Contestaţie la executare. Decizia nr. 357/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. G. R.

Judecător: Z. K.

Grefier: A. M.

Pe rol se află pronunțarea apelului civil declarat de apelantul-intimat M. R., CNP_, domiciliat în B., ., jud. Satu M., cu dom. proc. ales la C. av. M. S. O. Kalman, situat în Satu M., .. 4-6, etaj 1, jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 4862/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator I. A. A., CNP_, domiciliat în loc. Satu-M., .. 5, .-M., cu dom. proc. ales în B., ., jud. Satu M., având ca obiect contestație la executare .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 12 august 2015, când susținerile și concluziile părților, prin reprezentanți, au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, amânându-se pronunțarea în cauză la data de astăzi.

Prin serviciul de registratură al instanței, la data de 14.08.2015, intimatul a depus concluzii scrise.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4862/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._ instanța a admis contestația la executare formulată de contestatorul I. A. A. cu domiciliul în loc. Satu-M. .. 5 .-M., având domiciliul procedural în loc. B. . jud. Satu M., împotriva executării silite inițiate de intimatul-creditor M. R. cu domiciliul în loc. B. . jud.Satu M., în dosar execuțional nr.68/2014 B. I. A. M. D., în baza titlului executor – Sentința civilă nr.6038/2013, pronunțată de Judecătoria Satu M., și în consecință a dispus anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr.68/2014 B. I. A. M. D., constând în Procesul verbal încheiat în data de 18.07.2014, prin care s-a aplicat sechestru definitiv asupra autoturismului reprezentat de autoutilitară N1G, roșu gri, marca Mitsubishi, tipul K60T, L200, având numărul de identificare MMBJNK7406D041348, numărul omologării de tip B1MT111111J86E3 si numărul de înmatriculare_, data primei înmatriculări 12.01.2007, data ultimei înmatriculări 24.01.2011, și actele de executare întocmite ulterioare acestuia; a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației și a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că incidente speței pendinte sunt dispozițiile art. 711 NCpc.,(1) potrivit cărora:”împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare…(4): ”împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare”.

Din cuprinsul dosarului de executare nr.68/2014, deschis din inițiativa creditorului-intimat M. R., la Biroul Executorului Judecătoresc I. A. M. D., executarea silită a fost încuviințată de către instanța de executare prin Încheierea nr. 200/30.01.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._: contestatorul-debitor fiind somat prin Înștiințarea din data de 25.04.2014, să achite contravaloarea debitului la care a fost obligat prin sentința civilă nr. 6038/08.10.2013 a Judecătoriei Satu M..

Prin Sentința civila nr. 6038/2013/08.10.2013 pronunțata de către Judecătoria Satu M. in dosar nr._, având ca obiect despăgubiri, pârâtul-depozitar I. A. A., este obligat la plata contravalorii cărămizilor primite în depozit, în număr de 6560 bucăți evaluate judiciar la suma de 11.680 lei, fără să se constate însă, că prin această atitudine s-au sporit bunurile comune ale soților.

Așa cum relevă Procesul verbal din data de 18.07.2014, din dosarul de executare nr. 68/2014 a B. I. A. M. D., acesta, împreună cu creditorul-intimat și cu un echipaj al Jandarmeriei, s-au deplasat în spațiul în care contestatorul-debitor își are reședința, respectiv B., ., județul Satu M., în vederea realizării creanței (prin sechestrarea bunului mobil-autoutilitara în speță), din titlul executoriu reprezentat de Sentința civila nr.6038/2013/08.10.2013 pronunțata de către Judecătoria Satu M. in dosar nr._, având ca obiect despăgubiri.

La fata locului, executorul judecătoresc a găsit autoutilitara N1G, roșu gri, marca Mitsubishi, tipul K60T, L200, având numărul de identificare MMBJNK7406D041348, numărul omologării de tip B1MT111111J86E3 și numărul de înmatriculare_, data primei înmatriculări 12.01.2007, data ultimei înmatriculări 24.01.2011, asupra căreia a îndeplinit acte de executare, sechestrând-o, situație consemnată în cuprinsul Procesului-verbal încheiat în data de 18.07.2014. Autoutilitara în speță a fost găsită la adresa din loc.B., ., pe un teren ce nu aparține contestatorului, în proprietate exclusivă, ori, în lumina dispozițiilor art.680 alin.2 din Noul Cod de procedura civila " Identificarea bunurilor urmăribile si efectuarea actelor de executare la domiciliu sau la sediul altei persoane decât cel al debitorului se pot face, conform art.679 alin.2 NCpc”., în lipsa acordului persoanei respective, numai cu autorizarea prealabila a instanței de executare (prin încheiere executorie).

Conform Sentinței civile nr._.10.2013, pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Satu M., căsătoria încheiată între contestator și soția acestuia, s-a desfăcut la data de 18.10.2013, prin divorț, fără solicitarea partajării bunurilor comune, partajare solicitată ulterior, potrivit acțiunii de partajare a bunurilor comune (implicit autoturismul în speță), promovată de contestator în contradictoriu cu fosta soție, obiect al dosarului nr.5861/2014/03.06.2014, aflat pe rolul Judecătoriei Satu M..

Aplicabile prezentei cauze sunt dispozițiile art. 353 NCciv., potrivit cărora:”(1) bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți; (2)cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale”(3) bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii”, și prevederile art. 356 NCciv., ce dispun:”dacă regimul comunității de bunuri încetează pri desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei părți ce revine fiecăruia”, și dispozițiile art. 357 (1) NCciv. ce dispun: ”în cazul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor”… precum și prevederile art.364NCciv.,(1) potrivit cărora:” niciunul dintre soți nu poate fi ținut de obligațiile născute din acte săvârșite de celălalt soț”.

Prin adresa către B. I. A. M. D., din data de 07.08.2014, contestatorul comunică executorului judecăîtoresc faptul că la data de 05.08.2014, a înregistrat pe rolul Judecătoriei Satu M., contestația la executare, solicitând anularea formelor de executare efectuate in dosarul de executare nr.68/2014 B. I. A. M. D., în data de 07.08.2014 a înregistrat pe rolul Judecătoriei Satu M. cererea de suspendare a executării silite, și în data de 03.06.2014 a înregistrat pe rolul Judecătoriei Satu M., acțiune de partajere bunuri comune, obiect al dosarului nr.5861/2014.

Ca atare, bunul mobil autoturismul autoutilitara N1G, roșu gri, marca Mitsubishi, tipul K60T, este bun comun cu fosta soție, și deși, executorului judecătoresc i s-a adus la cunoștință acest fapt, prin Publicația de vânzare din 04.08.2014, se afișează anunțul de vânzare, și se continuă procedura licitației, fixându-se data licitației publice, în 11.08.2014, orele 10:30, la sediul B..

Întrucât urmărirea se desfășoară asupra unui bun aflat in coproprietate devălmașe, bun comun cu fosta soție, acesta nu poate forma obiect al executării silite, decât numai după partajare, respectiv, după stabilirea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune și doar dacă acest bun va fi inclus în lotul contestatorului. Prin acțiunea civilă de partaj promovată, obiect al dosarului nr. 5861/2014/03.06.2014, a Judecătoriei Satu M., debitorul-contestator, a solicitat și stabilirea cotelor de contribuție a părților, la dobândirea bunurilor comune, ori, în ipoteza in care urmărirea silită și-ar urma cursul, bunul mobil aflat in proprietate comună și devalmașă cu fosta soție, nefiind determinată/cunoscută nici cota-parte legală, ce revine fiecăruia dintre părți, va fi valorificat de executorul judecătoresc în integralitatea sa, în detrimentul contestatorului.

Pe considerentele de mai sus, instanța de fond în baza disp. art. 94 art. 424 NCpc., art.711 si urm., art.718 alin.1-6, art.680 alin.2 raportat la art.679 alin.2, art.625 alin.1, art.703 din Noul Cod de procedura civila (Legea nr.134/2010, republicata, cu modificările si completările ulterioare, a admis contestația conform dispozitivului hotărârii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul M. R. solicitând instanței de control judiciar ca în urma analizării probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente prin decizia civilă pe care o va pronunța în cauză, să dispună admiterea apelului astfel cum este formulat și în consecință schimbarea în tot a sentinței civile apelate, respectiv respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecata;

În motivarea căii de atac exercitate apelantul-intimat arată că hotărârea instanței de fond este nelegală, și dată în contradicție cu art. 425 alin. 1 pct. b C., prin care se arată că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motive de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Or, în situația dată Judecătoria Satu M. prin sentința civilă apelată nu răspunde acestor exigențe legale amintite mai sus și se rezumă doar la cele relatate de către contestator prin contestația la executare, fără a arăta de ce se înlătură susținerile intimatului, vis - a vis de cele invocate de către acesta prin întâmpinare, note de ședință, concluzii scrise. Practic, instanța de fond își argumentează soluția dată, strict pe cele arătate de către contestator, fiind astfel într-o contradicție vădită cu actele de executare aflate la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente în prezenta cauză.

Astfel, dacă în prima parte a considerentelor hotărârii apelate, instanța de fond argumentează soluția dată pentru faptul că executorul judecătoresc a procedat la un sechestru asigurător aflat la domiciliul unei alte persoane, fără a avea autorizarea prealabilă a instanței de executare prin încheiere executorie, acest argument este în totală contradicție, câtă vreme această situație se referă în cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătorești, așa cum este acest lucru prevăzut de art.679 alin. 2 C., respectiv art. 679 alin. 1 C., care prevede că: „ în vederea executării unei hotărâri judecătorești, executorul judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul, reședința sau sediul unei persoane, precum și în orice alte locuri, cu consimțământul acesteia, iar în caz de refuz, cu concursul forței publice."

Văzând dispozițiile art. 679 alin. 1 și 2 C., apreciază că motivarea instanței de fond în legătură cu acest aspect este una total eronată, cu atât mai mult cu cât în cauză este vorba de un titlu executoriu constând într-o hotărâre judecătorească.

În ceea ce privește cel de-al doilea argument al instanței de fond vis-a -vis de

anularea tuturor actelor de executare, fundamentată pe ideea comunității de bunuri și această motivare este una eronată, câtă vreme simplele afirmații ale contestatorului în cadrul contestației la executare nu pot fi primate în motivarea soluției date, câtă vreme acest argument nu se regăsește printre situațiile prevăzute de art. 750 C., iar contestația la executare nu a fost făcută de soția contestatorului ca să fie aplicabile dispozițiile art. 751 C., dar și în acest din urmă caz nu este aplicabil speței deduse judecății, câtă vreme art. 751 prevede în mod clar: (1).. în orice alte cazuri decât cele prevăzute ta art. 750, debitorul sau o altă persoană interesată nu poate opri vânzarea bunurilor sechestrate, dar poate contesta executarea, potrivit dispozițiilor art. 711 și următoarele; (2) „ terțul care contestă executarea nu va putea dovedi cu martori dreptul său de proprietate asupra bunurilor mobile sechestrate în locuința sau întreprinderea debitorului urmărit, în afară de cazul când, față de profesia sau comerțul contestatorului ori debitorului, o asemenea dovadă devine admisibila; (3)„ soțul contestator care locuiește cu soțul debitor și care nu exercită o profesie și nici nu exploatează o întreprindere nu va putea dovedi dreptul său de proprietate asupra bunurilor mobile sechestrate decât cu convenția matrimonială sau cu alte înscrisuri cu data certă, din care să rezulte că acestea i-au aparținut si înainte de căsătorie ori că le-a dobândit ulterior prin donație sau moștenire, ori dacă la data dobândirii avea bunuri proprii, că le-a dobândit prin cumpărarea ori în alt mod.

Această dispoziție, afirmă apelantul-intimat, nu se aplică însă în privința bunurilor care, în mod vădit sau prin destinația lor, aparțin soțului debitorului urmărit."

Practic, câtă vreme în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 750 sau 751 C., această executare silită este legală, rugându-vă să aveți în vedere și faptul că instanța de fond nu arată în motivarea aleasă care sunt actele de executare nelegal întocmite și care dispoziții legale sunt încălcate prin nelegala întocmire a actelor de executare. Cu atât mai mult este susținut acest din urmă argument, cu cât intimatul - contestator în procesul verbal de sechestru este de acord cu aplicarea acestei măsuri asigurătorii și este lăsat în custodia acestuia autoturismul.

Mai mult decât atât, și dacă se accepta ideea comunității de bunuri: acest aspect nu a fost relevant de către contestator cu ocazia aplicării sechestrului; în partajul judiciar inițiat acest bun este solicitat de către contestator și nicidecum de soția acestuia fapt ce denotă în mod evident că această apărare este lipsită de orice interes în prezenta cauză; dispozițiile art. 351 alin. 1 lit. d, din Noul cod civil prevede foarte clar că, soții răspund cu bunurile comune pentru: repararea prejudiciului cauzat prin însușirea, de către unul dintre soți, a bunurilor aparținând unui terț, în măsura în care, prin aceasta au sporit bunurile comune ale soților." Or, la o simplă analiză a cuprinsului titlului executoriu creanța pe care o are intimatul împotriva contestatorului este generata tocmai de însușirea de către contestator a bunurilor intimatului, constând în 6.560 bucăți de cărămidă evaluate judiciar la suma de 11.680 lei.

Date fiind toate aceste considerente anterior expuse, apelantul-intimat apreciază apelul formulat ca fiind perfect admisibil, solicitând admiterea acestuia.

În drept invocă art.466 C., art. 480 C., art. 425 alin.l pct.b C., art.679 alin. 2 C., respectiv art.679 alin. 1 C., art. 679 alin. 1 și 2 C., art, 750 C., art. 751 C., art. 351 alin. 1 lit. d din Noul Cod Civil.

In probațiune: - înscrisuri;

Prin întâmpinare intimatul-contestator lUGA A. A. solicită instanței ca, in baza probelor administrate, prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună:

1.păstrarea hotărârii judecătorești atacate, respectiv sentința civila nr.4862/2014/18.12.2014 pronunțata de Judecătoria Satu M. in dosar nr._, si, in consecința, respingerea apelului;

2.obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata in apel in valoare de 1000 lei constând in onorariu avocațial.

În motivare intimatul-contestator arată că sentinta civila apelata respecta intru totul exigentele art-425 alin.1 litera b din Codul de procedura civila. Se regăsesc in cuprinsul hotărârii judecătorești in discuție elementele tuturor reperelor fixate de litera b alin.1 a art. 425 din Codul de procedura civila. Considerentele vizează atât motivele pentru care s-au admis cat si cele pentru care s-au inlaturat cererile pârtilor. Aceasta nu înseamnă ca instanța trebuie sa răspundă si la toate argumentele folosite de parti pentru susținerea pretențiilor lor. Argumentele de fapt si de drept pe care le conțin considerentele primei instanțe, sunt prin ele insele motive pentru care s-au inlaturat apărările apelantului M. R.. Situația de fapt reținuta de prima instanța pe baza probelor administrate este conforma cu realitatea iar dispozițiile legale invocate de aceasta in sprijinul soluției date sunt cele incidente in cauza.

2. lnstituind sechestrul asupra autoutilitarei, executorul judecătoresc in procesul-verbal dresat la data de 18.07.2014 ( dosar executional nr.68/2014 ) menționează ca " (...) ne-am deplasat la adresa din loc. B., ., Jud.Satu M. (...) la fata locului I-am găsit pe debitorul luga A. A. (...)". Or, asa cum o atesta probele administrate ( extras de carte funciara pentru informare, copia cârtii de identitate ț, la adresa in discuție locuiește numitul M. V.. In realitate, autoutilitara s-a aflat nu la adresa din localitatea B. ., jud. Satu M., ci la adresa din ., pe un teren ce nu imi aparține in proprietate exclusiva. Referitor la aceasta împrejurare, in lumina prescripțiilor art. 680 alin.2 din Codul de procedura civila " identificarea bunurilor urmaribile si efectuarea actelor de executare la domiciliul sau la sediul altei persoane decât cel al debitorului se pot face, in lipsa acordului persoanei respective, numai cu autorizarea prealabila a instanței de executare, data potrivit art.679 alin.2." Prin urmare, in ipoteza identificării si efectuării unor acte de executare asupra unor bunuri aflate la domiciliul ori sediul altor persoane decât debitorul, indiferent de felul titlului executoriu, in lipsa acordului terțului, autorizarea prealabila a instanței, data potrivit art.679 alin.2 din Codul de procedura civila ( de urgenta, in camera de consiliu, cu citarea terțului, prin încheiere executorie care nu este supusa nici unei cai de atac), este necesara. In cazul in speța, procedura autorizării de către instanța a accesului la bunurile debitorului nu a fost parcursa, fie ca vorbim de nr.85 sau nr.156 de pe . B., județul Satu M.. F. de aceasta împrejurare, consideră că prima instanța, in mod corect citează dispozițiile art.680 alin.2 din Codul de procedura civila, care, pentru sublinierea unor conexiuni legislative, face trimitere la art. 679 alin. 2 din același act normativ.

3. Prima instanța, demonstrând aplicarea regulii de drept incidente, invoca dispozițiile art. 353, 356, 357, 364 din Noul Cod civil.

4. Anterior, art. 33 din Codul familiei ( Legea nr.4/1953 ) dispunea in același sens.

5. Existenta proprietății comune asupra bunurilor urmărite constituie un impediment in realizarea executării silite.

6. Un atare obstacol este generat de principiul potrivit căruia numai bunurile mobile si imobile ale debitorului, ce aparțin in exclusivitate acestuia, pot forma obiect al executării silite, principiu consacrat atât de normele de drept procesual cat si de cele de drept material.

In ipoteza in care bunul ce formează obiectul urmăririi este proprietate ., creditorii personali ai unuia dintre soți nu pot urmări bunurile comune. Ei insa pot cere imparii rea bunurilor comune. După împărțeala, bunurile atribuite soților devin bunuri proprii ale fiecăruia dintre ei si pot fi urmărite silit in mod corespunzător.

7. Repudiază afirmația apelantului potrivit căreia a fost de acord cu aplicarea " acestei masuri asigurătorii". A fost pus in fata faptului implinit, executorul judecătoresc fiind insotit la fata locului de o echipa impresionanta de jandarmi. Din rațiuni ce tin de reducerea cheltuielilor dar si de necesitatea prevenirii degradării bunului am acceptat sa fiu custode. Acceptarea calității de custode nu echivalează cu acceptarea sechestrării bunului. D. urmare am promovat contestația la executare.

8.Dezavuează si afirmația apelantului potrivit căreia împrejurarea ca autoutilitara este bun comun cu fosta soție nu a fost relevata cu ocazia aplicării sechestrului. Dimpotrivă, in procesul-verbal de sechestru, se menționează, in ultimul paragraf, teza ultima, ca debitorul " declara ca autoturismul este bun comun ", aspect ignorat in demersul sau de executorul judecătoresc. Mai mult, prin adresa înregistrata la B. I.-Anitas M. D. la data de 7 august 2014, i-a fost adusa la cunoștința imprejurarea ca autoutilitara este bun comun in devălmășie si ca acest bun formează obiectul cererii de partaj înregistrata la Judecătoria Satu M. sub dosar nr._, printre capetele de cerere figurând si determinarea cotei parti ce revine fiecăruia dintre soți din drept.

9. Invocarea de către apelant a prescripțiilor art. 351 litera d din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, este neavenita, raportul juridic de drept substanțial ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Satu M. in care s-a obținut titlul executoriu constând in sentința civila nr. 6038/2013/08.10.2013 căzând sub incidența Codului civil de la 1864.

In probatiune, înscrisuri.

In drept invocă prescripțiile legale evocate.

Tribunalul, deliberând asupra apelului, în conformitate cu disp. art. 479 C.pr.civ. prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente.

Conform sentinței civile nr. 6038/2013 a Judecătoriei Satu M. pronunțată în dosar nr._ și care constituie titlul executoriu pus în executare în dosarul execuțional nr. 68/2014 al B. I. A. M., debitor în baza unui raport contractual este I. A. A..

Titlul executoriu îl vizează în mod exclusiv pe acesta.

Potrivit disp. art. 351 lit. d C.pr.civ., soții răspund cu bunurile comune pentru repararea prejudiciului cauzat prin însușirea, de către unul dintre soți, a bunurilor aparținând unui terț, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soților.

Apreciem că această dispoziție era aplicabilă în litigiul având ca obiect repararea prejudiciului, inițiat sub dosar nr._ .

Astfel, titlul executoriu ar fi purtat viza ambii soți în măsura în care probele ar fi determinat răspunderea soților conform disp. art. 351 C.pr.civ.

În această etapă a executării silite însă, în care titlul executoriu care stabilește în mod cert atât prejudiciul cât și debitorul creanței este pus în executare într-un cadru prestabilit după cum am spus prin titlul executoriu, art. 351 C.pr.civ. nu este aplicabil. Pentru ca un bun comun să fie executat silit în baza normei de mai sus soția ar trebui de asemenea să aibă de asemenea calitate de debitor.

Aceasta nu are calitate procesuală nici în contestația la executare, astfel că în acest cadru nu se poate analiza în ce măsură bunurile comune au sport și în favoarea ei prin producerea prejudiciului cauzat creditorului M. R..

Pentru aceste considerente apreciem legală și temeinică soluția primei instanței întemeiată pe disp. art. 353 C.pr.civ. și urm. potrivit cărora creditorul personal al unuia dintre soți poate cere urmărirea bunurilor proprii ale acestuia și pe cele devenite proprii în urma partajului bunurilor comune. Deci, bunul aflat în proprietate codevălmașă nu poate fi executat silit de către creditorul unuia dintre soți. Nu ne însușim însă considerentele instanței de fond întemeiate pe disp. art. 679 C. pr. civ., ca temei al respingerii contestației.

Apreciem că dispozițiile art. 679 alin. 2 C.p.civ. nu sunt aplicabile speței.

Astfel, conform propriilor mențiuni ale contestatorului, spațiul în care a pătruns executorul judecătoresc este reședința acestuia, situat în B., ., adresă la care se găsea și autoutilitara.

În baza art. 679 alin. 1 C.pr.civ. executorul judecătoresc poate intra în reședința debitorului.

Titlul executoriu este o hotărâre judecătorească astfel că nici din această perspectivă nu este aplicabil alin. 2 al art. 679 C.pr.civ.

Ca urmare instanța de apel va respinge apelul apreciind ca temei al soluției de admitere a contestației doar critica privind calitatea de bun comun codevălmaș al obiectului supus executării silite.

Pentru aceste considerente și cheltuielile de judecată la care apelantul va fi obligat vor fi parțiale față de cheltuielile efectuate de intimat și dovedite prin delegație avocațială și chitanțele anexate, respectiv în sumă de 500 lei.

În baza art. 480 C.pr.civ. va respinge apelul apelantului-intimat M. R., CNP_, domiciliat în B., ., jud. Satu M., cu dom. proc. ales la C. av. M. S. O. Kalman, situat în Satu M., .. 4-6, etaj 1, jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 4862/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator I. A. A., CNP_, domiciliat în loc. Satu-M., .. 5, .-M., cu dom. proc. ales în B., ., jud. Satu M. și va obliga apelantul să achite intimatului 500 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul apelantului-intimat M. R., CNP_, domiciliat în B., ., jud. Satu M., cu dom. proc. ales la C. av. M. S. O. Kalman, situat în Satu M., .. 4-6, etaj 1, jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 4862/18.12.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator I. A. A., CNP_, domiciliat în loc. Satu-M., .. 5, .-M., cu dom. proc. ales în B., ., jud. Satu M..

Obligă apelantul să achite intimatului 500 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată la data de 14.08.2015, cu aplicarea dispozițiilor art. 396 C.proc.civ.

Red. M.G.R./ 14.08.2015

Tehnored_LI /.19.08.2015

4 ex. – .. cu: M. R. și I. A. A.

Judecător fond: M. T.