Obligaţie de a face. Decizia nr. 513/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 513/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 513/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 513/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător D. R. L.
Grefier A. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe apelant B. M. și pe intimat C. M., având ca obiect obligație de a face, împotriva sentinței civile nr.240/2014 pronunțată de Judecătoria Săliște.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta reclamantă B. M., avocat V. S. M. I., pentru intimata pârâtă C. M., avocat A. I. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul apelantei reclamante, avocat V. S. M. I. declară că nu are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză și nu are alte cererii sau probe de administrat în cauză.
Reprezentantul intimatei pârâte, avocat A. I. V. declară că nu are de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză și nu are alte cererii sau probe de administrat în cauză.
Tribunalul, nefiind alte cererii sau probe de administrat în cauză, încheie faza probatorie și acordă părților cuvântul în apel.
Reprezentantul apelantei reclamante, avocat V. S. M. I. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris la dosar. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Arată că defecțiunile care au fost produse de către intimată sunt confirmate prin concluziile experților fila 4,5 și 6, cu precizarea că, construcția care urmează să fie demolată a fost edificată în 1982 și ca atare, în lipsa autorizației de construire confirmă în cazul de față temeinicia și legalitatea acțiunii.
Reprezentantul intimatei pârâte, avocat A. I. V. solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanță în acest sens.
Arată că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă foarte clar că ceea ce s-a dispus prin sentința atacată, respectiv, refacerea scocului, a fost făcut în totalitate iar cu privire la cererea de demolare a șurii solicită a se avea în vedere că nu s-a timbrat la valoarea acesteia pentru ca pârâta să fie obligată că demoleze șura, șură care a fost construită cu peste 100 de ani în urmă, când nu se punea problema unei autorizații de construire și mai mult, părțile au fost de acord să dezmembreze imobilele, să le folosească așa cum sunt ele folosite, acest aspect rezultând și din contractul de vânzare cumpărare unde apelanta spune că” declar pe proprie răspundere că, cunosc că cele două imobile au constituit unul, știu exact granițele, sunt de acord și nu mă opun la absolut nimic”. În concluzie, față de împrejurarea că refacerea scocului s-a făcut, cererea reclamantei este inadmisibilă, netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită respingerea apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 240/2014 a Judecătoriei Săliște s-a admis în parte acțiunea reclamantei B. M. în contradictoriu cu pârâta C. M..
A fost obligată pârâta C. M. să efectueze lucrările necesare pentru a repara scocul de pe propria casă, astfel încât să elimine scurgerile de apă de pe peretele casei reclamantei, iar în caz de neexecutare a obligației de către pârâtă, reclamanta este autorizată să efectueze aceste lucrări, pe cheltuiala pârâtei.
S-au respins restul capetelor de cerere.
A fost obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată de 94 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că:
Cele două imobile – al reclamantei și al pârâtei, au constituit până în anul 2006 o singură unitate locativă. În anul 2006 pârâta a dezmembrat imobilul în două corpuri funciare și a vândut reclamantei imobilul care astăzi aparține acesteia.
Pârâta a cumpărat imobilul, consemnându-se în contractul de vânzare-cumpărare: „am luat cunoștință de situația de fapt și de drept a imobilului mai sus identificat și înțeleg să dobândesc dreptul de proprietate asupra lui în condițiile în care se găsește astăzi, la data perfectării actului”.
Tot din probele administrate în cauză – depoziții de martori, expertiza extrajudiciară, rezultă că scocul așezat pe linia de graniță dintre cele două proprietăți nu izolează corespunzător pereții caselor învecinate, permițând apei să pătrundă dedesubt, unde peretele casei reclamantei este umed permanent din acest motiv (f.60,63, 64 și urm.).
Analizând legea aplicabilă în cauză, instanța constată că, raportat la disp. art. 5 din Legea nr. 71/2011, având în vedere data la care s-a realizat scocul a cărui funcționare defectuoasă aduce prejudicii reclamantei, este incident în cauză vechiul cod civil.
Instanța constată ca fiind întemeiată în parte acțiunea formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâta C. M. pentru următoarele considerente: reclamanta a cumpărat imobilul asupra căruia este astăzi proprietar, dela reclamantă. Din probele administrate la dosar nu rezultă că pârâta ar fi construit ceva, lipit de peretele casei reclamantei, ulterior momentului la care reclamanta a cumpărat casa care îi aparține. Unul dintre martori arată că pârâta a construit ceva, dar în altă parte, nu acolo unde peretele casei reclamantei este aproape lipit de cel al pârâtei, ambele având deasupra scocul menționat în petitele cererii de chemare în judecată (f.62).
Potrivit art. 625 c.civ., „Destinațiunea proprietarului ține loc de titlu în privința servituților continue și aparente.”
Potrivit art. 626 c.civ., „Nu poate fi destinațiune a proprietarului decât numai când se va dovedi că cele două fonduri acum despărțite au fost averea aceluiași proprietar, și că printr-însul s-au pus lucrurile în starea din care a rezultat servitutea.”
Așadar, construind imobilele așa cum erau la momentul dobândirii dreptului de proprietate de către reclamantă, pârâta a instituit o servitute acceptată de reclamantă, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare, astfel încât nu mai poate solicita în prezent, demolarea construcției a cărei existență și al cărei amplasament le cunoștea la momentul dobândirii proprietății, cu cca.8 ani în urmă.
Cu toate acestea, este demonstrat totodată că defectuoasa funcționare a scocului aduce prejudicii reclamantei, afectând sănătatea zidurilor construcției acesteia.
Potrivit art. 998 c.civ. - Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Potrivit art. 999 c.civ. - Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa
Potrivit art. 1002 c.civ. - Proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție.
Materia răspunderii civile delictuale este guvernată de două principii si anume, răspunderea se angajează pentru cea mai ușoară culpa si, indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului este integrală.
Practica judiciară și literatura de specialitate au stabilit că prin ruina edificiului urmează să se înțeleagă nu numai dărâmarea completă, dar și orice degradare sau dezagregare care prin cădere provoacă un prejudiciu unei alte persoane. De asemenea, ruina, degradarea sau dezagregarea trebuie să fie urmarea unui viciu de construcție sau a lipsei de întreținere.
De aceea, cel prejudiciat va trebui să dovedească nu numai existenta prejudiciului si raportul de cauzalitate dinte ruina edificiului si prejudiciu, ci si faptul că, ruina edificiului a fost cauzată de lipsa de întreținere ori de vreun viciu de construcție.
De îndată ce aceste elemente au fost dovedite de cel prejudiciat nici o altă dovadă nu mai este necesară, prevederile art. 1002 C.civ. devenind aplicabile, în sensul angajării răspunderii proprietarului. În acest sens prezumția de răspundere este irefragabilă. Ori, așa cum rezultă din depoziția martorului V. I., locatar al imobilului la momentul la care soțul pârâtei a ridicat construcția ce aparține astăzi reclamantei, încă dela început curgea apa pe pereții de sub scoc (f.92).
Pentru considerentele de fapt și de drept de mai sus, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâta C. M. și va obliga pârâta C. M. să efectueze lucrările necesare pentru a repara scocul de pe propria casă, astfel încât să elimine scurgerile de apă de pe peretele casei reclamantei, iar în caz de neexecutare a obligației de către pârâtă, reclamanta este autorizată să efectueze aceste lucrări, pe cheltuiala pârâtei și va respinge celelalte capete de cerere.
Aflată în culpă procesuală, pârâta va fi obligată la plata sumei de 94 lei către reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
Potrivit art. 468 NCPC prezenta soluție este supusă apelului în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Săliște.
Împotriva sentinței a declarat în termen apel reclamanta B. M. care a solicitat anularea parțială a hotărârii și admiterea în totalitate a acțiunii sale.
Apelanta B. M. a invocat netemeinicia hotărârii apreciind că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 612 cod civil care impune respectarea unei distanțe de minim 60 cm între construcții și plantații astfel că se impunea demolarea șurii edificate pe terenul din C.F._ Gura Râului.
În drept s-au invocat prevederile art. 345 – 347, 451 – 455, 466 – 482 Cod procedură civilă.
Intimata C. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată deoarece la data dobândirii imobilului de către apelantă șura era edificată și ea a avut cunoștință de existența ei preluând imobilul în starea în care se găsea la data cumpărării cu toate riscurile existente.
În apel, s-a efectuat o expertiză tehnică în construcții de exp. T. A..
Analizând apelul în limita motivului invocat instanța l-a găsit nefondat pentru următoarele considerente:
Raportul juridic dedus judecății a vizat acțiunea reclamantei B. M. în contradictoriu cu pârâta C. M. prin care s-a solicitat obligarea pârâtei să-și demoleze pe proprie cheltuială șura edificată pe terenul din C.F._ Gura Râului alipită de casa sa pentru respectarea distanței de 60 cm între construcții, obligarea pârâtei să repare streșina casei sale pe lungimea șurii, să modifice scocul de scurgere a apei de la șură ce se scurge pe zidul casei sale, să demoleze scocul pe 5 m lungime de pe casa sa iar în caz de refuz sentința să autorizeze reclamanta să efectueze lucrările pe cheltuiala pârâtei.
Ca atare, raportul juridic este reglementat așa cum legal a reținut instanța de fond de prevederile vechiului Cod civil imobilul fiind construit în 1973.
Astfel instanța trebuie să aibă în vedere prevederile art. 615 „tot proprietarul este dator a-și face streșina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său” art. 626 Cod civil și 625 Cod civil stipulează că destinațiunea proprietarului ține loc de titlu în privința servituților și nu poate fi destinațiune a proprietarului decât numai când se va dovedi că cele două fonduri acum despărțite au fost averea aceluiași proprietar și că printr-însul s-au pus lucruri în starea din care a rezultat servitutea.
Pornind de la aceste prevederi legale instanța constată că imobilele părților au format inițial o singură unitate locativă care a aparținut pârâtei C. M..
Prin act de dezmembrare și vânzare pârâta C. a creat două imobile nr. top. 210/1/1, 211/1/1 casă curte și grădină și anexe gospodărești ce a rămas în proprietatea sa și nr. top. 210/1/2, 211/1/2 casă, 3 magazii, grajd și bucătărie de vară, curte și grădină ce a fost vândută reclamantei apelante B. M..
Din schița de dezmembrare anexată actului de partaj (fila 29) se reține că șura pe care apelanta o solicită a se demola exista la data dobândirii imobilului de către ea și era lipită de casa sa.
Apelanta B. M. a declarat în cuprinsul actului de dezmembrare și cumpărare că a luat la cunoștință de situația de fapt și de drept a imobilului și a înțeles să dobândească dreptul de proprietate în acele condiții sens în care a și semnat schița de dezmembrare fila 29 dosar.
Din raportul de expertiză tehnică în construcții efectuat în apel instanța reține că șura este lipită pe o latură de construcțiile corp A ale apelantei.
Ș. este construită cu învelitoare în 2 ape cu pante spre curte și grădină iar apele pluviale de pe acoperiș sunt colectate printr-un jgheab din tablă și se revarsă în curtea intimatei.
Experta a concluzionat că în cauză construcția apelantei B. M. nu mai este afectată de scurgerea apelor de pe acoperișul șurii pârâtei C. M..
În ceea ce privește motivul de apel vizând demolarea șurii instanța de apel îl găsește nefondat pentru următoarele considerente:
Apelanta B. M. a dobândit imobilul de la intimată iar la data dobândirii așa cum a rezultat din actul de dezmembrare și vânzare cumpărare șura era edificată iar apelanta a acceptat dobândirea imobilului în starea care se afla.
Construind imobilele așa cum erau la momentul dobândirii dreptului de proprietate de către apelantă, intimata pârâtă a instituit o servitute acceptată de apelantă astfel că nu subzistă demolarea construcției șură de a cărei existență și al cărui amplasament îl cunoștea la momentul dobândirii proprietății sale.
Ca atare, în cauză sunt incidente prevederile art. 626 Cod civil și 625 Cod civil destinațiunea proprietarului ținând loc de titlu în privința servituților continue și aparente și nu poate fi impusă respectarea distanței de 60 cm față de linia de hotar deoarece apelanta și-a exprimat acordul prin act autentic în ceea ce privește servitutea continuă, instituită de fostul proprietar respectiv intimata C. M..
În ceea ce privește demolarea scocului de pe casa apelantei și modificarea scocului de scurgere a apei de la construcția șurei față de concluziile raportului de expertiză în construcții efectuat în apel instanța le va respinge.
Expertul tehnic a arătat că după pronunțarea sentinței civile nr. 240/2014 a Judecătoriei Săliște, intimata C. M. a rezolvat problema colectării apelor de pe acoperișul șurii prin montarea unui burlan din PVC cu diametru de 110 mm care este montat la colțul șurii dinspre proprietatea apelantei B., traversează șura și se revarsă în curtea intimatei C..
Ca atare, construcția apelantei B. M. nu mai este afectată de scurgerea apelor de pe acoperișul șurii intimatei C..
Pentru toate aceste considerente în baza art. 480 NCpc coroborat cu art. 625,626 Cod civil se va respinge apelul declarat de B. M. și se va păstra ca legală sentința civilă 240/2014 a Judecătoriei Săliște.
În baza art. 453 NCpc va fi obligată apelanta B. M. la cheltuieli de judecată de 400 lei către intimata C. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta B. M. împotriva sentinței civile nr.240/2014 a Judecătoriei Săliște pe care o păstrează.
Obligă apelanta la cheltuieli de judecată de 400 lei către intimata C. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.06.2015.
Președinte, M. D. | Judecător, D. R. L. | |
Grefier, A. B. |
RED. D.R.L.
Tehnored. L.A.
4 ex./16.06.2015
J.F. A. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 517/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 481/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
