Pretenţii. Decizia nr. 946/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 946/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 946/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 946/2015
Ședința publică de la 02 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător A. E. B.
Grefier L. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe apelant ASOCIAȚIA DE P. ROT 2672 și pe intimat V. E., având ca obiect pretenții- apel împotriva sentinței civile nr. 4030/02.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul apelantei, av. R. G. G. și reprezentanta intimatului pârât, av. V. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 2.11.2015 apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, după care,
Instanța comunică reprezentantei intimatului pârât un exemplar al răspunsului la întâmpinare.
Reprezentanta intimatului pârât depune la dosar chitanță pentru suma de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.
La întrebarea instanței reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantei reclamante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat cu obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată. Învederează faptul că sentința este criticabilă cu privire la neaplicarea dispozițiilor art. 1509 din NCC. Arată că se impunea aplicabilitatea dispoz. Art. 1509 NCC cu privire la imputarea legală și admiterea în totalitatea a acțiunii reclamantei. Se arată că instanța de fond a considerat suficientă concluzia expertului.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea apelului având în vedere faptul că din probatoriul administrat rezultă că pârâtul a achitat cu bună credință datoriile. Învederează faptul că între părți au mai existat astfel de litigii soluționate în favoarea pârâtului. În continuare, arată că expertul și-a exprimat poziția și a precizat că a avut în vedere la efectuarea raportului de expertiză toate datele și plățile efectuate de pârât. Totodată arată că pârâtul pe OP-urile de plată menționa suma și luna pentru care făcea plata.
Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 4030/02.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul civil nr._ instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de P. ROT 2672 în contradictoriu cu pârâtul V. E. și, în consecință, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 123,42 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente contribuției pârâtului la cheltuielile comune ale asociației pentru perioada aprilie 2010 - aprilie 2013. Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâtul V. E. este proprietarul apartamentului 16 din blocul nr. 2, . . municipiul Sibiu și în această calitate a beneficiat de utilitățile de întreținere ale apartamentului și de utilitățile aferente proprietății comune. Prin cererea de chemare în judecată formulată în cauză reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata contravalorii contribuției la cheltuielile comune ale asociației pe ultimii 3 ani în sumă de 4.227,82 lei și a penalităților de întârziere la plată calculate în sumă de 4.227,82 lei.
Instanța a mai reținut că potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de expertul contabil B. M. N., în perioada aprilie 2010 - aprilie 2013, pârâtul nu are contribuții la cheltuielile comune ale asociației neachitate, rezultând o sumă achitată în plus de 24,37 lei, iar penalitățile de întârziere calculate sunt în sumă de 147,79 lei. Conform situației de calcul întocmită de expert, aceste sume au rezultat din corelarea sumelor achitate de către pârât prin virament bancar cu listele de plată lunare, verificarea termenelor scadente, stabilirea numărului de zile de întârziere acolo unde a fost cazul și calculul penalităților de întârziere. Modelul de calcul al penalităților depus la dosar de către reclamantă nu ține cont de plățile efectuate de pârât pe parcursul perioadei, considerându-le plăți restante asupra cărora au fost calculate penalități de 0,2% pe zi. Cu privire la plata datoriilor pârâtului stabilite în cadrul unor litigii anterioare, expertul arată că nu i-au fost puse la dispoziție acte doveditoare din care să rezulte că obligațiile de plată reciproce ale celor două părți au fost stinse, în consecință pârâtul înregistrează un debit de 966,61 lei (1.590,05 lei – 623,44 lei), stabilit în dosarul civil nr. 5138/2005.
În consecință, instanța a concluzionat că debitul pârâtului V. E. față de reclamantă este în cuantum de 1.090,03 lei (147,79 lei + 966,61 lei – 24,37 lei).
Urmare obiecțiunilor formulate de părți cu privire la concluziile raportului de expertiză contabilă, s-a întocmit în cauză un supliment la acest raport prin care expertul a arătat că penalitățile de întârziere la plată au fost calculate în mod corect raportat la numărul de zile diferență de la data scadenței (după depășirea termenului de 30 de zile de la împlinirea termenului de plată) până la data plății, iar în ceea ce privește imputația plăților se precizează că s-a avut în vedere stingerea debitelor în conformitate cu prevederile art. 1509 C.civ.
În drept, instanța de fond a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, care prevăd că „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de către furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”.
Prin urmare, în temeiul acestor dispoziții legale, instanța a reținut că obligația de a achita contravaloarea cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere este în sarcina proprietarului. De altfel, dispozițiile art. 50 din Legea nr. 230/2007 prevăd în mod expres că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar, în vederea recuperării cotelor de întreținere restante.
Referitor la capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere, instanța a reținut că în conformitate cu prevederile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, „asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat”.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a constatat că acțiunea civilă formulată de reclamantă este întemeiată doar în parte, cu privire la suma de 123,42 lei reprezentând penalități de întârziere la plata de către pârât a contribuției la cheltuielile comune ale asociației pentru perioada aprilie 2010 - aprilie 2013, din totalul penalităților de întârziere calculat de către expert de 147,79 lei fiind compensată suma de 24,37 lei achitată în plus de către pârât. În ceea ce privește contribuțiile lunare la cheltuielile comune stabilite conform listelor de plată întocmite de reclamantă, instanța a reținut că acestea au fost achitate de către pârât în baza ordinelor de plată depuse la dosar, iar cu privire la debitul anterior al pârâtului în sumă de 966,61 lei stabilit în dosarul nr. 398/2006 al Tribunalului Sibiu prin compensarea datoriilor reciproce ale părților, conform deciziei civile nr. 308/16.03.2006 pronunțată de tribunal în recurs, reclamanta deține deja un titlu executoriu, astfel că este nelegală preluarea în continuare în listele de plată a acestui debit și imputația plăților lunare făcute de pârât asupra debitului respectiv.
Totodată, instanța a reținut că imputația plăților făcute de către pârât s-a realizat de către acesta prin mențiunile făcute pe ordinele de plată bancare unde se menționează expres că plata efectuată reprezintă cheltuieli de întreținere și luna aferentă plății, fiind astfel incidente dispozițiile art. 1507 C.civ. privind imputația plății făcută de debitor.
În consecință, instanța a admis acțiunea în parte și în temeiul art. 49 alin. 1, art. 50 din Legea nr. 230/2007, l-a obligat pe pârât la plata sumei de 123,42 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente contribuției la cheltuielile comune ale asociației pentru perioada aprilie 2010 - aprilie 2013, celelalte pretenții formulate de reclamantă fiind nejustificate.
Totodată, în temeiul art. 453 alin. 2 C.pr.civ., pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei și cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 200 lei, constând în onorariu de avocat parțial.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și motivat, a declarat apel reclamanta Asociația de P. ROT 2672, solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în totalitatea a acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la petitul din cererea de chemare în judecată prin care se solicita obligarea pârâtului la plata sumei de 4227,82 lei reprezentând restanțe la sumele datorate asociației pe ultimii 3 ani conform listelor de plată lunare întocmite de asociație. Apreciază că soluția este greșită întrucât analiza obligațiilor pârâtului trebuia să se facă în strictă concordanță cu dispozițiile art. 1509 C.civ. referitor la imputația plății. Arată că a depus obiecțiuni la raportul de expertiză și a solicitat expres ca expertul să refacă expertiza în sensul aplicării dispozițiilor art. 1509 C.civ., însă, în suplimentul la raportul de expertiză contabilă, expertul nu face nici o referire la modul în care a analizat debitul din perspectiva acestor dispoziții legale, iar refacerea expertizei nu a fost încuviințată de instanța de fond. Consideră că soluția instanței de fond este greșită, în principal pentru că atât expertul cât și instanța au ignorat dispozițiile art. 1509 C.civ., iar pe de altă parte nu observă că pârâtul este de rea credință în achitarea datoriilor către asociație prin faptul că, în scopul de a nu se putea urmări cu ușurință achitarea la timp a datoriilor sale, acesta plătea prin virament bancar, haotic, după bunul său plac, fără respectarea nici unui termen de plată și fără să menționeze în documentul de plată ce reprezintă sumele plătite, adică ce datorie a înțeles să o stingă prin plată.
În drept a invocat dispozițiile art. 466-471 C.proc.civ., art. 1509 C.civ., art. 46-50 din Legea nr. 230/2007.
Intimatul pârât V. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat arătând că și-a achitat cu bună credință datoriile către asociația de proprietari, conform dovezilor de la dosar. Plățile au fost corect individualizate de către expert și desocotite din datoria și penalitățile aferente, în acord cu dispozițiile art. 1509 C.civ., motiv pentru care criticile invocate sunt nefondate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.proc.civ.
Apelantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că din actele depuse la dosar de pârât rezultă contrariul susținerilor acestuia, respectiv că ar fi achitat cu bună credință datoriile către asociație.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 50 al. 2 din Legea nr. 230/2007.
În apel nu s-au mai administrat alte probe.
Examinând hotărârea atacată și probele administrate, în condițiile art. 476 Cod procedură civilă, tribunalul reține că apelul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul ordinelor de plată depuse la dosarul cauzei (f.82-169) rezultă că pârâtul a indicat în cazul fiecărei plăți efectuate creanța pe care înțelege să o stingă, respectiv luna și anul aferent cheltuielilor comune la asociația de proprietari pe care înțelege să le plătească. Este adevărat că pârâtul nu a plătit întotdeauna la timp cota sa din cheltuielile comune, dar tocmai pentru aceasta reclamanta a calculat și pretins penalități de întârziere.
Acest fapt este confirmat și de expertul judiciar desemnat în cauză, care a prezentat în anexa nr. 1 a raportului de expertiză (f. 239- 243) sumele de plată eferente fiecărei luni, data scadenței acestora, suma plătită și data acestei plăți, debitul rămas restant pentru fiecare lună și penalitățile aferente acestor restanțe, și a concluzionat că la sfârșitul perioadei analizate, pârâtul datora reclamantei suma de 147,79 lei cu titlul de penalități de întârziere, precum și faptul că pârâtul a achitat în plus suma de 24,37 lei cu titlul de debit principal.
Constatând această împrejurare, nu se poate susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 4227,82 debit principal, căci acest debit nu mai există.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 1509 C.civ. privind imputația legală a plății, invocat de apelanta reclamantă, acesta are aplicabilitate numai dacă niciuna dintre părți nu face imputația plății.
Cum în speță debitorul a indicat în cuprinsul ordinelor de plată creanța pe care înțelege să o stingă, prevederile art. 1509 C.civ. nu sunt incidente, dar au aplicabilitate dispozițiile art. 1110 cod civil de la 1864 pentru plățile anterioare datei de 01.10.2011 când a intrat în vigoare Noul Cod civil, și dispozițiile art. 1507 C.civ. pentru plățile ulterioare acestei date, după cum stipulează art. 113 din Legea nr. 71/2011.
Potrivit art. 1110 C.civ. de la 1864 „Debitorul, având mai multe datorii, al căror obiect este de aceeași speță, are dreptul de a declara, când plătește, care este datoria ce voiește a desface”
Potrivit art. 1507 din Noul Cod civil „Debitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de același fel are dreptul să indice, atunci când plătește, datoria pe care înțelege să o execute. Plata se impută mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor și, la urmă, asupra capitalului.
(2) Debitorul nu poate, fără consimțământul creditorului, să impute plata asupra unei datorii care nu este încă exigibilă cu preferință față de o datorie scadentă, cu excepția cazului în care s-a prevăzut că debitorul poate plăti anticipat.
(3) În cazul plății efectuate prin virament bancar, debitorul face imputația prin mențiunile corespunzătoare consemnate de el pe ordinul de plată.”
Întrucât cheltuielile aferente fiecărei luni reprezintă datorii distincte, modul în care pârâtul debitor a ales să-și stingă obligațiile are acoperire legală, condiții în care nu se poate reține reaua credință pe care i-o atribuie apelantul. Faptul că reclamanta a ales să impute sumele achitate asupra unor datorii mai vechi ale pârâtului, nu poate fi primit de instanță întrucât regulile imputației plății sunt clar stabilite de lege, care acordă prioritate debitorului în efectuarea imputației plăților.
În această situație, Tribunalul apreciază că susținerile din cuprinsul cererii de apel nu sunt susceptibile să conducă la schimbarea sentinței atacate, sens în care apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 4030/02.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu va fi respins ca nefondat.
Întrucât dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, Tribunalul va dispune obligarea apelantului la plata către intimat a sumei de 500,00 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către intimatul Asociația de P. ROT 2672 împotriva sentinței civile nr. 4030/02.07.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Obligă apelantul la plata către intimatul V. E. a sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2015.
Președinte, S. R. | Judecător, A. E. B. | |
Grefier, L. A. |
RED. B.A.E.
Tehnored. L.A.
4 ex./2015 / J.F. S. R.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 973/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 720/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
