Contestaţie la executare. Decizia nr. 795/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 795/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 795/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 795
Ședința publică de la 28 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător V. C. D.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta C. SA P. DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI B., intimată U. B., având ca obiect, contestație la executare, împotriva sentinței civile nr. 3727/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. Fleischer A. pentru intimată, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că s-a solicita judecarea cauzei în lipsă, de către apelantă care a și depus la dosarul cauzei note scrise.
Reprezentanta intimatei nu are cereri de formulat.
Nefiind alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentanta intimatei pune concluzii de respingere a apelului ca totale nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și întemeiată, cu consecința respingerii contestației la executare; cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Deliberând constată:
Asupra apelului de față:
P. sentința civilă nr. 3727/ 19 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul civil nr._ s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul U. B. în contradictoriu cu intimatul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., și, în consecință, instanța a constatat nulitatea titlului executoriu – proces-verbal de contravenție . nr._/19.12.2011, a dispus anularea formelor de executare începute în dosar execuțional nr.710/2014 al B. S. B., precum și restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru în sumă de 77,98 ron plătită cu chitanța nr._/22.04.2015.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de contravenție indicat anterior i s-a aplicat contestatoarei o amendă în sumă de 250 ron și a fost obligată la plata tarifului de despăgubiri de 28 euro. La cererea intimatei a început executarea silită în dosar execuțional nr.710/2014. Instanța a apreciat contestația ca fiind întemeiată motivat de faptul că procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat contestatoarei în termenul legal de o lună. In plus, a mai reținut că acesta nu cuprinde semnătura agentului constatator, fapt ce atrage după sine nulitatea titlului executoriu.
Ca atare, în baza art.711 și următoarele NCpc, instanța a admis contestația la executare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și motivat, a declarat apel intimatul în contestație Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B., solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a susținut că nu poate fi de acord cu soluția judecătoriei întrucât procesul verbal de constatare a contravențiilor a fost comunicate contestatorului prin afișare la data de 05.01.2012, fiind încheiat proces verbal semnat de un reprezentant al C. și un martor asistent, contravenientul având posibilitatea de a-l contesta în termen de 15 zile de la data primirii, ceea ce nu a făcut, procesul verbal devenind titlu executoriu.
Potrivit dispozițiilor art. 7 din O.G. nr. 15/2002 contravenientul are obligația de a achita și tariful de despăgubire în cuantum de 28 de euro, iar procesul verbal este perfect legal întocmit întrucât a fost generat și semnat electronic. Apărarea petentului în sensul că procesul verbal nu este semnat de agentul constatator nu poate fi primită față de cadrul procesual impus de art. 712 al. 2 C.proc.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile C.proc.civ., O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.
Intimatul contestator B. U. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate. În motivare arată că procesul verbal pus în executare a fost comunicat la o adresă greșită, doar prin fișare, și nu a ajuns la cunoștința sa decât în faza de executare silită, fapt pentru care a invocat excepția prescripției executării sancțiunii. Se mai susține că pentru două din procesele verbale puse în executare achitat amenzile așa cum rezultă din adeverința emisă de Direcția fiscală locală Sibiu, astfel că, deși achitate din 2012, totuși intimatul înaintează cererea de executare în anul 2014, fără a avea nici o justificare legală. Mai arată că nu a invocat faptul că procesele verbale nu cuprind semnătura agentului constatator.
Apelul a fost timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru conform art. 10 al. 2 și art. 23 din O.U.G. nr. 80/2013.
În apel au fost încuviințate nu s-au mai administrat alte probe.
Examinând hotărârea atacată și probele administrate, în condițiile art. 476 Cod procedură civilă, tribunalul reține că apelul de față este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză Tribunalul reține că executarea silită efectuată în cadrul dosarului execuțional nr.710/2014 al B. S. B. are la bază procese verbale cărora nu le poate fi recunoscut caracterul executoriu prevăzut de art. 37 din O.G. nr. 2/2001, condiție esențială prevăzută de art. 632 C.proc.civ. pentru punerea în executare a creanțelor.
În acest sens, Tribunalul reține că procesele verbale de contravenție în baza cărora s-a demarat executarea silită nu au fost comunicate în acord cu dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 2/2001, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 10/2013.
Astfel, cele trei procese verbale au fost comunicate direct prin afișare la data de 06.10.2011, 04.11.2011 și 05.01.2012, iar decizia pronunțată de instanța supremă a fost ulterioară. Însă, în conformitate cu dispozițiile art. 517 al. 4 C.proc.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.
Decizia dată în recursul în interesul legii nu este o lege, pentru a se putea pune problema retroactivității sale, ci un mod obligatoriu de interpretare a unei dispoziții legale, aplicabil pentru viitor tuturor proceselor care încep sau nu au fost soluționate definitiv până la publicarea sa în Monitorul Oficial al României, cu condiția ca problema de drept dezlegată să facă obiectul acestora.
Cu alte cuvinte, instanțele au obligația respectării deciziei la momentul în care sunt chemare să facă aplicarea dispozițiilor legale interpretare de Înalta Curte de Casație și Justiție. În speță, acest moment coincide cu analiza caracterului executoriu al celor trei procese verbale, și care depinde de modul lor de comunicare.
P. urmare, întrucât comunicarea celor trei procese verbale nu s-a făcut prin poștă cu aviz de primire pentru a le se asigura opozabilitatea față de contravenient și pentru a-i da posibilitatea acestuia să le conteste, ele nu au putut dobândi caracter executoriu; aceasta întrucât potrivit dispozițiilor art. 37 din O.G. nr. 2/2001 „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”. Însă, pentru a fi calculat termenul de 15 zile prevăzut de art. 31, este necesară efectuarea unei comunicări conforme dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, ceea ce în speță nu s-a realizat.
În această situație, prin raportare la dispozițiile art. 632 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că susținerile din cuprinsul cererii de apel nu sunt susceptibile să conducă la schimbarea sentinței atacate.
P. urmare, constatând că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o soluție legală și temeinică, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE SA din ROMÂNIA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI B., împotriva sentinței civile nr. 3727/2015, pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată în apel (nedovedite).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 octombrie 2015.
Președinte, C. H. | Judecător, V. C. D. | |
Grefier, D. M. |
red., tehn.red.VCD/7.12.2015
cop. DM/8.12.2015; ex.4
j. fond N. F.; Jud. Sibiu
| ← Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 803/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 239/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
