Contestaţie la executare. Decizia nr. 983/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 983/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 983/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 983/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Grefier A. R. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civil privind pe apelant O. O. și pe intimat Ș. R. C. FOSTĂ O., intimat O. R., având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile numărul 2521/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul personal, și reprezentanta intimatei, avocat F. D., lipsă fiind intimatul O. R..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în vedere apelantului faptul că mai are de achitat o diferență de taxă judiciară de timbru în cuantumul de 14 lei.
Apelantul depune la dosarul cauzei dovadă achitare diferență taxă judiciară.
Instanța procedează la comunicarea reprezentantei intimatei a răspunsului la întâmpinare.
Apelantul depune, în probațiune, la dosarul cauzei un raport încheiat cu privire la consilierea acordată minorului O. R., întocmit în luna noiembrie 2014. Procedează la comunicarea unui exemplar părții adverse.
Reprezentanta intimatei, în contra înscrisului depus de apelant, depune la dosarul cauzei o adresă prin care face dovada că solicitarea procedurii privind consilierea minorului s-a făcut la cererea intimatei.
Apelantul solicită chemarea psihologului în calitatea de martor pentru a face dovada contrarie a celor susținute de reprezentata intimatei.
Instanța, aduce la cunoștință apelantului faptul că probele se solicită în cuprinsul cererii de apel.
Apelantul solicită audierea minorului în camera de consiliu, fiind singurul care poate spune adevărul în această speță.
Instanța, având în vedere solicitarea apelantului, vizând audierea minorului, deși este invocată ca și motiv de apel, și constituit în fapt o cerere de probațiune, și față de obiectul cererii, respectiv contestație la executare și dispozițiile art. 711 Cod procedură civilă se respinge cererea de audiere a minorului.
Întrebate fiind de către instanță, părțile învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul solicită să se constate că hotărârea dată la fondul cauzei, este nelegală prin nerespectarea dispozițiilor art. 622 pct. 4 Cod procedură civilă. Arată că intimata a făcut presiuni asupra minorului pentru a-l determina să schimbe domiciliul de la apelant la intimată, în urma unui eveniment nefericit când minorul a rămas corigent la chimie. Mai arată că la acel moment minorul a fost influențat, lucru pe care l-ar fi putut demonstra prin ascultarea minorului în camera de consiliu. Învederează că, la 3 zile după schimbarea domiciliului, minorul a revenit la domiciliul apelantului. Întrebat fiind de către instanță, în instanță domiciliul a fost stabilit la mamă, dar timp de 6 ani minorul a locuit cu tatăl. Arată că în 2007 cu executorul judecătoresc mama a luat minorul la ea, ca apoi minorul să nu mai dorească să meargă la ea. Învederează că din 2007, minorul a trăit la apelant, pe cheltuiala acestuia, și fără ca mama să contribuie financiar la creșterea sa. Apelantul, întrebat fiind de către instanță, solicită anularea executării așa cum s-a solicitat prin contestația la executare și în apelul formulat.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, cu consecința menținerii sentinței 2521/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu,ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în apel. În esență arată că această solicitare se întemeiază pe analiza criticilor dezvolate de apelant, prin cererea de apel raportate la obiectul cauzei deduse judecății. Apreciază că invocarea de către apelantul contestator a necesității audierii minorului în prezenta cauză, cu contituie un temei de critică eficientă a hotărârii atacate, în cadrul contestației la executare impunându-se analiza actelor de executare a căror anulare se cere și nicidecum analizarea raporturilor litigioase existente între cele două părți. În egală măsură, apreciază că nu constituie o motivare pertinentă și mai cu seamă cu susșinere legală este aprecierea apelantului că minorul a introdus intervenția accesorie, care a fost respinsă în fond de către instanță, și nu a solicitat în compensare audierea acestuia, depoarece în cursul procesului instanța de fond a admis în principiu cerera de intervenție, și apelantul ar fi trebuit că sție că probatoriul administrat într-o cauză nu se administrează în compensarea vreunei viitoare hotărărâri. Arată că în al doile amotiv se invocă nelegaliatea hotărârii atacate, făcând referitre la faptul că instanța în motivare ar fi făcut trimitere doar la pct. 1 și 2 ale art. 622 din Codeul de procedură civilă, aspect care din aprecierea sa nu poate fi primit ca un temei de desființare a hotărârii atacate din două motive: pe de o parte, în motivarea hotărârii criticate instanța face temeric trimitere la art. 622 Cod procedruă civilă, dar ceea ce crede că este mai importat pe de altă parte, în motivarea apelului se invocă art. 4 al aceluiași articol de către apelant, invocarea fiind în sensul unei condiții la acre intimata ar fi fost ținută înainte de executarea silită, aspect ce din punctul său de vedere, față de datele existente la acel moment și evoluția relațiilor dintre părți după data de 07-06. 2014, nu are aplicabilitate în situația dată. Mai arată că din anul 2007 până în prezent sentințele au fost în sensul încredințării minorului către mamă. În 2011, minorul a solicitat să petreacă mai mult timp cu tatăl, solicitare la care mama nu s-a opus, însă reacția imediată a tatălui a fost acea de introducere a unei acțiuni în vederea schimbării domiciliului minorului, cerere care a soldat cu hotărrârea din 2012 care a menținut domiciliul minorului la mamă. Învederează faptul că în 15 mai 2014 apelantul a depus ultima cerere de schimbare a domiciliului, iar în data de 07.06, a avut ideea „ fantastică” de a lua minorul de pe stradă din prezența mamei și de a interzice orice contact cu acesta. Învederează faptul că s-a invocat ca motiv de apel refuzul minorului, fapt ce nu poate fi primit ca un motiv de apel.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 2521/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul O. O. în contradictoriu cu intimata Ș. R. C..
S-a respins în fond cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul O. R..
S-a obligat contestatorul să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond reține:
Prin sentința civilă nr. 5146/09.07.2012 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dosar nr._/306/2011, a fost stabilit domiciliul minorului O. R. născut la data de 18 aprilie 2000 la domiciliul mamei STEFANUTA R. C. situat în Sibiu, Piața Rahovei nr.18, scara A, ., jud. Sibiu. Aceasta hotarare a devenit irevocabila la data de 27.09.2012 .
La data de 1 iulie 2014 intimata din prezentul dosar formulează cerere de executare silită prin care solicită punerea în executare a acestei hotărâri .
Prin incheierea civila nr. 7823/17.07.2014 pronuntata de Judecatoria Sibiu se admite cererea formulată de executorul judecătoresc M. F. G. i se incuviinteaza începerea executării silite în favoarea creditoarei STEFANUTA R. C., împotriva debitorului O. O. pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor din titlul executoriu-sentința civilă nr. 5146/09.07.2012 a Judecătoriei Sibiu pronunțată în dosar nr._/306/2011, precum și pentru recuperarea cheltuielilor de executare.
Din întreg probatoriul administrat în cauză se reține că în data de 4.06.2014 în urma unei discuții între fiul părților O. R. și intimata din prezenta cauză, minorul s-a mutat la aceasta din urmă, iar la un interval de timp cei doi părinți au discutat despre luarea bunurilor personale ale copilului și transportul acestora la locuința mamei. După câteva zile, tatăl întâlnindu-se cu băiatul, au plecat împreună, minorul stabilindu-se la locuința tatălui .
Conform prevederilor art. 622 alin. 1 "Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie";, iar conform prevederilor alin. 2 "În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
Raportat la aceste dispoziții legale instanța reține că în privința contestatorului nu a existat o voința expresă de a îndeplini de bună voie dispoziția stabilită prin hotărâre judecătoească și deci intenția contestatorului debitor de a executa de bună voie obligația sa, care nu a fost materializată .Stabilirea lui R. la locuința mamei a fost determinată strict de dorința lui .Elocvent în acest sens este răspunsul contestatorului la întrebarea nr. 3 din interogatoriul dispus în cauză ( fila 157 ) .Contestatorul a răspuns că și –a exprimat acordul pentru mutarea lui R. la mama, fără obiecțiuni Această stare de fapt rezultă și din depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv V. M. și L. N.. Această din urmă martoră a asistat la discuția avută de copil cu mama pe data de 4.06.2015.
În aceste condiții este evident că nu se poate vorbi în speță de o executare de bună voie a obligației în accepțiunea prevederilor art.622 C.proc.civ., care să atragă consecința anulării actelor de executare silită .
În cadrul contestației la executare instanța nu este îndreptățită să examineze fondul raporturilor juridice dintre părți, ci trebuie să se conformeze hotărârii puse în executare.
Față de aceste considerente și reținând lipsa altor motive privind anularea executării silite, instanța apreciază contestația ca nefiind întemeiată și urmează să o respingă în temeiul art. 711 C.pr.civ .
În contextul celor mai-sus arătate în temeiul art. 63,67 C.pr.civ instanța a respins în fond cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul O. R., ca neîntemeiată .Aspectele relevate de minor la adresa mamei nu pot face obiectul cauzei, deoarece se limitează doar la actele de executare .
În baza art. 453 C.pr.civ, reținându-se culpa procesuală a obligat pe contestator să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat justificat cu chitanță – fila 163.
Împotriva acestei hotărârii contestatorul a declarat apel în termen, motivat, legal timbrat, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanței de fond cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea motivelor invocate, apelantul arată că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără audierea minorului, deși acesta a formulat intervenție accesorie respinsă de instanță.
Hotărârea apelată, se arată în continuare este nelegală întrucât instanța a interpretat greșit prevederile art. 622 Cod procedură civilă, iar motivarea instanței…” în cadrul contestației la executare instanța nu este îndreptățită să examineze fondul raportului juridic dintre părți” este incorectă și nelegală.
În drept se invocă art. 139, 264, 466 cod civil și art. 996 și următoarele Cod civil.
Intimata prin întâmpinarea depusă la fil. 13-19 dosar solicită respingerea apelului cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor invocate și în condițiile art. 479 (1) Cod procedură civilă, tribunalul constată ca nefundat apelul declarat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită la 19.08.2014 cu contestație la executare prin care se solicită anularea executării silite în dosar execuțional 758/2014.
Față de obiectul cauzei deduse judecății, instanța de fond raportat la probatoriul administrat în cauză în mod corect a reținut că nu s-a făcut dovada vreunui motiv de nulitate ori anulare cu privire la actele de executare inițiate în dosar execuțional nr. 785/2015.
Motivele invocate de contestator, atât cu prilejul soluționării contestației la executare de către prima instanță, cât și în prezenta cale de atac, nu vizează formele de executare inițiate de executorul judecătoresc ci fondul cauzei soluționate prin sentința civilă nr. 5146/2012 a Judecătoriei Sibiu care constituie titlu executoriu în baza căruia s-au inițiat formele de executare, motive care nu pot fi suspuse analizei printr-o contestație la executare.
În atare situație, motivul invocat de apelant prin care se solicită anularea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, pentru că nu a fost audiat minorul va fi respins ca lipsit de suport legal raportat la obiectul cauzei deduse judecății și nu în ultimul rând având în vedere disp. art. 711(1) Cod procedură civilă care prevede în mod expres obiectul unei contestații la executare.
Mai mult de atât la art. 480(3) Cod procedură civilă se prevăd în mod expres și limitativ situațiile în care instanța de control judiciar poate dispune anularea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare ori motivul invocat de apelant excede prevederilor legale aplicabile.
Interpretarea greșită a disp. art. 622 Cod procedură civilă invocată de apelant de asemenea nu poate fi reținută ca motiv pentru anularea ori schimbarea hotărârii întrucât apelantul în susținerea acestui motiv, prezintă o anumită stare de fapt care vine în contradicție cu însuși atitudinea apelantului față de dispozițiile art. 622 (1) Cod procedură civilă, dispoziții care prevăd…” obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduc la îndeplinire de bună voie”.
Întrucât intimata a recurs la punerea în executare a titlului executoriu este evidentă conduita apelantului în cazul de speță.
În considerarea celor prezentate, instanța constată că hotărârea apelată este temeinică și legală, motiv pentru care în condițiile art. 480 (1) Cod procedură civilă apelul astfel cum a fost formulat va fi respins.
Conform art. 453 Cod procedură civilă apelantul va fi obligat să-i plătească intimatei suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat justificat în condițiile art. 452 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul O. O. împotriva sentinței civile nr. 2521/2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu pe care o păstrează.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 Decembrie 2015.
Președinte, D. R. L. | Judecător, M. D. | |
Grefier, A. R. P. |
Red. MD. 22.12.2015/ TEHNORED. PR. 23.12.2015
4EX. / JUD. FOND. M. P.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 760/2015. Tribunalul SIBIU | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 803/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
