Rectificare carte funciară. Decizia nr. 469/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. R.

Judecător I. M. C.

Grefier V. S.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta P. R. UNITĂ CU R. GRECO CATOLICĂ POMI, cu sediul în Pomi, nr. 260, jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 1145 din 24.03.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimata U. A. TERITORIALĂ ., PRIN PRIMAR, având ca obiect

rectificare carte funciară conflict de competență.

La pronunțare nu au răspuns părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după care, se învederează instanței că la data de 07.10.2015, intimata a depus concluzii scrise și Decizia civilă nr. 1145/R/2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj. În dosare nr. 1961/2005.

Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de 30.09.2015, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1145/24.03.2015 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a respins excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă și a respins cererea formulată de reclamanta P. R. UNITĂ CU R. GRECO CATOLICĂ, cu sediul în localitatea Pomi, nr. 260, jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâta U. A. TERITORIALĂ ., cu sediul în localitatea Pomi, jud. Satu M., având ca obiect rectificare carte funciară, ca inadmisibilă. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei de interes, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, instanța, în temeiul art.248 alin.1 Cod proc.civ., s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, excepția lipsei de interes fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie.

Cererea formulată de reclamant urmărește realizarea unui folos practic, acela de a actualiza înscrierea făcută în Cartea Funciară, în concordanță cu situația juridică a terenului ce urmează a fi constatată în urma administrării probatoriului.

Astfel, interesul reclamantului este legitim, născut și actual, personal și direct și se concretizează din punct de vedere practic, în cazul în care instanța constată că reclamanta este titulara dreptului de proprietate ce urmează a se înscrie în Cartea Funciară.

Prin urmare, instanța a respins excepția lipsei de interes, ca nefondată.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța considerat-o ca o apărare de fond, având în vedere susținerile formulate de către pârâtă, în consecință, a analizat-o ca atare.

În temeiul dispozițiilor tranzitorii din Legea 71/2011, art.80, instanța a reținut că cererile de înscriere și acțiunile în justiție întemeiate pe dispozițiile Legii 7/1996 indiferent de data introducerii lor vor fi soluționate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii actului ori după caz la data săvârșirii ori producerii faptului generator al dreptului supus înscrierii cu respectarea normelor procedurale în vigoare la momentul introducerii lor, astfel că prezenta cauză este guvernată de dispozițiile art. Decretul 115/1938. Actul generator al dreptului supus înscrierii este reprezentat în cauză de Sentința civilă nr.1626/2007, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosarul nr._/296/2006.

În conformitate cu prev.art.34 pct.3 teza I din Decretul 115/1938, rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii se va cere de orice persoană interesată în cazul în care nu mai sunt întrunite condițiile de existență ale dreptului înscris în cartea funciară. Aceste dispoziții sunt aplicabile în temeiul art.77 din Legea 71/2011, care stipulează că înscrierile în cartea funciară efectuate în temeiul unor acte sau fapte juridice încheiate ori produse anterior intrării în vigoare a Codului Civil, vor produce efectele produse de legea în vigoare la data încheierii acestor acte, ori după caz la data săvârșirii sau producerii acestor fapte chiar dacă aceste înscrieri sunt efectuate după data intrării a codului civil.

În conformitate cu prevederile art.33 alin.1 din Legea 7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierii cu situația juridică reală se poate cere rectificarea cărții funciare în sensul radierii, îndreptării sau menționării înscrierii oricărei operațiuni susceptibile a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.

Conform prevederile art.34 din Legea nr.7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca: înscrierea sau actul in temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic in temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciara nu mai este în concordanta cu situația reală actuala a imobilului.

Prin prisma dispozițiilor legale enumerate anterior, instanța a analizat dacă acțiunea formulată de reclamantă este admisibilă.

Instanța a reținut că, prin Sentința civilă nr.1626/2007, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosarul nr._/296/2006 s-a constatat, în primul rând, nevalabilitatea înscrierii Bisericii Ortodoxe, ca titular al dreptului de proprietate și, în subsidiar, s-a dispus rectificarea înscrierilor făcute în CF 391 Pomi de sub B8, prin Încheierea nr. 2797/5 din 1971 și restabilirea situației anterioare din CF. Prin Sentința menționată instanța a stabilit că înscrierea dreptului de proprietate al Bisericii Ortodoxe nu a fost valabilă, dispunând restabilirea situației de carte funciară, așa cum a fost menționată anterior momentului înscrierii Bisericii Ortodoxe, respectiv a celei din data de 5 octombrie 1971. Instanța a reținut că restabilirea situației anterioare se raportează la data de 5 octombrie 1971, la aceasta dată Biserica Greco-Catolică Pomi redevenind titulara dreptului de proprietate din CF.

Ca efect al cestei hotărâri, într-adevăr reclamantei i s-a deschis calea de a formula o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul legilor proprietății sau de a solicita o recunoaștere a dreptului de proprietate pe cale administrativă sau judiciară. Deci, în temeiul acestei Sentințe civile, atâta vreme cât reclamantei nu i s-a consfințit dreptul de proprietate asupra terenului identificat mai sus, o acțiune de rectificare de CF nu este admisibilă, acțiunea în rectificare de CF fiind una subsidiară celei prin care se constată valabilitatea unui titlu de proprietate. Neglijența reclamantei în a-și apăra dreptul de proprietate, înainte de a interveni sancțiunea decăderii nu poate deschide calea unei rectificări de CF, în condițiile în care nu a depus diligențele necesare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, respectând procedura și termenele de decădere prevăzute în normele speciale.

Așa cum reiese din extrasul CF depus la fila 8, imobilul înscris în CF nr._ Pomi este proprietatea publică a comunei Pomi, în baza HGR 967/2002. Instanța a reținut că HG 967/2002 a făcut obiectul controlului de legalitate în dosarul nr. 635/35/CA/2011 în care Curtea de Apel Oradea, prin Sentința nr. 76/CA/2012 s-a pronunțat în sensul că a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate formulată de Biserica Greco-Catolică Pomi privind nelegalitatea parțială a HGR 967/2001, anexa 44, poziția 216 din inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei Pomi. Într-adevăr, instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, acțiunea soluționându-se în baza excepției inadmisibilității, însă, reclamanta nu a făcut dovada că HGR 967/2002, ca titlu în baza căruia pârâta și-a înscris dreptul de proprietate ar fi fost declarat nevalabil, pentru a se naște un drept de rectificare a CF.

Instanța a reținut că, pentru a fi admisibilă o acțiune în rectificare de CF, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiții: una pozitivă, aceea ca solicitantul rectificării să fie titularul unui drept real ce urmează a fi înscris/rectificat și o condiție negativă, aceea ca înscrierea deja existentă să nu fie una valabilă.

Or, atâta vreme cât nu s-a constatat nevalabilitatea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea, iar reclamanta nu a făcut dovada că este titulara unui drept real, rectificarea de CF este inadmisibilă.

În consecință, instanța a respins cererea, ca inadmisibilă.

Instanța nu a analizat susținerile părților referitoare la incidența Legii 10/2001 în prezenta cauză, precum și a modului în care s-a realizat înscrierea în CF a titularului dreptului de proprietate în CF nr._ Pomi, respectiv . a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni în revendicare, obiectul cererii fiind rectificare CF. La momentul formulării unei cereri în rectificarea CF, reclamantul, solicitant al rectificării trebuie să demonstreze existența unui titlu valabil, pentru ca instanța, în baza acestuia să remedieze neconcordanța între situația juridică a imobilului supus înscrierii și mențiunile din cartea funciară.

În temeiul art.453 Cod proc.civ., instanța nu a acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind dovedite.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. R. UNITĂ CU R. GRECO CATOLICĂ, solicitând admiterea apelului și, în principal, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru judecata cauzei pe fond, iar, în subsidiar, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de rectificare CF, astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac exercitate, apelanta arată că soluția dată instanța de fond a nesocotit principiile după care se conduc cărțile funciare, dar mai cu seamă a ignorat efectele principiului restitutio in integrum, respectiv al repunerii părților în situația anterioară prin "restabilirea stării tabulare anterioare unor înscrieri ilegale în CF".

Potrivit celor desprinse din considerentele pe care instanța de fond își fundamentează soluția admiterii excepției inadmisibilității acțiunii, atitudinea pârâtei intimate - de încălcare a dreptului de proprietate al apelantei, înscris în CF în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile - de trecerea în domeniul public a suprafeței de 2403 mp fără să fie înștiințată și fără consimțământul ei, este o atitudine perfect legală și totodată morală într-un stat de drept.

Cu alte cuvinte este normal, legal și moral, ca dreptul apelantei la respectarea proprietății sa fie subordonat unor hotărâri discreționare și abuzive luate - fără știrea ori consimțământul ei (considerat minoritar Greco-catolic) - de funcționarii unei instituții, fie ea și UAT. Practic s-au autoservit cu terenul proprietatea apelantei.

Este incredibil și neașteptat cum printr-o simplă trăsătură de condei, instanța de judecată desființează efectele unei hotărâri intrate în puterea lucrului judecat; ignoră calitatea de proprietar repus în drepturile sale, acceptând în schimb faptul că un simplu act declarativ (neconstitutiv) și nesusceptibil de a transmite proprietatea poate duce la schimbarea proprietarului de drept.

Acceptarea acestui punct de vedere poate duce la concluzia că o instanță de judecată ar putea goli de conținut drepturile proprietarului înscrise în Cartea Funciară; că restabilirea situației anterioare de CF este lipsită de efecte juridice, că o hotărâre judecătorească - intrată în puterea lucrului judecat - prin care s-a dispus asupra unei înscrieri nelegale în CF poate fi ignorată, comentată total neavenit și pusă sub semnul îndoielii.

Contrar celor susținute prin sentința atacată, atât practica instanțelor de judecată, cât și literatura de specialitate în materia cărților funciare, au statuat asupra a două aspecte esențiale, și anume:

1) Acțiunea în rectificare de carte funciară este un mijloc prin care pot fi înlăturate încheierile nelegale operate în CF, de natură să afecteze însăși esența și fondul dreptului tabular.

2) Acțiunea în rectificarea CF poate fi promovată de persoana interesată, respectiv persoana care are un drept asupra imobilului înscris în cartea funciară, în scopul restabilirii concordanței dintre starea tabulară și situația juridică reală a imobilului înscris în cartea funciară.

Ori, apelanta a dovedit în mod indubitabil faptul că terenul în suprafață de 2307 mp. pe care intimata și l-a apropiat în mod abuziv în anul 2011, se află în proprietatea tabulară a apelantei încă din anul 2008, fiind ca atare înscris în CF nr.391 Pomi sub nr. top 785 și nr. top 786.

Din cuprinsul înscrierilor efectuate în CF_ Pomi, se desprinde faptul că, în justificarea pretinsului său drept asupra imobilului, pârâta se prevalează de HG 967/2002 de atestare a domeniului public al jud. Satu M., precum și de o Hotărâre a Consiliul Local Pomi emisă la data de 27 10 2011.

Ori, în doctrină și practică s-a apreciat în mod constant că, pe de o parte, HG nu poate avea si nici nu are un efect constitutiv de drept, iar, pe de altă parte, o Hotărâre de Consiliul Local nu poate produce efectul schimbării proprietarului de drept al imobilului, așa cum s-a întâmplat în speță.

În condițiile în care suprafața de teren din litigiu, înscrisă în hotărârea de guvern este si a fost proprietate tabular privată, el nu putea fi "inventariat" de autoritatea publică locală și trecut în rubrica bunurilor domeniului public, de vreme ce proprietarul tabular nu a pierdut nici posesia și nici proprietatea asupra bunului. În mod evident ceea ce s-a întâmplat este o expropriere ilegală, fără o eventuală și constituțională "justă și echitabilă despăgubire".

Apreciază deci că acțiunea în rectificare de CF, prin anularea parțială a încheierii CF nr._/17 11 2011, în sensul celor arătate în petitul acțiunii, prin care intimata pârâtă ș-a intabulat dreptul de proprietate asupra unei părți din terenul aparținând apelantei - în baza unui act declarativ, nesusceptibil de a transfera în mod legal si automat proprietatea - este pe deplin admisibilă și totodată întemeiată.

Pe fondul cauzei solicită a se avea în vedere următoarele aspecte:

1) Terenul în suprafață de 2307 mp se află în proprietatea apelantei, fiind înscris în CF nr. 391 Pomi sub nr. top 785 și nr. top 786, drept dobândit în baza sen, ci. nr. 1626/2007 a Judecătoriei Satu M., transcris încă din luna august 2008.

2) Astfel, cum a dovedit cu înscrisurile depuse în probațiune în luna martie 2011 intimata pârâtă a avut o primă tentativă de transcriere în CF a imobilului obiect al prezentului litigiu, cerere care a fost respinsă prin încheierea nr._/25.03.2011, cu motivarea că terenul obiect al cererii intimatei se suprapune în mod real, efectiv cu terenul înscris în CF nr. 391 Pomi proprietatea apelantei, suprapunere care potrivit art. 27 al 2 din ONCPI 634/2006 se impunea a fi soluționată pe cale amiabilă, prin declarație autentică și documentație cadastrală de actualizare, sau de către instanțele de judecată.

3) În cauza dosar nr._ intimata pârâtă a încercat și pe cale judecătorească să-și ducă la îndeplinire aceeași intenție. Văzând întâmpinarea apelantei, depusă la dosar și modul just în care a formulat argumentele de respingere a cererii, au renunțat la judecată.

4) În luna noiembrie 2011 pârâta a depus o nouă cerere la OCPI, prevalându-se de o altă documentație cadastrală, care de această dată omite să scoată în evidență suprapunerea reală de teren între cele două imobile și contrar normelor legale cererea este admisă. Evident aici este vorba de faptul că sunt elemente clare de răspundere penală (un evident abuz în serviciu și nu interesează aici cât a costat, cine a încasat ce și dacă a încasat) de care apelanta încă nu a înțeles a se prevala și sincer ar dori să nu ajungă la acest demers.

5) Mai mult, învederează că la întocmirea planului cadastral s-a avut în vedere - în mod nelegal - inclusiv coala CF nr. 1763 Pomi, care la acea dată era sistată din lipsă de imobil; aceasta fiind "bomboana de pe coliva" faptului infracțional comis.

În speță, arată că intimata-pârâtă nu a făcut dovada dobândirii proprietății printr-unul din modurile legale; nu a prezentat documente din care să rezulte faptul că ar fi preluat în mod legal imobilul din patrimoniul privat, ori că asemenea l-ar fi trecut în domeniul public.

În practica judiciară s-a susținut în mod constant faptul că hotărârea Consiliului Local de trecere în domeniul public a unor bunuri nu scutește unitatea administrativ-teritoriala de a face dovada că un anumit bun a intrat în mod legal în proprietatea sa. Simpla includere și apoi apartenență a unui bun la domeniul public nu poate fi un obstacol pentru restituirea lui în natură vechiului proprietar și, cu atât mai puțin, pentru despăgubirea acestuia prin echivalent.

Doctrina și practica judiciară au apreciat în mod unanim că hotărârea de guvern prin care se atestă apartenența unor bunuri ca fiind în domeniul public al unității administrativ teritoriale locale sau județene nu are un efect constitutiv de drepturi, ci unul declarativ de drepturi, stabilind doar regimul juridic al acestor bunuri. Ca urmare a acestui efect declarativ, bunurile respective nu devin în mod automat proprietatea acestor unități administrativ teritoriale, mai ales dacă în privința lor există constituită prin înscrierea dreptului de proprietate în evidentele de carte funciară, proprietatea în favoarea altor persoane fizice sau juridice.

Raportat la aspectele de mai sus, apelanta consideră că intimata nu era în drept a dispune de acest bun și nici de a și-l însuși în modalitatea în care a făcut-o.

În drept, invocă art.470, 480 Cod proc.civ.

Prin întâmpinarea formulată de intimata U. A. TERITORIALĂ . solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței civile nr.1145/2015 ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.