Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 80/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 80/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 80/2015
Ședința publică de la 03 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. H.
Grefier E. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelanta S.C. S. S.A. și pe intimatul T. NAȚIONAL R. S. SIBIU, intimata S.C. AGENȚIA DE DE D. SIBIU SRL, având ca obiect acțiune în răspundere contractuala, apel împotriva încheierii din 06.11.2014 a Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din data de 27.01.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 30.01.2015 și pentru data de 03.02.2015, când în aceeași compunere, a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Prin încheierea pronunțată la data de 6.11.2014 Judecătoria Sibiu a respins cererea de intervenție principală formulată de . administrator judiciar Cabinet individual de insolvență U. A. prin avocat C. A. Gabriele și în consecință s-a repus cauza pe rol și s-a acordat termen de judecată la data de 11.12.2014 pentru continuarea judecății.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că potrivit art. 61 al 2 NCPC intervenția este principala când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta și ca în speță, prin cererea de intervenție formulată, intervenienta a solicitat încă o data instanței obligarea reclamantei la plata sumei de 1.511.102,82 lei, reprezentând prejudiciu provocat bunului imobil ce îi aparține în proprietate, cerere întemeiată în drept pe răspunderea civilă delictuală, respectiv art. 998-999, vechiul cod civil .
De asemenea, potrivit alin. 2 ale art 64 NCPC: „După ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată."
Analizând cererea intervenientei din punctul de vedere al cerințelor de formă, al interesului si al legăturii de conexitate cu cererea principală, respectiv existenta unei legături strânse, suficientă pentru a justifica rezolvarea împreună a cererii principale si a cererii de intervenție principală instanța a constatat că deși intervenienta ar avea interes în formularea unei astfel de cereri, în speță lipsește legătura de strânsă conexitate cu cererea principală. Cererea principală a reclamantei are ca obiect analizarea răspunderii contractuale a pârâtei AGENȚIA DE D. SIBIU S.R.L., ori prin cererea de intervenție se solicită analizarea elementelor răspunderii civile delictuale a reclamantei, fiind astfel vorba de două feluri de răspundere civilă, respectiv contractuală și delictuală, reglementate diferit de vechiul Codul civil. Pretențiile reclamantei izvorăsc dintr-un contract, respectiv Contractul de închiriere nr. 1515/19.05.2011 încheiat cu pârâta, invocându-se nerespectarea unor clauze contractuale, pe când pretențiile intervenientei principale izvorăsc dintr-o incendiu de a cărui producere se presupune că ar fi responsabilă reclamanta, astfel încât nu se poate considera că este vorba de un drept strâns legat de cel dedus judecății, pretențiile intervenientei fiind legate de culpa si de stabilirea cauzei producerii incendiului, pe când izvorul obligațiilor părților inițiale din dosar este un contract de închiriere si respectarea sau nu a obligațiilor contractuale din acest contract de închiriere . In consecință, instanța a constatat că intervenienta urmărește valorificarea unui drept propriu față de reclamantă, drept care nu este cel dedus judecății și nici nu este în strânsă legătură cu pretențiile reclamantei, fiind de fapt două acțiuni distincte, cu obiect și temeiuri juridice diferite. Intervenienta nu este parte în contractul de închiriere și aceasta își fundamentează pretențiile pe alt temei juridic și altă situație juridica, ceea ce ar presupune administrarea unui probatoriu distinct, fără legătură cu cererea principala.
Mai mult, conform alin. 2 al art. 66 NCPC: „Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenție, instanța poate dispune disjungerea ei pentru a fi judecată separat, în afară de cazul în care intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuși dreptul dedus judecății.", ori, este evident ca în speță judecarea cererii de intervenție ar întârzia judecarea cererii principale, pentru soluționarea acesteia impunându-se efectuare de expertize complexe si, cum intervenientul nu pretinde pentru sine, în tot sau în parte, însuși dreptul dedus judecății, în cazul încuviințării în principiu a cererii nu se va putea soluționa aceasta cu celeritate.
In consecința, fata de cele arătate mai sus, față de faptul că oricum intervenienta a solicitat prin acțiune separata înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu obligarea reclamantei la plata aceleiași sume și acea cererea ar putea fi soluționata de instanța mai repede decât daca s-ar admite în principiu intervenția, față de faptul că nu exista între cele doua acțiuni o strânsă legătură care să justifice soluționarea împreuna, elementele răspunderilor ce urmează a fi analizate în cele doua acțiuni fiind distincte instanța a respins în principiu ca inadmisibilă cererea de intervenție principala formulata de . administrator judiciar Cabinet individual de insolventa U. A. prin avocat C. A. G..
Împotriva acestei încheieri a declarat apel intervenienta . schimbarea în sensul de a se admite în principiu cererea de intervenție formulată.
În motivarea apelului se arată că încheiere este nulă întrucât nu a fost motivată de judecătorul fondului, așa cum prevede art.64 alin.2 C.pr.civ. Apelanta susține că instanța de fond a arătat doar că cererea este inadmisibilă, fără a preciza considerentele pentru care a pronunțat această soluție. Se invocă și art.234 alin.1 li 425 C.pr.civ. solicitându-se anularea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar se solicită admiterea apelului și rejudecarea cererii reținând că cererea de intervenție este admisibilă în principiu și să fie introdusă intervenienta în cauză.
Apelanta susține că cererea este întemeiată întrucât are ca obiect un drept strâns legat de dreptul dedus judecății.
Cererea de chemare în judecată are la bază contractul de închiriere încheiat între reclamantul Teatru Național „ R. S.” și pârâta . Sibiu SRL, iar cererea de intervenție principală se fundamentează pe răspunderea civilă delictuală și pe întrunirea condițiilor impuse de lege pentru stabilirea acestei răspunderi.
Apelanta susține că cele două tipuri de răspundere nu se exclud, astfel încât să nu primită soluționarea lor în același cadru procesual.
În motivarea apelului se mai arată că la data producerii faptei prejudiciabile ( incendiu), reclamanta era cea care ocupa spațiul proprietatea intervenientei, ceea ce justifică în mod clar interesul său de a solicita instanței obligarea la repararea prejudiciului.
În plus, se mai susține și că se impune soluționarea unitară a celor două cauze, dar și că soluționarea cererii de intervenție nu întârzie soluționarea cererii principale.
În ceea ce privește depunerea motivelor de apel se arată că acestea au fost depuse în termen pentru că termenul curge de la comunicarea încheierii.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de apel și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că apelul este neîntemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare:
În primul rând, încheierea instanței de fond a fost motivată în fapt și în drept deci cererea de constatare a nulității și de trimitere spre rejudecare este neîntemeiată.
Instanța de fond, chiar dacă nu a analizat toate susținerile părților ( pentru a evita o antepronunțare asupra fondului cauzei) a arătat clar că lipsa strânsei conexități între cel două cereri rezultă din izvorul lor diferit ( cererea principală se fundamentează pe răspunderea civilă contractuală, iar cea de intervenție pe răspunderea civilă delictuală) dar și pe necesitarea unui probatoriu diferit pentru cele două cereri.
Nici cel de al doilea motiv de apel, referitor la existența necesității judecării unitare a celor două cereri nu este întemeiat.
Instanța de fond a reținut în mod corect că între cele două cereri lipsește legătura de strânsă conexitate care ar justifica soluționarea în cadrul aceluiași dosar.
Dacă în cererea principală se urmărește dovedirea neexecutării unor obligații contractuale de către pârâta Agenția de D. Sibiu ( obligații rezultate dintr-un contract de închiriere încheiat cu reclamantul), prin cererea de intervenție se tinde la dovedirea culpei în producerea unui incendiu și la stabilirea întinderii prejudiciului produs prin acesta.
Este evident că probatoriul este diferit și astfel, soluția de respingere în principiu ca inadmisibilă a cererii de intervenție este justificată .
Pentru aceste motive, în baza art.466 și 480 C.pr.civ. se va respinge apelul și se va păstra încheierea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intervenienta S.C. S. S.A. împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Sibiu la 6.11.2014 în dosarul nr._ 14, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2015.
PREȘEDINTE Judecător,
V. D. C. H.
Grefier
E. G.
Red.CH/3.02.2015Tehn.EG/3.02.2015Ex. 5Jud.fond. L.M.O.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 194/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
