Pretenţii. Decizia nr. 397/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G. M.

Judecător G. D. S.

Grefier M. B.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă A. D. PUBLIC cu sediul în Satu M., Martirilor Deportați, nr. 25, jud. Satu M. împotriva sentinței civile nr. 4169/05.11.2014 în dosar nr._ pronunțate de Judecătoria Satu M. în contradictoriu cu intimata P. M., dom. în Satu M., bld. Lalelei, .. Satu M., având ca obiect pretenții.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 07.09.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi;

INSTANȚA

deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4169/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. unic de mai sus, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta A. D. PUBLIC Satu M., în contradictoriu cu pârâta P. M. și a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 11.10.2012, agenții constatator din cadrul Administrației D. Public au constatat că autovehiculul cu nr. înmatriculare_ a fost parcat pe . tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului, săvârșind abaterea prevăzută de art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu M., aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012. Față de cererea de chemare în judecată a reclamantei având ca obiect pretenții, se observă că aceasta susține că izvorul pretențiilor sale îl constituie săvârșirea unei fapte ilicite, a unei abateri, de către proprietarul autoturismului parcat fără tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului, instanța de fond apreciind că temeiul legal al acestor pretenții este constituit de art. 1349 cod civil coroborat cu art. 1357-1371 Cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.

Instanța de fond a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de reglementările în materie pentru a se stabili dacă se impune tragerea la răspundere a pârâtei. A reținut că, potrivit art. 1357 alin. 1 și 2 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă, astfel, angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie presupune existența cumulată a patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

În ceea ce privește prejudiciul, instanța de fond a luat în considerare dispozițiile art. 1532 Cod civil pentru a determina dacă prejudiciul invocat de reclamantă îndeplinește condițiile stabilite prin acest text de lege. Astfel, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite două condiții, și anume: să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Astfel, instanța de fond a apreciat că este cert prejudiciul constând în contravaloarea lipsei de folosință a spațiilor special amenajate pentru parcare, pe durata cât autoturismul cu nr. înmatriculare_ a ocupat acele spații, fără a fi plătit tichetul de parcare, reprezentat de tichetul de parcare în valoare de 2 lei.

Referitor la tariful de penalizare prevăzut de art. 38 din Anexa nr. 12 la HCL nr. 149/27.09.2012, în cuantum de 120 lei, instanța de fond a apreciat că acesta nu are caracter cert, împrejurarea că a fost prevăzut prin dispozițiile art. 38 din Anexa 12 la HCL Satu M. nr. 149/2012 neconferindu-i acest caracter. Menționarea unui asemenea tarif de penalizare în anexa H.C.L. nr. 149/27.09.2012 conferă sancțiunii constând în aplicarea tarifului de penalizare natura unei sancțiuni contravenționale, care poate fi aplicată doar printr-un proces-verbal de contravenție, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001. Față de împrejurarea că nota de constatare întocmită în cauză nu are natura unui proces-verbal de contravenție, instanța de fond a apreciat că tariful de penalizare nu poate fi acordat, singurul prejudiciu dovedit fiind contravaloarea tichetului de parcare neachitat.

Referitor la a doua condiție, instanța de fond a reținut că prejudiciul nu a fost reparat.

Cu privire la existența unei fapte ilicite, s-a reținut că, cel care a parcat autovehiculul mai sus-menționat fără să plătească contravaloarea tichetului de parcare, pe spațiul special amenajat de reclamanta Administrația D. Public, a săvârșit abaterea prevăzută de art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, ori abaterea se încadrează în sfera faptelor ilicite, alături de contravenții, astfel, se constată că este îndeplinită și această condiție.

Referitor la condiția existenței raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, instanța de fond a constatat că și aceasta este îndeplinită, prin parcarea autovehiculului pe spațiul special amenajat de Administrația D. Public fără achitarea tichetului de parcare, fiind produs prejudiciul de care s-a făcut vorbire.

În ceea ce privește a patra condiție a răspunderii civile delictuale, respectiv vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile, instanța de fond a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine dacă proprietarul autovehiculului cu nr. înmatriculare_ a fost și cel care a parcat de fiecare dată acest autoturism în locurile indicate în notele de control menționate de reclamantă, fără a plăti tichet de parcare. Astfel cum prevede și 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Municipiul Satu aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, poate fi sancționat pentru această abatere proprietarul, utilizatorul, deținătorul autovehiculului, ori, reclamanta nu a făcut în nici un fel dovada că proprietarul autovehiculului a fost acela care a parcat fără să plătească tichetul de parcare. Astfel, în temeiul art. 329 C.proc.civ., instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi autorul acestor abateri.

Prin urmare, față de acestea, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația D. Public în contradictoriu cu pârâta, ca neîntemeiată.

Față de soluția dată, având în vedere dispozițiile art. 453 C.proc.civ. instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest articol pentru acordarea cheltuielilor de judecată, prin urmare, a respinge cererea petentei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 4169/2014, ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M., prin reprezentanții săi legali, a formulat apel, solicitând:

- admiterea apelului, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 120 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare ca urmare a abaterii reținute în sarcina sa de angajații ADP Satu M., potrivit notei de control . nr. 635/11.10.2012;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare calculate la suma în cuantum de 120 lei, de la data scadentei până la recuperarea integrală a sumei datorate, conform dispozițiilor art. 1489 din Legea nr. 287/2009, republicată, privind Codul Civil, coroborate cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 13/2011, republicată, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, apelanta reclamantă arată că intimata pârâtă a încălcat dispozițiile art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M., aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, săvârșind abaterea reprezentată de parcarea cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . în aria de aplicare a sistemului de parcare cu plată din municipiul Satu M., fără tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului.

Ca urmare a săvârșirii abaterii menționate mai sus, agenții constatatori din cadrul instituției apelante au întocmit nota de control . nr. 635/11.10.2012, necontestată de către pârât.

De asemenea, instituția apelantă a emis somația nr. 4572/23.10.2013 primită de pârâtă, potrivit confirmării de primire existente la dosarul cauzei, prin intermediul căreia a solicitat acestuia achitarea contravalorii tarifului de penalizare, însă aceasta nu s-a conformat, fiind astfel nevoită să se adreseze instanței, respectând totodată dispozițiile art. 40 din Anexa 12 la HCL Satu M. nr. 149/2012 – „neachitarea în termen de 30 de zile calendaristice de la data somării, a tarifului de penalizare este urmată de declanșarea procedurilor judiciare pentru recuperarea tarifului de penalizare și a cheltuielilor de urmărire a abaterii".

Un prim aspect pe care îl învederează apelanta, este acela că tariful de penalizare în cuantum de 120 lei are caracter cert, nu așa cum în mod eronat a reținut prima instanța, întrucât existența lui neîndoielnică rezultă atât din înscrisul autentic reprezentat de nota de control menționată mai sus, cât și din actul normativ cu caracter local reprezentat de HCL Satu M. nr. 149/27.09.2012. De asemenea, apelanta arată că potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicată, privind administrația publică locală: „hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică".

În al doilea rând, apelanta învederează contradicția primei instanțe în ceea ce privește posibilitatea de aplicare a tarifului de penalizare doar prin proces verbal de contravenție, în opinia sa acesta având natura unei sancțiuni contravenționale, în dispozitivul sentinței atacate instanța făcând trimitere atât la noțiunea de abatere, cât și de contravenție: „(...) abaterea se încadrează în sfera faptelor ilicite, alături de contravenții -". Pe cale de consecința, în conformitate cu dispozițiile legislative în vigoare în materie, respectiv cu prevederile din Anexa nr. 12 la HCL nr. 149/2012, în cazul abaterii reținute în sarcina intimatei pârâte prin nota de control specificată anterior - care se încadrează în sfera faptelor ilicite – apelanta susține că nu se impunea încheierea unui proces verbal de contravenție, opinând astfel că sunt întrunite condițiile de acordare a tarifului de penalizare.

De asemenea, apelanta învederează și faptul că nota de control menționată anterior a fost comunicată pârâtei, potrivit confirmării de primire existente la dosarul cauzei. Astfel, în situația în care acesta ar fi considerat că ea nu reflectă realitatea, ar fi avut posibilitatea de a o contesta în termen de 5 zile calendaristice de la data primirii, în conformitate cu dispozițiile art. 40 din alin 2 din Anexa 12 la HCL Satu M. nr. 182/29.11.2012 privind completarea și modificarea HCL Satu M. nr. 149/27.09.2012: „termenul de depunere a contestației este de 5 zile calendaristice de la data primirii somației și a notei de control privind constatarea abaterii (...)", coroborate cu cele ale Legii nr. 554/2004, republicată, privind contenciosul administrativ, notele de constatare constituind acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c: „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice (...)".

Pe cale de consecință, luând în considerare argumentele expuse mai sus, rezulta că intimata pârâtă a recunoscut tacit faptul că a săvârșit abaterea reținută în sarcina sa, implicit că ea s-a aflat la volanul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ în ziua și la ora menționată în nota de control.

Totodată, apelanta consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil (art. 6 art. 13 C.proc.civ.), prima instanță, având posibilitatea de a-i solicita să facă dovada faptului că intimatul pârât a condus autoturismul în cauză în ziua specificată în nota de control, în situația în care a avut nedumeriri legate de acest aspect. Intimatul pârât nu a contestat nici o clipă calitatea sa de proprietar al autovehiculului_, respectiv faptul că abaterea reținută în sarcina sa nu este întemeiată.

Pentru considerentele de mai sus, se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept, apelanta invocă art. 466 și urm. C.proc.civ., OUG nr. 80/2013, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 287/2009 actualizată, Legea nr. 134/2010 actualizată, HCL Satu M. nr. 182/2012, O.G. nr. 13/2001, art. 44 alin. (7) Constituția României, Legea nr. 215/2001 actualizată.

Intimata, legal citată, nu formulează întâmpinare.

Apelul este fondat, pentru o parte din criticile formulate.

În mod greșit judecătoria a apreciat că nu este îndeplinită condiția vinovăției, cumulativ cu celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale.

În primul rând, considerând că nu s-a dovedit că proprietarul autoturismului a fost cel care a parcat fără a plăti tichet, atunci trebuia reținută lipsa faptei ilicite în sarcina acestuia, ca și pârât în cauză, a cărui răspundere se tinde a fi angajată, și nu lipsa vinovăției.

În al doilea rând, proprietatea asupra autoturismului naște prezumția judiciară, admisibilă în condițiile art. 329 C.proc.civ., că proprietarul este cel care posedă și se folosește de autoturismul său, prezumție relativă care nu a fost infirmată prin probe, cu atât mai mult cu cât nici nota de control comunicată pârâtului nu a fost contestată de acesta, deși o astfel de posibilitate este reglementată.

În consecință, instanța de apel apreciază că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului.

În schimb, capătul de cerere privind plata dobânzii penalizatoare nu este fondat din următoarele considerente deoarece potrivit Regulamentului aprobat prin HCL nr.182/29 nov.2012, pârâtului nu-i incumbă plata de dobânzi moratorii. De asemenea, însuși tariful de penalizare sancționează, prin modul de stabilire a cuantumului său, plata cu întârziere, dobânda apărând astfel ca o dublă sancțiune. Tariful de penalizare apare ca o clauză penală prin care se stabilește anticipat cuantumul daunelor interese pe care autorul faptei ilicite și prejudiciabile va trebui să le plătească pentru repararea prejudiciului cauzat. Prin analogie, sancțiunea pecuniară atrasă de abaterea constatată - fiind o evaluare unilaterală prin act administrativ a prejudiciului creat prin neplata tichetului de parcare atrage, în parte, regimul juridic al amenzii contravenționale, ori în acest caz, obligația de plată nu este producătoare de dobânzi.

De asemenea, cheltuielile de judecată nu pot fi acordate, întrucât nu au fost necesare sesizării instanței, acțiunea fiind scutită de plata taxei de timbru, conform art.30 alin.2 din OUG nr.80/2013, întrucât are ca obiect venituri publice iar alte cheltuieli nu au fost probate.

În consecință, în temeiul art.480 C.proc.civ., instanța va admite apelul schimbând în tot sentința prin admiterea în parte a acțiunii și va obliga pârâtul la plata sumei de 120 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta A. D. PUBLIC cu sediul în Satu M., Martirilor Deportați, nr. 25, județul Satu M., având C.I.F nr._ și cont bancar nr. R041TREZ_X010034 deschis la Trezoreria Satu în contradictoriu cu intimata P. M. - CNP_, domiciliată în Satu M., bld. Lalelei, . Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 4169/05.11.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M. și, în consecință

Obligă pârâta P. M. să plătească reclamantei suma de 120 lei cu titlu de tarif de penalizare.

Respinge cererea având ca obiect obligarea la plata dobânzilor aferente.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ și EXECUTORIE

Pronunțată în ședința publică de la 21 septembrie 2015.

Red. R.G.M. – 23.09.2015

Tehnored_NM / 12.10.2015

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -Administrația D. Public Satu M., .. 25, jud. Satu M.

-P. M., în Satu M., bld. Lalelei, ., jud. Satu M.

Jud.fond: M. C.