Superficie. Decizia nr. 63/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 63/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 63/2015
Ședința publică de la 28.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. H.
Grefier A. F. A.
Pe rol fiind amânarea de pronunțare a cauzei civile privind pe apelant T. C. A., apelant T. S. L. și pe intimat T. R., intimat M. S. PRIN PRIMAR, intimat S.C. PIEȚE S.A, având ca obiect superficie împotriva sentinței civile nr. 7458/2011 a Judecătoriei S..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 14.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.01.2015 și ulterior la data de 28.01.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că este investită la 19 I 2011 cu o acțiune confesorie de superficie de către reclamanta T. R., prin care solicită în contradictoriu cu pârâtul M. S. prin Primar, să se constate că a dobândit dreptul de superficie asupra terenului în suprafață de 263 mp înscris în CF_ S. ( provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 600 Șelimbăr ) cu nr. top. 1135/1/2/2/3 proprietatea Statului Român prin cumpărarea construcțiilor existente pe acesta și să se dispună întabularea acestui drept în cartea funciară pe numele reclamantei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea de motive se învederează instanței că la 21 V 2010 reclamanta a devenit proprietara prin cumpărare asupra celor două spații comerciale situate în S., Piața Rahovei, nr. 45, înscrise în CF_ – C1 – U1 S. ( provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 6000 Șelimbăr ) cu nr. top. 1135/1/2/2/3/I și CF nr._ – C1 – U 2 S. ( provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 6000 Șelimbăr ) cu nr. 1135/1/2/2/3/II compuse din wc + duș, vestiar personal, depozit carne – mezeluri, magazin, desfacere mezeluri și magazin pâine – patiserie, magazin lactate – brânzeturi, magazin sucuri răcoritoare, wc + duș, vestiar personal .
Dreptul de proprietate asupra celor două spații comerciale a fost întabulat în cartea funciară cu încheierile nr._/25 V 2010 și_/25 V 2010 . Spațiile comerciale sunt situate pe terenul în suprafață de 263 mp ce constituie proprietatea Statului Român întabulat în Cartea Funciară nr. 1p4332 S. ( provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 6000 Șelimbăr ) cu încheierea nr._/ 18 XII 1992.
Cele două spații comerciale și alte unități de același profil au fost construite înainte de 1989 pe terenul proprietatea Statului Român de fosta Întreprindere de legume și fructe . După revoluție, Întreprinderea de legume și fructe, proprietara asupra construcțiilor a devenit societate comercială și a vândut spațiile dezmembrate prin licitație publică .
Cele două spații cu componenta de mai sus au fost cumpărate de ., care le – a transmis către . de la care le – a dobândit prin cumpărare .
Deși construcțiile au fost înstrăinate terenul de sub ele a rămas cu situația juridică neschimbată .
Statul Român în calitate de proprietar asupra terenului a fost de acord cu edificarea construcțiilor pe proprietatea sa, construcțiile fiind ridicate cu autorizație de construire, întrucât constructorul era tot o unitate de stat.
Dreptul de superficie s-a născut prin convenția dintre Statul Român și Întreprinderea de legume și fructe, Statul permițând ridicarea construcțiilor .
Dreptul de superficie născut odată cu construcțiile în anul 1989 în favoarea constructorului s-a transmis succesorului cu titlu particular ce a dobândit proprietatea construcțiilor prin cumpărare.
Se prevalează în drept de dispozițiile art. 274 din C. .
Cererea de chemare în judecată este însoțită de extrase cf_ – C1 – U2 ,_ – C1 – U1 ,_, schiță plan .
Prin cerere reconvențională primită de instanță la 21 II 2011, M. S. prin Primar solicită în cazul admiterii acțiunii principale să se dispună obligarea pârâtei reconvenționale la plata unei sume lunare reprezentând echivalentul folosinței terenului în suprafață de 263 mp înscris în CF_ S. ( provenită din conversia pe hârtie a CF 6000 Șelimbăr ) cu nr. top. 1135/1/2/2/3 de la momentul rămânerii irevocabile a sentinței pe toată durata existenței dreptului de superficie, cu cheltuieli de judecată.
Se susține astfel că M. S. are calitatea de proprietar al imobilului teren folosit de pârâta reconvențională . Folosul nerealizat reprezintă venitul pe care proprietarul unui bun l –ar fi putut realiza în condițiile exploatării legale a bunului sau folosul pe care l –ar fi putut obține prin exercitarea prerogativei posesiei asupra bunului dacă nu ar fi fost lipsit de această prerogativă prin faptul exercitării ei de către altă persoană . Superficia este prin natura ei oneroasă în lipsa unei convenții exprese de gratificare . În cauză nu există încheiată o astfel de convenție cu titlu gratuit .
Invocă în drept dispozițiile art. 480, 481, 483 – 487 Cod Civil, art. 119 – 120, 242 alin. 2 din C., art. 274 din C. .
Ulterior la 13 IX 2011 M. S. a pus concluzii de respingere la acțiunea principală dat fiind că terenul care face obiectul litigiului este situat în M. S., . agroalimentară în partea de sud est a acesteia. Face parte din domeniul public al Municipiului S. conform HG 978 privind atestarea domeniului public al județului, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul S. ,identificat la poziția 119 din anexa 2 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului S. poziție la care este înscrisă Piața Rahova - teren de construcții în suprafață de 1646 mp în cuprinsul căruia se află și terenul în litigiu . Potrivit Legii nr. 213/1998 domeniul public nu poate fi grevat . Art. 11 al legii prevede că bunurile proprietate publică sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile . Deci terenul proprietate poate fi dat în administrare, concesionat sau închiriat prin licitație publică.
T. C. A. și T. S. L., domiciliate în M. S., . B, jud. S. formulează la 6 IX 2011 cerere de intervenție în interes propriu prin care solicită să se constate că au dobândit dreptul de superficie asupra terenului în suprafață de 263 mp, înscris în CF nr._ S. ( provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 6000 Șelimbăr ) cu nr. top. 1135/1/2/2/3, proprietatea Statului Român prin dobândirea construcțiilor existente pe acesta și să se dispună întabularea acestui drept în cartea funciară pe numele intervenientelor, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Se motivează intervenția în proces prin contractul de donație autentificat cu încheierea nr. 659/13 IV 2011 de către BNP B. R. G. . Reclamanta a transmis cu titlu gratuit dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în cf_ – C1 – U1 S. și CF_ – C1 – U2 S. .
Sunt incidente în interpretarea intervenientelor dispozițiile art. 49, 50, 52, 53, 55, 274 din C. .
., cu sediul în M. S., Calea Șurii M., nr. 16 A, jud. S. formulează la 20 IX 2011 cerere de intervenție în interes propriu și în interesul Municipiului S. prin care solicită să se admită cererile de intervenție în interes propriu și în interesul Municipiului S. și să se respingă ca nefondată acțiunea reclamantei T. R. ,având în vedere că intervenienta este titulara dreptului de concesiune asupra terenului în litigiu, concesiune dobândită în temeiul contractului de delegare a gestiunii nr._/10 VIII 2010 încheiat cu M. S. .Invocă dispozițiile art. 49 din C. .
Cererea de intervenție în interes propriu s-a respins în lipsa unui obiect distinct, cererea de intervenție în interesul pârâtului s-a încuviințat în principiu în temeiul art. 51, 52 din C. .
În proces s-a încuviințat și administrat probele cu expertiza tehnică topografică, cu înscrisuri ( extrase cf, plan cf, contract nr._/10 VIII 2010 ) . S-au depus acte normative de interes local și național .
Judecătoria, luând în examinare susținerile părților, constată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, că acțiunea civilă, cererea reconvențională, cererea de intervenție în interes propriu a intervenientelor T. C. A. și T. S. L. în fond, cererea de intervenție în interes propriu a . sunt netemeinice și nelegale, sens în care urmează a se respinge, pentru următoarele motive:
Este incontestabil că la 21 V 2010 reclamanta a devenit proprietara prin cumpărare asupra celor două spații comerciale situate în S., Piața Rahovei, nr. 45, înscrise în CF_ – C1 – U1 S. ( provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 6000 Șelimbăr ) cu nr. top. 1135/1/2/2/3/I și CF nr._ – C1 – U 2 S. ( provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 6000 Șelimbăr ) cu nr. 1135/1/2/2/3/II compuse din wc + duș, vestiar personal, depozit carne – mezeluri, magazin, desfacere mezeluri și magazin pâine – patiserie, magazin lactate – brânzeturi, magazin sucuri răcoritoare, wc + duș, vestiar personal .
Dreptul de proprietate asupra celor două spații comerciale a fost întabulat în cartea funciară cu încheierile nr._/25 V 2010 și_/25 V 2010 . Spațiile comerciale sunt situate pe terenul în suprafață de 263 mp ce constituie proprietatea Statului Român întabulat în Cartea Funciară nr. 1p4332 S. ( provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 6000 Șelimbăr ) cu încheierea nr._/ 18 XII 1992.
Între reclamantă și intervenientele T. C. A., T. S. L. s-a încheiat contract de donație autentificat cu încheierea nr. 659/13 IV 2011 de către BNP B. R. G., prima transmițând cu titlu gratuit acestora din urmă dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în cf_ – C1 – U1 S. și CF_ – C1 – U2 S. .
De asemenea prin cercetarea anexei 2 la poziția 119 din HG 978 /2002 privind atestarea domeniului public al județului, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul S. terenul pe care se pretinde superficia este situat în M. S., . agroalimentară în partea de sud est a acesteia și aparține domeniului public al Municipiului S. conform .La această poziție este înscrisă Piața Rahova - teren de construcții în suprafață de 1646 mp în cuprinsul căruia se află și terenul în speță .
. este titulara dreptului de concesiune asupra terenului în litigiu, concesiune dobândită în temeiul contractului de delegare a gestiunii nr._/10 VIII 2010 încheiat cu M. S. .
Nu sunt dovedite aserțiunile legate de construirea celor două spații comerciale și alte unități de profil înainte de 1989 pe terenul proprietatea Statului Român de fosta Întreprindere de legume și fructe ( ILF ), că aceasta a devenit societate comercială și a vândut spațiile dezmembrate prin licitație publică, iar cele două spații cu componenta de mai sus au fost cumpărate de ., care le – a transmis către . de la care le – a dobândit prin cumpărare .
Atât M. S. dar și . nu dispun de raporturi convenționale fie cu reclamanta fie cu intervenientele T. C. A. și T. S. L..
Reclamanta și intervenientele T. C. A. și T. S. L. sunt lipsite de calitatea de superficiare, dreptul nefiind dobândit de acestea în calitatea de succesoare cu titlu particular .
Nu sunt conturate elementele dreptului de superficie în forma sa deplină în lipsa convenției directe, exprese încheiate cu titularul dreptului de proprietate asupra terenului, știut fiind că una din modalitățile de constituire a dreptului real imobiliar îl constituie titlul, la care se adaugă legatul, uzucapiunea sau legea.
Nu putem primi argumentul convenției tacite perfectate de părți în lipsa formei scrise a actului .
Pe de altă parte se justifică argumentul domenialității publice și inalienabilității, insesizabilității terenului domeniu public dat fiind că terenul proprietate publică poate fi dat în administrare, concesionat sau închiriat prin licitație publică ( Legea nr. 213/1998).
În speță s-a realizat în ceea ce privește terenul o încorporare domenială prin act administrativ, respectiv acte normative ale administrației publice centrale ( HG 978/2002), actul normativ nefiind contestat în instanță de părți.
De asemenea nu se explică prin acțiunea confesorie de superficie ori cererea de intervenție în interes propriu a intervenientelor T. C. A. și T. S. L. momentul dobândirii dreptului de superficie, punct princeps ce trebuie să coincidă cu cel al convenției perfectate între constructor și proprietarul terenului .
Ca atare în lipsa convenției sau actului juridic constructorul nu are la îndemână decât o acțiune personală privind stabilirea unui drept de creanță chiar și în cazul bunei sale credințe evidente . Așadar în asemenea ipoteză avem de –a face cu un creditor, dar nu superficiar .
Așadar acțiunea principală dar și cererea de intervenție în interes propriu promovată de T. C. A. și T. S. L. nu pot fi primite .
D. fiind că cererea reconvențională constituie corelativul acestora în lipsa constituirii și întabulării dreptului de superficie este evident că obligarea la plata unei sume lunare reprezentând echivalentul folosinței terenului în suprafață de 263 mp înscris în CF_ S. ( provenită din conversia pe hârtie a CF 6000 Șelimbăr ) cu nr. top. 1135/1/2/2/3 de la momentul rămânerii irevocabile a sentinței pe toată durata existenței dreptului de superficie este golită de conținut .
De asemenea în lipsa unui obiect conturat și cererea de intervenție în interes propriu a intervenientei . este nelegală, deci nu poate fi admisă .
Singura cerere de intervenție ce s-a admis este cea în interesul Municipiului S., dat fiind între altele că acesta din urmă a promovat întâmpinare în care s-a opus la admiterea acțiunii principale, argumentul capital fiind cel legat de regimul domenialității, în înțelesul general de intangibilitate, de imutabilitate, de negrevare de sarcini, așadar expunând elemente de protecționism statal.
În alți termeni pârâtul M. S. dar și intervenienta . reiterează că în sfera drepturilor domeniale definite ca drepturi patrimoniale reglementate de norme de drept public sau supuse unui regim juridic mixt se exclude dreptul de superficie .
Au caracter domenial ,între altele, atunci când se exercită asupra bunurilor domeniului public: dreptul de administrare al instituțiilor publice și al regiilor autonome, dreptul de concesiune asupra domeniului public, dreptul de folosință gratuită al instituțiilor de utilitate publică, dreptul de folosință, dreptul de concesiune, permisiunile și locațiunile domeniale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intervenientele în nume propriu T. C. A. și T. S. L. solicitând schimbarea în totalitate în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu și a respinge cererea de intervenție formulată de S.C. Piețe S.A. Se solicită și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului se arată că hotărârea este nelegală întrucât:
- Cererea de intervenție formulată de S.C. Piețe S.A. trebuia respinsă pentru că aceasta nu putea cere altceva decât plata dreptului de superficie, așa cum solicitase pârâta în interesul căreia se formulase cererea de intervenție;
- În mod greșit s-a reținut de către prima instanță că nu s-a dovedit modul de construire a celor două spații comerciale și modul în care acestea au fost înstrăinate ulterior deși la dosar există documente referitoare la toate aceste aspecte, începând de la autorizația de construire și până la ultimul act prin care imobilele au trecut în proprietatea intervenientelor în interes propriu;
- Dreptul de superficie s-a născut prin acordul dat de proprietarul terenului (autoritatea publică locală) constructorului S.C. Agrocoop S.A. de a edifica cele două spații comerciale. Acest acord s-a materializat în emiterea autorizației de construcție și, ulterior, prin faptul că proprietarul terenului și-a dat acordul pentru întabularea construcției pe numele constructorului. Apelantele susțin că toți proprietarii care au dobândit drepturile de la constructor sunt succesori cu titlu particular aia cestuia, preluând în această calitate toate drepturile și obligațiile primului proprietar cu privire la imobil. Întrucât în favoarea primului proprietar s-a născut un drept de superficie, succesorii cu titlu particular ai acestuia au calitatea de a cere înscrierea în CF;
- Instanța de fond a reținut că dreptul de superficie nu se poate constitui decât printr-o convenție directă și expresă între titularul dreptului de proprietate și constructor, însă apelantele susțin, pe baza doctrinei și practicii judiciare că această convenție nu trebuie să fie obligatoriu scrisă, acordul proprietarului putând fi dovedit prin orice mijloc de probă;
- Ultimul motiv de apel susține că, indiferent de faptul că, ulterior edificării construcției terenul în litigiu a fost trecut în domeniul public, constituirea dreptului de superficie nu este interzisă.
În cauză a formulat întâmpinare intimatul M. S. solicitând respingerea apelului în principal pentru că terenul în litigiu face parte din domeniul public, dar și pentru că nu s-a dovedit existența unei convenții de constituire a superficiei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că apelul este neîntemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit art.693 Cod civil, dreptul de superficie se dobândește în temeiul unui act juridic, precum și prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege. Întrucât intervenientele apelante nu au dovedit existența unei convenții între proprietarul terenului și constructor și nici un alt mod de dobândire prevăzut de lege, in lipsa acordului actual al proprietarului terenului, nu se poate retine ca intervenientele au dobândit dreptul de superficie, respectiv folosința asupra terenului care sa se poată alătura dreptului de proprietate asupra construcției, drept dobândit prin act juridic.
Existența autorizației de construcție nu echivalează cu acordul proprietarului terenului la constituirea superficiei așa cum se susține în apel.
Ceea ce a greșit instanța de fond este faptul că a reținut că intervenientele au un drept de creanță și o acțiune personală de valorificare a acestuia, deși ele sunt întabulate în CF ca proprietare ale construcției, deci este evident că au un drept de proprietate asupra construcției, chiar dacă acesta nu este corelat cu un drept de folosință asupra terenului. Dreptul de folosință asupra terenului, ca element al dreptului de superficie, nu a fost dobândit de niciunul dintre antecesorii intervenientelor și nu poate fi dobândit nici de către acestea pentru că terenul a trecut, prin H.G. nr.978/2002, în proprietatea publică a Municipiului S., iar acest drept deproprietate nu poate fi afectat decât în condițiile legii speciale.
De asemenea, instanța de fond a greșit în ceea ce privește soluția dată cererii reconvenționale care se impunea a fi admisă pentru ca intervenientele să plătească pentru că utilizează acest teren, însă având în vedere că pârâtul nu a atacat sentința, instanța de apel nu poate analiza acest aspect sau schimba sentința.
Pentru aceste motive, în baza art.296 Cod proc.civ. se va respinge apelul și se va păstra sentința atacată.
Intervenienta în interesul pârâtei, S.C. Piețe S.A. a solicitat să i se acorde cheltuieli de judecată, însă la dosarul cauzei nu s-a depus nicio dovadă referitoare la efectuarea vreunei astfel de cheltuieli, ca urmare cererea va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantele interveniente T. C. A. și T. S. L. împotriva sentinței civile nr. 7458/25.10.2011 a Judecătoriei S., pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatei . de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.01.2015.
Președinte, Judecător,
V. C. D. C. H.
Plecată în C.M
Semnează conf. art. 261 C.p.c
Președintele Tribunalului S.
C. E. G.
Grefier,
A. F. A.
Red. V.D/17.03.2015
Jud. fond.V. F.
tehn.A.F./20.03.2015
7 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 5/2015. Tribunalul SIBIU | Evacuare. Decizia nr. 66/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
