Contestaţie la executare. Decizia nr. 459/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. D. S.

Judecător R. G. M.

Grefier M. O.

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelantul-contestator K. A. J., cu domiciliul procedural ales la Cabinet av. F. M., cu sediul în Satu M., .. 4-6, . M., împotriva Sentinței civile nr. 2429/02.07.2015, pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimații, . PRIN LICHIDATOR JUDICIAR COMCAS LJ 2000 SPRL, cu sediul în Satu M., ..13, jud. Satu M., M. Z., cu dom. în Satu M., ..3, jud. Satu M., având ca obiect contestație la executare.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederând faptul că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 28.09.2015, când, concluziile reprezentantei apelantului-contestator au fost consemnate în încheierea ședinței respective, încheiere care face parte integrantă din partea introductivă a prezentei decizii, pronunțarea amânându-se pentru data de 05.10.2015, iar apoi pentru data de azi, 08.10.2015, după care

INSTANȚA

deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2429/02.07.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă excepția tardivității introducerii contestației la executare de către contestatorul K. A. J., în contradictoriu cu intimata . Satu M. prin lichidator judiciar . SPRL Satu M. și intervenientul forțat M. Z., față de actele de executare efectuate până la data de 05.05.2014 și a fost admisă în parte contestația la executare formulată de către contestatorul K. A. J. în contradictoriu cu intimata . prin lichidator judiciar . SPRL și intervenientul forțat M. Z. și, în consecință:

S-a constatat perimarea de drept a executării silite inițiate în dosarul execuțional 775/2012 al B.E.J. L. N. D. împotriva contestatorului K. A. J..

A fost respinsă cererea de întoarcere a executării silite formulată de către contestatorul K. A. J., ca neîntemeiată.

Intimata . prin lichidator judiciar . SPRL, a fost obligată la plata sumei de 100 de lei către contestatorul K. A. J., cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr. 4036 pronunțată la data de 10.09.2012 de către Judecătoria Satu M. în dosarul_/296/2012 (fila 46 din dosarul_, atașat dosarului cauzei) a fost admisă cererea de încuviințare silită formulată de către creditoarea ., aceasta fiind autorizată să pună în executare titlul executoriu constând în Sentința civilă nr. 345/19.01.2012 a Judecătoriei Satu M. în dosarul cu numărul_ .

Prin somația din data de 14.09.2014, comunicată debitorului K. A. J. la data de 20.09.2012 (filele 48-49 din dosarul_ ), executorul judecătoresc i-a solicitat acestuia să se conformeze dispozițiilor instanței cuprinse în titlul executoriu, în sensul de a evacua, împreună cu familia sa, imobilul situat în comuna Culciu, .., județul Satu M., pentru ca la data de 14.05.2014, la stăruința creditoarei în executarea silită, executorul judecătoresc să emită o nouă somație de evacuare (fila 52 din dosarul_ ), comunicată debitorului la data de 19.05.2014 (fila 53 din dosarul_ ), iar la data de 16.06.2014, debitorul să fie efectiv evacuat din imobil, fiind întocmit în acest sens procesul verbal aflat la fila 60 din dosarul_ .

La data de 02.10.2012, imobilul situat în .. a fost adjudecat de către numitul M. Z..

Prin Încheierea civilă nr. 1023/28.05.2014 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Satu M. (atașat dosarului cauzei) a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de suspendare provizorie a executării silite în dosarul execuțional nr. 775/2012 al B.E.J. L. N. D., iar prin Încheierea civilă nr. 1356/04.08.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Satu M. (atașat dosarului cauzei) a fost respinsă cererea de suspendare a aceleiași executări silite formulate de către debitorul K. A. J..

Premergător analizei temeiniciei susținerilor contestatorului K. A. J., instanța de fond a făcut analiza legii procesual civile aplicabile în cauză și a calității procesuale pasive a intimatei . și numitului M. Z..

Sub aspectul legii procesuale civile aplicabile în cauză, instanța de fond a constatat că cererea de executare silită a fost formulată de către creditoarea . la data de 31.08.2012, sub imperiul dispozițiilor Codului de procedură civilă de la 1865, această lege devenind astfel aplicabilă în speța de față.

În ceea ce privește calitatea procesuală activă și reprezentarea creditoarei de către lichidatorul . SPRL, instanța de fond a reținut că acestea au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 537/. de 16.12.2014 de către Tribunalul Satu M. (filele 26-28 din dosarul_ ) prin care a fost admis apelul contestatorului K. A. JAORCHIM împotriva Sentinței civile nr. 3365/16.12.2014, prin care a fost admisă inițial excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei ., astfel că aceste aspecte nu mai pot fi puse în discuție în cauză, astfel cum în mod eronat a invocat lichidatorul judiciar prin notele de ședință depuse.

De altfel, tot potrivit îndrumarului instanței de apel, a fost introdus în cauză, în calitate de intervenient forțat numitul M. Z., adjudecatarul imobilului din care a fost evacuat contestatorul K. A. J..

În ceea ce privește excepția tardivității introducerii contestație la executare de către contestatorul K. A. J. cu privire la actele de executare silită efectuate până la data de 02.05.2014, invocată din oficiu la termenul de judecată din data de 29.06.2015, instanța de fond a reținut că acestuia i-a fost comunicată, la data de 19.05.2014, somația nr. 775/2012 din data de 14.05.2014, astfel că acesta putea să exercite contestația sa în condițiile și termenul stipulat de art. 401 alin. 1 lit. a C.proc.civ., fiind în termenul legal pentru a contesta doar acest ultim act de executare, astfel că instanța de fond a admis excepția invocată din oficiu cu privire la actele de executare efectuate anterior în dosarul execuțional nr. 775/2012 al B.E.J. L. N. D..

Instanța de fond a reținut că, deși, din perspectiva termenului în care contestatorul trebuia să deducă judecății contestația la executare, actele de executare silită anterioare datei de 02.05.2014 nu mai pot fi analizate în sensul de a se dispune asupra nelegalității acestor acte, analiza modalității în care creditorul a înțeles să stăruie în executare pe toată perioada desfășurării executării silite în dosarul execuțional nr. 775/2012 al B.E.J. L. N. D. prezintă relevanță și se impune a fi realizată în cauză din perspectiva perimării invocate de către reclamant, care, odată constatată, atrage nulitatea actelor de executare efectuate ulterior împlinirii termenului acesteia, excepția tardivității operând strict cu privire la actele de executare arătate, anterioare datei de 02.05.2014.

Ca atare, referitor la cererea contestatorului K. A. J. de constatare a intervenirii perimării executării silite, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată, față de prevederile art. 389 din codul de procedură civilă de la 1865, potrivit cărora, dacă debitorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fie urmat de alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei, precum și de existența intervalului de peste 2 ani de zile de inactivitate intervenite pe parcursul efectuării urmăririi silite (între somația din 14.09.2014 și somația din data de 14.05.2014). În consecință, instanța de fond a admis cererea contestatorului asupra acestui aspect, astfel cum aceasta a fost formulată pe cale principală.

Privitor la cererea de întoarcere a executării silite formulată de către contestator prin precizarea la acțiune, instanța de fond a reținut că aceasta este neîntemeiată, față de prevederile art. 404 indice 1 C.proc.civ. 1865, conform cărora, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia. Ori, în prezenta cauză, titlul executoriu constând în Sentința civilă nr. 345 pronunțată de către Judecătoria Satu M. în dosarul cu numărul_ nu a fost anulat, această hotărâre judecătorească fiind definitivă și irevocabilă, neputând fi reanalizată în cadrul contestației la executare, iar executarea silită a acestuia neputând fi anulată în întregime, în raport de tardivitatea formulării contestației.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că este titularul unui drept de proprietate sau al unui alt drept locativ care să justifice reintegrarea sa în locuința din care s-a dispus anterior evacuarea sa, ca o consecință a rezoluțiunii contractului de vânzare cumpărare încheiat cu intimata.

Pentru motivele reținute mai sus, instanța de fond a admis excepția tardivității introducerii contestației la executare de către contestatorul K. A. J., față de actele de executare efectuate până la data de 05.05.2014, a admis în parte contestația la executare formulată și a constatat perimarea de drept a executării silite inițiate în dosarul execuțional 775/2012 al B.E.J. L. N. D. împotriva contestatorului K. A. J. și a respins ca neîntemeiată cererea de întoarcere a executării silite formulată de către contestatorul K. A. J.. În temeiul art. 274 C.proc.civ. de la 1865, având în vedere admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și căderea sa în pretenții, instanța de fond a obligat intimata ., la plata sumei de 100 de lei către contestatorul K. A. J., cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă capetelor de cerere admise.

Împotriva Sentinței civile nr. 2429/2015, contestatorul K. A.-J., a declarat apel, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și schimbarea în parte a hotărârii atacate cu consecința admiterii în întregime a contestației la executare astfel cum a fost aceasta formulată și precizată; cu cheltuieli de judecată, ocazionate în toate ciclurile procesuale.

În susținerea apelului, referitor la soluția instanței de fond, apelantul contestator o apreciază ca fiind parțial nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește soluția de admitere a excepției tardivității introducerii contestației la executare, în raport de actele de executare silită efectuate până la data de 02.05.2012, apelantul învederează că este o soluție lipsită de orice fundament legal sau probator, în contextul în care, din punct de vedere legal, indiferent de legea procesuală civilă aplicabilă situației deduse judecății (vechiul C. sau noul C.), termenul de formulare a contestației la executare este de 15 zile și curge de la data la care debitorul a primit somația sau a luat cunoștință de primul act de executare - face trimitere la dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. e C.proc.civ. vechi, respectiv art. 714 alin. 1 pct. 3 NCPC. Din punct de vedere probator, astfel cum însăși instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii atacate, contestatorului i-a fast comunicată somația de evacuare, împreună cu copia certificată de pe titlul executoriu, de pe încheierea de încuviințare a executării, respectiv procesul-verbal de cheltuieli, la data de 19.05.2014, iar acesta a înregistrat contestația la executare la data de 22.05.2014, în termenul prevăzut de lege. Ca atare, câtă vreme termenul de contestare nu curge de la momentul emiterii actelor de executare, ci de la momentul luării la cunoștință din partea debitorului, excepția tardivității contestației la executare este neîntemeiată, solicitându-se respingerea.

Apelantul arată că instanța de fond nu s-a pronunțat deloc asupra următoarelor capete de cerere, din cererea introductivă:

- să se constate că titlul executoriu, respectiv Sentința civilă nr. 345/2012 a Judecătoriei Satu M., pronunțată în dosar nr._, nu se mai poate aduce la îndeplinire prin executare silită, în temeiul dispozițiilor art. 665 alin. 5 pct. 6 coroborat cu art. 856 NCPC;

- să se constate că Încheierea nr. 4036/10.09.2012, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._/296/2012, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, a rămas fără obiect, în temeiul dispozițiilor art. 711 alin. 3 NCPC;

- să se dispună anularea Procesului-verbal de cheltuieli din data de 14.09.2012, emis în dosar execuțional nr. 755/2012, în temeiul dispozițiilor art. 669, alin. 4 coroborat cu art. 451 alin. 2 și 3 C.proc.civ.

De asemenea, apelantul arată că este adevărat că instanța de fond a făcut o apreciere generală asupra faptului că, urmare a constatării tardivității contestației în raport de actele de executare anterioare datei de 02.05.2014, nu mai poate fi analizată legalitatea actelor de executare întocmite anterior acestei date, însă - din perspectiva necesității analizării cauzei sub toate aspectele invocate, în temeiul art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ., coroborat cu art. 22 alin. 6 C.proc.civ., apreciază că soluționarea acestor trei capete de cerere doar ca urmare a admiterii unei excepții, invocate din oficiu de către instanță, valorează cu o nepronunțare asupra fondului acestor cereri, împrejurări care determină, de asemenea, nelegalitatea hotărârii astfel promulgate.

Față de aceste considerente, cu ocazia analizării pe fond a acestor pretenții, apelantul solicită a fi avute în vedere apărările aduse pe tot parcursul cercetării judecătorești, iar în rejudecare, să se încuviințeze și aceste trei solicitări din cererea introductivă.

Apelantul susține că instanța de fond a respins, în mod nelegal cererea sa de întoarcere a executării, cu toate că a constatat ca fiind perimată de drept executarea silită.

Din întreaga motivare a soluției instanței de fond, respectiv din dispozitivul acesteia, a rezultat în mod neechivoc faptul că instanța a admis în parte contestația la executare, constatând perimarea de drept a executării silite inițiate după data de 02.05.2014.

Astfel fiind, apare ca fiind nejustificată, din punct de vedere legal, soluția de respingere a cererii de întoarcere a executării prin reintegrarea contestatorului și a familiei sale în imobilul din care a fost evacuat, câtă vreme dispozițiile art. 722 C.proc.civ. sunt cât se poate de clare sub aspectul restabilirii situației anterioare executării silite.

Referitor la motivarea potrivit căreia contestatorul nu a produs în fața instanței un titlu locativ, în baza căruia acesta a folosit imobilul din care a fost evacuat, apelantul o apreciază lipsită de orice fundament, pe de o parte neindicându-se vreun temei legal care să o justifice, iar pe de altă parte întrucât singura persoană îndreptățită să formuleze o astfel de apărare ar fi fost intimatul M. Z., proprietarul imobilului în discuție, care - de altfel - nu a formulat nici un fel de apărări în cauza și nici un fel de pretenții în legătură cu obiectul pricinii. Apelantul arată că un argument în plus în susținerea poziției sale procesuale este dat de dispozițiile art. 722 alin. 3 C.proc.civ., care statuează în sensul că - urmare a revenirii la situația anterioara executării silite - nu se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună-credință. Nu în ultimul rând, apelantul menționează faptul că aceeași lege procesual civilă recunoaște titlul de „locatar" sau „ocupant" al unui imobil (art. 1039 și urm. C.proc.civ.)

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, apelantul apreciază ca fiind eronat calculul acestora, acordarea cheltuielilor dispunându-se cu încălcarea vădită a dispozițiilor art. 453 C.proc.civ..

Apelantul învederează că instanța de fond a apreciat că se cuvin contestatorului cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei, raportat la capetele de cerere admise, fără a menționa modul de calcul al acestei sume. Astfel, apelantul apreciază că s-au încălcat atât dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b C.proc.civ. - data fiind lipsa unei motivări concrete asupra acestui capăt de cerere, cat și dispozițiile art. 453 C.proc.civ. - din perspectiva cuantumului efectiv acordat, care reprezintă mai puțin decât 10% din cuantumul taxelor judiciare de timbru, neacordându-se în schimb cheltuieli de judecată, cu titlu de onorar avocat, din nou fără nici o motivare.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept astfel expuse, apelantul apreciază prezenta cale de atac ca fiind întemeiată, solicitând admiterea acesteia ca atare.

În drept, invocă art. 470, art. 471, art. 476, art. 477, art. 478, art. 479-482, art. 425 alin. 1 lit. b, art. 22 alin. 6, art. 453 C.proc.civ.

Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cuază.

Apelul nu este fondat.

În mod corect judecătoria admis excepția tardivității introducerii contestației la executare, pentru actele de executare întocmite în perioada de la debutul executării și până la 2 mai 2014. Astfel, instanța de fond a apreciat că fiind promovată contestația la 19 mai 2014, nu poate fi considerată în termen pentru actele de executare efectuate până cel mai târziu la 2 mai 2014 (15 zile libere), ci doar pentru cele efectuate după această dată. Dovada comunicării hotărârii de încuviințare a executării silite și a procesului verbal de cheltuieli încă în septembrie 2012 se află la fila 10 din dosarul execuțional.

Instanța a mai reținut că perimarea executării silite a intervenit pentru perioada cuprinsă între 14 septembrie 2012 și data emiterii somației din 2014, fiind admisă excepția perimării invocate de contestator.

Trebuie precizat că perimarea a fost guvernată de prevederile art. 389 C.proc.civ. vechi, în baza căruia, desființarea executării trebuie cerută de partea interesată. În speță, verificând limitele investirii instanței determinate prin cererea introductivă, se observă că se solicită constatarea perimării în baza art. 696 C.proc.civ. nou, text care nu este aplicabil și care are ca efect desființarea parțială a unor acte de executare.

Anularea procesului verbal de cheltuieli și a actelor de executare nu este cerută ca urmare a perimării, ci ca petit subsidiar, pentru rămânerea fără obiect a Încheierii de încuviințare a executării silite, a faptului că nu se mai poate aduce la îndeplinire titlul executoriu și a nerespectării art. 669 alin. 4 coroborat cu art. 451 C.proc.civ. în stabilirea cheltuielilor de executare.

În ceea ce privește însă somația din 14 mai 2014, aceasta nu reprezintă un act de executare efectuat în baza primei cereri de executare, cu neobservarea împlinirii termenului de perimare, ci un act emis în condițiile în care creditorul stăruise în executare prin formularea unei noi cereri.

Cererea creditorului se află la dosarul execuțional la fila 11, respectiv fila 50 din dosarul_ atașat, fiind înregistrată la 13 mai 2014, înăuntrul termenului de prescripție a executării silite a titlului constând în sentința civilă nr. 345/19 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu M..

Astfel, potrivit art. 389 C.proc.civ. vechi, dacă se face o nouă cerere de executare se va face mai întâi o nouă somație, executarea neregresând până la faza încuviințării executării silite, hotărâre judecătorească ce nu reprezintă act de executare, fiind prealabilă demarării executării însăși, care începe doar după ce se va comunica debitorului o somație (art. 387 C.proc.civ.)

Trebuie precizat însă că încuviințarea executării silite nu a rămas fără obiect cât timp titlul executoriu nu a fost desființat, obligația nu s-a executat, iar creditorul nu a renunțat la executare. Motivele de nelegalitate ce pot fi examinate pe calea contestației se raportează la momentul emiterii încheierii (îndeplinirea condițiilor legale) și nu la evenimentele ulterioare. Pe de altă parte, creditorul, în calitate de vânzător, are obligația de predare a bunului către cumpărător, astfel fiind justificată stăruința în executare. Predarea imobilului înseamnă inclusiv eliberarea acestuia de persoanele care nu au un titlu opozabil cumpărătorului.

Debitorul a cunoscut că imobilul s-a vândut altei persoane încă la data de 9 august 2012, când a participat la ședința de supraofertare organizată de lichidatorul judiciar (fila 13), astfel că interesul de a contesta sub acest aspect executarea era născut la 14 septembrie 2012 și, cu toate că i s-au comunicat actele menționate anterior, nu a înțeles să le atace în termen, din această perspectivă admiterea excepției de tardivitate făcând inutilă pentru prima instanță discutarea argumentelor contestatorului în legătură cu legalitatea acelor acte.

Somația emisă la 14 mai 2014 nu este atacată prin contestația la executare, în această somație regăsindu-se totodată și cheltuielile de executare stabilite în anul 2012.

Procesul verbal de cheltuieli este titlu executoriu în baza legii, iar încuviințarea executării silite este valabilă de drept, conform voinței legiuitorului, și pentru titlurile executorii emise de executor în cursul executării silite.

Procesul verbal de evacuare din data de 16 iunie 2014 nu a fost contestat în termenul de 15 zile, precizarea la acțiune determinată de această împrejurare având ca obiect doar întoarcerea executării, așa cum s-a calificat după punerea în discuția părților la termenul din data de 5 august 2014.

În consecință, nu se invocă o nulitate proprie acestui act, ci una derivată, decurgând din nulitatea executării însăși, aceasta la rândul său intervenind doar în eventualitatea desființării titlului executoriu și a încheierii de încuviințare a executării silite (precizarea la contestație, fila 34 dosar fond). În apel, se susține admisibilitatea întoarcerii executării ca urmare a perimării.

Evacuarea este un act de executare efectuat în contextul reluării executării prin emiterea unei noi somații, în termenul de prescripție a executării silite a titlului executoriu, nefiind afectată de perimarea constatată pentru perioada anterioară.

În consecință, nefiind întemeiat niciunul din motivele expuse în contestația la executare, evacuarea se prezintă ca un act de executare încheiat cu respectarea formelor legale și care, nefiind realizat în cursul perimării, nu este nul nici din această perspectivă, pe cale de consecință nu se impune nici întoarcerea executării.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată în primă instanță, judecătorul cauzei le-a acordat doar în parte, reținând că au fost admise doar capătul de cerere, referitor la perimare. Într-adevăr nu s-a motivat detaliat, dar apreciem că dispoziția se întemeiază pe împrejurarea care rezultă din dosar, și anume că, raportat la contestația inițială - care cuprinde cererea de constatare a perimării - taxa de timbru impusă de instanță și achitată de contestator a fost de 100 lei (pag. 16, 18, 21), suma de 1000 lei fiind achitată ulterior, pentru cererea de întoarcere a executării silite. Pe de altă parte, onorariul de avocat nu a fost dovedit, la dosar neregăsindu-se vreo chitanță de plată a acestui onorariu.

În consecință, în temeiul art.480 C.proc.civ., instanța va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelantul-contestator K. A. J. - CNP_, domiciliat în localitatea Corod, nr. 184, județul Satu M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat F. M., cu sediul în Satu M., .. 4-6, . M., împotriva Sentinței civile nr. 2429/02.07.2015, pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimații, . Satu M., înmatriculată la Registrul Comerțului sub nr. J/_ prin LICHIDATOR JUDICIAR COMCAS LJ 2000 SPRL, înregistrată la UNPIR în RSP sub nr. 0111, având C.U.I. RO_, cu sediul în Satu M., .. 13, județul Satu M. și M. Z., cu domiciliul în Satu M., .. 3, județul Satu M..

Fără cheltuieli de judecată.

D E F I N I T I V Ă.

Pronunțată la 08 octombrie 2015, prin mijlocirea grefei instanței.

Red. G.D. S. – 23.10.2015

Tehnored_NM / 26.10.2015

6 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -K. A. J., la dom.proc.ales în Satu M., .. 4-6, ..

-. Satu M. prin lichidator judiciar COMCAS LJ 2000 SPRL, în Satu M.,

.. 13

-M. Z., în Satu M., .. 3

-B.E.J. L. N. D., în Satu M., .. 9

Jud.fond: V.A. P.