Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 803/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 803/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 803/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 803/2015
Ședința publică de la 29 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător S. R.
Grefier E. G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe apelanta ASOCIAȚIA DE P. ..17, și pe intimații: C. I. C. și C. A. G., având ca obiect cerere de valoare redusă, apel împotriva sentinței civile numărul 668/2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29 octombrie 2015, când în aceeași compunere, a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 668/3 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosarul nr._, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de P. .. 17 – Mediaș împotriva pârâților C. I.-C. și C. A. – G., și în consecință i-a obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma de 86 lei ( 56 lei reparații acoperiș și 30 lei fond rulment), reprezentând cheltuieli comune, cu penalitățile legale aferente. Totodată, a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale și a respins alte cereri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a acționat în judecată pe pârâți și solicită obligarea lor în calitate de membri ai asociației de proprietari reclamante la plata unor restanțe aferente apartamentului cu nr. 44 proprietatea pârâților, pentru intervalul de timp cuprins între mai 2011-iulie 2014. Sumele pretins datorate de pârâți constau după cum urmează: 33,7 lei reprezentând retribuții pentru administrator și materiale necesare administrării asociației; 209,5 lei reprezentând reparații canalizare subsol, edificat zid și montat ușă la subsol, instalație iluminare hol, montat senzori și închis acoperiș; 35,8 lei pentru avizier și montat senzori. În total suma de 379 lei.
De asemenea, a reținut că reclamanta pretinde de la pârâți și penalitățile de 0,2% pe zi de întârziere aferente debitului cerut; suma de 66 lei ce este necesară pentru executarea unei rigole și suma de 30 lei ce reprezintă fond de rulment.
Deși prin întâmpinare pârâții au cerut respingerea acțiunii, la dezbaterea cauzei în fond au precizat că sunt de acord să achite cota parte ce le revine din cheltuielile efectuate cu reparațiile la acoperiș și cele pentru executarea rigolei.
Instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 46 și 47 din Legea nr. 230/2007: „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari ... Cheltuielile asociației de proprietari sunt următoarele: a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale; b) cheltuieli pe consumuri individuale; c) cheltuieli pe cota-parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale; d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari;e) cheltuieli pe consumatori tehnici;f) cheltuieli de altă natură.”
Din coroborarea susținerilor reprezentantului reclamantei și a pârâților a rezultat faptul că pârâții nu au locuit niciodată în apartamentul proprietate personală cu nr. 44, nu au instalate nici măcar utilitățile specifice, locuința având mai degrabă statutul de investiție.
În această situație, instanța a apreciat că a li se pretinde să achite cheltuieli identice cu persoanele care efectiv locuiesc sau desfășoară activități în imobil, care beneficiază de servicii individuale gestionate prin intermediul asociației ori cheltuieli de altă natură, apare ca neavând un temei legal și de natură să îmbogățească pe ceilalți membri ai asociației.
Instanța de fond a apreciat ca fiind justificată solicitarea reclamantei de a fi obligați pârâții la plata cotei ce le revine din costul reparațiilor executate la acoperiș dar și la plata fondului de rulment, cu care pârâții au și fost de acord în final.
În raport de aceste considerente de fapt și de drept instanța a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâții la plata sumei de 86 lei ( 56 lei reparații acoperiș și 30 lei fond rulment), reprezentând cheltuieli comune, cu penalitățile legale aferente.
Consecință a acestei soluții, în baza dispozițiilor art. 451-453 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, corespunzătoare procentului în care acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat a declarat apel reclamanta Asociația de P. solicitând admiterea căii de atac, modificarea parțială a sentinței și, rejudecând cauza, să se admită acțiunea prin care a solicitat plata sumei de 316,9 lei cheltuieli și reparații efectuate în perioada iulie 2011 – iulie 2014; plata sumei de 352,7 lei majorări de întârziere calculate până la data de 28.02.2015; suma de 66 lei pentru executarea unei rigole de captare a apei de ploaie; taxa de timbru în valoare de 63 lei pentru prima cerere și 31,9 lei pentru repunerea cauzei pe rol; taxa de timbru în apel; cheltuielile de dactilografiere și xerocopii a actelor de la dosar în valoare de 151,8 lei (24,6 lei + 127,20 lei).
În fapt, a subliniat că este eronată constatarea instanței de fond prin care s-a reținut că nu există temei legal pentru obligarea pârâților la plata unor cheltuieli identice cu cele ale persoanelor care locuiesc efectiv în imobil. În acest sens au arătat că nu au fost solicitate cheltuieli pentru curentul electric pe casa scării și cheltuielile pentru întreținerea curățeniei pe casa scării, cum au fost solicitate de la familiile care locuiesc efectiv în apartamente. Cheltuielile pretinse au fost solicitate în baza H.G. nr. 1588/2007, din care sunt amintite dispozițiile art. 43-44, iar conform actului de proprietate pârâții sunt proprietari, printre altele, asupra casei scărilor, și asupra rețelelor edilitare – racorduri de apă, canalizare. Lucrările efectuate au vizat părțile comune și au fost aprobate de majoritatea locatarilor în ședința din 01.06.2011, conform procesului verbal depus la dosar.
Se mai arată că delimitarea casei scări de subsol s-a făcut pentru a împiedica frigul și mirosul să pătrundă în casa scării, iar iluminatul a fost făcut pe casa scării și la subsol în holurile principale pentru a înlesni accesul la robinetul principal de apă și la sistemul de canalizare, lucruri de care vor beneficia și pârâții când se vor muta, mai ales că au apartamentul la parter. Pe de altă parte, legea nu prevede repartizarea cheltuielilor de reparații la părțile comune doar în funcție de suprafața deținută de locatarii ce locuiesc efectiv în imobil.
În drept a invocat dispozițiile C.proc.civ, Lege anr. 230/2007, H.G. nr. 1588/2007,
Intimații nu a formulat întâmpinare în apel.
Apelul a fost timbrat cu 32,9 lei taxă judiciară de timbru (f. 4) conform art. 3 lit. b) și art. 23 din O.U.G. nr. 80/2013.
Examinând hotărârea atacată și probele administrate, în condițiile art. 476 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază ca fondat apelul de față, pentru următoarele considerente:
Potrivit extrasului CF nr._-C1-U20 Mediaș (f. 14 dosar fond), pârâții sunt coproprietari devălmași asupra apartamentului situat în Mediaș, .. 17, ., deținând totodată în proprietate și cota aferentă de 2,18% din părțile comune ale imobilului, enumerate în cuprinsul cărții funciare ca fiind: terenul, casa scării, coridoarele, winfanguri, camerele de administrare, camerele cu tabloul electric, pereții comuni despărțitori, rețelele edilitate precum racordurile de apă, canalizare, gaz, energie electrică, telefoane.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor ocazionate de montarea unor senzori și a unui avizier, pentru efectuarea unui zid și a unei uși pentru acces la subsol, pentru iluminatul holului principal de la subsol, pentru reparații la coperiș, precum și cheltuielile privind retribuția administratorului și pentru achiziția materialelor necesare administrării asociației, explicația fiecărei sume pretinse regăsindu-se în tabelul centralizator privind situația restanțelor (f. 11, 13 dosar fond) și în notele scrise depuse la 30.03.2015 (f. 122).
În drept, potrivit dispozițiilor art. 43-44 din H.G. nr. 1588/2007 „Cheltuielile pe cota-parte indiviză de proprietate, în funcție de suprafața utilă a apartamentelor și a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, reprezintă cheltuielile efectuate pentru administrarea, întreținerea, repararea, exploatarea și, după caz, consolidarea părților de construcții și instalații din condominiu aflate în proprietate comună. Art. 44 - (1) Cheltuielile pe cota-parte indiviză de proprietate reprezintă cheltuielile asociației cu privire la proprietatea comună, cu privire la: fondul sau fondurile pentru lucrări de întreținere, service, reparații și, după caz, de consolidare, reabilitare, eficiență energetică, modernizare la părțile de construcții și instalații aflate în și pe proprietatea comună, astfel cum este descrisă în cartea tehnică a construcției și în acordul de asociere: subsolul; conductele de distribuție și coloanele instalațiilor de apă, canalizare, încălzire, energie electrică; casa scării; podul; spălătoria; uscătoria; terasa; ascensorul; interfonul - partea de instalație de pe proprietatea comună; centrala termică proprie; crematoriul; tubulatura de evacuare a deșeurilor menajere; structura de rezistență; fațadele; acoperișul și altele asemenea, conform prevederilor din acordul de asociere; personalul angajat sau contractat al asociației: salarii sau remunerații pentru administrator, contabil, casier, instalator, electrician, portar, cheltuieli pentru curățenie etc.; indemnizații acordate membrilor asociației de proprietari ori persoanelor alese: președintele, membrii comitetului executiv și ai comisiei de cenzori; prime; credite bancare; contracte sau polițe de asigurări; alte servicii administrative către proprietatea comună”
Văzând aceste dispoziții legale, Tribunalul constată că toate cheltuielile pretinse vizează lucrări efectuate la spațiile comune ale condominiului, lucrări aprobate în cadrul Adunării Generale a Asociației de P. din data de 01.06.2011, conform procesului verbal întocmit și semnat de majoritatea proprietarilor (f. 9-10 dosar fond).
În aceste condiții, Tribunalul apreciază că pârâților, în calitate de proprietari ai unui apartament, le revine obligația de a suporta toate aceste cheltuieli legate de întreținerea părților comune, așa cum se prevede în art. 32 al. 3 din H.G. nr. 1588/2007 potrivit căruia „Niciun proprietar de apartament sau de spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință nu va fi exceptat de la obligația de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunțării la folosirea unei părți din proprietatea comună, a abandonării apartamentului sau a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință ori în alte situații.”
Prin urmare, legea nu face distincție în funcție de ocuparea și folosința efectivă a apartamentului de către proprietari, cum a reținut prima instanță. Din contră, întrucât lucrările la părțile comune sunt menite să profite tuturor proprietarilor, făcute în vederea susținerii intereselor comune ale proprietarilor, inclusiv celor care nu locuiesc în imobil, fiecăruia îi revine obligația de a le suporta, căci orice degradare a unei părți comune va afecta direct sau indirect și proprietățile individuale.
În aceste condiții, opinia Tribunalului este în sensul că acțiunea reclamantei vizând cotele de întreținere a spațiilor comune este întemeiată, sens în care apelul va fi admis iar pârâții vor fi obligați la plata sumei de 316,9 lei, reprezentând reparații efectuate în perioada iulie 2011 – iulie 2014, și a sumei de 66 lei fond pentru executarea unei rigole de captare a apei, cheltuielile ocazionate de efectuarea reparațiile regăsindu-se în chitanțele și facturile de la filele 46-57 fond.
În privința penalităților de întârziere, se constată că acestea au fost calculate în funcție de penalitățile de întârziere stabilite prin hotărârea majorității proprietarilor care au semnat contractul de prestări servicii (f. 10 fond), respectiv 0,21% pe zi de întârziere, penalitate ce respectă dispozițiile art. 49 al. 1 din Legea nr. 23/2007, care conferă asociației dreptul de a stabili un sistem propriu de penalități, prin aplicarea la debitele restante a unui procent de penalitate în cuantum maxim de 0,2% pe zi de întârziere.
Prin urmare, Tribunalul va obliga pârâții și la plata sumei de 352,7 lei cu titlul de penalități calculate la sumele datorate până la data de 28.02.2015, potrivit modului de calcul ce se regăsește în tabelul centralizator de la fila 131 dosar fond.
În privința sumei de 151,8 lei reprezentând cheltuieli pentru dactilografiere și xerocopiere a actelor de la dosar, Tribunalul face precizarea că ele reprezintă pretenții noi față de cele formulate la prima instanță, pe care instanța de apel nu le poate soluționa față de dispozițiile art. 478 al. 3 C.proc.civ. potrivit cărora „În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi”; aceasta întrucât, conform art. 466 C.proc.civ., obiectul apelului îl constituie hotărârea judecătorească și nu pretențiile părților.
Întrucât dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, Tribunalul va obliga pârâții la plata integrală a taxei judiciare de timbru la fond pentru cererea de chemare în judecată, respectiv 63 lei în loc de 20 lei cum a dispus prima instanță,.
În privința sumei de 31,9 lei achitată pentru repunerea cauzei pe rol, Tribunalul nu o poate pune în sarcina pârâților intimați întrucât rațiunea acordării acestor cheltuieli constă în culpa procesuală a părții care le-a cauzat. Or, în speță, aceste cheltuieli nu au fost determinate de atitudinea procesuală a pârâților, ci de cea a reclamantei care la termenul de judecată din data de 06.02.2015 nu a stăruit în judecarea cauzei.
Având în vedere argumentele expuse anterior, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite ca fondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 668/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria Mediaș, care va fi schimbată în parte în sensul că pârâții vor fi obligați la plata sumei de 316,9 lei, reprezentând reparații efectuate în perioada iulie 2011 – iulie 2014, la plata sumei de 352,7 lei cu titlul de penalități calculate la sumele datorate până la data de 28.02.2015, și la plata sumei de 66 lei fond pentru executarea unei rigole de captare a apei de ploaie. Totodată, Tribunalul va obliga pârâții la plata către reclamant a sumei de 63 lei cu titlul de cheltuieli de judecată la fond, în loc de 20 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate urmează a fi păstrate în rest.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 al. 1 C.proc.civ., intimații pârâți vor fi obligați și la plata sumei de 32,9 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru întrucât, prin admiterea apelului, aceștia au căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta Asociația de P., cu sediul în ..17 Mediaș, împotriva sentinței civile nr.668/3.04.2015, pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Obligă pe pârâții C. I. C. și cătană ( C.) A. G. să plătească reclamantei suma de 316,9 lei contravaloarea reparațiilor efectuate în perioada iulie 2011 – iulie 2014, 352,7 lei majorări de întârziere calculate la suma datorată până la 28.02.2015 și 66 lei contravaloarea rigolei de captarea a apei de ploaie.
Obligă pe pârâți la plata către reclamantă a sumei de 63 lei cheltuieli de judecată parțiale ( în loc de 20 lei) pentru judecarea în fond a cauzei și 32,9 lei cheltuieli de judecată în apel.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2015.
Președinte, V. C. D. | Judecător, S. R. | |
Grefier, E. G. |
Red.VD/4.12.2015
Tehn.EG/8.12.2015
Ex. 6
Jud.fond. C.Mădărași
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 983/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 795/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
