Servitute. Decizia nr. 1043/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1043/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 1043/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR1043
Ședința publică din data de 10.06.2013
PREȘEDINTE - H. A. G.
JUDECĂTORI - C. N.
M. C. A.
GREFIER - Ș. M.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții pârâți M. PLOIEȘTI P. P. cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și ȘCOALA „P. N. S.” cu sediul în Ploiești, ..102, județul Prahova și, împotriva sentinței civile nr.766/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele-reclamante G. M. domiciliată in Ploiești, ., ., ., P. M. domiciliată in Ploiești, . ., ., P. M. domiciliată în Ploiești, . ., ., I. I. domiciliată in București, sector 3, ., ., . domiciliata in București, sector 3, ., ., .> La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții pârâți M. Ploiești prin P. reprezentat prin consilier juridic O. A. și recurenta pârâtă Școala „P. N. S.” prin reprezentant P. G., precum și intimatele reclamante G. M. personal și asistata de avocat C. S.,P. M. prin mandatar G. M. personal și asistată de avocat C. S., intimata T. V. personal și asistată de avocat C. S., care o reprezintă și pe intimata reclamantă I. I. .
Procedura de citare este îndeplinită.
Cereri de recurs legal timbrate cu taxa judiciara de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații au depus la dosar, prin intermediul serviciului registratură, întâmpinări privind recursurile declarate în prezenta cauză, după care:
Reprezentantul recurentului pârât M. Ploiești prin P. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20,00 lei conform chitanței . nr._/28.03.2013 și timbrul judiciar in valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul recurentei pârâte Școala „P. N. S.” depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,50 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,5 lei.
Tribunalul ia act că intimații reclamanți au formulat, in baza disp.art.308 alin.2 C.pr.civilă, întâmpinări prin care solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate, câte un exemplar al acestora fiind comunicat reprezentanților recurenților pârâți.
Reprezentantul intimaților reclamanți, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens in care depune la dosar un set de planșe foto.
Tribunalul, in baza art.305 C.pr.civilă încuviințează la solicitarea intimaților reclamanți, proba cu înscrisuri, sens in care s-au depus la dosar planșe foto.
Părțile prezente, prin apărători, având cuvântul pe rând, arata că nu au alte cereri de formulat sau probe noi de solicitat.
Tribunalul, având in vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată recursurile în stare de judecata si acordă cuvântul în dezbaterea acestora.
Reprezentantul recurentului pârât M. Ploiești prin P., având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursul astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a sentinței recurate in sensul respingerii ca vădit neîntemeiată a acțiunii de servitute prin care se solicită accesul la calea publică pe terenul de sport aferent Școlii cu clasele I-VIII „P. N. S.” din mun. Ploiești.
Consideră că soluția instanței de fond este greșită având in vedere că aceasta nu a ținut cont de decizia nr. 2829/21.04.2009 emisă de Primarul Mun. Ploiești privind soluționarea cererii notificate formulata de P. M. și de G. N., in care petenții declară că vor suporta toate cheltuielile pentru constituirea unei servituți de trecere necesara accesului la calea publică a imobilului restituit și că nu vor emite pretenții ulterioare la Primăria Mun. Ploiești referitoare la servitutea de trecere.
Totodată, apreciază că instanța de fond nu a avut in vedere prevederile Legii nrt.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și nici prevederile Legii nr.1/2011- art.112 alin.2, iar imobilul in care funcționează Școala P. N. S. face parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale și figurează în Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Mun.Ploiești.
Cu privire la recursul declarat de pârâta Școala „P. N. S.” solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul recurentei pârâte Școala „P. N. S.”, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a sentinței recurate in sensul respingerii acțiunii.
In opinia sa, instanța de fond in mod greșit a reținut că unitatea de învățământ și-a exprimat acordul cu privire la mutarea gardului și că, prin crearea drumului de acces în favoarea reclamanților nu s-ar împiedică desfășurarea activității școlare.
Arată că nu se opune dreptului pe care îl are orice proprietar de a solicita o servitute de trecere, ci se opune la constituirea acestei servituți de trecere spre calea publică pe terenul ce face parte din unitatea de învățământ și care conduce la diminuarea spațiului necesar desfășurării activităților școlare.
De asemenea, arată că începând cu data de 01.09.2013 Școala E. V. devine structură a Școlii Prof.N. S., situație in care numărul copiilor creste cu 293 elevi, astfel încât se va depăși 1200 elevi, toți aceștia fiind afectați de restituirea terenului pe care își desfășoară orele de sport precum și diferite festivități; cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat de recurentului pârât M. Ploiești prin P., solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul intimaților-reclamanți, având cuvântul in dezbateri, arată că, în ceea ce privește recursul declarat de recurenta pârâtă Școala „P. N. S.”,, arată că avizele la care se face referire in motivele de recurs, au fost abținute de către Primăria Mun. Ploiești, proprietarul terenului pe care se află curtea și clădirea școlii și au fost comunicate intimaților de către primărie tocmai in scopul de a se asigura ieșirea la calea publică.
Arată că, așa cum a demonstrat și prin planșele foto depuse la dosarul cauzei, precum și din raportul de expertiză întocmit in cauză,. Terenul de sport al școlii este la o distanță apreciabilă, astfel încât nu influențează in nici un fel desfășurarea activității pe acest teren.
Totodată, arată că recurenții nu au formulat întâmpinări la instanța de fond, neformulând nici un fel de apărări, iar la solicitarea intimaților, instanța de fond a încuviințat obiecțiunile formulate de aceștia, iar prin răspunsul la obiecțiuni expertul a arătat din nou că varianta propusă prin raportul inițial este singura variantă posibilă.
De asemenea, arată că varianta unică de tronson propusă de expert corespunde exact propunerilor constante al recurentei Primăria Mun. Ploiești, astfel cum rezultă din adresele acesteia.
In consecință, solicită respingerea ambelor recursuri, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, urmând a se avea în vedere motivele prezentate pe larg în întâmpinările formulate; fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanții G. M., P. M., I. I. și T. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâții P. M. P. prin P. și ȘCOALA « P. N. S. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâților de la terenul proprietatea reclamanților la calea publică.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui terenului situat în P. .. 88 în suprafață de 1134, în perimetrul N-O-P-R-S-T-U-V-X-Y-Z-a-b-c-d-e-f-C-h-i-H-N, partea din . in suprafață de 780 mp din perimetrul H-I-J-L-M-N-H situate în Ploiești .. 90, fiind puși în posesie în baza Dispoziției nr. 2829/21.04.2009 a Primăriei M. Ploiești, ce a rămas definitivă la data de 27.05.2009, iar în momentul reconstituirii dreptului de proprietate nu s-a stabilit și un drum de ieșire la calea publică, fiind un fond dominant fără ieșire la drumul public.
Reclamanții au mai arătat că, deoarece există posibilitatea unei compensări în natură cu o altă suprafață de tern pentru terenurile ce nu au putut fi restituite în natura, au așteptat un an de zile in vederea clarificării acestei probleme.
Reclamanții mai arătat că, există 2 căi de ieșire la calea publică trecând pe terenul vecin pe care se afla ȘCOALA « P. N. S., cea din . există și acordul unității școlare pentru desființarea unui tronson de gard în punctele 1-2 si reamplasarea acestuia în punctele 3-4, la solicitarea Primăriei., sens în care au fost obținute și toate avizele necesare.
În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. 616 si urm. C.civ.
În anexa la acțiunea introductivă reclamanții au depus acte de proprietate pentru imobilele în litigiu.
Pârâții legal citați nu au formulat întâmpinare.
P. încheierea de ședință din 24.03.2011, instanța a încuviințat pentru toate părțile proba cu înscrisuri, și proba cu expertiză specialitatea topografie, pentru reclamanți, probe administrate în cauză.
P. sentința civilă nr. 766/17.01.2013 instanța de fond a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria M. Ploiești și a respins acțiunea împotriva Primăriei M. Ploiești, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
P. aceeași sentință, instanța de fond a admis acțiunea precizată și a constituit în favoarea reclamanților un drept de servitute pe terenul aparținând pârâților, situat în intravilanul Mun. Ploiești, conform variantei unice a raportului de Expertiza - Tehnica Judiciara B. L. înregistrata sub nr. 1508/10.09.2011, delimitata in perimetrul A-1-X-Y-Z-T pentru calea de acces la drumul public, cu auto și pe jos, în suprafață de 132 mp, pe schița de plan anexă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut că, în drept, capacitatea de folosință a persoanei juridice este acea parte a capacității civile a subiectului colectiv de drept civil care constă în aptitudinea sa de a avea drepturi și obligații. Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile, iar capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.
Capacitatea procesuală de folosință a persoanelor juridice se dobândește de la data înregistrării, iar pentru persoanele juridice care nu sunt supuse înregistrării de la data actului de dispoziție, la data recunoașterii actului de dispoziție, la data autorizării, ori la data îndeplinirii oricărei alte cerințe prevăzute de lege, după caz.
Art. 23 din Legea nr.251/2001 a administrației publice locale prevede că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale. Consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.
Primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică și asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor, ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, ale prefectului, precum și a hotărârilor consiliului județean, în condițiile legii. Pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa, primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce.
Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța urmează să admită excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Primăria M. P. și să respingă cererea de chemare în judecată a acestei pârâte, apreciind că Primăria nu este o entitate juridică, titulară de drepturi și obligații cu caracter patrimonial.
Mai mult, acțiunea în constituirea unui servituți de trecere, nu poate fi îndreptată decât împotriva titularului dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, care in cauza de fata este celalalt parat M. Ploiești, prin primar așa cum a fost precizata acțiunea.
Reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui terenului situat în Ploiești .. 88 în suprafața de 1134, în perimetrul N-O-P-R-S-T-U-V-X-Y-Z-a-b-c-d-e-f-C-h-i-H-N, partea din . in suprafață de 780 mp din perimetrul H-I-J-L-M-N-H situate în Ploiești .. 90, fiind pusi in posesie in baza Dispozitiei nr. 2829/21.04.2009 a Primăriei M. Ploiești, ce a rămas definitivă la data de 27.05.2009, iar în momentul reconstituirii dreptului de proprietate nu s-a stabilit si un drum de ieșire la calea publica, fiind un fond dominant fără ieșire la drumul public.
La data de 10.11.2011 s-a depus raportul de expertiza Topografie B. L., din care rezulta identificarea terenului reclamanților, în suprafață de 1914 mp, din perimetrul 1-2-3..-19-20-38-1.
De asemenea expertul a propus o variantă unică de traseu al căii de acces la ., fiind indicate pe . cel mai scurt s( A-1-X-Y-Z-T) = 132 mp având lungimea de 22,2 m și lățimea de 6 m. forma și dimensiunile acestui traseu, pe . în continuare accesul cu auto speciale în cazul intervențiilor în situații de urgență, pompieri, ambulanta salubritate și nu pricinuiește practic nicio pagubă fondului aservit. În acesta variantă expertul propune mutarea porții de acces la ȘCOALA « P. N. S., de pe poziția A-T pe poziția X-Y si tronsonului de gard prefabricat de pe aliniamentul A-X pe poziția T-Z-Y.
Instanța de fonda reținut că reclamanții au fost proprietarii unei suprafețe mai mari de teren, dar datorită afectării acesteia cu lucrări de utilitate publică, printre care și Școala și curtea Școlii N. S., s-a produs retrocedarea numai a terenului, loc înfundat din prezenta cauza.
Terenul pe care se propune constituirea servituții de acces, este proprietatea M. Ploiești, iar prin Contractul de administrare nr._/30.04.2009, încheiat între M. Ploiești și Școala P. N. S., terenul și clădirile aferente școlii au fost date în administrare Școlii, și predate în mod efectiv prin procesul-verbal de predare-primire din 04.05.2009.
Instanța de fond a reținut că, din cuprinsul, adresei nr. 1213/21.03.2006 a Direcției Administrație Publică, C., fila 92, li s-au comunicat reclamanților copii ale avizelor favorabile obținute de primărie pentru desființarea tronsonului de gard care împrejmuiește Școala N. S. în punctele 1-2 și reamplasarea acestuia pe aliniamentul 3-4, fiind atașate la fiele 93, 94, 96 atât de la Serviciul de ambulanta, salubritate cât și de la Serviciul pentru situații de urgență, de unde rezultă că accesul autospecialelor de intervenții este posibil în noua configurație a accesului.
Varianta unică de tronson, propusă de expert corespunde exact propunerilor constante ale Primăriei, așa cum rezultă din adresele acesteia, fila 99.
Unitatea școlară, și-a dat avizul în scopul mutării tronsonului de gard, așa cum rezultă din adresa de la fila 109.
Din planurile atașate, din raportul de expertiza, cat si din planșele foto depuse, că singura variantă de acces la drumul public este de fapt o continuare a unei intrări secundare la Școala N. S., ce se afla la o distanță semnificativă atât de construcțiile Școlii cât și față de terenul de sport al scolii, astfel încât nu influențează în niciun fel desfășurarea activității ce se desfășoară acolo.
Articolul 616 cod civil reglementează dreptul proprietarului unui loc care nu are nici o ieșire la calea publică, de a solicita o trecere pe fondul vecinului său.
În conformitate cu prevederile art.617 și art.618 Cod Civil, trecerea trebuie făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să iasă la drum, însă trebuie aleasă calea ce ar pricinui cea mai redusă pagubă pentru proprietarul fondului aservit, avându-se în vedere și interesul celui ce urmează să suporte consecințele acestei servituți.
În cauză s-a efectuat raportul de expertiză B. L., raport din care rezultă că terenul proprietatea reclamantei nu are acces la calea publică, fiind înconjurat pe toate laturile cu proprietăți particulare, cu unica variantă de cale de acces în perimetrul A-1-X-Y-Z-T pentru calea de acces la drumul public, cu auto și pe jos, în suprafață de 132 mp, pe schița de plan anexă.
În aceste condiții instanța de fond a admis acțiunea și a constituit în favoarea reclamanților un drept de servitute pe terenul aparținând pârâților, situat în intravilanul Mun. Ploiești, conform variantei unice a Raportului de Expertiză-Tehnică Judiciara B. L., delimitata in perimetrul A-1-X-Y-Z-T pentru calea de acces la drumul public, cu auto și pe jos, în suprafață de 132 mp, pe schița de plan anexă.
Instanța de fond a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 766/17.01.2013 pârâta Școala cu clasele I-VIII „P. N. S.” a declarat recurs.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal atât pârâta Primăria M. Ploiești cât și Școala P. N. S. criticând-o ca nelegală și netemeinică.
"Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" (art. 304, pct. 9, Cod procedură civilă).
în fapt, reclamantele-intimate solicită ca prin acțiunea introdusă să se stabilească o servitute de trecere spre calea publică pe terenul proprietatea M. Ploiești. Instanța de fond a admis acțiunea și a constituit în favoarea reclamantelor-intimate un drept de servitute pe terenul în suprafață de 132 mp aparținând pârâților, conform variantei unice a raportului de expertiză tehnică.
Critică soluția pronunțată de către instanța de fond, întrucât în mod greșit a reținut că unitatea de învățământ și-a exprimat acordul pentru mutarea gardului, și că, prin crearea drumului de acces în favoarea reclamanților nu se împiedică desfășurarea activității școlare, construcțiile școlii și terenul de sport aflându-se la o distanță semnificativă față de varianta de acces la drumul public.
Potrivit contractului de administrare nr._ încheiat ia data de 30.04.2009 M. Ploiești a delegat în calitate de proprietar către Școala "P. N. S." dreptul de a administra terenul și clădirea pentru o perioadă de 5 ani. Potrivit clauzelor contractuale administratorul are obligația, să utilizeze bunurile încredințate spre administrare potrivit destinației stabilite prin Hotărârea Consiliului Local nr. 94/2009 a M. Ploiești, în caz contrar urmând să fie sancționat de către proprietar pentru prejudiciul creat prin micșorarea patrimoniului.
Instanța își sprijină argumentele în baza cărora a admis acțiunea pe adrese și declarații date anterior restituirii în natură a imobilului, și care, la vremea respectivă nu puteau anticipa schimbările apărute în sistemul de învățământ din ultima perioadă de timp. P. concluziile formulate a arătat că, în ultimii ani de învățământ, școala are în evidență un număr important de elevi care își desfășoară activitatea în două schimburi, învățământ de dimineață și învățământ de după amiază, și mai mult, își desfășoară activitatea și preșcolarii din clasa pregătitoare, grupa 0, cât și programul intitulat „școala după școală" de care profită o bună parte a elevilor din clasele 0-IV. Toți acești elevi din clasele 0-VIII, vor fi afectați de restituirea terenului, teren pe care își desfășoară orele de sport, teren pe care se desfășoară serbările școlare organizate de fiecare clasă, cât și diferite festivități, și totodată teren de sport folosit de copii și în afara orelor de curs.
Pentru terenul de sport școala are încheiate contracte de închiriere cu persoane fizice care folosesc terenul după orele de curs, iar chiria percepută este folosită pentru plata paznicilor ce asigura paza școlii, sau pentru plata utilităților.
Recurenta pârâtă susține că, la data restituirii terenului, potrivit Legii nr. 10/2001, Primăria M. Ploiești, a asigurat-o că incinta școlii nu va fi afectată de această retrocedare, având în vedere că reclamanta G. M. și autorul reclamantelor G. N. au autentificat declarația nr. 331/15.02.2007, conform căreia au fost de acord să li se restituie în natură terenul, fără ieșire ia calea publică, și au declarat că vor suporta toate cheltuielile pentru constituirea unei servituți la calea publică, și că, nu vor emite pretenții ulterioare de ia Primăria M. Ploiești.
Recurenta reclamantă arată că, nu se opune dreptului pe care îl are orice proprietar, potrivit art. 616 cod civil, de a solicita o servitute de trecere, ci se opune fără condiții și fără alternativă, la constituirea acestei servituți de trecere spre calea publică pe terenul ce face parte din unitatea de învățământ și care conduce la diminuarea spațiului necesar desfășurării activităților școlare. P. Dispoziția nr. 2829/2009 de restituire, Primăria Ploiești a dispus, conform art. 2 alin 2 că asigurarea accesului la imobilul restituit, fără ieșire la calea publică, constituie răspunderea exclusivă a petenților, și că nu vor emite pretenții ulterioare referitoare la servitutea de trecere.
în conformitate cu Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și în conformitate cu art. 112 din Legea educației naționale nr. 1/2011 " Terenurile și clădirile unităților de educație (...) fac parte din domeniul public local ", iar bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, ele alcătuind proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, bunuri care sunt de uz sau de interes public.
Fată de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, în baza art. 304 punctul 9 din Codul de procedură civilă, solicită modificarea în tot a Sentinței civile nr 766/17.0.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul respingerii ca vădit neîntemeiată a acțiunii de servitute trecere prin care se solicită accesul la calea publică pe terenul de sport aferent desfășurării activităților școlare de către,elevii Școlii cu clasele l-VIII "P. N. S." din M. Ploiești.
Municipiu! Ploiești, prin P. a criticat sentința arătând că, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" (art 304, pet 9, Cod procedură civilă).
În fapt, reclamantele-intimate solicită ca prin acțiunea introdusă să se stabilească o servitute de trecere spre calea publică pe terenul proprietatea M. Ploiești. Instanța de fond a admis acțiunea și a constituit în favoarea reclamantelor-intimate un drept de servitute pe terenul în suprafață de 132 mp aferent unității de învățământ Școala « P. N. S. » conform variantei unice a raportului de expertiză tehnică.
Apreciază recurenta pârâtă că, soluția instanței de fond este greșită având în vedere că aceasta nu a "ținut cont de Dispoziția nr. 2829/21.04.2009 emisă de Primarul M. Ploiești privind soluționarea cererii notificate formulată de d-na P. M. si de d-nul G. N. în care se menționează la art. 2 alin. 2 faptul că, „asigurarea accesului ia imobilul restituit constituție răspunderea exclusivă a petenților (...) petenții declară că sunt de acord cu restituirea porțiunilor de teren (...) fără ieșire la calea publică, declară că vor suporta toate cheltuielile pentru constituirea unei servituti de trecere necesară accesului la calea publica a imobilului restituit și că nu vor emite pretenții ulterioare ia Primăria M. Ploiești referitoare la servitutea de trecere".
Acestea sunt confirmate și întărite prin Declarația dată de către numiții P. M. și G. N. autentificată la BNP M. O. sub nr. 331/15.02.2007, prin care au declarat că « nu vor emite pretenții ulterioare la Primăria Mun. Ploiești referitoare la servitutea de trecere », instituța nostră dorind ca prin această declarație să se asigure că nu v-a fi afectat domeniul public al municipiului, și mai ales un teren de sport necesar desfășurării activităților școlare de către elevii din școala generală.
Recurenta pârâtă arată că, instanța de fond nu a avut în vedere prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, și nici prevederile Legii educației naționale nr. 1/2011 - art. 112 alin. 2 conform cărora „Terenurile și clădirile unităților de educație timpurie, de învățământ preșcolar, școlilor primare, gimnaziale și liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învățământ din cadrul acestora, înființate de stat, fac parte din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale. Celelalte componențe ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora și sunt administrate de către consiliile de administrație, conform legislației în vigoare".
Mai mult decât atât, imobilul în care funcționează Școala cu clasele l-VIII „ P. N. S.", face parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale și figurează in „Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al municipiului Ploiești", atestat prin H.G. nr. 1359/2001- Anexa nr. 2, pag. 22, poziția 86.
In baza H.C.L. Ploiești nr. 94/2009 imobilul în cauza a fost transmis în administrare unității de învățământ, în acest sens fiind încheiat Contractul de administrare nr. 9810/2009.
Arătă recurenta pârâtă că varianta unică identificată de expertul numit în cauză afectează dreptul de proprietate al M. Ploiești prin retragerea gardului înspre incinta școlii, grevându-se suprafața terenului de sport. în planul de situație anexat la raportul de expertiză se observă în mod clar că, terenul este împrejmuit nu doar de Școala „P. N. S.", ci și de alte proprietăți pe al căror teren se putea constitui servitutea de trecere spre calea publică.
Susține, că, instanța de fond a omis să stabilească o sultă în favoarea M. Ploiești în calitate de proprietar al fondului dominant în suprafața de 132 mp stabiliți conform expertizei.
Menționează recurenta pârâtă că art. 13 din Legea nr. 213/1998 potrivit căruia „Servituțile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituți sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate" a fost abrogat de pct. 5 al art. 89 din Legea nr. 71/2011, iar forma în vigoare a textului legal face referire numai la posibilitatea de închiriere sau concesionare a terenurilor proprietatea publică a unităților administrativ teritoriale.
Fată de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, în baza art. 304 punctul 9 din Codul de procedură civilă, solicită modificarea în tot a Sentinței civile nr 766/17.0.2010 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul respingerii ca vădit neîntemeiată a acțiunii de servitute trecere prin care se solicită accesul la calea publică pe terenul de sport eferent Școlii cu clasele l-VIII "P. N. S." din M. Ploiești.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare potrivit disp. art. 308 alin. 2 C. pr. civ., prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ /2013.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și din oficiu conform disp.art.3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Critica recurentei pârâte Școala P. N. S., în sensul că, instanța de fond în mod greșit a reținut că, unitatea de învățământ și-a exprimat acordul pentru mutarea gardului, și că, prin crearea drumului de acces în favoarea acestora nu se împiedică desfășurarea activității școlare, construcțiile școlii, terenul de sport aflându-se la o distanță semnificativă față de varianta de acces la drumul public, este nejustificată.
Astfel, intimatele reclamante sunt proprietarele terenului situat în Ploiești, .. 88, județul Prahova, în suprafață de 1134 mp fiind puși în posesie prin Dispoziția nr. 2829/21.04.2009 a Primăriei M. Ploiești.
În cauză a fost efectuat raportul de expertiză de către expert B. L., prin care a fost identificat terenul reclamantelor în suprafață de 1914 mp.
Expertul în lucrarea efectuată a propus o variantă unică de traseu al căii de acces la ., fiind indicate pe . cel mai scurt fără ca prin aceasta să se pricinuiască vreo pagubă fondului aservit.
Expertul a propus în această variantă, mutarea porții de acces la recurenta pârâtă de pe poziția A-T pe poziția X-Y și tronsonului de gard prefabricat de pe aliniamentul A-X pe poziția T-Z-Y.
În urma obiecțiunilor formulate de intimații reclamanți, admise de instanța de fond, expertul desemnat a arătat că, variata inițială propusă este singura variantă posibilă, precum și faptul că Primăria nu deține în apropriere alte terenuri prin care să poată fi stabilită o altă cale de acces la calea publică.
Pe de altă parte, intimatele reclamante au fost proprietarele unei suprafețe de teren mai mari, dar pentru că, terenul a fost afectat lucrărilor de utilitate publică, printre care și Școala P. N. S., a fost retrocedat numai terenul loc înfundat, ce face obiectul prezentei cauze.
Totodată, prin Adresa nr. 1213 din 21.03.2006 a Direcției Administrație Publică C., intimatelor reclamante le-au fost comunicate copii ale avizelor favorabile obținute de primărie pentru desființarea tronsonului de gard care împrejmuiește Școala P. N. S. în punctele 1 și 2 și reamplasarea acestuia pe aliniamentul 3-4.
De altfel, unitatea școlară și-a dat avizul pentru mutarea tronsonului de gard așa cum rezultă din adresa de la fila 109 dosar fond.
Susținere că toți elevii vor fi afectați de restituirea terenului, pe care își desfășoară orele de sport, teren pe care se desfășoară serbările școlare organizate de fiecare clasă, cât și diferite activități, nu poate fi avută în vedere, întrucât, servitutea de trecere de la calea publică la terenul înfundat s-a făcut pe traseul cel mai scurt, fără să se pricinuiască vreo pagubă fondului aservit. În raportul de expertiză topografică efectuată de expert B. L. se arată că, varianta prezentată în raportul de expertiză cu planșa anexă, este singura variantă posibilă pentru calea de acces cu servitute de trecere, care nu împovărează și nu pricinuiește nici o pagubă fondului aservit, asigurând în continuare accesul carosabil pentru locatari, accesul de serviciu pentru colectarea deșeurilor și accesul mijloacelor de stingere a incendiilor.
În același raport de expertiză se menționează că prin instituirea aceste servituți de trecere nu se pricinuiește practic nici o pagubă fondului aservit, astfel că, susținerile recurentei pârâte nu sunt justificate.
Nu poate fi avută în vedere nici susținerea că, pentru terenul de sport, școala are încheiate contracte de închiriere cu persoane fizice, întrucât, aceasta susține pe de o parte că elevii își desfășoară orele de sport pe teren, pentru ca, ulterior să susțină că pentru terenul de sport școala are contracte de închiriere cu diverse persoane fizice.
În ceea ce privește susținerea în sensul că, intimatele reclamante prin declarația autentificată sub nr. 331/15.02.2007, prin care au fost de acord să li se restituie în natură terenul fără ieșire la calea publică, tribunalul constată că, potrivit disp. art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc nu are nici o ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe fondul vecinului său, trecere care se va face în conformitate cu prevederile art. 617 și 618 Cod civil, astfel încât trecerea să se facă pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, urmând a fi aleasă calea ce ar pricinui cea mai redusă pagubă pentru proprietarul fondului aservit.
Nu vor fi avute în vedere susținerile recurentei pârâte referitoare la dispozițiile Legi nr. 213 /1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care nu au aplicabilitate în prezenta cauză.
Instanța a fost investită cu o cerere de instituire a servituții de trecere în conformitate cu disp. art. 616 și urm. Cod civil, și tot astfel s-a pronunțat.
Intimatele reclamante sunt în posesia Dispoziției nr. 2829/21,04.2009, prin care le-a fost restituit în natură terenul în suprafață de 1134 mp, situat în Ploiești, .. 88, în suprafață de 780 mp din Ploiești, .. 90, județul Prahova, în baza Legii nr. 10/2001, teren pe care nu-l pot folosi datorită faptului că este un loc înfundat.
Referitor la recursul declarat de recurenta pârâtă Primăria M. Ploiești, tribunalul constată că, este neîntemeiată critica acesteia în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de Dispoziția nr. 2829/21.04.2009 emisă de Primarul M. Ploiești, având în vedere că, această declarație dată de intimatele reclamante se referă la faptul că, acestea s-au obligat la suportarea cheltuielilor legate de costul servituții de trecere, respectiv, cheltuieli de amenajare a căii de acces la calea publică, cheltuieli legate de proces.
Susținerea recurentei pârâte în sensul că, instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și domeniul public și nici ale Legii nr. 1/2011 imobilul în care funcționează Școala P. N. S. fiind domeniu public, este nejustificată, având în vedere că intimatele reclamante sunt proprietare ale terenurilor în suprafață de 1134 mp și 780 mp, situate în Ploiești, .. 88 și 90, teren pe care nu îl pot folosi datorită faptului că nu are ieșire la calea publică, fiind loc înfundat.
Varianta unică din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert B. L., a fost reținută în mod corect de instanța de fond, terenul intimatelor reclamante neavând acces la calea publică, unica variantă de cale de acces fiind în perimetrul Y-Z-T pentru calea de acces la drumul public, cu auto și pe jos, în suprafață de 132 mp, pe schița de plan anexă, astfel că nici susținerea că se poate constitui servitutea de trece spre calea publică și pe alte proprietăți nu este justificată.
Este nejustificată susținerea că este grevat terenul de sport față de concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, din care rezultă că, forma și dimensiunile traseului servituții de trecere, pe . continuare accesul cu auto speciale în cazul intervențiilor în situații de urgență (pompieri, ambulanță, salubritate), și nu pricinuiește nici o pagubă fondului aservit.
Recurenta pârâtă arată că dispozițiile art. 13 din Legea nr. 213/1998 au fost abrogate de pct. 5 al art. 89 din Legea nr. 71/2011, însă față de data introducerii acțiunii, 05.10.2010, dispozițiile acestui text de lege nu au aplicabilitate, fiind aplicabile prevederile legale în vigoare la data introducerii acțiunii, iar nu cele apărute ulterior.
O altă susținere a recurentei pârâte este aceea că, instanța de fond a omis să stabilească o sultă în favoarea M. Ploiești, în calitate de proprietar al fondului dominant în suprafață de 132 mp, stabiliți conform expertizei, susținere ce nu va fi avută în vedere, întrucât această slută nici nu a fost cerută de către recurenta pârâtă, în realitate este vorba de fondul aservit și nu de fondul dominant cum în mod greșit afirmă aceasta ( fondul dominant aparține intimatelor reclamante ), sultă se acordă numai în cadrul acțiunilor de ieșire din indiviziune, partaj de bunuri comune, în cadrul acțiunilor de instituire a servituții se acordă dezdăunări.
Pentru considerentele arătate, tribunalul va respinge recursurile declarate de cele două recurente pârâte împotriva sentinței civile nr. 766 din 17.01.2013, ca nefondate, potrivit disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ.
Se va lua act că intimatele reclamante nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți M. PLOIEȘTI P. P. cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și ȘCOALA „P. N. S.” cu sediul în Ploiești, ..102, județul Prahova și, împotriva sentinței civile nr.766/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele-reclamante G. M. domiciliată in Ploiești, ., ., ., P. M. domiciliată in Ploiești, . ., ., P. M. domiciliată în Ploiești, . ., ., I. I. domiciliată in București, sector 3, ., ., . domiciliată în București, sector 3, ., ., ..
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
A. G. H. N. C. C. A. M.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. /Tehnored. CN
2 ex./27.06.2013
d.f._ / Judecătoria Ploiești
j.f. S. R.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1030/2013. Tribunalul PRAHOVA | Acordare personalitate juridică. Sentința nr. 1612/2013.... → |
|---|
