Uzucapiune. Decizia nr. 309/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 3330/257/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 309/2013
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător M. T.
Judecător V. C. D.
Grefier N. O.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurenții O. V., A. E. (n. O.), B. I. M., B. N., B. M., B. I., B. E., B. N., S. B. E., S. E.(n. B. ), S. B. I., S. B. M., S. B. P. în contradictoriu cu intimații S. B. I., . PRIMAR, S. C., S. M., S. O. A., P. M., A. A., C. V., A. Ș., A. M., având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare se prezintă reprezentantul recurenților pârâți avocat T. A., intimata P. M., lipsă fiind celelalte părți.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare se prezintă reprezentanta recurenților reclamanți avocat F. Dania A., reprezentantul recurenților pârâți avocat T. A., intimata P. M. personal, intimata S. B. E. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reprezentanta recurenților reclamanți avocat F. Dania A. a depus la dosar cerere de strigare a cauzei după ora 11.30. Recurentul O. V. a depus dovada citării prin publicitate, după care:
Se prezintă tatăl lui A. A. care declară că fiul său are cunoștință de proces și de recursurile declarate și nu are nici o pretenție.
Intimata P. M. arată că are domiciliul în Sibiu, . are nici o pretenție.
Reprezentanta recurenților reclamanți avocat F. Dania A. solicită admiterea recursului declarat de reclamanți și cheltuieli de judecată. Susține pe scurt motivele invocare în recursul declarat.
Reprezentantul recurenților pârâți avocat tulbure A. solicită admiterea recursului formulat de părțile pe care le reprezintă. Solicită respingerea recursului declarat de reclamanți, considerând că intră în sfera autorității de lucru judecat. Uzucapiunea nu operează în drept. Manifestarea de voință este doar a d-nei S.. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta recurenților reclamanți avocat F. Dania A. solicită respingerea recursului declarat de pârâți.
TRIBUNALUL,
Prin SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2471 din data de 12 Octombrie 2012 pronunțată de JUDECĂTORIA MEDIAȘ a fost respinsă acțiunea reclamanților O. V., A. E. (n. O.), B. I. - M., B. N.,B. M., B. I., B. E., B. N., S. E. (n. B. )contra pârâților S. B. I., S. B. E., S. C., S. M., P. M., A. A., C. V., S. O.-A.,S. B. M., S. B. P.,, A. Ș., A. M. și . uzucapiune, rectificare de carte funciară și masă succesorală. De asemenea, reclamanții au fost obligați să plătească pârâților S. B. I., S. B. E., S. B. M. și S. B. P. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința mai sus menționată, instanța de fond a constatat că pe rolul Judecătoriei Mediaș s-a înregistrat acțiunea reclamanților O. V., A. E. (n. O.), B. I. - M., B. N., B. M., B. I., B. E., B. N., S. E. (n. B. ) formulată în contradictoriu cu pârâții S. B. I., S. B. E.,
S. C., S. M., P. M., A. A., C. V., S. O.-A., S. B. M., S. B. P., A. Ș., A. M. și . ca obiect:
-Să constate că defuncții B. S. decedat la 27.02.1978 și B. A. decedată la data de 29.02.1978 au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în c.f. 129 B. nr.topo.228,229 casă și teren.
-Să se dispună rectificarea c.f. 129 B. nr.topo.228,229 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților S. B. I. și S. B. E.,
-Să fie intabulați defuncții B. S. și B. A.,
-Să se dezbată succesiunea după defuncții B. S. decedat la 27.02.1978 și B. A. decedată la data de 29.02.1978 constatându-se că părțile sunt moștenitori iar masa succesorală se compune din imobilului înscris în c.f. 129 B. nr.topo.228, 229 casă și teren.
Pârâții S. B. I., S. B. E., S. B. M. și
S. B. P. se opun la admiterea acțiunii.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Imobilul înscris în c.f. 129 B. nr.topo.228,229 casă și teren a fost proprietatea tabulară a numitului Irom Janos care s-a intabulat în anul 1910 și nu este cunoscut în satul B..
Defuncții B. S. decedat la 27.02.1978 și B. A. decedată la data de 29.02.1978 au locuit în acel imobil până la data decesului, împreună cu pârâții
S. B. I. și S. B. E.. După ce au decedat B. S. și B. A. pârâții S. B. I. și S. B. E. au continuat să locuiască în imobil.
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Mediaș în data de 21.04.2010, sub nr. de dosar civil_, pârâții S. B. I. și S. B. E. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta . primar, să constate că au devenit proprietari prin uzucapiune asupra imobilului casă și teren în suprafață totală de 1868 m2 situat administrativ în B., nr. 224, . în C.f._ Ș. M., nr. top 228, 229.
În motivarea cererii, aceștia au arătat că s-au căsătorit în anul 1973, an din care folosesc imobilul în litigiu neîntrerupt și netulburat. Anterior, încă din anul 1944 imobilul a fost folosit de tatăl lor S. B. I., singur sau împreună cu fiul său reclamantul, până în 1978.
Instanța a reținut că imobilul în litigiu compus din casă și teren de 1868 mp este înscris în C.F._ Ș. M. (provenit din conversia C.F. 129 B.) și are ca proprietar tabular pe Irom I.. Conform declarațiilor martorilor audiați, ambii născuți în . 1940, proprietarul tabular este necunoscut iar imobilul a fost în posesia părinților reclamantului S. B. I. și a acestuia împreună cu soția până în prezent. De asemenea, conform certificatului de atestare fiscală reclamanții sunt plătitori de impozit asupra imobilului, ceea ce întărește convingerea instanței că ei se comportă și sunt percepuți în comunitate ca proprietari.
Prin urmare, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1846 și următoarele din Codul civil referitoare la o posesie utilă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, exercitată mai mult de 30 de ani prin joncțiunea posesiilor conform art. 1859 cod civil și art. 1890 Cod civil,s-a admis acțiunea și s-a constatat că reclamanții B. I. și S. B. E. sunt proprietari prin uzucapiune asupra imobilului în litigiu. S-a dispus intabularea în C.F. a acestora ca proprietari.
Uzucapiunea sau prescripția achizitivă este modul de dobândire a dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale – dezmembrăminte ale dreptului de proprietate – prin posedarea prelungită a unui bun imobil, în termenul și condițiile prevăzute de lege.
Privită din perspectiva fostului proprietar al imobilului, uzucapiunea reprezintă și o sancțiune a pasivității de care a dat dovadă proprietarul tabular permițând altei persoane să se comporte timp îndelungat față de acest bun ca un adevărat proprietar.
Uzucapiunea nu operează de drept, la împlinirea termenului prevăzut de lege, ci este necesar ca acela în favoarea căruia prescripția a curs să-și manifeste voința de a dobândi dreptul de proprietate sau alt drept real principal asupra imobilului pe care l-a posedat. Această manifestare de voință poate fi făcută de uzucapant, de creditorii săi chirografari sau de orice altă persoană interesată (art. 1843 C.civ.)
Fundamentul acestei afirmații se găsește în prevederile art. 1841 C.civ., conform cărora „În materie civilă, judecătorii nu pot aplica prescripția dacă cel interesat nu va fi invocat acest mijloc”.
Instanța a arătat că uzucapiunea, ca mod de dobândire a drepturilor reale principale, are o structură complexă, care reunește faptul juridic al posesiei, în sens restrâns și un act juridic unilateral, care constă în manifestarea de voință a celui interesat de a dobândi un asemenea drept .
Or, defuncții B. S. decedat la 27.02.1978 și B. A. decedată la data de 29.02.1978 nu și-au manifestat voința,în timpul vieții, de a dobândi dreptul de proprietate sau alt drept real principal asupra imobilului. De la decesul lor pârâții S. B. I. și S. B. E. au posedat o perioadă suficientă pentru a uzucapa, iar prin sentința civilă nr.1422/2010 a Judecătoriei Mediaș s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1846 și următoarele din Codul civil referitoare la o posesie utilă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, exercitată mai mult de 30 de ani prin joncțiunea posesiilor conform art. 1859 Cod civil și art. 1890 Cod civil,s-a admis acțiunea și s-a constatat că reclamanții S. B. I. și S. B. E. sunt proprietari prin uzucapiune asupra imobilului dispunându-se intabularea în C.F. a acestora ca proprietari.
A priori capătul de cerere privind constatarea că defuncții B. S. decedat la 27.02.1978 și B. A. decedată la data de 29.02.1978 au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în c.f. 129 B. nr.topo.228,229 este inadmisibil și a fost respins.
În al doilea rând dreptul de opțiune succesorală trebuie exercitat, așa cum rezultă din art. 700 alin. (1) C. civ., modificat prin Decretul nr. 73/1954 în termen de 6 luni de la data deschiderii moștenirii. Împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civ., fără ca succesibilul să fi exercitat dreptul de opțiune, face ca acesta să fie considerat străin de moștenire; dreptul său de a accepta succesiunea s-a stins, odată cu el stingându-se, retroactiv, și titlul său de moștenitor.
Martorii audiați în cauză arată că singurii care eventual au acceptat moștenirea (tacit) după B. S. decedat la 27.02.1978 și B. A. decedată la data de 29.02.1978 sunt pârâții B. S. care au continuat să locuiască în același imobil. Celelalte părți au revendicat abia în anii 1990 terenurile agricole care au aparținut acestor defuncți. Termenul de 6 luni a fost evident depășit.
Față de considerentele de fapt și de drept, instanța de fond a respins acțiunea iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă reclamanții au fost obligați să plătească pârâților S. B. I., S. B. E., S. B. M. și S. B. P. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva SENTINȚEI CIVILE Nr. 2471 din data de 12 Octombrie 2012 pronunțată de JUDECĂTORIA MEDIAȘ pârâții S. B. E., S. B. P., S. B. M., S. B. I. au declarat recurs prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâților la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată, obligând totodată intimații la suportarea cheltuielilor de judecată în calea de atac a recursului.
Recurenții arată că deși acțiunea a fost respinsă, reclamanții au fost obligați doar la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată deși cheltuielile solicitate au fost în cuantum de 5300 lei, instanța a acordat doar suma de 1000 lei. Recurenții apreciază față de complexitatea cauzei, a muncii prestate de avocat că aceste cheltuieli sunt justificate.
În cauză au declarat recurs și reclamanții O. V., A. E. (n. O.), B. I., B. N., B. M., B. I., B. E., B. N., S. E. (n. B. ) prin care au solicitat admiterea acestuia și reținând cauza rejudecare să fie admisă acțiunea astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
Critica sentinței recurate se referă la următoarele aspecte:
1)Bunicul și tatăl numiților B. I. și B. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 129 B. cu nr.top 228,229 casă și teren prin uzucapiune fără constatarea acestui fapt pe cale legală până la data decesului. Deși pârâții S. B. I. și S. B. E. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune ca urmare a pronunțării sentinței civile de către Judecătoria Mediaș în dos.nr._, hotărâre judecătorească care nu le este opozabilă. Recurenții consideră că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică deoarece nu a ținut seama de probele administrate în cauză respectiv că imobilul a fost folosit la data decesului de către defuncții Bukur I. și soția acestuia B. A., iar instanța de fond în mod greșit a apreciat că intimații pârâți S. B. I. și S. B. E. au devenit proprietari asupra imobilului prin uzucapiune și prin joncțiunea posesiilor întrucât data când defuncții au început să folosească imobilul este anul 1944 și acesta a fost folosit până la data decesului 1978, termenul de uzucapiune de 30 de ani s-a împlinit față de defuncții Bukur I. și B. A. care au exercitat posesia netulburată, utilă, neîntreruptă mai mult de 30 de ani.
2)Instanța de fond în mod netemeinic a respins capetele de cerere privind dezbaterea succesiunii după Bukur I. și B. A. pe motiv că reclamanții și pârâții nu și-au exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul prevăzut de lege de 6 luni întrucât din probele administrate în cauză rezultă că reclamanții recurenți au folosit terenul aparținând defuncților bunici și părinți chiar după decesul acestora, iar după apariția Legii nr18/1991, aceștia au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate după aceste terenuri.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art.304 art.274 din C.pr.civ. aplicabil.
Prin întâmpinarea formulată de recurenții pârâți la recursul declarat de recurenții reclamanți se solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate cu obligarea acestora la cheltuieli de judecată în calea de atac a recursului.
În apărare, se arată că acțiunea reclamanților este inadmisibilă deoarece s-a statuat cu putere de lucru judecat că pârâții recurenți au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului și casei în litigiu și dacă s-ar proceda contrar s-ar aduce atingere și s-ar știrbi din puterea unei hotărâri judecătorești ceea ce este împotriva legii .În ceea ce privește petitul 5 intimații solicită instanței de judecată să constate că acțiunea este prescrisă potrivit art.700 C.civ. deoarece termenul de acceptare a succesiunii se prescrie în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii. Din declarațiile martorilor instanța de fond a constatat că singurii moștenitori acceptanți sunt pârâții intimați iar celelalte părți au revendicat terenurile agricole în anul 1990 și acesta nu formează obiectul acțiunii prezente.
Examinând recursurile prin prisma criticilor aduse sentinței recurate dar și din oficiu potrivit art.304 și art.304, ind.1 C.pr.civ. aplicabil, instanța de judecată constată următoarele:
Referitor la recursul formulat de S. B. E., S. B. P., S. B. M., S. B. I. instanța de judecată constată că susținerile recurenților sunt întemeiate deoarece instanța de fond deși a respins acțiunea, obligă reclamanții la suportarea doar în parte a cheltuielilor de judecată în baza art.274 C.pr.civ. fără să precizeze că sunt admise „în parte” aceste cheltuieli și fără să justifice cuantumul redus al acestora deși la dosarul de fond s-au depus chitanțe cu onorariul avocațial achitat de recurenții pârâți la filele 181,111,112,113 și 114.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții recurenți, instanța constată că prima instanță nu a analizat materialul probator administrat în cauză deoarece în considerentele sentinței nu s-a analizat Încheierea nr.34/03.04.2012 depusă la fila 128 dosar de fond și consecințele acesteia asupra drepturilor succesibililor având în vedere că în conținutul acestui act se menționează despre existența unui certificat de moștenitor nr.239/1992 care nu a fost depus în instanță, împrejurare care atrage incidența prevederii art.304,pct.7, teza 1 C.pr.civ. aplicabil și anume când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, art.304, pct.9 din C.pr.civ. aplicabil care stabilește că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Așa fiind instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile art.312, alin.3 C.pr.civ. aplicabil care stabilește că în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi va dispune casarea. De asemenea, se arată în continuare că dacă sunt găsite mai multe motive din care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară. În acest context, instanța de control judiciar va admite ambele recursuri și casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite atât recursul declarat de pârâții S. B. E., S. B. P., S. B. M., S. B. I., cât și cel declarat de reclamanții: O. V., A. E., B. I.,S. E., B. N., B. M., B. Ioanel, B. E., B. N., ambele împotriva sentinței civile nr. 2471/12.10.2012, pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 Aprilie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. B. M. Ț. V. C. D.
Grefier,
N. O.
Red. 25.06.2013 M.Ț.
Tehnored. 26.06.2013 N.O.
Exp. 2
j.fond. I.V.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 641/2013. Tribunalul SIBIU | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
