Contestaţie la executare. Decizia nr. 481/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 481/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 481/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 481/2015
Ședința publică de la 03 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. H.
Judecător D. T. L.
Grefier E. G.
Cauza se soluționează în completul de mai sus, față de împrejurarea că d-na judecător V. C. D. se află în concediu medical, motiv pentru care s-a procedat la înlocuirea sa cu d-na judecător D. T. L.- permanența de la data de 4.06.2015, întrucât permanența din data de 3.06.2015- judecător C. E. G. se află în concediu de odihnă.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelantul F. C. I. și pe intimata U. G., având ca obiect contestație la executare, apel împotriva sentinței civile numărul 129/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelantul-contestator lipsă,a v. O. L.-D., intimata personal și as. de av. L. R. Ș..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentanta apelantului depune la dosar împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocat.
Reprezentanta intimatei depune la dosar împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocat.
Reprezentanta apelantului depune la dosar adeverință conform cu originalul se comunică 1 ex. si reprezentatei intimatei.
Pentru a dovedi același aspect care rezultă din această adeverință depusă, solicită încuviințarea audierii a 2 martori, respectiv S. D. și B. I., pentru dovedirea aspectelor de fapt și faptul că în această perioadă nu a fost în țară apelantul.
Reprezentanta intimatei se opune în condițiile în care achiesează concluziilor instanței de fond de respingere a cererii de repunere în termen.
Instanța deliberând, respinge cererea de probațiune formulată față de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar..
Reprezentanta apelantului arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Reprezentanta intimatei arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat instanța găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și în consecință, să se anuleze sentința atacată, să se admită cererea de repunere în termen formulată la fond, și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea contestației la executare, iar în eventualitatea în care se va respinge această solicitare, instanța de apel să admită pe fond contestația. Cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Apreciază sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Arată că instanța de fond a respins cererea de repunere în termen cu motivarea că nu există motive întemeiate pentru nedepunerea contestației în termen. S-a depus la dosarul cauzei, în fața instanței de fond. două bilete, prin care se arăta faptul că, în data de 10.05.2014, deci cu 6 zile înainte de redactarea somației de către executor, apelantul a plecat din țară, la momentul respectiv apelantul-contestator nu avea cunoștință despre aceste aceste de executare. A doua dovadă depusă este cel de-al doilea bilet cu data întoarcerii în țară 21.06.
Arată că cererea de repunere în termen este făcut în cele 15 zile de la data întoarcerii în țară a contestatorului. Faptul că în toată această perioadă apelantul-contestator nu a fost în țară, s-a dovedit și cu adeverința depusă în dosarul de apel.
Pentru motivele arătate consideră că nu se justifică soluția instanței de fond de respingere a contestației la executare.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea la cheltuieli de judecată. În cazul admiterii cererii de repunere în termen, solicită trimiterea cauzei la instanța de fond pe soluționarea contestației pe fond a contestației la executare.
În ce privește cererea de repunere în termenul de contestație la executare consideră că reprezentanta apelantului nu a pus corect problema juridică dedusă judecății, în contextul în care niciuna dintre părți nu a contestat că apelantul ar fi fost plecat din țară.
Problema care se pune este aceea dacă, această plecare din țară constituie motiv temeinic pentru nedepunerea în termen a unor acte de procedură. Azi s-a aflat că apelantul nu avea cum să știe că despre începerea executării silite împotriva sa. Este adevărat acesta nu avea cum să știe, dar trebuia să știe că, exista împotriva sa o hotărâre definitivă,prin care acesta a fost obligat anterior, să predea cheia și să primită accesul intimatei U. la pivnița aflată la subsolul imobilului pe care părțile îl folosesc în comun. Acesta este motivul pentru care instanța de fond a considerat că această plecare, delegare așa cum rezultă din adeverința depusă azi la dosarul cauzei, nu constituie motiv temeinic pentru repunerea în termen a contestatorului.
Oricum predarea cheii s-a făcut cu mult timp după începerea executării silite, așa cum se poate observa din procesul-verbal depus la dosarul cauzei
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.129/2015 Judecătoria Sibiu a respins cererea de repunere în termenul de formulare a contestației la executare formulată de F. C. I., a admis excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de intimata U. G. și, ca urmare a respins contestația la executare formulată de contestatorul F. C. I. în contradictoriu cu intimata U. G.,ca tardiv formulată.
Contestatorul a fost obligat să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contestația la executare înregistrată la această instanță sub nr._ /2.07.2014, formulată de contestatorul F. C. I. în contradictoriu cu intimata U. G. s-a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună repunere în termenul de formulare a contestației la executare, iar după soluționarea acesteia anularea somației din 16.05.2014, a încheierii nr. 99/2 din 16.05.2014 a SCPEJ D. M. V., M. D. A., S. C., precum și a tuturor actelor de executare silită ulterior efectuate în dosarul execuțional nr. 99/2014. Cu cheltuieli de judecată.
În fapt se arată că prin sentința civilă nr. 8940/17.12.2012 a Judecătoriei Sibiu am fost obligat să permit accesul creditoarei în holul comun al imobilului situat în Cisnădie, .., pentru folosirea pivniței. Toate actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 99/2014 a SCPEJ D. M. V., M. D. A., S. C., sunt făcute cu rea credință, după ce acesta a permis accesul creditoarei U. G. în imobil, pentru că ușa respectivă a fost permanent deschisă, stare de fapt constatată și de organele de poliție. Nu i-a împiedicat niciodată accesul în imobil și în hol, a executat sentința de bună voie, așadar executarea silită nu se mai impunea. Toate cheltuielile de executare silită pretinse, inclusiv onorariul executorului, sunt nejustificate și mult prea mari, motiv pentru care solicită să fie respinse, iar în subsidiar să fie reduse . Se arată că a plecat din țară în 10.05.2014, înainte cu 6 zile ca executorul să emită somația, așa că oricum nu putea să mai împiedice la acea dată accesul creditoarei în holul comun. Se solicită admiterea cererii de repunere în termenul legal de contestație din următoarele motive:Conform ștampilei de pe plicul cu care i-a fost comunicată somația contestată, acesta a ajuns în Cisnădie în data de 22.05.2014. La acea dată era plecat în străinătate, la Bruxelles, încă din 10 mai 2014, așa cum reiese din biletul de călătorie nr._. S-a întors în țară, pentru o scurtă perioadă de timp, în data de 21.06.2014, așa cum reiese din biletul de călătorie nr. 8562.Având în vedere că nu a avut cunoștință despre actele de executare efectuare în dosarul execuțional nr. 99/2014 decât după data 21.06.2014 când s-a întors în țară, solicită admiterea cererii de repunere în termenul legal de 15 zile .
Intimata a formulat întâmpinare (filele 16-21) invocând excepția tardivității contestației la executare .Termenul în care se poate formula contestație la executare este de 15 zile de la data la care s-a luat cunoștință, respectiv momentul la care a fost trimisă somația de către executorul judecătoresc. În privința cererii de repunere în termenul de formulare a contestației la executare se arată că simplul fapt al deplasării în străinătate nu echivalează cu o împrejurare nai presus de voința părții, respectiv nu reprezintă un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 al.1 C.pr.civ . Se mai arată că actele de executare sunt legale, iar în plus contestatorul este de totală rea credință când afirmă că nu a împiedicat accesul intimatei . Onorariul executorului se încadrează în valorile fixate prin Ordinul M.J. 2550/C/14.11.2006.
În drept se invocă art. 186, 453 C.pr.civ, 719 C.pr.civ.
Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8940 din data de 17.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._/306/2011 contestatorul F. C. I. a fost obligat să permită creditoarei U. G., accesul în holul comun al imobilului situat în Cisnădie, ., jud. Sibiu, înscris în CF 2076 Cisnădie, nr. top 1429, 1430, necesar pentru folosirea pivniței proprietatea creditoarei. Această hotărâre a devenit irevocabilă la data de 31.01.2014 . Judecătoria Sibiu a încuviințat începerea executării silite prin încheierea civilă nr. 3594/CC/2.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
În dosarul execuțional nr. 99/2014 SCPEJ D. M. V., M. D. A., S. C., a început executarea silită, la cererea creditoarei în baza titlului executoriu mai-sus menționat . Astfel, la data de 16.05.2014 executorul judecătoresc M. D. A. a întocmit o somație în conformitate cu prevederile art. 903 coroborat cu art. 731 al.1 C.pr.civ ,fiind emisă și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare. Somația fost comunicată contestatorului la data de 22.05.2014 ,astfel cum rezultă din procesul verbal de înmânare aflat în dosar la fila 59, prin depunerea acesteia la cutia poștală conform art. 163 C.pr.civ .
Analizând excepția tardivității formulării contestației la executare conform art. 248 C., instanța a reținut:
Examinarea excepției tardivității plângerii contravenționale este dependentă de soluționarea, în prealabil, a cererii de repunere în termen.
- Cererea de repunere în termen.
Potrivit art. 186, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.
Instituția de drept procesual a repunerii în termen constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual care din motive temeinic justificate nu și-a putut exercita dreptul înăuntrul termenului imperativ de a-și îndeplini acest drept și ulterior, fără ca instanța să-l decadă din exercițiul său ori să aplice o altă sancțiune prevăzută de lege în caz de nerespectare a termenului.
Repunerea în termen reclamă întrunirea cumulativă a următoarelor condiții:
- Nerespectarea de către parte a unui termen procedural imperativ.
Cerința este întrunită.
Termenul prevăzut de art. 714 C.pr civ.este un termen procedural imperativ, respectiv un interval de timp înăuntrul căruia trebuia îndeplinit actul de procedură - contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă; cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
Contestatorul nu a respectat acest termen, având în vedere că somația i-a fost comunicată la data de 22.05.2014, însă contestația la executare a fost introdusă doar la data de 2.7.2014, așadar peste cele 15 zile prevăzute de lege.
2. În cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, partea este obligată să formuleze cererea de repunere în termen și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termenul inițial.
Luând în considerare situația faptică expusă anterior, instanța a constatat că cererea de repunere în termen este formulată în termenul de 15 zile calculate de la încetării împiedicării.
3. Nerespectarea termenului să se datoreze unor motive temeinic justificate, dovedite de parte, iar împrejurarea ce a împiedicat partea să-și exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia.
Cerințele nu sunt întrunite.
În susținerea cererii de repunere în termen a fost invocată plecarea din localitate în perioada 10 mai 2014 – 21 iunie 2014, împrejurarea motivată de necesitatea plecării în călătorie în străinătate –fila 7 .
Instanța a constatat că, într-adevăr, biletul de călătorie atestă date plasate în timp, dar nu demonstrează lipsa continuă a petentului din localitate în perioada respectivă . Plecarea voluntară din țară a acestuia nu poate fi considerată o dovadă a contestatorului că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința lui " de a formula contestația la executare .
Având în vedere că nu a fost făcută dovada unor motive temeinice care să justifice nerespectarea termenului procedural imperativ prevăzut de lege, instanța a constatat că cererea nu este întemeiată.
- Excepția tardivității .
Potrivit art. 714 C.pr.civ contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.
Având în vedere că Somația fost comunicată contestatorului la data de 22.05.2014, instanța a constatat că prezenta contestație la executare introdusă la data de 2.7.2014 este tardiv formulată.
În consecință, în condițiile în care cererea de repunere în termen a fost respinsă, în baza art. 185 C. rap. la art. 714 C.pr.civ, instanța a admis excepția tardivității formulării contestației la executare și a respins-o, ca tardiv formulată.
În baza art. 451, 453 C.pr.civ a fost obligat pe contestator să plătească intimatei suma de 600 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat justificat cu chitanță – fila 64.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul F. C. I. solicitând anularea acesteia, admiterea cererii de repunere în termen și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea contestației în fond.
În motivarea apelului s-a susținut că cererea sa de repunere în termen a fost nelegal respinsă pentru că el a dovedit existența unor motive temeinice pentru admiterea acesteia, respectiv lipsa din țară în perioada 10.05.2014 (cu 6 zile înainte de emiterea somației împotriva sa) și până la 21.06.2014, împrejurare dovedită cu biletele de călătorie depuse la dosar.
Apelantul mai arată că nu a avut cunoștință de emiterea somației care i-a fost comunicată în perioada în care era plecat la Bruxelles, iar lipsa sa din țară este un motiv întemeiat pentru care nu a putut formula contestația în termen.
Mai mult, apelantul arată că executarea silită împotriva sa era nelegală pentru că a predat cheia de la intrare intimatei în 25 iunie, deși ușa nu a fost încuiată permanent, intimata putând intra oricând a vrut.
Prin întâmpinare, intimata U. G. a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat pentru că lipsa din țară nu echivalează cu o împrejurare mai presus de voința părții, deci nu e un motiv temeinic justificat în sensul art.186 alin.1 Cod proc.civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că apelul este neîntemeiat și va fi respins pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Instanța de fond a respins contestația la executare formulată de contestatorul apelant ca tardivă urmare a respingerii cererii de repunere în termen. În considerentele sentinței s-a reținut că plecarea din localitate în perioada 10 mai 2014 – 21 iunie 2014 și biletele de călătorie depuse la dosar atestă date plasate în timp, dar nu demonstrează lipsa continuă a petentului din localitate în perioada respectivă, iar plecarea voluntară din țară a acestuia nu poate fi considerată o dovadă a contestatorului că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința lui " de a formula contestația la executare.
În cauză, pentru repunerea în termen, sunt aplicabile dispozițiile art. 186 Cod proc.civ., potrivit căruia, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Apelantul a invocat faptul că a plecat din țară la 10 mai 2014, deci cu câteva zile înainte de a se emite somația împotriva sa de către executorul judecătoresc.
Așa cum a reținut instanța de fond, plecarea voluntară din țară a unei persoane nu constituie motiv temeinic, care să justifice repunerea în termen. Aceste motive sunt considerate doar acele împrejurări care, fără a avea caracterul forței majore, sunt exclusive de culpă. Este, deci, vorba de piedici relative, iar nu absolute (ca în cazul forței majore), în sensul că împrejurările de fapt respective au caracterul de piedică în exercitarea acțiunii pentru reclamant și pentru cei care s-ar afla în condiții asemănătoare (dar nu în mod necesar și pentru un om diligent) și, totodată, nu i se poate imputa vreo culpă titularului dreptului la acțiune. Așa cum s-a arătat în doctrină, domeniul repunerii în termenul de prescripție extinctivă începe unde încetează culpa și încetează unde începe forța majoră.
În cauză nu se poate reține lipsa culpei apelantului pentru că, înainte de plecarea sa din țară, se pronunțase hotărârea judecătorească ce a devenit titlu executoriu și a determinat executarea silită împotriva sa, deci la plecarea în străinătate trebuia să ia toate măsurile pentru gestionarea intereselor sale.
Pentru aceste motive, în baza art.466 și urm. Cod proc.civ. se va respinge apelul și se va păstra sentința atacată.
În baza art.453 Cod proc.civ., fiind în culpă procesuală, apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată, în sumă de 600 de lei (onorariu de avocat dovedit cu chitanța depusă la dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul F. C. I. împotriva sentinței civile nr.129/2015 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Obligă apelantul F. C. I. să plătească intimatei U. G. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 iunie 2015.
Președinte, C. H. | Judecător, D. T. L. | |
Grefier, E. G. |
Red.CH/23.06.2015
Tehn.EG/25.06.2015
Ex. 4
Jud.fond.M.P.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 513/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 525/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
