Fond funciar. Decizia nr. 172/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE Z. K.

Judecător M. G. R.

Grefier E. P.

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă E. A., cu domiciliul în G., nr.97, jud.Satu M., împotriva Sentinței civile nr.2703/20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimatele C. L. TIREAM DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Tiream, jud.Satu M., și C. JUDEȚEANĂ SATU M. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Satu M., P-ța 25 Octombrie, nr.1, jud.Satu M., având ca obiect fond funciar.

Prin serviciul de registratură al instanței la data de 03.04.2015, apelanta-reclamantă prin avocat, a depus la dosar prin fax, concluzii scrise.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de 01.04.2015, ulterior la data de azi, când;

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.2703/20.10.2014 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Carei a respins plângerea petentei E. A., în calitate de moștenitoare după P. D., CNP_ împotriva intimatelor C. JUDEȚEANĂ SATU M. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și C. LOCALA TIREAM DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui P. D. în calitate de moștenitor după M. I. și în reprezentarea lui P. R. pentru suprafața de 12 ha teren în natură ori, în subsidiar, acordarea de despăgubiri ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că tatăl petentei, defunctul P. D. (dec. 11.03.2003) a depus în baza Lg.169/1997 cererea nr.127/11.03.1998 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10,82 ha teren (9,43 ha arabil, 0,55 ha fâneață, 0,13 ha vie) în calitate de moștenitor după M. I. pentru care mamei titularului cererii, defunctei P. R., i s-a stabilit calitatea de moștenitor, verișor primar, rudă de gradul 4 în baza ..05.1975 dată în DS 341/1975 al Judecătoriei Carei.

M. I. a decedat la 09.02.1972, P. R. la 14.12.1985, astfel că fiul acestuia, P. D. nu putea fi repus în termenul de acceptare al succesiunii după M. I. în temeiul art.13 alin.2 din Lg.18/1991 republ. în calitate de reprezentant pentru că mama acestuia, P. R. a decedat ulterior lui M. I., iar, pe de altă parte, reprezentarea este permisă doar în cazul colateralilor privilegiați, frați surori ori descendenții acestora, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.

Astfel, în speță, nu sunt aplicabile disp. art.664-668 VCC (în vigoare la data formulării cererii) privind instituția reprezentării, iar P. D. este rudă de gradul 5 cu M. I., neîncadrându-se în categoriile de moștenitori legal îndreptățiți a culege moștenirea conform art.13 din HG 190/2005.

În consecință, instanța a respins plângerea petentei E. A., în calitate de moștenitoare după P. D. împotriva intimatelor C. Județeană Satu M. de aplicare a Legii Fondului Funciar și C. Locala Tiream de aplicare a Legii Fondului Funciar, având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui P. D., în calitate de moștenitor după M. I. și în reprezentarea lui P. R. pentru suprafața de 12 ha teren în natură, ori, în subsidiar, acordarea de despăgubiri ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta E. A. solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii; cu cheltuieli de judecată la fond și apel.

În motivarea căii de atac exercitate apelanta arată că soluția instanței de fond este nelegală, deoarece s-a aplicat greșit instituția reprezentării și dispozițiile art.13 din Lg.18/91 pentru următoarele considerente:

Potrivit art.13 alin.(1) din Lg.18/91, calitatea de moștenitor se dobândește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive, in lipsa acestora prin orice proba.

Alineatul 2 al aceluiași articol, prevede că moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt repuși de drept în termenul de acceptare și că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

În speță, prin sentința civilă nr.416/12.09.1975 din dosarul 341/1975 al Judecătoriei Carei, mama lui P. D., respectiv P. R., a dobândit calitatea de moștenitoare după M. loan doar asupra bunurilor aflate in circuitul civil. Însă dacă terenurile agricole ar fi fost în circuitul civil si aceste terenuri ar fi fost cuprinse in masa succesorala, iar P. R. ar fi dobândit in proprietate si aceste terenuri.

Momentul la care P. R., moștenitoare după M. loan, ar fi fost repusa în termenul de acceptare a succesiunii, ar fi fost momentul in care aceasta putea formula cerere in baza Lg.18/91, adică in anul 1991. D. că, în numele și reprezentarea lui P. R., care a decedat in anul 1985, și care ar fi putut fi pusa în drepturi după M. loan, cererea a fost formulată de fiul sau P. D., decedat la data introducerii acțiunii de fiica acestuia.

Astfel, la momentul formulării cererii, repunerea in termenul de acceptare a succesiunii s-a făcut de fiul lui P. R., în reprezentarea mamei sale decedate, în anul 1991, aceasta fiind data deschiderii succesiunii pentru teren, când descendentul P. D. vine in reprezentarea mamei sale declarata moștenitoare după M. loan.

Dacă în anul 1975, data dezbaterii succesorale, terenul se găsea in circuitul civil, P. R. avea in proprietate prin moștenire cota parte din terenurile deținute de M. loan si atunci cererea de reconstituire se putea face direct după P. R.. Însă, întrucât terenurile anterior figurau in registrul agricol pe numele lui M. loan si în extrasele CF depuse în probațiune, s-a solicitat repunerea in termenul de acceptare de către P. D. in reprezentarea mamei sale, decedate la data formulării cererii.

Astfel, consideră că soluția instanței este nelegala, pentru ca repunerea in termenul de acceptare s-a făcut pentru P. R. a cărei calitate s-a dovedit prin sentința civila, în temeiul art.13 alin.(1) din Legea nr.18/91 de către fiul său P. D., deoarece in anul 1991 P. R. era decedata.

Față de cele de mai sus, solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii; cu cheltuieli la fond si apel.

În drept, invocă art.13 din Lg.18/91, art.480 alin.(2) Cod procedura civilă.

Prin întâmpinarea formulată (filele 18-20), intimata C. COMUNALĂ TIREAM pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii atacate. De asemenea, solicită respingerea capătului de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată la fond și în apel.

În fapt, solicită înlăturarea susținerilor apelantei având în vederea următoarele considerente:

În anul 1998 numitul P. D., domiciliat în comuna Căuaș, ., județul Satu M., a depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul M. I., verișor primar cu mama sa, P. R., decedată în anul 1985. În cererea sa numitul P. D. a arătat că mama sa P. R. a moștenit după M. I. în baza Sentinței civile nr.416/1975, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosarul nr.341/1975.

Potrivit prevederilor art.13 din H.G.nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele persoanelor îndreptățite, după caz moștenitorilor acestora cu mențiunea că moștenitori colaterali de gradul IV sunt ultimele persoane cu vocație succesorală.

"Art. 13. - (1) Stabilirea dreptului de proprietate pentru foștii cooperatori, în viață la momentul intrării in vigoare a legii, se face pe numele persoanelor îndreptățite, iar pentru cooperatorii decedați, pe numele moștenitorilor. Când sunt mai mulți moștenitori stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele tuturor moștenitorilor.

(2) In situația în care pentru stabilirea dreptului de proprietate au depus cereri la comisie mai multe categorii de moștenitori, cererile moștenitorilor legali vor fi luate în considerare, prin excludere, în următoarea ordine de preferință:

a) cele ale descendenților direcți (copii, nepoți, strănepoți), singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor, excluzându-i pe toți ceilalți moștenitori; copiii îi exclud pe nepoți și aceștia pe strănepoți, în afară de cazul în care nepoții sau, după caz, strănepoții vin la moștenire în locul părintelui decedat anterior autorului succesiunii, prin reprezentare legala;

b) cele ale colateralilor privilegiați (frați, surori si descendenții acestora - copiii si nepoții acestora) și ale ascendenților de gradul I (părinți), împreună sau singuri și, după caz, in concurs cu soțul supraviețuitor, excluzându-i pe ceilalți moștenitori de grad mai îndepărtat; frații si surorile îi exclud pe descendenții lor; aceștia din urmă pot veni la moștenire în locul tatălui său al mamei (frate sau soră) în cazul în care aceștia au decedat anterior autorului succesiunii, prin reprezentare legala;

c) cele ale ascendenților de gradul II (bunici), singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor;

d) cele ale colateralilor de gradul III (unchi, mătuși), excluzându-i pe ceilalți moștenitori de grad mai îndepărtat, singuri sau, după caz, in concurs cu soțul supraviețuitor;

e) cele ale moștenitorilor colaterali de gradul IV (veri) ca ultime persoane cu vocație succesorala, singuri sau in concurs cu soțul supraviețuitor.

(3) Soțul supraviețuitor vine singur la moștenire daca nu exista nici unul dintre gradele de moștenitor prevăzute mai sus.

(4) în cazul in care exista moștenitori testamentari care formulează cereri, ei vor fi trecuți, de asemenea, in titlul de proprietate împreună cu ceilalți moștenitori legali care au vocație, potrivit documentelor prezentate, urmând ca raporturile dintre ei sa fie soluționate potrivit dreptului comun".

În conformitate cu prevederile art.13 din H.G.nr.980/2005 enunțat mai sus, numitul P. D., nu are vocație succesorală față de M. I., depășind gradul IV de rudenie, ba, mai mult, acesta nu intră nici într-o clasă de moștenitori. Mama acestuia P. R. care a venit la succesiune după defunctul M. I. făcea parte din clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari, dar aceasta a decedat în anul 1985.

Având în vedere faptul că, colaterali ordinari pot veni la moștenire numai în nume propriu, numitul P. D. nu are calitate de moștenitor.

Instanța de fond în mod temeinic si legal a constatat următoarele:

Tatăl apelantei, defunctul P. D.(dec.11.03.2003),a depus în baza Lg.169/1997 cererea nr.127/11.03.1998 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 10,82 ha teren (9,43 ha arabil, o,55 ha fâneață ,0,13 ha vie) în calitate de moștenitor după M. loan pentru care mamei titularului cererii defunctei P. R. i s-a stabilit calitatea de moștenitor, verișor primar, rudă de gradul 4 în baza . 12.05.1975 dată în dosar nr.341/1975 al Judecătoriei Carei.

M. loan a decedat la 09.02.1972, P. R. a decedat la 14.12.1985 astfel că fiul acesteia, P. D. nu putea fi repus în termenul de acceptare al succesiunii după M. loan în temeiul art.13 alin.(2) din Legea nr.18/1991, republicată, în calitate de reprezentant pentru că mama acestuia, P. R. a decedat ulterior lui M. loan, iar pe de altă parte reprezentarea este permisă doar în cazul colateralilor privilegiați, frați, surori ori descendenții acestora, iar în cazul colateralilor ordinari reprezentarea nu este permisă.

Învederează că din analiza arborelui genealogic depus la dosarul cauzei rezultă faptul că numitul P. D., tatăl apelantei E. A., este rudă de gradul 5 cu M. loan, neîncadrându-se în categoriile de moștenitori legal îndreptățiți a culege moștenirea conform prevederilor art.13 din HG.nr.890/2005

Prin prisma considerentelor de mai sus și a dispozițiilor legale invocate, solicită respingerea apelului și a capătului de cerere referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată la fond și apel.

În drept, invocă Legea fondului funciar nr.18/1881, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.13, alin.(1-2-3-4) din H.G.890/2005, Noul Codul Civil, Noul Codul de procedură civilă.

Prin răspunsul la întâmpinare (filele 26-27), apelanta E. A., arată că, în temeiul art.13 din Lg.18/91, își menține acțiunea in reconstituirea dreptului de proprietate pentru antecesorul apelantei-reclamante P. D., care in termen legal s-a adresat Comisiei locale Tiream, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate după M. I., după care în anul 1975 mama sa P. R. a acceptat succesiunea in baza sentinței 416/1975 a Judecătoriei Carei. Daca la acea data terenul ar fi fost in circuitul civil, atunci aceasta ar fi intrat în posesia si proprietatea terenului, care ar fi figurat in poziția sa la Registrul agricol sau în cartea funciara, si ulterior după deces în proprietatea tatălui apelantei-reclamante.

La data depunerii cererii de către P. D. (actualmente decedat) tatăl apelantei-reclamante, antecesoarea sa era decedata astfel ca acesta a formulat cerere in reprezentarea acesteia, si nu a putut menționa in cerere ca solicita terenul după P. R., pentru ca acest teren nu era evidențiat niciunde, ci după M. I., cel de la care prin repunere in termenul legal aceasta l-ar fi moștenit in anul 1975 daca terenul era in circuitul civil.

Odată considerat ca terenul, prin repunerea in termen in temeiul art. 13 din L. 18/91, a intrat in proprietatea prin moștenire a lui P. R., aceasta proprietate este transmisa in continuare succesorilor săi, fără a mai calcula gradul de rudenie al succesorilor acesteia față de autorul de la care aceasta a dobândit in proprietate masa succesorala încă din anul 1975.

Articolul indicat de apelantă este art.13 din Lg.18/91, si nu art.13 din H.G. 890/2005 care in alin.(2) stabilește ierarhia si ordinea de preferința a cererilor, in situația in care asupra aceluiași teren ar fi formulat cereri mai mulți moștenitori, fiind enumerata ordinea de preferința a cererilor in alin.(2) pct. a-e.

La art. e) alin.(2) din art.13 al HG 890/2005, se menționează ca „moștenitorii colaterali de gradul IV (veri) ca ultime persoane cu vocație succesorala...".

Ori, din cererea depusa de def.P. D., tatăl reclamantei apelante (cu nr.127/11.03.1998), acesta exemplifica ca terenul este in poziția registrului agricol pe numele lui M. loan, dar ca mama sa a moștenit acest teren prin repunerea in termen din anul 1975, fără aceasta specificație nu ar fi putut solicita direct terenul după P. R., pentru ca in anul 1975 acesta nu se putea transmite efectiv si nu putea intra in poziția registrului agricol la aceasta sau nu s-a putut transcrie la cărțile funciare. Din acest lucru rezulta cu certitudine ca terenul a fost solicitat după mama sa P. R., care a fost declarata moștenitoare după M. loan in anul 1975, teren care insa anterior cooperativizării se găsea in registrul agricol pe numele M. loan.

Odată cu apariția Lg.18/91, repusa in termen de acceptare a succesiunii ar fi fost mama sa P. R., care era decedata si care prin acceptarea expresa a succesiunii in anul 1975 a dobândit in proprietate si terenul lui M. loan, astfel ca gradul de rudenie al solicitantului nu față de acesta trebuie calculat, ci față de P. R. care prin apariția Lg. 18/91 are in proprietate încă din 1975 terenul solicitat prin moștenire stabilita prin hotărâre judecătoreasca.

În cererea depusa de antecesorul reclamantei se menționează doar suprafața de teren, poziția din registrul agricol, numele celui pe care se găsește terenul, dar se precizează ca de fapt acel teren a fost moștenit de mama sa P. R., deci acesta după mama sa face cererea, doar ca nu putea indica alta poziție la registrul agricol decât cea a lui M. loan, pentru ca in anul 1975 terenul nu putea figura pe numele sau nefiind in circuitul civil, iar înainte de 1960 figura pe M. loan.

Solicită cheltuieli de judecata la fond si apel.

Prin concluziile scrise, apelanta E. A., solicită admiterea apelului si cu titlu de consecința admiterea acțiunii în reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 10,82 ha teren in natura pe orice categorie de folosința si, în subsidiar, despăgubiri.

În fapt, arată că în anul 1975, bunica reclamantei si mama titularului cererii de reconstituire P. D., prin sentința 416/1975 a dobândit calitatea de moștenitoare legala după def.M. I., adică proprietarul tabular al terenurilor înscrise in CF 1294 Tiream, CF 672, 737, 1447, 1345, 620, 710, 294 și 40, ce însumează 7 ha si 8571 mp, insa in registrul agricol din anul dinaintea intrării in CAP a deținut in total 10,82 ha.

Aceasta suprafața a si fost solicitata prin cererea depusa la Comisie de P. D., tatăl reclamantei-apelante. În cererea sa P. D. solicita 10,82 ha teren după M. I., specificând ca mama sa decedata P. R. a moștenit după acesta prin sentința civila din anul 1975.

Soluția pe fond a instanței este nelegala in opinia apelantei din punct de vedere al interpretării instituției reprezentării si a momentului invocat de art.13 din Lg.18/91 privind repunerea in termenul de acceptare a terenurilor ce nu sunt in circuitul civil.

Potrivit art.13 din Lg.18/91 alin.(1) calitatea de moștenitor se dovedește cu certificat de moștenitor, sentința judecătoreasca, sau in lipsa lor, prin orice alte probe. Pentru moștenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, spune alin.(2) al art.13 din Lg.18/91, întrucât terenurile nu s-au găsit in circuitul civil, sunt repuși de drept in termenul de acceptare a moștenirii prin cererea pe care o fac comisiei.

La data depunerii cererilor către comisie, P. R. moștenitoare conform sentinței civile din 1975 după M. I. era decedata, astfel ca in reprezentarea acesteia, cererea a fost făcuta de P. D., fiul sau si tatăl apelantei-reclamante.

De aceea gradul de rudenie fata de M. I., trebuie calculat față de P. R. acceptanta a succesiunii si nu față de P. D., care a depus cerere in reprezentarea acesteia.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul consideră că este fondat.

Prima instanța a aplicat greșit regulile reprezentării succesorale considerând că tatăl apelantei nu se încadrează în categoriile de moștenitori legali îndreptățiți a culege moștenirea, interpretând greșit dispozițiile art.13 din H.G.nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, conform textului de lege precitat stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele persoanelor îndreptățite, după caz moștenitorilor acestora cu mențiunea că moștenitori colaterali de gradul IV sunt ultimele persoane cu vocație succesorală. Tatăl petentei în calitate de reprezentant al mamei sale (rudă de gr.IV cu defunctul M. I.) și nu în nume propriu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 10,82 ha așa cum rezultă din conținutul cererii nr.127/1998 formulată de P. D., tatăl apelantei.

Calitatea de moștenitoare a mamei lui P. D. a fost stabilită prin sentința civilă nr.516/1975 a Judecătoriei Carei.

Conform art.666 CVC reprezentarea este permisă până la rudele de gr.IV cu defunctul. Tatăl apelantei a formulat cererea de reconstituire în reprezentarea mamei sale, rudă de gr.IV cu defunctul și nu în nume propriu, întrucât la data formulării cererii de reconstituire mama sa P. R. nu mai era în viață.

Având în vedere că instanța de fond, soluționând greșit calitatea tatălui apelantei ca persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol, nu a cercetat fondul pretenției, tribunalul, în baza art.480 alin.3 NCPC, va admite apelul declarat, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, care va analiza legalitatea și temeinicia dreptului la reconstituire conform susținerilor apelantei reclamante.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta-petentă E. A., CNP_, cu domiciliul în G., nr.97, jud.Satu M., împotriva Sentinței civile nr.2703/20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. TIREAM DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Tiream, jud.Satu M., și C. JUDEȚEANĂ SATU M. DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, cu sediul în Satu M., P-ța 25 Octombrie, nr.1, jud.Satu M. și în consecință:

Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.

Definitivă.

Pronunțată în condițiile art.396 alin.2 Cod proc.civ. la data de 09.04.2015.

Red.Z.K./04.05.2015

Tehnored_BER /05.05.2015

Ex.5

- ..cu: E. A., C. locală de aplicare a Lg.18/1991 Tiream, C. Județeană de aplicare a Lg.18/1991 Satu M.

Jud.fond: Ț. I. R.