și aplicarea corectă a legii, în baza art.296 cod pr. civilă va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți B. M. A., B. T. A., B. S. A., B. C. I., toți cu domiciliul în S., ., nr.1, jud. P., împotriva sentinței civile nr.664/07.06.2012 pronunțată de Judecătoria S., în contradictoriu intimata pârâtă M. FINANȚELOR P. - prin D. P., cu sediul în Ploiești, ..22, jud. P., ca nefondat.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.12.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. R. C.
GREFIER
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. CR/Tehnored TS.
4 ex/15.01.2013
d.f._ Judec. S.
j.f. R. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1788/2012. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1789/2012. Tribunalul... → |
|---|
