Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 140/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 140/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 140/2015
Cod operator:_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 140/D
Ședința publică de la 08 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. R.
Grefier M. B.
Pe rol, soluționarea cauzei civile promovate de reclamanta B. E., dom. în 6431 Kunfeherto, ., Ungaria și cu dom. procesual în București, ., nr. 3, sector 5 – sediul Baroului București, prin avocat din oficiu D. M., în contradictoriu cu pârâtul P. Z. S., domiciliat în Hodod, ., județul Satu M., având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pârâtul personal, lipsă fiind reclamanta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, în fond.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită față de reclamantă, citația fiind restituită cu mențiunea „destinatar necunoscut”.
În baza art. 103¹ din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, se constată că nu există alte cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect.
Prin rezoluția președintelui de complet din 22.06.2015, în temeiul art. 201 C.proc.civ. s-a fixat primul termen de judecată și s-a dispus citarea părților, intimatul cu un exemplar al cererii de chemare în judecată și al înscrisurilor anexe.
Prin Încheierea de ședință din data de 01.07.2015, instanța a admis cererea formulată de reclamantă în sensul că a încuviințat acordarea ajutorului public judiciar sub forma plății onorariului pe seama av. D. M., în cuantum de 450 lei, pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și, după caz, a apărării, pe seama reclamantei de mai sus, precum și în ce privește avansarea de către stat a taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei aferente legalizării sentinței ce se va pronunța în cauza de față.
Instanța reține că pricina se află la primul termen de judecată, că procedura de citare este legal îndeplinită și față de reclamantă raportat adresa indicată în cererea de chemare în judecată, prin aplicarea disp. art. 172 C.pr.civ.
Referitor la timbrajul cererii introductive în instanță, se reține că, din perspectiva disp. art. 9 pct. 1 din Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956, corob. cu art. 29 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea reclamantei este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În considerarea dispozițiilor art. 219 N. C.pr.civ., instanța verifică identitatea pârâtului, care se legitimează cu buletin de identitate . nr._ elib. de SPCLEP Tășnad, valabil până la 15.03.2021.
Instanța procedează la verificarea competenței sale, din perspectiva dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, constatând că este abilitată legal să instrumenteze și să soluționeze această cauză, în conformitate cu prevederile art. 1098 C.pr.civ.
În considerarea dispozițiilor art. 237 Cod procedură civilă, instanța declară deschisă etapa cercetării procesului.
Pârâtul învederează instanței că nu este tatăl copilului B. E. și se opune la recunoașterea și încuviințarea executării silite a hotărârii maghiare pronunțate de Judecătoria Kiskoros la 06.11.2001. Mai menționează că a fost citat în acel dosar dar nu a depus niciun înscris și nici nu a atacat hotărârea dată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile în vederea deliberării.
La pronunțarea cauzei, la ora 11,00, nu se prezintă părțile.
INSTANȚA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 17.06.2015 (fila nr. 1) sub dosar nr. de mai sus, Avocat D. M., din cadrul Baroului București – instituție intermediară desemnată prin art. 2 al Legii nr. 26/1991 pentru aderarea României la Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956, desemnată în vederea asigurării asistenței judiciare obligatorii pentru reclamanta B. E. – creditor al unei obligații de plată a pensiei de întreținere în înțelesul art. 1 pct. 1 din Convenție, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună recunoașterea și încuviințarea executării în România a hotărârii judecătorești pronunțate de către o instanță dintr-un stat semnatar al Convenției privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956, în speță de către Judecătoria Orășenească din Kiskoros, Republica Ungară, la data de 06 noiembrie 2001, în dosar nr. 2.P.20.013/1999/21, precum și acordarea ajutorului public judiciar, în forma prevăzută de dispozițiile art. 6 lit. a), c) și d) din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cu modificările ulterioare, arătând totodată că cererea introductivă în instanță se fundamentează pe dispozițiile Convenției privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956.
Analizând cererea formulată, prin prisma argumentelor aduse de petenta solicitantă – autoritate intermediară - în reprezentarea reclamantei în cauză (conform împuternicirii din data de 02 octombrie 2003 dată de către autoritatea solicitantă, depusă în copie și în traducere legalizată - filele nr. 28-30), a materialului probator existent la dosarul cauzei, precum și din perspectiva reglementărilor legale în materie, instanța o apreciază ca fiind admisibilă și o găsește întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente.
În fapt, prin demersul procedural inițiat prin intermediul autorității transmițătoare – Ministerul Justiției – identificată conform disp. art. 2 din Legea nr. 26/1991, reclamanta B. E. a solicitat aducerea la îndeplinire a dispozițiilor hotărârii judecătorești pronunțate de către o instanță judecătorească din statul ungar, în speță de către Judecătoria Orășenească din Kiskoros, la data de 06 noiembrie 2001, în dosar nr. 2.P.20.013/1999/21, depusă în copie și în traducere legalizată la dosarul cauzei (filele nr. 31-37).
Potrivit hotărârii judecătorești evocate, a fost obligat pârâtul în cauză P. Z. S. la plata unei pensii lunare de întreținere de 4.000 forinți (HUF) pe seama reclamantei – pe atunci minoră - din prezenta pricină pârâtul să plătească pentru întreținerea acestui copil, din data de 17 septembrie 1991, iar în privința arieratelor pensiei de întreținere, acumulate pentru perioada 17.02.1991 – 01.11.2001, în sumă totală de 484.000 forinți, s-a stabilit obligația suplimentară a pârâtului de a le achita prin plata unei rate lunare de 2.000 forinți (HUF).
Urmare a împrejurării că tatăl debitor, ulterior pronunțării hotărârii de mai sus, s-a stabilit pe teritoriul unui alt stat semnatar al Convenției evocate anterior, în speță pe teritoriul Statului Român, iar demersurile autorității transmițătoare – Ministerul Justiției - de soluționare pe cale amiabilă a diferendului în cauză au rămas fără rezultat (fila nr. 17), a fost sesizat Tribunalul, Satu M., sub dosar nr. unic de mai sus, în condițiile art. 6 din Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956, în cuprinsul cererii introductive în instanță fiind formulată și solicitarea acordării ajutorului public judiciar de față.
Examinând cererea formulată din perspectiva sferei de aplicare a Convenției amintite anterior, instanța reține că, în fapt, hotărârea judecătorească a cărei recunoaștere și încuviințare a executării se solicită în cauză a fost pronunțată la data de 06.11.2001 (prin urmare ulterior ratificării de către Statul Român a Convenției de mai sus), că aceasta a fost pronunțată într-un stat semnatar al acestei Convenții (în speță, Republica Ungară), instanța concluzionează că prezenta cerere se circumscrie sferei de aplicare a actului internațional evocat, iar în privința competenței materiale și teritoriale a instanței interne, reține – prin raportare la prevederile expuse în cele ce preced - incidența dispozițiilor art. 1098 alin. 1 Cod procedură civilă, care abilitează în această materie tribunalul în care își are domiciliul cel care a refuzat recunoașterea hotărârii străine.
De asemenea, instanța constată îndeplinirea condițiilor legale de admisibilitate a cererii, fundamentată în plan juridic pe dispozițiile art. 6 și urm. din Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956, astfel cum a fost ratificată prin Legea nr. 26/1991, și în consecință o va admite, conform dispozitivului prezentei încheieri.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea ajutorului public judiciar în forma prevăzută de dispozițiile art. 6 lit. a), c) și d) din OUG nr. 51/2008, tribunalul reține că, principial, acesta este admisibil, având în vedere conținutul prevederilor art. 9 pct. 1 din Convenție („în procedurile reglementate prin prezenta convenție, creditorii beneficiază de tratamentul și de scutirile de taxe și cheltuieli acordate creditorilor care își au reședința statul membru unde este intentată acțiunea sau ai cărei cetățeni sunt”), coroborate cu cele din dreptul intern și anume, dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, respectiv cele ale art. 6 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, cu modificările ulterioare, anterior evocate, constatând că forma de ajutor public judiciar solicitată se încadrează în ipotezele legale amintite.
În ce privește forma reglementată prin art. 6 lit. a) din OUG nr. 51/2008 și anume, plata onorariului pentru asigurarea reprezentării și a asistenței juridice în cauză de către av. D. M., aceasta a fost încuviințată prin încheierea de ședință din data de 01.07.2015 (filele nr. 112-113), inclusiv în privința taxei judiciare de timbru aferente legalizării prezentei hotărâri.
Referitor la poziția procesuală exprimată de către pârâtul în cauză, debitorul P. Z. S., care, fiind legal citat, s-a prezentat personal în fața instanței la termenul de judecată din data de 08 iulie 2015, solicitând respingerea cererii și argumentând că în fapt creditoarea B. E. nu este copilul său, tăgăduind paternitatea stabilită anterior de către instanțele statului maghiar, instanța de față urmează a reține caracterul lor neîntemeiat, raportat la împrejurarea că pârâtul, la rândul său, a fost citat în fața instanțelor maghiare și s-a prezentat în fața acestora personal, fără a exercita ulterior căile de atac legale împotriva hotărârii în cauză, în condițiile în care pârâtul a recunoscut că aceasta i-a fost comunicată procedural, astfel încât le va înlătura ca atare.
În consecință, instanța va admite cererea introductivă în instanță, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite, întemeiat pe disp. art. 1095 Cod procedură civilă corob. cu art. 1 din Legea nr. 26/1991 pentru aderarea României la Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956, cererea formulată de reclamanta B. E., dom. în Kunfeherto 6431, ., Republica Ungară, cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al Baroului București, în mun. București, . nr. 3, Sector 3, Cod poștal_, Cod fiscal_, prin av. D. M. - desemnat avocat din oficiu de către Baroul București, în contradictoriu cu pârâtul P. Z. S. (P. Z. A.), dom. în com. Hodod, ., jud. Satu M., Cod 3979, și în consecință:
Recunoaște în România, în condițiile art. 6 din Convenția privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate, încheiată la New York la 20 iunie 1956, hotărârea judecătorească pronunțată de către o instanță judecătorească dintr-un stat semnatar al Convenției, în speță de către Judecătoria Orășenească din Kiskoros, Republica Ungară, la data de 06 noiembrie 2001, în dosar nr. 2.P.20.013/1999/21.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de a promova calea de atac a apelului, în termen de 30 zile de la comunicare, apelul urmând a se depune la Tribunalul Satu M..
Pronunțată în ședința publică din data de 08 iulie 2015.
Președinte, E. R. | ||
Grefier, M. B. |
Red.: E.R./ 10.07.2015.
Tehnored_VD /10.07.2015.
4 ex. – . cu: reclamanta B. E. la dom. procedural al instituției intermediare, pârâtul P. Z. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 491/2015. Tribunalul SATU MARE | Pretenţii. Sentința nr. 192/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
