Pretenţii. Sentința nr. 682/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 682/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 682/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 682/2015
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Grefier S. E.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. C. C. și pe pârât S.C. C. A. S.A. SIBIU, intervenient M. I. M., având ca obiect pretenții casat cu trimitere spre rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. P. C. pentru reclamanta
M. C. C., av. C. I. pentru pârâta ., lipsă fiind intervenientul M. I. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul reclamantei depune la dosar referat privind manoperele de medicină dentară și chitanță privind plata onorariului de avocat. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar ghid pentru soluționarea daunelor morale și practică judiciară. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și a se dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 80.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății reprezentând daune morale corespunzătoare vătămărilor fizice și traumelor psihice suferite de către reclamantă ca urmare a accidentului rutier din data de 7.09.2009. Totodată solicită obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 5000 Euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând despăgubiri materiale pentru multiplele tratamente medicale și intervenții chirurgicale la care a fost supusă aceasta, consecința a accidentului de circulație.
Arată că acțiunea a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri, interogatoriu și referatul depus azi la dosar și din care rezultă toate traumele fizice și psihice pe care le-a suferit reclamanta ca urmare a accidentului produs. De asemenea arată faptul că datorită acestor traume fizice și psihice, faptului că reclamanta a fost internată la reanimare nu a putut să participe la înmormântarea fiicei de 9 ani, decedată în accident. Mai mult arată că familia a rămas fără resurse financiare, iar toate cheltuielile reclamantei pentru a-și reveni sunt foarte mari.
Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei solicită a se reduce cuantumului daunelor morale solicitate de reclamantă și să se aibă în vedere considerentele deciziei de casare care face trimitere la un număr de zile de îngrijiri medicale de 60-80, practic diferența de zile de îngrijiri medicale constatate prin raportul de expertiză medico legal întocmit la 20.02.2012 când s-a majorat numărul de zile de îngrijiri medicale și pentru care Curtea de Apel a constatat că nu s-a prescris dreptul de a solicita despăgubiri materiale și morale pentru acest prejudiciu, reprezentat de diferența de zile de îngrijiri medicale. Solicită a se avea în vedere la calcularea despăgubirilor practic urmările care au survenit de la această dată și nu cele care s-au desfășurat până la acel moment, practic majoritatea intervențiilor chirurgicale mai grave s-au produs anterior momentului pentru care urmează să se stabilească despăgubirile morale și materiale. Totodată solicită a se avea în vedere în ceea ce privește daunele morale, pentru că s-a justificat în acordarea unui cuantum atât de însemnat faptul că aceste despăgubiri sunt destinate și pentru acoperirea cheltuielilor, familia ajungând să aibă cheltuieli foarte mari necesare recuperării reclamantei. Invocă decizia ÎCCJ și arată că aceste despăgubiri morale trebuie să aibă rolul de a compensa suferința și trebuie făcută o distincție clară între rolul daunelor morale și rolul daunelor materiale, iar aceste despăgubiri morale nu trebuie să se transforme în despăgubiri materiale prin destinația urmărită de reclamantă cum este în cazul de față acoperirea unor cheltuieli, pentru aceste despăgubiri putând fi solicitate pretenții materiale. Totodată solicită a se avea în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale, faptul că nu există un grad de invaliditate, există doar o incapacitate adaptivă, sens în care face trimitere la ghidul depus azi la dosar, acesta este un mod obiectiv de calculare a despăgubirilor morale stabilindu-se în astfel de situații că suma ce ar reprezenta o justă despăgubire raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale și lipsa handicapului ar fi în jur de 20.000 lei. Totodată invederează faptul reclamanta este în continuare încadrată în muncă și faptul că autovehiculul a fost condus de soțul său, sens în care arată că se apreciază în practica jurisprudențială că persoana vătămată își asumă un risc prin faptul de a fi pasager într-un autovehicul condus de o persoană cunoscută.
Invocă și dispozițiile art. 49 pct.1 lit.f și solicită a se avea în vedere practica judiciară depusă la dosar.
Raportat la despăgubirile materiale invocă art. 49 pct.1 din Ordinul CSA 21/2009 aplicabil la data producerii accidentului care determină condițiile în care pot fi acordate aceste despăgubiri materiale și condiționează acordarea acestor despăgubiri de existența înscrisurilor justificative.
Așa fiind solicită admiterea pretențiilor materiale doar până la concurența dovedirii acestora prin înscrisuri justificative. Arată că înțelege să conteste referatul depus la acest termen la dosar emis de un Cabinet medical de medicină dentară, acesta nu face dovada cheltuielilor efectuate.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicită compensarea acestora în măsura admiterii în parte a acțiunii.
În replică, reprezentanta reclamantei arată că referatul depus la dosar nu poate fi contestat, acesta nu putea fi eliberat de orice fel de cabinet medical, acesta fiind eliberat de cel care i-a făcut toate investigațiile reclamantei.
La întrebarea instanței arată că a luat cunoștință de expertiză la data la care a fost efectuată în procesul penal - 2012, a formulat acțiunea în 2014, în termenul de 3 ani și consideră că pentru întregul interval de timp de îngrijiri medicale necesare ar trebuie acordate daune, din 2012 încoace.
În replică reprezentanta pârâtei arată că din 2012 practic s-au majorat numărul de zile de îngrijiri medicale nu există o expertiză singulară și atunci ar trebui calculată suferința pentru diferența față de care s-a majorat numărul de zile de îngrijiri medicale de la 80-90 la 140-160.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamanta M. C. C. a chemat în judecată pârâta ., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 80.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând daune morale corespunzătoare vătămărilor fizice și psihice suferite de ea ca urmare a accidentului rutier din data de 7.09.2009 și 5000 euro sau echivalentul în lei la data plății, reprezentând despăgubiri materiale pentru multiplele tratamente medicale și intervenții chirurgicale la care a fost supusă, ca urmare a aceluiași accident; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că la data de 7.09.2009 a fost victima unui accident rutier, se afla în mașina condusă de soțul său, M. I. M., și de cei doi copii. Fiica sa și-a pierdut viața în urma accidentului, iar ea și fiul său au suferit multiple leziuni, care i-au provocat pe lângă o mare durere fizică, și o profundă afectare psihică și emoțională.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat prescripția dreptului material la acțiune.
Reclamanta, prin răspunsul la întâmpinare a arătat că se impune respingerea excepției întrucât s-a constituit parte civilă în procesul penal, astfel că a operat întreruperea termenului de prescripție, care se împlinește la 8.06.2015, întrucât vinovăția conducătorului auto a fost stabilită definitiv prin sentința penală.
În cauză a fost introdus, în baza art. 78 c.pr.civ. și art. 54 din L. 136/1995, intervenientul forțat M. I. M., persoana vinovată de producerea accidentului.
Prin sentința civilă nr. 824/2014 a Tribunalului Sibiu s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta M. C. C., în contradictoriu cu pârât S.C. C. A. S.A., și cu intervenientul M. I. M..
Prin decizia civilă nr. 105/2014 a Curții de Apel A. I. s-a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de control judiciar reținând că parte din acțiunea reclamantei este formulată în termenul general de prescripție întrucât abia expertiza medico – legală efectuată în cursul procesului penal, nr. 98/II/20.02.2012, a concluzionat majorarea numărului de îngrijiri medicale la 140 – 180 de la 80 – 90 zile, inițial stabilite în 2009 și s-a reținut diminuarea capacității de muncă cu 18 – 20%.
Instanța de recurs a mai stabilit că în rejudecare, instanța va trebui să stabilească clar, din totalul pagubei materiale și morale invocate prin acțiune, care parte reprezintă prejudiciul material și moral suferit pentru diminuarea capacității de muncă și diferența de zile de îngrijiri medico – legale urmând a se analiza în aplicarea condițiilor răspunderii civile delictuale, ce constituie aspecte de fond ale pricinii.
Cauza a fost înregistrată din nou la Tribunalul Sibiu sub nr._ .
Din probele administrate în cauză, respectiv raportul medico-legal din 2012 efectuat în dosarul penal, interogatoriul reclamantei, instanța reține următoarele:
Reclamanta a suferit La data de 7.02.2009 a avut loc un accident de circulație produs de M. I. M., soțul reclamantei. În urma accidentului a decedat fiica părților, iar reclamanta și fiul lor au suferit leziuni. Cele suferite de reclamantă i-au pus în primejdie viața, și nu a rămas cu infirmități sau invalidități(f.43).
Reclamanta a solicitat în procesul penal despăgubiri, prin reprezentant Aliat Broker de asigurare SRL, suma de 30.000 euro daune morale și 10.000 daune materiale, cererea sa fiind respinsă întrucât a fost formulată exclusiv împotriva asiguratorului ., nu și de la inculpat, soțul său, iar între societatea de asigurare și partea civilă nu există raport juridic direct, răspunderea asiguratorului fiind antrenată doar de răspunderea delictuală a inculpatului.
După accident reclamanta a suferit mai multe internări și concedii medicale, însă pentru prejudiciul pe care l-a suferit în perioada 7.02.2009 – 7.02.2012 dreptul la acțiune s-a prescris, urmând ca instanța, potrivit dispozițiilor deciziei de casare, să stabilească prejudiciul suferit de reclamantă după data de 29.02.2012, când prin raportul de expertiză medico-legală(f. 22 dos. penal) s-a stabilit că a avut nevoie de 140-180 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Reclamanta nu a mai solicitat și depus nici un fel de probe în rejudecare din care să rezulte care este starea sa fizică la momentul formulării acțiunii și nici în prezent, respectiv dacă se menține diminuarea capacității de muncă cu 18-20%, cât s-a stabilit la începutul anului 2012, iar la interogatoriu aceasta a arătat că în prezent este angajată la o casierie a societății de apă-canal, fără să facă dovada că și acum îi este redusă capacitatea de muncă.
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 80.000 euro reprezentând daune morale și 5000 euro daune materiale.
Pentru perioada pentru care dreptul la acțiune nu s-a prescris, reclamanta nu a făcut nici o dovadă cu privire la cheltuielile efectuate ca o consecință a accidentului din anul 2009.
Cheltuielile dovedite în dosarul penal sunt efectuate anterior datei de la care parte din acțiune a fost formulată în termenul de prescripție, (conform dispozițiilor instanței de apel), deci nu mai pot fi luate în considerare și obligată pârâta la plata acestora.
Simplul referat întocmit de medicul stomatolog(f. 19 rejudecare) nu constituie o probă privind plata unei sume de bani acolo menționate, pentru tratamentele stomatologice, întrucât medicul stomatolog este agent economic în sens larg, desfășurând o activitate de prestări de servicii, fiind obligat să emită documente justificative, financiar-contabile, cu care să dovedească primirea sumei de bani ce reprezintă prețul serviciului prestat, potrivit L. 82/1991 și a art. 155 din c.fiscal.
Potrivit art. 49 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 20/2008, în vigoare la data producerii accidentului, despăgubirile se plătesc de asigurator numai pe baza unor documente justificative, ori referatul întocmit de medicul stomatolog, nu este un astfel de document. De asemenea, nici declarațiile martorilor audiați în procesul penal cu privire la prejudiciul material suferit de reclamantă nu pot fi luate în considerare, pe de o parte pentru că nu arată concret la ce dată au fost efectuate aceste cheltuieli, se referă în general la perioada ide imediat după accident, ori pentru acea perioadă cererea de despăgubiri este prescrisă, iar pe de altă parte, nu precizează cuantumul lor.
În consecință, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în perioada pentru care dreptul la acțiune nu s-a prescris, astfel că cererea acesteia de obligare la plata unor daune materiale de 5000 euro este neîntemeiată.
În ce privește acordarea daunelor morale, instanța va avea în vedere, conform indicațiilor instanței de apel, prejudiciul moral suferit de reclamantă ca urmare a prelungirii zilelor de îngrijiri medicale de la 80-90 cât s-a stabilit în raportul medico-legal din 2009 la 140-180 zile cât s-a stabilit prin raportul medico-legal întocmit la 29.02.2012.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în efectul negativ suferit de o persoană, urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană sau lucru, pentru care aceasta este ținută a răspunde, unul din cazurile particulare prezentându-l vătămarea sănătății unei persoane, ce are ca urmare fie pierderea, fie reducerea capacității sale de muncă, și întotdeauna dureri fizice.
Chiar dacă valorile morale nu pot fi evaluate în bani, atingerile aduse acestora îmbracă forme concrete de manifestare, iar instanța de judecată are astfel posibilitatea să aprecieze intensitatea și gravitatea lor și să dispună repararea prejudiciului moral produs.
Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În jurisprudența instanței europene, s-a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
Cât privește întinderea prejudiciului este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă, raportat la vârsta reclamantei și la starea ei fizică actuală.
Potrivit art. 41 din L. 136/1995 „În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”.
Potrivit art. 43 din lege „ Despăgubirea se stabilește și se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform dispozițiilor art. 49, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească”.
Potrivit art. 54 din L. 136/1995 „Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Potrivit art. 55 –„ Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”.
Față de aceste împrejurări, având în vedere și disp. art. 49 din Ordinul CSA nr. 20/2008, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 euro sau echivalentul în lei, către reclamantă, cu titlu de daune morale.
Potrivit art. 453 al.2 c.pr.civ. pârâta va fi obligată să plătească reclamantei și suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M. C. C., dom. în Poplaca nr. 332, jud. Sibiu în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Sibiu, ..5 turnul A . de Afaceri, și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 40.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, despăgubiri morale.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată parțiale.
Cu apel în 15 zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2015.
Președinte, D. T. L. | ||
Grefier, S. E. |
red.DTL 20.05.2015
tehn.SE.20.05.2015
5 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1225/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 319/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
