Pretenţii. Decizia nr. 452/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. F. M.

Judecător P. M.

Grefier S. O. P.

Pe rol fiind judecarea apelului în materia contencios administrativ și fiscal formulată de apelantului – reclamant ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M., cu sediul în Satu M., .. 25, jud. Satu M. împotriva sentinței civile nr. 4712/11.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Satu M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul - pârât M. N. I., domiciliat în Sângiorgiu de P., ., jud. M., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este completă.

Președintele completului de judecată, verificând personal constată că procedura de citare este completă.

Totodată, se constată că judecarea cauzei a avut loc la data de 11 septembrie 2015, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea acelei ședințe, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea la data de azi, 15 septembrie 2015.

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.4712/11.12.2014 pronunțată de către Judecătoria Satu M. în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M., în contradictoriu cu pârâtul M. N. I. , având ca obiect pretenții.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în data de 29.10.2012, agenții constatatori din cadrul Administrației D. Public au constatat că autovehiculul cu nr. înmatriculare_ a fost parcat pe . de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului, săvârșind abaterea prevăzută de art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu M., aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, în acest sens fiind emisă nota de control și înștiințare de plată . nr. 2001/29.10.2012(filele 4, 5). Față de cererea de chemare în judecată a reclamantei având ca obiect pretenții, se observă că aceasta susține că izvorul acestor pretenții îl constituie săvârșirea unei fapte ilicite, a unei abateri, de către proprietarul autoturismului parcat fără tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului, instanța apreciind că temeiul legal al acestor pretenții este constituit de art. 1349 C.civ. coroborat cu art. 1357-1371C.civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Instanța a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de reglementările în materie pentru a se stabili dacă se impune tragerea la răspundere a pârâtului.

Se observă că, potrivit art. 1357 alin. 1 și 2 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, astfel, angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie presupune existența cumulată a patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

În ceea ce privește prejudiciul, instanța a luat în considerare dispozițiile art. 1532 C.civ. pentru a determina dacă prejudiciul invocat de reclamantă îndeplinește condițiile stabilite prin acest text de lege. Astfel, pentru ca prejudiciul sa fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite două condiții, și anume: să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Astfel, instanța apreciază că este cert prejudiciul constând în contravaloarea lipsei de folosință a spațiilor special amenajate pentru parcare, pe durata cât autoturismul cu nr. înmatriculare_ a ocupat acel spațiuc, fără a fi plătit tichetul de parcare, reprezentat de tichetul de parcare în valoare de 2 lei.

Referitor la tariful de penalizare prevăzut de art. 38 din Anexa nr. 12 la HCL nr. 149/27.09.2012, în cuantum de 120 lei, instanța apreciază că acesta nu are caracter cert, împrejurarea că a fost prevăzut prin dispozițiile art. 38 din Anexa 12 la HCL Satu M. nr. 149/2012 neconferindu-i acest caracter. Menționarea unui asemenea tarif de penalizare în anexa H.C.L. nr. 149/27.09.2012 conferă sancțiunii constând în aplicarea tarifului de penalizare natura unei sancțiuni contravenționale, care poate fi aplicată doar printr-un proces-verbal de contravenție, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001. Față de împrejurarea că nota de constatare întocmită în cauză nu are natura unui proces-verbal de contravenție instanța apreciază că tariful de penalizare nu poate fi acordat, singurul prejudiciu dovedit fiind contravaloarea tichetului de parcare neachitat.

Referitor la a doua condiție, se observă că prejudiciul nu a fost reparat.

Cu privire la existența unei fapte ilicite, se observă că cel care a parcat autovehiculul mai sus-menționat fără să plătească contravaloarea tichetului de parcare, pe spațiul special amenajat de reclamanta Administrația D. public, a săvârșit abaterea prevăzută de art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, ori abaterea se încadrează în sfera faptelor ilicite, alături de contravenții, astfel, se constată că este îndeplinită și această condiție.

Referitor la condiția existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, instanța a constatat că și aceasta este îndeplinită, prin parcarea autovehiculului pe spațiul special amenajat de Administrația D. public fără achitarea tichetului de parcare, fiind produs prejudiciul de care s-a făcut vorbire.

În ceea ce privește a patra condiție a răspunderii civile delictuale, respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, se observă că potrivit Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu, anexa 12 la HCL nr. 149/27.09.2012 art. 37, se sancționează proprietarul/utilizatorul/deținătorul autovehiculului pentru încălcarea prevederilor prezentului regulament(…), de asemenea, art. 3 alin.1 și 2 din Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, înmatricularea, înregistrarea și autorizarea provizorie sau pentru probe se efectuează pe numele proprietarului de vehicul, însă la cererea scrisa a proprietarului unui vehicul, in certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie și o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea in care aceasta poate utiliza vehiculul(…). Totodată, art. 105 pct. 18 din O.G. nr. 15/2002 prevede că neîndeplinirea de către proprietarul sau deținătorul mandatat al vehiculului, a obligației de a solicita autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a datelor de identificare a utilizatorului constituie contravenție.

Astfel, în sarcina proprietarului autovehiculului, respectiv în sarcina pârâtului, exista obligația de a comunica autorităților dacă altcineva folosea autovehiculului, în caz contrar operând prezumția că proprietarul este cel care se folosește de bun, prezumție relativă care putea fi răsturnată de pârât cu ajutorul administrării unor probe în acest sens, dar care nu a fost răsturnată de acesta.

Instanța a apreciat că proprietarul autovehiculului cu nr. înmatriculare_ a fost și cel care a parcat acest autoturism în locul indicat în nota de control menționată de reclamantă, fără a plăti tichet de parcare. Astfel cum prevede și 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, poate fi sancționat pentru această abatere proprietarul, utilizatorul, deținătorul autovehiculului, astfel, în temeiul art. 329 C.proc.civ., instanța apreciază că s-a făcut dovada că pârâtul M. N. I. este autorul acestei abateri.

Prin urmare, față de acestea, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația D. Public în contradictoriu cu pârâtul M. N. I., și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2 lei reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare neachitat.

Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente sumei solicitate, se observă că, după ce art. 1385 C.civ. instituie principiul reparării integrale a prejudiciului, art. 1386 dispune în alin. 1 C.civ. că (…) dacă nu este cu putință, repararea prejudiciului se face prin plata unei despăgubiri(…). Având în vedere dispozițiile art. 1535 alin. 1 C.civ., care prevede că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul prevăzut de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, precum șiale art. 1523 alin. 2 lit. e) potrivit cărora debitorul se află de drept în întârziere când obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățita la dobânda legală, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare din data de 29.10.2012 până la plata efectivă a debitului principal, conform art.1 alin. 3 coroborat cu art. 2 teza a II-a și art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 13/2011.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel (filele 2-4), apelanta-reclamantă ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M., solicitând admiterea acestuia, cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de 120 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare ca urmare a abaterii reținute în sarcina sa de angajații ADP Satu M., potrivit notei de control . nr.2001/29.10.2012; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare calculate la suma în cuantum de 120 lei, de la data scadenței până la recuperarea integrală a sumei datorate, conform dispozițiilor art.1489 din Legea nr.287/2009, republicată, privind Codul civil, coroborate cu cele ale art.3 din O.G. nr.13/2011, republicată, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prezentarea motivelor este superfluă având în vedere că pricina a fost soluționată în baza unei excepții de ordin procedural.

Tribunalul deliberând asupra excepției invocate, reține următoarele:

Față de obiectul prezentei cauze – acțiune în pretenții si de temeiurile de fapt si de drept invocate de petentă, în baza dispozițiilor Codului civil, competența materială (sub aspect procesual, având în vedere natura cererii), aparține completelor specializate în materie civilă și nu de contencios administrativ, motiv pentru care se va declina soluționarea apelului la Secția I Civilă.

Reclamanta a înțeles să formuleze cererea de chemare în judecată potrivit dispozițiilor dreptului comun, temeiul juridic invocat constând în răspunderea civilă delictuală.

Potrivit Anexei nr. 12 a HCL Satu M. nr. 149/2012 privind Regulamentul de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea si taxarea staționărilor în mun.Satu M., încălcarea prevederilor acestui regulament constituie fie fapte de natura delictuala, abateri (reglementate de art. 37), fie contravenții (reglementate de art. 41), iar potrivit art. 33 din regulament, în cazul depistării unui autovehicul parcat cu încălcarea prevederilor regulamentului, agenții constatatori vor întocmi si afișa sub ștergătorul de parbriz sau pe geamul lateral, actul de constatare al abaterii denumit Nota de control si înștiințare de plată, care conține informații referitoare la instituția emitentă, abaterile constatate sau natura contravenției săvârșite, modul de încheiere a procesului verbal de constatare a contravenției, sancțiunile contravenționale propuse, etc. Rezultă, așadar, că înscrisul „Nota de control si înștiințare de plată” este un act de constatare, în baza căruia fie se va încheia un proces-verbal de sancționare contravențională (în cazul contravențiilor) fie se vor declanșa proceduri judiciare, conform art. 40 (în cazul faptelor reglementate de art. 37, care nu sunt contravenții).

Înscrisul „Nota de control si înștiințare de plată” încheiat de agenții constatatori din cadrul reclamantei nu este un act administrativ, având în vedere că a fost încheiat în temeiul Anexei nr. 12 a HCL Satu M. nr. 149/27.09.2012, care la art. 40 stipulează că „Neachitarea în termen de 30 de zile calendaristice de la data somării, a tarifului de penalizare este urmată de declanșarea procedurilor judiciare pentru recuperarea tarifului de penalizare si a cheltuielilor de urmărire a abaterii”. Termenul „judiciar” nu poate avea decât semnificația din vorbirea obișnuită, adică proceduri înfăptuite prin autoritățile judecătorești, iar dacă înscrisul menționat mai sus ar fi un act administrativ, Hotărârea Consiliului Local menționată nu ar mai fi prevăzut că este nevoie de sesizarea instanțelor judecătorești pentru punerea în executare a acestuia.

Față de cele de mai sus, având în vedere că potrivit art. 33 din Anexa nr. 12 a HCL Satu M. nr. 149/2012, înscrisul Nota de control si înștiințare de plată (fila 4 fond) este un act de constatare a abaterii (a delictului), ca adresa emisă către pârâtă (fila 5 fond) este o simpla notificare si că potrivit art.40, pentru recuperarea tarifului trebuie declanșate proceduri judiciare, instanța apreciază că pentru soluționarea prezentului apel, competenta nu aparține completelor de contencios administrativ, ci completelor specializate în materie civilă, motiv pentru care va declina soluționarea apelului la Secția I Civilă.

În același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Oradea prin Sentința civilă nr.41/19.06.2015 (dosar nr._/296/2014*/a1 și Sentința civilă nr. 40/19.06.2015 (dosar nr._ */a1 ).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite excepția necompetenței materiale a Secției a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului Satu M. invocată din oficiu.

Declină în favoarea Secției I civila din cadrul Tribunalului Satu M. competența de soluționare a apelului formulat de apelanta – reclamantă Administrația D. Public Satu M., cu sediul în Satu M., .. 25, jud. Satu M., C. RO_, împotriva sentinței civile nr. 4712 din data de 11.12.2014, pronunțată de către Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârâtM. N. I.,CNP_, domiciliat în Sângiorgiu de P., ., jud. M. având ca obiect pretenții.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Septembrie 2015.

Red. M. P./05.10. 2015

Tehnored_BER /05.10.2015

Ex.4

- ..cu: Administrația D. Public Satu M., M. N. I.

Jud.fond: M. P.