Contestaţie la executare. Decizia nr. 194/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 194/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 194/2015
Ședința publică de la 17 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător E. D.
Judecător D. S. C.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea recursului civil privind pe recurent T. A., recurent T. D. M. și pe intimat S.C. B.C.R. S.A. P. DIRECȚIA REMEDIERE ȘI RECUPERARE ÎMPOTRIVA DEBITORILOR, intimat S.C. A. MOȘNA S.R.L., intimat B.E.J. G. L. Ș., intimat O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ MEDIAȘ, având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 527 din 18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că d-na judecător C. E. G. se află în delegație, completul se întregește cu judecătorul din planificarea de permanență din 17.09.2015, d-na judecător S. D. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. L. V. pentru recurenții contestatori T. A., Tietheimer D. M., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul recurenților contestatori arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurenților contestatori, av. L. V., susține recursul astfel cum a fost formulat în scris la dosar arătând că recursul este formulat în termen și este de ordine publică. Întrucât nu există calea de atac a apelului ci doar calea recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind.1 C.p.c. arată că recursul trebuie analizat sub toate aspectele.
Cu privire la recursul declarat arată că instanța de fond a soluționat cauza pe excepția autorității de lucru judecat cu motivarea că într-un alt dosar s-au judecat tot pe o contestație la executare, că nu poate să se judece în cadrul contestației ci trebuie să se ducă să se judece pe cale principală în baza Legii 193/2000. Arată că a depus practică judecătorească, extrase din reviste de specialitate din care rezultă că atunci când titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească se analizează și titlul executor. A arătat în primul motiv de recurs că după vechiul C.p.c. numai când se judecă fondul există autoritate de lucru judecat, nu există atunci când se respinge pe o excepție o cerere, al doilea proces nu poate să fie barat de această autoritate de lucru judeca. Pe de altă parte precizează că au arătat în acțiune că-și bazează acțiunea nu numai pe art. 399 și urm C.p.c. ci și pe art. 6, 12 al.4 din Legea 193/2000. Dacă instanța de judecată considera că nu se poate judeca în cadrul contestației la executare pentru clauzele abuzive, invocând Legea 193, trebuia să-l judece după Legea 193/2000. Cu atât mai mult cu cât dispozițiile din art. 402 C.p.c. preved că „ Procedura pentru judecată în primă instanță se aplică în mod corespunzător ”, deci putea să-l judece în cadrul Legii 193/2000 aceeași instanță de judecată sau să disjungă cererea dar trebuia să ajungă la fond. Dacă instanța va respinge recursul întrebarea este dacă pot face pe Legea 193 o acțiune de drept comun în aceste raporturi de clauze abuzive.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a se pronunța pe fond dacă este sau nu o clauză abuzivă.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 527/18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._, s-a dispus admiterea excepției autorității de lucru judecat privitor la constatarea caracterului abuziv al clauzei de renunțare la beneficiul de discuțiune și de diviziune și al tuturor comisioanelor abuzive din contractele de credit și fidejusiune nr. 115/_/17.07.2006 și nr. 116/_/17.07.2006, și în consecință s-au respins aceste capete de cerere pe excepție.
S-a constatat ca rămasă fără obiect excepția inadmisibilității acelorași capete de cerere.
Totodată, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de T. A. și T. D. M. împotriva actelor de executare din dosarul 424/2012 al B. G. L. Ș., în contradictoriu cu intimații B.C.R. S.A. P. DIRECȚIA REMEDIERE ȘI RECUPERARE ÎMPOTRIVA DEBITORILOR și ..R.L.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2277/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul_, rămasă definitivă, s-a respins, printre altele ca inadmisibilă cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale. In cadrul acelui dosar, aceeași petenți T. A. si T. D. M. au contestat actele de executare (de la acel moment) emise în același dosar execuțional 424/2012 al B. G. L. S. invocând, la fel ca în cauza de față, caracterul abuziv al clauzei de renunțare la beneficiul de discuțiune și diviziune și a celorlalte clauze din contractul de credit și fidejusiune 115/_/17.07.2006 si nr. 116/_/17.07.2006.
Instanța a respins capătul de cerere privitor la constatarea caracterului abuziv al clauzelor, arătând în motivare că petenții nu pot cere acest lucru în cadrul contestației, deoarece exista o altă cale de atac prevăzută de lege pentru a formula apărări de fond împotriva titlului executoriu și anume o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii 193/2000. Așadar, s-a apreciat că dispozițiile art. 399 alin.3 Vechiul cod de procedură civilă invocate de intimați nu au aplicabilitate în speță, chiar daca titlul executoriu nu este emis de instanța judecătorească. In consecință, acest capăt de cerere a fost respins ca inadmisibil, soluția fiind menținută în căile de atac.
Judecătoria Mediaș a reținut că, în speța de față, petenții invocă din nou în cadrul contestației la executare, caracterul abuziv al acelorași clauze. Instanța de fond a invocat din oficiu autoritatea de lucru judecat, admisă pentru următoarele considerente:
Atâta timp cât o instanță de judecată a stabilit în mod definitiv că un anumit gen de acțiune este inadmisibil a fi formulat în anumite condiții, cererea nu poate fi reiterată. S-a stabilit cu putere de lucru judecat, că referitor la titlul executoriu în speță există o altă cale de atac bazată pe prevederile legii nr.193/2000. Fără a formula o astfel de cerere în justiție, petenții în cauză invocă nulitatea clauzelor tot într-o contestație la executare, fapt ce încalcă autoritatea de lucru judecat. S-a mai reținut că inadmisibilitatea nu este o excepție procedurală, ci una de fond, legată de accesul pe care reclamantul îl are în justiție raportat la caracterul concret al cererii sale. Existând o altă cale de atac prevăzută de lege, petenții în cauză nu pot reitera la nesfârșit, în cadrul contestațiilor la executare succesive, aceleași cereri, atâta timp cât s-a stabilit de la început, în mod definitiv că aceste cereri sunt inadmisibile. Petenții trebuie să formuleze, dacă doresc acest lucru, calea de atac ce le-a fost indicată.
Tocmai pentru ca există autoritate de lucru judecat, instanța de fond a apreciat că nu se mai poate pronunța asupra altor aspecte legate de cererea formulată.
Pe fondul contestației, judecătoria a reținut că actele de executare au fost întocmite cu respectarea întocmai a dispozițiilor procedurale, neexistând motive de nulitate absolută sau relativă. In ce privește termenul de fixare a licitației, acesta a fost respectat conform prevederilor art. 504 din Vechiul cod de procedura civila. În ce privește evaluarea imobilului licitat, aceasta a fost făcută cu respectarea dispozițiilor procedurale de către un evaluator autorizat, membru ANEVAR (P. R. C.).
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs contestatorii T. A. și T. M., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
În susținerea recursului, s-a invocat faptul că motivarea instanței de fond cu privire la soluția de admitere a excepției autorității de lucru judecat este total greșită, întrucât numai atunci când o acțiune este judecată pe fond prima dată nu se mai poate judeca a doua oară. Titlul executor nu este o sentință judecătorească și în cadrul contestației la executare se pot discuta apărări de fond cu privire la titlul executor pus în executare.
Apoi, a mai invocat împrejurarea că deși a sesizat instanța cu o cerere întemeiată pe texte de lege privind protecția consumatorului, instanța de fond nu a analizat textele respective, fiind vorba practic de un refuz de judecată. Nici nu a dispus disjungere petitului vizând constatarea caracterului abuziv al clauzei invocate, nici nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, în lumina acelorași texte de lege invocate privind protecția consumatorului.
S-a mai criticat împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra expertizei imobiliare solicitate prin contestația la executare, având în vedere că s-a contestat evaluarea de către contestatori.
Intimata O. de C. și Publicitate Imobiliară Sibiu a formulat întâmpinare, solicitând a se constata lipsa calității procesual pasive a acestuia.
Intimata B. SA a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, precum și prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1, art. 399 și următ. C.pr.civ.1865, tribunalul reține următoarele:
1. P. sentința civilă nr. 2277/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._, s-a dispus, printre altele, admiterea excepției inadmisibilității în privința petitului referitor la clauzele abuzive din contractele de credit, și în consecință, s-a respins ca inadmisibilă cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale.
S-a reținut că titlul executoriu (contractele de credit 115/_/2006 și 116/_/2006 cu actele adiționale ale acestora, contractele de fidejusiune nr. 115/_/2006 și 116/_/2006, și contractele de ipotecă nr. 115/_/2006 și 116/_/2006) nu este unul emis de o instanță judecătorească, dar există o altă cale de atac prevăzută de lege pentru a formula apărări de fond împotriva acestuia, sintagma „cale de atac” vizând o modalitate de contestare a valabilității actului, care, în ceea ce privește clauzele abuzive ale unui contract, constă într-o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii 193/2000.
P. urmare, instanța de fond a apreciat că este inadmisibil petitul privind constatarea clauzelor abuzive ale contractelor de credit încheiate de creditoarea B. SA cu debitorul principal S.C. A. Moșna S.R.L., sau ale contractelor de fidejusiune ori de ipotecă încheiate de contestatori cu creditoarea. De menționat faptul că debitorii contestatori au semnat două contracte de garanție pentru a garanta plata creanței de către debitoarea S.C. A. Moșna S.R.L., prin care au renunțat la beneficiul de discuțiune și diviziune.
P. sentința civilă nr. 527/18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._, s-a dispus admiterea excepției autorității de lucru judecat privitor la constatarea caracterului abuziv al clauzei de renunțare la beneficiul de discuțiune și de diviziune și al tuturor comisioanelor abuzive din contractele de credit și fidejusiune nr. 115/_/17.07.2006 și nr. 116/_/17.07.2006, și în consecință s-au respins aceste capete de cerere pe excepție.
S-a constatat ca rămasă fără obiect excepția inadmisibilității acelorași capete de cerere.
Totodată, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de T. A. și T. D. M. împotriva actelor de executare din dosarul 424/2012 al B. G. L. Ș., în contradictoriu cu intimații B.C.R. S.A. P. DIRECȚIA REMEDIERE ȘI RECUPERARE ÎMPOTRIVA DEBITORILOR și ..R.L.
Tribunalul apreciază, în ceea ce privește acest motiv de recurs, că este neîntemeiat. În mod corect instanța de fond a reținut că, atâta timp cât o instanță de judecată a stabilit în mod definitiv că un anumit gen de acțiune este inadmisibil a fi formulat în anumite condiții, cererea nu poate fi reiterată. S-a stabilit cu putere de lucru judecat, că referitor la titlul executoriu în speță există o altă cale de atac bazată pe prevederile legii nr.193/2000.
Însă trebuie avut în vedere de către contestatori că, admiterea excepției autorității de lucru judecat, invocată în cadrul contestației la executare, cu privire la inadmisibilitatea constatării (în cadrul contestației la executare) a caracterului abuziv al clauzelor din titlurile executorii, nu ar trebui să îngrădească posibilitatea formulării de către contestatori a unei cereri de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile legii protecției consumatorului, cerere care fie îndreptată către instanța competentă și analizată cu respectarea prevederilor legale în materie.
Astfel, corect a reținut instanța de fond că, fără a formula o astfel de cerere în justiție, petenții în cauză, invocând nulitatea clauzelor tot într-o contestație la executare, se încalcă autoritatea de lucru judecat.
2. În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs: ca și o consecință a celor analizate cu privire la primul motiv, tribunalul reține că urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, invocată în cadrul prezentei contestații la executare, cu privire la inadmisibilitatea constatării caracterului abuziv al clauzelor din titlurile executorii, instanța de fond nu ar mai fi avut posibilitatea analizării caracterului acestor clauze, efectul admiterii excepției conducând la împiedicarea soluționării cererii sub acest aspect.
Iar împrejurarea că instanța de fond nu a dispus disjungerea acestui capăt de cerere (privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la renunțarea la beneficiul de discuțiune și de diviziune) nu poate face obiectul prezentului recurs, raportat la prev. art. 304 C.pr.civ.1865.
3. Critica privind nepronunțarea instanței de fond asupra expertizei imobiliare solicitate prin contestația la executare este apreciată, de asemenea, de către instanța de recurs ca fiind neîntemeiată. Chiar dacă nu a arătat în mod expres faptul că a respins această cerere, judecătoria a arătat în mod temeinic în considerentele hotărârii recurate că evaluarea imobilului licitat a fost făcută cu respectarea dispozițiilor procedurale de către un evaluator autorizat, membru ANEVAR. Neexistând o înțelegere a părților privitor la prețul imobilului, executorul a apelat la un expert autorizat pentru a-l stabili. Evaluarea a fost făcută legal, la prețul de circulație, cu respectarea dispozițiilor procedurale, fără a exista un motiv serios pentru reevaluare, cu atât mai mult cu cât prețul stabilit este orientativ, știut fiind că la licitație, se poate oferi un preț mai mic sau mare în funcție de interesul licitatorilor pentru imobilul vândut.
În consecință față de cele ce preced, se va respinge recursul declarat de contestatorii T. A. și T. M. împotriva sentinței civile nr. 527/2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș pe care o va păstra.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorii T. A. și T. M. împotriva sentinței civile nr. 527/2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 17.09.2015
Președinte, D. T. L. | Judecător, E. D. | Judecător, D. S. C. |
Grefier, S. E. |
red.S.D.C. 23.09.2015
j.f.L.A.
tehn.S.E.23.09.2015
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 57/2015. Tribunalul SIBIU | Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 80/2015.... → |
|---|
