Contestaţie la executare. Decizia nr. 525/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 525/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 525/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 525/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător V. C. D.
Grefier L. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile privind pe apelant T. A.-M. și pe intimat B. I., intimat B. E. JUDECĂTORESC D. M.-N., intimat S.N.T.G.N. T. GAZ, având ca obiect contestație la executare – apel împotriva sentinței civile nr. 2462/25.04. 2014 și a sentinței civile nr. 6390/24.10.2014 pronunțate de Judecătoria Sibiu.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțată la data de 27.05.2015 când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 3 iunie 2015, apoi pentru data de 9 iulie 2015 și apoi pentru data de azi,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față constată următoarele:
1.Prin sentința civilă nr. 2462/25 aprilie 2014, pronunțată deJudecătoria Sibiu, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul B. I. CNP_ domiciliat în Mediaș,..5,jud.Sibiu,în contradictoriu cu intimata T. A. M. CNP_ ,domiciliată în Cluj N.,.,.,jud.Cluj și cu B. E. JUDECĂTORESC D. M. N. cu sediul în Sibiu,.,. și cu terțul poprit S. T. GAZ cu sediul în Mediaș,Piața C.I.Motaș,nr.l,jud.Sibiu și în consecință s-a dispus anularea încheierii nr.1628/2013 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dosar nr._ ; s-a dispus anularea tuturor formelor de executare începute în dosar execuțional nr. 194/2013 al B. D. M. N..
2. Instanța de fond a reținut că s-a înregistrat,prin declinare de la Judecătoria Mediaș, contestația la executare,formulată de contestatorul B. I. în contradictoriu cu intimații T. A.-M. și B. D. M. N. și terțul poprit S.N.T.G.F.T. GAZ MEDIAȘ prin care acesta a solicitat să se dispună anularea încheierii nr.1628/2013 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dosar nr._ ; să se dispună anularea tuturor formelor de executare începute în dosar execuțional nr. 194/2013 al B. D. M. N.; să se dispună compensarea creanței pe care intimata T. A. M. o are împotriva contestatorului în sumă de 4719,50 ron cu creanța pe care acesta o are împotriva intimatei în sumă de_ euro și 1983 lei; să se dispună restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în sumă de 194 ron plătită cu chitanța nr. MM DEF_/24.04.2013; fără cheltuieli de judecată.
3. În motivarea în fapt a contestației la executare s-a arătat că,printr-o hotărâre judecătorească, a fost obligată să îi plătească suma de 256.00 euro împreună cu soțul ei. In plus a plătit în numele acestora o taxă de 1994 ron strict necesară pentru finalizarea executării imobiliare.
Deoarece și intimata are o creanță de 4719,50 ron împotriva contestatorului,se impune compensarea acestora.
4. Deși a fost legal citată intimata nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
5. În considerentele sentinței prima instanță a reținut că în dosarul execuțional nr.194/2013 al B. D. M. N. a început executarea silită a contestatorului la cererea intimatei pentru recuperarea unui debit de 4719,50 ron și 721,95 ron cheltuieli de judecată.
Prin încheierea civilă nr.1628/2013 a Judecătoriei Sibiu a fost încuviințată executarea silită.
Contestația este întemeiată. Contestatorul are împotriva intimatei o creanță în sumă de_ euro și 1983 ron. In această situație se impun anularea formelor de executare și compensarea debitelor.
Față de acestea,în baza art.711 și următoarele Cod procedură civilă, instanța a admis contestația.
In baza art.45 din OUG 80/2013 s-a dispus restituirea taxei de timbru către contestator.
6. Prin sentința civilă nr. 6390/24 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a admis cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2462/2014 a Judecătoriei Sibiu, cerere formulată de contestator și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2462/25.04.2014 a Judecătoriei Sibiu în sensul că după aliniatul 4 se va trece următorul aliniat:
„Dispune întoarcerea executării silite prin restituirea către contestator a sumei de 422o lei prin obligarea intimatei T. A. M..” la plata acesteia”
7. În motivarea acestei sentințe instanța de fond a reținut că Constată că la data de 21.08.2014,contestatorul a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței în sensul că, admiterii și capătului de cerere accesoriu al contestației la executare silită prin care s-a solicitat întoarcerea executării silite prin restituirea sumei de 4220 lei care a fost reținută prin poprirea salariului în vederea recuperării creanței de 4220 lei pe care creditoarea intimată a susținut că o are împotriva contestatorului.
Cererea este întemeiată. La data de 6.06.2013 contestatorul a formulat completare de acțiune și a solicitat restituirea sumei solicitate.
Deoarece instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri și având în vedere că cele două creanțe s-au compensat,instanța va completa dispozitivul hotărârii.
8.Împotriva ambelor sentințe a declarat apel (împotriva sentinței civile nr. 2462 apelul a fost declarat la 21 august 2014, iar împotriva sentinței civile 6390 la 8 decembrie 2014, fila 40-44) intimata T. A. M. solicitând schimbarea în tot în sensul respingerii în integralitate a contestației la executare; cu cheltuieli de judecată.
9. În motivarea apelului s-a arătat, ca primă critică, faptul că hotărârea instanței de fond nu este motivată, fiind astfel încălcate prevederile art. 425 alin. 1 litera b Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța nu a avut în vedere apărările formulate de intimată, deși s-au trimis instanței un număr de 25 de pagini conținând atât întâmpinarea, cu răspuns la susținerile contestatorului, cât și documente din care rezultă în mod cert faptul că cele susținute de contestator nu sunt reale.
Astfel, contestatorul vorbește de creanța pe care o are împotriva intimatei în cuantum de_ eur, dar omite, cu rea-credință, să menționeze că ordonanța 681/2010 a Judecătoriei Mediaș a fost anulată prin sentința civilă nr. 3142/2011 a Judecătoriei Mediaș. O dovadă în plus o constituie faptul că în anul 2012 contestatorul a formulat o acțiune în pretenții, pentru aceleași pretenții, a se vedea dosarul_, care a fost, însă, anulată ca netimbrată. O nouă acțiune, pentru același obiect, a făcut mai apoi obiectul dosarului_ la Judecătoria Mediaș, acțiune pe care instanța a respins-o, reținând că contractul de împrumut nu a fost semnat de intimată.
Așa fiind, cum ordonanța 681/2010 a fost anulată, ea nu mai poate constitui titlu executoriu, ca urmare nu mai e posibilă compensarea creanțelor.
Pe calea contestației la executare nu se poate solicita compensarea creanțelor, acest atribut aparținând executorului judecătoresc care efectuează executarea silită. D. dacă executorul ar fi refuzat compensarea, partea interesată putea ataca acest refuz, fiind însă ținută să dovedească existența titlurilor executorii.
Contestatorul nu a avut și nu are nicio creanță împotriva apelantei.
În ceea ce privește sentința civilă nr. 6390 apelanta a mai arătat că nu se înțelege de unde provine suma de 4220 stabilită de instanță, de vreme ce întoarcerea executării s-a solicitat pentru suma de 1200 lei, că de vreme ce nu există creanțe de compensat reținerea sumei din salariul contestatorului s-a făcut în mod legal, că pentru același motiv, că nu există vrea creanță a contestatorului, instanța nu putea compensa ceva cu creanța de cheltuieli de judecată aparținând apelantei.
10. În drept au fost invocate dispozițiile art. 466, 468, 480, 453, 717 Cod procedură civilă.
11. Intimatul B. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului cu cheltuieli de judecată.
În primul rând s-a invocat nulitatea apelului pentru nemotivare în drept.
S-a mai invocat autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat a sentinței civile nr._/2011, a sentinței civile 625/2012, prin care s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că intimatul are împotriva apelantei o creanță de_ eur și că aceasta este o datorie comună, obligația de restituire fiind solidară, indivizibilă până în momentul efectuării partajului.
Prin ordonanța 681/2010, rămasă irevocabilă și investită cu formulă executorie s-a stabilit cu putere de lucru judecat că apelanta împreună cu fostul soț au fost obligați în solidar la plata sumei de_ eur, sumă luată cu titlu de împrumut.
Vădit nelegal apelanta susține că acel contract de împrumut nu produce efecte juridice deoarece nu a fost semnat de ea, dar prin sentința civilă nr._/2011 și sentința civilă 625/2012 s-a reținut cu autoritate și putere de lucru judecat că suma de_ eur rezultă din contractul de împrumut semnat de apelantă cu fostul ei soț și că este o datorie comună. Susținerea apelantei că, potrivit expertizei grafologice, semnătura de pe contractul de împrumut nu-i aparține, este irelevantă, întrucât datoria fiind contractată sub durata căsătoriei este comună, solidară și indivizibilă-
Că ordonanța civilă nr. 681 nu a fost desființată este dovedit cu procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc în dosarul execuțional 50/2011, în care se arată că executarea silită s-a făcut în temeiul titlului executoriu reprezentat de ordonanța civilă nr. 681/2010.
În considerentele sentinței 3142/2011 s-a tranșat în mod irevocabil o chestiune litigioasă, anume că creanța de_ eur reprezintă o datorie comună.
Compensarea creanțelor reciproce are loc de drept, în momentul în care ele au devenit exigibile.
12. Prin întâmpinarea din data de 14 mai 2015, intimatul a mai invocat excepția de netimbrare a apelului împotriva sentinței civile nr. 6390, iar la termenul din data de 27 mai 2015 a mai invocat și excepția de tardivitate a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 6390.
13. Apelanta nu a mai formulat răspuns la întâmpinare.
14. Analizând cu prioritate excepțiile invocate, așa cum o cer dispozițiile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Asupra excepției de netimbrare a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 6390/2014 instanța s-a pronunțat prin încheierea civilă din data de 27 mai 2015, respingând-o ca neîntemeiată.
Nu poate fi primită excepția de nulitate a ambelor apeluri pentru nemotivarea lor în drept, așa cum a invocat intimatul. Se observă cu ușurință din cuprinsul ambelor cereri de apel că acestea au fost motivate atât în fapt, cât și în drept, așa încât și această excepție este neîntemeiată.
Nici excepția de tardivitate a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 6390/2014 nu poate fi primită. Dovada de comunicare a acestei sentințe către apelanta intimată poartă mențiunea că acesteia i-a fost înmânată sentința la 28 noiembrie 2014, iar la fila 43 din dosarul de apel se află plicul cu care a fost trimis apelul și care poartă ca ștampilă a datei poștei data de 8 decembrie 2014, așa încât apelul a fost declarat în termenul legal de 10 zile.
Nici excepția autorității și puterii de lucru judecat nu este găsită ca întemeiată.
O primă precizare pe care o facem, cu efect de generalitate, este aceea că distincția între puterea lucrului judecat și autoritatea lucrului judecat era mai degrabă valabilă în contextul dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă. Noul Cod de procedură civilă pare a fi rezolvat problematica delimitării din punct de vedere semnatic a celor două joncțiuni, în art. 430 legiuitorul făcând referire la autoritatea de lucru judecat. Aceasta este folosită pentru a enumera efectele hotărârii judecătorești de la pronunțare și până la rămânerea definitivă, iar art. 432 se referă tot la autoritatea de lucru judecat.
Făcând referire la considerentele sentințelor nr. 3142/2011 și nr. 625/2012, în raport cu care intimatul a invocat autoritatea de lucru judecat, deducem că acesta se referea componenta de prezumție, vizată de art. 431 alin. 2 Cod procedură civilă, text în raport cu care „ oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.”
Se recunoaște că ceea ce dobândește autoritate de lucru judecat este reprezentat de dispozitivul hotărârii, dar acesta se bazează pe considerente, așa încât în mod logic, în art. 430 alin. 2 Cod procedură civilă se arată că autoritatea de lucru judecat privește nu numai dispozitivul, dar și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Cu alte cuvinte, se recunoaște necondiționat autoritatea de lucru judecat a considerentelor decisive și decizionale, dar deși nu se spune nimic despre considerentele explicative, putem considera că această categorie este inclusă în cea a considerentelor decisive, pentru că este imposibil de separat considerentele pe care se sprijină dispozitivul cu cele pe care îl explică. Considerentele explicative fac posibilă înțelegerea dispozitivului.
Intimatul, însă, face trimitere la considerente din sentința civilă nr. 3142/2011 a Judecătoriei Mediaș, prin care instanța a anulat ordonanța civilă nr. 681/2010 a aceleiași instanțe. Referirea la contractul de împrumut făcută de instanță nu este deloc în sensul indicat de intimat, și anume cel care ar susține că s-a stabilit cu putere de lucru judecat atât valabilitatea contractului de împrumut, cât și a datoriei comune a apelantei cu fostul soț, decurgând din același contract de împrumut, dar chiar și valabilitatea ordonanței 681/2010: Pentru a argumenta cele susținute, redăm exact fragmentul din considerentele sentinței 3142/2011 care fac referire la contractul de împrumut: „Se consideră, astfel cum de altfel creditorul a relevat în întâmpinare că această creanță rezultă dintr-un contract de împrumut încheiat de debitori, în calitate de soți, în perioada căsătoriei lor, este o datorie comună a acestora, iar obligația de restituire este o obligație cu caracter solidar, indivizibil până în momentul efectuării unui partaj al bunurilor comune în care trebuie inclus nu numai averea, dar și datoriile comune, partaj care nu s-a efectuat până în prezent. Prin urmare, inadmisibilitatea somației de plată constatată de instanță față de debitoarea P.-J. A. M. va avea efecte și față de debitorul P..J. L. H., iar instanța va respinge cererea de somație de plată față de ambii debitori (subl.ns.)„
Excepția invocată nu poate fi primită nici în raport cu considerentele sentinței 625/2012 a Judecătoriei Mediaș, având în vedere nu numai obiectul total diferit cu care instanța a fost învestită în acea cauză, dar și evidența desprinsă din existența ‚sentinței civile nr. 3142/2011 a Judecătoriei Mediaș care a anulat ordonanța 681/2010 a Judecătoriei Mediaș.
Cu atât mai puțin o atare excepție ar putea fi considerată a fi întemeiată prin raportare la un act al executorului judecătoresc dintr-un dosar execuțional, fiind evident că o asemenea eventuală putere o are doar lucrul „judecat”, atașat unei hotărâri judecătorești și nu unui act al executorului.
15. Analizând în fond apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, tribunalul le găsește a fi fondate în raport cu considerentele ce urmează:
O primă critică justă a apelantei este cea relativă la lipsa de motivare a celor două sentințe atacate. Lecturându-se se observă că din considerentele acestora nu rezultă cu claritate motivele care au stat la baza hotărârilor pronunțate. Hotărârile judecătorești trebuie să fie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează (cauza Garcia Luiz contra Spaniei din 21 ianuarie 1999). Nemotivarea sau insuficienta motivare echivalează cu necercetarea cauzei, situație în care, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă se impune anularea ambelor sentințe și rejudecarea cauzei în fond.
Rejudecând tribunalul găsește a fi nefondată contestația la executare formulată de contestatorul Bardoczki I., susținerea contestatorului privind existența unei creanțe decurgând din ordonanța nr. 681/2010 a Judecătoriei Mediaș și, mai apoi, compensarea de drept a acestei creanțe cu creanța invocată de intimată, fiind total nefondată. La dosarul cauzei există sentința civilă nr. 3142 din 7 decembrie 2011 a Judecătoriei Mediaș prin care s-a dispus anularea Ordonanței civile nr. 681/2010 a Judecătoriei Mediaș și, rejudecând, respingerea cererii privind pronunțarea unei somații de plată, pentru suma de_ eur decurgând dintr-un contract de împrumut invocat de contestator.
Ca urmare, contestatorul nu mai poate susține existența acestei creanțe decurgând din Ordonanței civile nr. 681/2010 a Judecătoriei Mediaș și, pe cale de consecință, nici compensarea de drept a creanțelor.
Nu s-au identificat alte motive de nulitate a actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional 194/2012, așa încât nu se justifică anularea actelor de executare.
Valabilitatea sau nu a contractului de împrumut nu este un aspect ce poate fi analizat în prezentul litigiu, așa încât nu se va mai da răspuns susținerilor părților relative la acest aspect.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art. 71 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondată contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile de nulitate și tardivitate a apelului declarat de intimata T. A. M., precum și excepția autorității de lucru judecat, toate invocate de intimatul B. I..
Admite apelurile declarate de intimata T. A. M. împotriva sentinței civile nr. 2462/25.04.2014 și 6390/24 octombrie 2014, ambele pronunțate de Judecătoria Sibiu, pe care le anulează și, rejudecând:
Respinge în tot contestația la executare formulată de contestatorul B. I. în contradictoriu cu intimata T. A. M., executorul judecătoresc D. M. N. și S. Transgaz Mediaș.
Obligă pe intimatul B. I. la plata către apelanta T. A. M. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.06.2015.
Președinte, Judecător,
S. R. V. C. D.
Plecată C.O.cf.art.426 alin.4 NCPC
Semnează Președinte Tribunalul Sibiu
C. E. G.
Grefier,
L. A.
Plecată C.O.cf.art.426 alin.4 NCPC
Semnează Grefier Șef Secția civilă I
A. B.
Red.V.C.D.11.08.2015, Tehnored.A.B.11.08.2015, ex.7, jud.fond N.F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 481/2015. Tribunalul SIBIU | Obligaţie de a face. Decizia nr. 504/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
