Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 973/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 973/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 973/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 973/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Grefier A. R. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelant V. M. F. și pe intimata C. S. M., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelant, avocat A. C. și pentru intimată, avocat L. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost depuse la dosar, prin serviciul registratură al instanței:
- cerere de lăsare a cauzei la a al doilea apel, din partea apărătorului apelantului, avocat C. I. A., motivat de faptul că are de susținut o altă cauză aflată pe rolul Judecătoriei Avrig, după care:
Reprezentantul apelatului depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru pentru fondul cauzei și pentru apel, în cuantumul de 20 lei fiecare.
Reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei un înscris prin care dovedește că s-a formulat cerere de renunțare la judecată, de către clienta sa în dosarul_ .
Reprezentantul apelantului solicită instanței a-l întreba pe reprezentantul intimatei ce s-a întâmplat cu această cerere, întrucât aceasta a fost respinsă.
Reprezentantul intimatei arată că nu a fost respinsă cererea, întrucât în dosarul nr._ în care s-a solicitat evacuarea s-a dispus conexarea la dosarul de pretenții promovat de apelant, următorul termen de judecată, în acest dosar fiind acordat în data de 20.01.2016, termen la care cel mai probabil instanța va lua act de cererea de renunțare formulată de clienta sa.
Întrebate fiind de către instanță, reprezentanții părților învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în sensul desființării sentinței instanței de fond, și admiterea acțiunii apelantului în sensul reintegrării apelantului în imobil sau în subsidiar să se acorde accesul acestuia pentru a-și lua lucrurile personale. Arată că cererea de renunțare depusă de reprezentantul intimatei a fost respinsă, motiv pentru care s-a și dispus conexarea dosarelor, în caz contrar nu s-ar mai fi purces la conexarea dosarelor. Arată că a formulat prezenta cale de atac, pentru că este imposibil ca o parte să-și facă singură dreptate, și acest lucru să fie trecut cu vederea, creându-se un precedent extraordinar . Arată că, astfel cum a susținut și la fondul cauzei, în momentul în care nu există o hotărâre judecătorească de evacuare să poți da afară pe un om din casă chiar dacă el nu are nici un drept locativ acolo, ci a locuit 30 de ani împreună cu soția sa unde a făcut mai multe investiții, pe care le-a detaliat în cererea de apel. Mai arată că apelantul, chiar dacă nu ar fi făcut nicio investiție nu putea fi dat afară fără existența unei hotărâri judecătorești în acest sens. Învederează faptul că intimata a formulat cerere de evacuare, iar în momentul în care apelantul a formulat cerere de intervenție prin care a solicitat a se acorda un drept de retenție asupra imobilului până când i se va acorda contravaloarea investițiilor, intimata l-a dat afară pe apelant. Arată că apelantul a plecat dimineața în oraș, iar când s-a întors a găsit poarta imobilului legată cu lanțuri, și în cazul în care hotărârea instanței de fond ar rămâne nereformată, s-ar deschide calea pentru alte astfel de abuzuri, existând precedente.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arătăm că suntem într-un apel exercitat împotriva unei hotărâri dată pe calea ordonanței prezidențiale, iar pentru examinarea apelului, și pentru a se pronunța asupra acesteia urmează a se avea în vedere condițiile de admisibilitate a unei ordonanțe președințiale. Învederează faptul că, din punctul său de vedere, niciuna dintre condițiile pentru admisibilitatea unei ordonanțe președințiale nu sunt întrunite. Pe de o parte în cazul examinării primei condiții, aparențe de drept, se poate observa că apelantul nu poate justifica sub nicio formă nici cea mai mică aparență de drept, existând în acest sens la dosarul de fond extras de C.F. din care rezultă fără putință de tăgadă că intimata este proprietară exclusivă asupra imobilului în care apelantul dorește să fie reintegrat. Sub acest aspect, din punctul său de vedere condiția nu poate rezida, ori tocmai în considerarea acestei împrejurări în temeiul disp. art. 555 cod civil care definește dreptul de proprietate, ce statuează foarte clar ce poate face proprietarul cu imobilul său, în limitele legii. Arată că a apreciat la un moment dat că apelantul nu mai poate locui împreună cu intimata, apelantul fiind fostul ginere al intimatei, proprietară exclusivă a imobilului. În timpul căsătoriei apelantului cu fiica intimatei, aceasta din urmă i-a tolerat pe ambii în locuință, dar după divorțul celor doi, relațiile s-au destrămat, cu toate acestea apelantul formulează prezenta cale de atac și solicită să i se permită din nou accesul în imobil. Arată că la instanța de fond, a fost audiat un martor ce a relatat că apelantul nu mai are lucruri în acest imobil. Pe de altă parte, a fost efectuată o anchetă socială în care s-a constat că nici un bun al apelantului nu există în imobil, pentru că apelantul înainte să părăsească voluntar imobilul, intimata i-a pus în vedere că nu mai vrea să-l tolereze în imobil, timp în care i-a permis să-și ia bunurile, ceea ce s-a și întâmplat și s-a dus la imobilul din acte, domiciliu pe care îl are din anul 2007. În ceea ce privește vremelnicia căii de atac promovată de apelant, solicită să se observe că într-un mod artificial a fost legată cu dosarul de evacuare și dosarul de pretenții. Arată că, în dosarul de evacuare intimata a formulat cerere de renunțare la judecată, cerere ce nu a fost respinsă, pentru că instanța a dispus mai întâi conexarea, urmând ca ulterior să se pronunțe pe această cerere. Mai mult, arată că o asemenea situație este sancționată și de Codul penal, fiind violare de domiciliu, fiind imposibil ca o persoană să intre în imobil și să susțină că nu îl va părăsi până nu are hotărâre de evacuare. În ipoteza în care o persoană de pe stradă intră într-un imobil și refuză să-l părăsească, este inadmisibilă o astfel de situație. Nu este adevărat că intimata și-a făcut dreptate singur, apelantul a plecat voluntar, și ulterior nu i s-a mai permis accesul în imobil. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul apelantului, având cuvântul în replică, arată că nu se poate susține că apelantul a plecat voluntar, atâta timp cât dimineața a plecat să cumpere pâine, iar când s-a întors nu a mai putut să intre în imobil. Arată că, fapta apelantului care a locuit timp de 30 de ani, împreună cu soția și soacra sa, și într-o zi pleacă la piață și când se întoarce nu mai poate intra în imobil, apoi solicită să fie reintegrat în acel imobil, nu poate constitui caz penal.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 4556/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a respins cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată și ulterior precizată de reclamantul V. M. F., în contradictoriu cu pârâta C. S. M..
S-a dispus obligarea reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut și motivat:
Conform art. 997 alin. 1 din C. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speță aceste cerințe nu sunt întrunite, dat fiind că reclamantul a fost un ocupant al imobilului situat Sibiu, .. 62, jud. Sibiu, evidențiat în CF 4968 Sibiu nr. top. 4009/59/2, fără a deține calitatea de locator, fără a avea forme legale în actele de identitate în ceea ce priveștze acest spațiu locativ, el fiind divorțat de fiica pârâtei în urma pronunțării sentinței civile nr. 2837/15 V 2013 a Judecătoriei Sibiu Secția Civilă, deciziei civile nr. 291/18 III 2015 a Tribunalului Sibiu Secția I Civilă . Așa cum confirmă și reclamantul prin reprezentant convențional, calitatea sa era de tolerat în acest spațiu locativ.
Nu sunt întrunite cerințele urgenței, deoarece cerința reintegrării provizorii ori a accesului nu este fondată, reclamantul are unde să locuiască, domiciliul său este la altă adresă decât cea indicată în obiectul cererii, iar reclamantul infirmă existența vreunui drept real asupra imobilului în speță, în procesul de bază legat de evacuare nu s-a cerut la momentul solicitării retenției împiedicarea evacuării până la plata dreptului său de retenție . Pe de altă parte este de observat că o singură dată a încercat reclamantul să pătrundă în imobil, împotrivindu – se la acea dată cum arată înscrisurile de la dosar fostul său cumnat C. R., însă nu și pârâta . Condiția aparenței dreptului în lipsa vreunui drept locativ nu profită reclamantului, nefiind stabilit judiciar până azi existența unui drept de retenție favorabil reclamantului, că deplasarea reclamantului și interdicție intrării în imobil au avut loc în aceeași zi, depozițiile testimoniale de la dosar nerelevând acest aspect.
În raport de cele expuse s-a respins cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată și ulterior precizată de reclamantul V. M. F., în contradictoriu cu pârâta C. S. M..
Fiind în culpă procesuală a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 800 lei constând în onorariu avocațial .
Împotriva acestei hotărâri reclamantul V. M. F. a formulat apel în termen, motivat, legal timbrat solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate.
Din motivarea apelului se reține că cererea formulată este admisibilă fiind dovedit caracterul urgent al măsurii întrucât nu are unde locui, fiind evacuat ilegal din imobilul din litigiu.
Apelantul după o prezentare pe larg a stării de fapt, arată că „ hotărârea atacată nu ia în considerare niciunul din argumentele menționate, conținând în cuprinsul ei o dispoziție netemeinică și nelegală”, motiv pentru care se solicită admiterea apelului.
În drept se invocă art. 466 și următoarele, art. 499 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata prin întâmpinarea depusă șa fil. 9-11 dosar solicită respingerea apelului întrucât sentința atacată este temeinică și legală.
Apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 17.07.2015, apelantul a investit instanța de fond cu o cerere întemeiată pe disp. art. 996,997 și 998 Cod procedură civilă.
Față de obiectul cererii și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond în mod corect a reținut că în prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a unei ordonanțe președințială, prev. de art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând în principal că reclamantul are calitatea de tolerat în imobilul din litigiu și mai mult de atât are unde să locuiască.
Prin calea de atac declarată, apelantul nu critică sub nici un aspect nelegalitatea ori netemeinicia hotărârii atacate, ci reiterează aceeași stare de fapt cu aceeași motivare, care de altfel a constituit motivarea cererii înregistrate la Judecătoria Sibiu, asupra căreia instanța s-a pronunțat, analizând pe rând fiecare din argumentele reclamantului.
M. mult de atât în calea de atac apelantul nu aduce nicio probă concludentă în dovedirea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a unei cereri întemeiate pe disp. art. 996 Cod procedură civilă. Simpla afirmație „ s-au dovedit îndeplinite toate condițiile de admisibilitate..” nu poate fi reținută ca motiv pentru anularea ori schimbarea unei hotărâri în cale de atac.
În considerarea celor prezentate, având în vedere disp. art. 480 (1) Cod procedură civilă, apelul astfel cum a fost formulat va fi respinsă.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge apelul declarat de apelantul Vlajie M. F. împotriva sentinței civile nr. 4556/2015 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2015.
Președinte, D. R. L. | Judecător, M. D. | |
Grefier, A. R. P. |
Red. M.D. 16.12.2015
TEHNORED. PR. 17.12.2015
4EX.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 239/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Decizia nr. 946/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
