Uzucapiune. Decizia nr. 118/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 6984/306/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 118/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător G. C.
Judecător D. R. L.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE-PRIN D.G.F.P.SIBIU și pe intimat L. E., intimat L. A., intimat P. N., intimat B. A., intimat ORAȘUL O. SIBIULUI PRIN PRIMAR, având ca obiect uzucapiune împotriva sentinței civile nr. 6545 din 8.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că d-na judecător C. E. G. se află în delegație, ca urmare s-a procedat la includerea în componența completului de judecată a d-nei judecător D. R. L. din planificarea de permanență pe luna februarie 2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații reclamanți L. E., L. A. asistați de av. H. S., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul intimaților reclamanți depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Arată că motivele de recurs reprezintă de fapt o reluare a motivelor invocate prin întâmpinarea formulată la instanța de fond nefăcându-se nici o referire la probele administrate în cauză.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Cu privire la recursul civil de față reține următoarele:
Prin sent. civ. nr . 6545/2012 a Judecătoriei SIBIU a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții L. E. și L. A. în contradictoriu cu Orașul O.-Sibiului prin Primar și pe cale de consecință:
S-a constatat că există moștenire vacantă după defuncții P. N. și B. A. .
S-a constatat că masa succesorală rămasă după P. N. și B. A. se compune din imobilul înscris în CF 2686 T. nr. top. 510/2, 510/3 în suprafață de 770 mp .
S-a constatat că Orașul O.-Sibiului prin Primar culege moștenirea vacantă.
S-a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 2686 T. nr. top. 510/2, 510/3 în suprafață de 770 mp prin efectul uzucapiunii.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea reclamanților.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A fost anulată acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții P. N. și B. A..
A fost respinsă acțiunea reconvențională formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice .
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Imobilul înscris în C.F 2686 T. nr. top. 510/2, 510/3 în suprafață de 770 mp, constituie proprietatea tabulară a numiților P. N. și B. A. .( inch. 1555/1905 ).
Din declarația martorilor audiati in cauza – M. I. și F. M. s-a retinut ca imobilele in litigiu a fost folosite de catre parintii reclamantei, folosind nestingherit terenul incepand din perioada celui de-al doilea razboi mondial. .Ulterior ( dupa incheierea casatoriei in jurul anilor 1970 ) terenul a fost incredintat reclamantei, care l-a folosit in mod continuu ,public si sub nume de proprietar, impreuna cu sotul sau .Reclamantii folosesc aceste imobile si in prezent, fiind cunoscuti in comunitate ca proprietari. In cauza a fost incuviintata o expertiza topografica pentru identificarea imobilelor pretins uzucapate de catre reclamanți. S-a constatat ca terenurile folosite de reclamanti sunt amplasate pe teritoriu administrativ al satului T. . S- aconstatat ca terenul folosit este identic ca forma, intindere si amplasament cu imobilul CF 2686 T. nr. top. 510/2, 510/3 în suprafață de 770 mp .
Potrivit art. 1890 Cod civ. pentru ca dreptul de proprietate să poată fi dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani este necesar ca posesia să fie utilă și să fi fost exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani.
Art. 1860 Cod civ. reglementează facultatea posesorului posterior de a uni posesiunea sa cu cea a autorului său spre a putea obține prescripția.
În cauză de față se reține că proprietarii tabulari ai imobilului adus în discuție sunt P. N. și B. A. .Identitatea acestora și descendența lor nu este cunoscută. Pornind de la această stare de fapt având în vedere si faptul ca de la data înscrierii dreptului lor au trecut 106 ani, fapt ce prezuma, că în mod obiectiv aceștia nu mai pot fi în viata, se impune pe calea unei prezumții simple, concluzia fireasca a faptului ca acestea sunt decedate si în atare situație, în lipsa unor moștenitori cunoscuți si acceptanți, succesiunea dupa aceștia va fi declarata vacanta, caz în care, ea revine în întregime statului conform art.680 C.civil, iar averea succesorala se va regăsi în domeniul privat, nefiind vorba despre un bun ce face parte din domeniul public astfel cum este definit în Legea 213/1998. Din acest punct devedere acțiunea formulată în contradictoriu cu S. R. va fi respinsă Pentru aceleași considerente se va respinge și acțiunea reconvențională formulată de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice .
În acest context, se va constata că există moștenire vacantă după P. N. și B. A. .
Fiind vorba despre un bun din domeniul privat al statului, prescripția achizitiva ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, poate fi opusa statului. În cauză s-a făcut dovada că autorii reclamantei au stăpânit terenul din litigiu din perioada anterioară celui de-al doilea război mondial, fără să fie tulburat de nimeni și fără a se cunoaște un alt proprietar. Imobilul poate face obiectul prescripției achizitive de 30 de ani, în condiții art. 1846 C.civil cu aplicarea art. 1890 C. civ., aplicabile față de momentul începerii posesiei antecesorului reclamantului . Referitor la legea aplicabilă, instanța constată că având în vedere anul începerii posesiei (1945-1946 conform celor 2 martori audiați în cauză) în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Legea 241/1947 de punere în aplicare a Decretului-Lege 115/1938, în sensul că legea aplicabilă în speță este Codul civil. Astfel, între data de 15.09.1943 (data intrării în vigoare a Legii 389/1943 prin care s-a extins aplicarea Codului civil român și în teritoriile românești de peste Carpați) și data de 12.07.1947 (data când s-a pus în aplicare, prin intermediul Legii 241/1947, Decretul Lege 115/1938) au fost aplicabile și în Ardeal dispozițiile Codului Civil, inclusiv cele referitoare la uzucapiune .Astfel, conform textului legal (ART.6 din Legea 241/1947) prescripțiile începute înaintea punerii în aplicare a Decretului-Lege nr. 115/1938 (în speță iulie 1947) sunt cârmuite în ce privește natura, durata și efectele lor de dispozițiile legii sub care au început, în cazul de față Codul civil R..
Se va constată că masa succesorală rămasă după P. N. și B. A. se compune din imobilul înscris în CF 2686 T. nr. top. 510/2, 510/3 în suprafață de 770 mp .
Se va constata că Orașul O.-Sibiului prin Primar culege moștenirea vacantă.
Constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 2686 T. nr. top. 510/2, 510/3 în suprafață de 770 mp prin efectul uzucapiunii.
În temeiul art. 20 din L 7/1996 se va dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra imobilului.
In baza art. 161 rap la art. 41 C.pr.civ. instanța va anula acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții P. N. și B. A., având în vedere că la data introducerii acțiunii s-a reținut că aceștia erau decedați.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Sibiu solicitând modificarea ei în sensul de a se respinge acțiunea, sau casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
În motivarea recursului arată în esență că sentința este contradictorie întrucât deși constată că este moștenire vacantă nu dispune și întabularea dreptului de proprietate al Statului R., nu respinge capătul de cerere referitor la uzucapiune, că s-a încălcat dreptul de proprietate al Statului R., că s-au încălcat dispozițiile art. 477 C. civ. care prevăd că toate averile vacante sunt ale domeniului public, și dispozițiile art.7 și 11 din Legea nr. 213 /1998, din care rezultă că terenurile statului nu pot fi uzucapate, deoarece bunurile din domeniul public sunt inalienabile și imprescriptibile. Mai arată că posesia din cauză nu este aptă să ducă la uzucapiune deoarece până la Constituția din 1991 proprietatea de stat era inalienabilă și imprescriptibilă fără a se face distincție între proprietatea publică și cea privată a Statului, că nu erau îndeplinite condițiile uzucapiunii prevăzute de art. 27 și 28 din Legea nr. 115/1938, că nici nu se putea invoca joncțiunea posesiilor asupra unui bun care a devenit proprietatea Statului. A arătat de asemenea că bunurile proprietate de stat nu pot fi valorificate decat în condițiile OUG nr. 14/2007.
Recursul este neîntemeiat
Prin cererea reconvențională formulată în primă instanță recurentul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat să se constate că există moștenire vacantă după defuncții P. N. și B. A., că masa succesorală rămasă după P. N. și B. A. se compune din imobilul înscris în CF 2686 T. nr. top. 510/2, 510/3 în suprafață de 770 mp și să se dispune întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea Statului R.. Cererea sa reconvențională a fost respinsă. Cu toate acestea recurentul nu atacă soluția din cererea reconvențională, rezumându-se să solicite respingerea acțiunii principale. În aceste condiții soluția prin care s-a constatat că S. R. nu culege moștenirea vacantă nu mai poate fi pusă în discuție, fiind practic irevocabilă. Raportat la această situație și ținând cont că acțiunea nu a fost admisă și față de recurent, S. R. nu mai are nici interes și nici calitatea necesară pentru a ataca cu recurs soluția de uzucapiune într-o acțiune civilă formulată împotriva altui pârât, respectiv Orașul O.-Sibiului prin Primar care s-a constatat că este cel care are calitate procesuală pasivă în cauză.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 și 3041 Cod proc.civ. se va respinge recursul, cu consecința menținerii hotărârii atacate.
Deși intimații au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, acestea nu vor fi acordate, nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGFP Sibiu împotriva sentinței civile nr. 6545/2012 a Judecătoriei Sibiu pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.02.2013.
Președinte, D. T. L. | Judecător, G. C. | Judecător, D. R. L. |
Grefier, S. E. |
red.Gh.C.25.03.2013
j.f.M.P.
tehn.S.E.25.03.2013
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 510/2013. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 12/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
