Pretenţii. Sentința nr. 1225/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1225/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 611/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 611/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător E. D.
Grefier F. O.
Pe rol fiind judecarea apelul declarat de apelanții G. I. și G. D. G., împotriva Sentinței civile nr .1225/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimat H. E., intervenient H. I. și pe intervenient în numele altei persoane H. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanții personal și asistați de avocat E. B., intimatul personal și asistat de avocat I. Mănăila I., lipsă fiind intervenienții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul apelanților, avocat E. B., depune dovada achitării onorariu de avocat în sumă de 2000 lei .
La întrebarea instanței, reprezentantul apelanților și reprezentanta intimatului învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în apel.
Reprezentantul apelanților, avocat E. B., solicită admiterea apelului, rejudecând schimbarea în totalitate hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii. Concluzionând apreciază că instanța de fond nu a analizat în mod corect calitatea procesuală activă de care se prevalează reclamantul, respectiv interesul acestuia. Este vorba de o suma de 10.000 lei invocată de reclamant s-a pretins împrumutată către cei doi apelanți, în principiu se susține că a aparținut tatălui reclamantului și ar fi trebuit inclusă în masa succesorală. Susține că între părți a existat un proces prin care s-a stabilit definitiv și irevocabilă cotele succesorale ce revin fiecărui moștenitor. În această situația reclamantul ar fi putut promova o acțiune în limitele în care poate justifica un interes, respectiv în limita cotei de 3/8 părți din întreaga masă succesorală. Precizează că cel puțin unul dintre moștenitori, respectiv intervenientul H. I., se manifestă în sens contrar, pentru că nu recunoaște existența contului și nu solicită restituirea unui astfel de împrumut, apreciază că împrumutul pe care îl pretinde astăzi reclamantul este doar închipuit și că nu a existat un astfel de raport de împrumut între tatăl defunct și cei doi apelanți. Concluzia instanței de fond bazată pe o simplă prezumție potrivit căreia tatăl reclamantului, ridicând de la BCR suma de 10.000 lei i-a împrumutat ulterior apelanților este greșită întrucât se cunoaște faptul că tatăl reclamantului avea obiceiul să urmărească nivelul dobânzilor bancare, apelând adese ori la schimbări de depozite și alte speculații financiare în scopul de a obține dobânda cea mai mare.
Cu cheltuieli de judecată în ambele cicluri procesuale.
Reprezentanta intimatului, avocat I. Mănăila I., solicită respingerea apelului, menținerea sentinței ca temeinică și legală pentru motivele invocate prin concluziile scrise. Invocă, în apărare în ce privește calitatea procesuală activă a reclamantului, dispozițiile art. 63 din Legea nr.71/2011 și art. 643 NCC. Susține că din dialogul înregistrat între intimat și apelantă, aceasta recunoaște împrumutul. Constituie recunoaștere indirectă ale pretențiilor formulate împrejurarea că apelanții s-au opus la audierea mamei, respectiv soacrei, în calitate de martoră, opunerea apelantei la proba cu expertiza vocii precum și refuzul de a se prezenta la executor, după notificare, ca și refuzul de a se prezenta la mediere. Cu cheltuieli de judecată, depune dovada achitării onorariu de avocat în sumă de 1500 lei .
Solicită respingerea cererii de intervenție formulată de H. I. și admiterea cererii de intervenție formulată de H. E..
Reprezentantul apelanților, avocat E. B., solicită admiterea cererii de intervenție formulată de H. I. și respingerea cererii de intervenție formulată de H. E.. Solicită a se avea în vedere că reprezentanta intimatului nu a depus dovada achitării onorariu de avocat până la momentul dezbaterilor pe fond, așa cum prevăd dispozițiile legale.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1225/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul H. E. împotriva pârâților G. I. și G. D. G. și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 10.000 lei, împrumut nerestituit tatălui acestuia, în prezent decedat.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 2.123 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este văr primar cu pârâtul G. G. D., mama acestuia fiind soră cu tatăl reclamantului. După moartea tatălui, într-o discuție purtată în casa unde locuiesc și pârâții și în prezența pârâtei G. I., reclamantul a aflat de la mătușa sa că tatăl său i-ar fi împrumutat pe pârâți cu suma de 10.000 lei în cursul lunii ianuarie 2010, discuție în urma căreia pârâta G. I. s-a obligat să-i restituie banii în cursul lunii aprilie 2011.
Pentru că pârâta nu și-a respectat angajamentul, la data de 29.05.2013, reclamantul a somat-o prin intermediul executorului judecătoresc să se prezinte cu suma la executor la data de 05.06.2013, urmând ca în caz contrar să fie acționată în judecată (fila 10 dosar).
Reclamantul a încercat și medierea litigiului, sens în care pârâta a fost invitată la biroul mediatorului Ceaca D., dar nu s-a prezentat (fila 11 dosar).
Potrivit ordinului de plată nr._/08.01.2010 (fila 13 dosar), la această dată, Banca Comercială Română – Sucursala Mediaș a plătit numitului H. I., CNP_, suma de 10.041,14 lei.
În răspunsurile sale date la interogator (filele 56-58 dosar), pârâta G. I. nu recunoaște că ar fi recunoscut împrumutul primit de la tatăl reclamantului și că s-a obligat să-l restituie în luna aprilie 2011. Recunoaște însă că în cursul anului 2013 reclamantul i-a solicitat restituirea banilor, dar susține că nu avea ce bani să-i dea.
Audiat de instanță în două rânduri (filele 70, 71 și 100 dosar), martorul C. G. a declarat că, locuind pe aceeași stradă cu tatăl reclamantului, intenționând să plece din țară și neavând bani, în cursul anului 2010 i-a cerut acestuia să-l împrumute cu suma de 500 lei până va reveni în țară, dar acesta i-a spus că nu are pentru că a dat împrumut fiului sorei sale, care locuiește în Greweln, suma de 100 milioane lei (10.000 lei noi). Această împrejurare a povestit-o reclamantului, fără a putea preciza o dată exactă, martorul oscilând în cursul celor două declarații, susținând fie că i-a povestit încă în timpul cât tatăl reclamantului trăia, fie că i-a povestit după ce acesta a decedat. În cea de a doua declarație, dată la 18.06.2014 (fila 100 dosar), martorul susține că i-a povestit reclamantului după ce tatăl său a decedat.
Pentru stabilirea veridicității vocii și vorbirii înregistrată pe CD-ul depus la dosar, instanța a admis efectuarea unei expertize criminalistice, solicitând Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj efectuarea acestei lucrări.
Prin adresa trimisă instanței la data de 21 mai 2014 (fila 85 dosar), Laboratorul a solicitat să i se pună la dispoziție procesele verbale ale înregistrărilor în litigiu și eșantioane de voce provenind de la persoana a cărei identificare se solicită, fie sub forma unor înregistrări din ședințele de judecată, fie, dacă aceasta nu este posibil, prin prelevarea acestora la sediul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj.
Pârâta G. I. s-a opus efectuării acestei expertize și a declarat că nu este de acord să i se preleveze eșantioane de voce de către instanță și nici să se prezinte la Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj pentru prelevare.
În această împrejurare instanța a transcris înregistrarea din ședința de judecată cu prilejul luării interogatoriului și a înregistrat pe CD înregistrarea, pe care apoi, împreună cu înregistrarea pe CD și transcrierea făcută de reclamant, le-a trimis Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj în vederea efectuării expertizei.
Prin adresa nr. 146/04.08.2014 (fila 109 dosar) Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj restituie instanței suporturile puse la dispoziție, cu precizarea că probele de comparație nu corespund din punct de vedere calitativ, înregistrarea realizată de către instanță având o calitate scăzută, fiind afectată din punct de vedere al raportului semnal zgomot, și că expertiza nu se poate efectua.
Din interpretarea probelor depuse de către părți la dosar, a celor administrate direct de către de instanță și a deducțiilor făcute din coroborarea acestor probe, a rezultat că, în cursul lunii ianuarie 2010, tatăl reclamantului i-a împrumutat pe cei doi pârâți cu suma de 10.000 lei.
Instanța a ajuns la această concluzie atât prin raportare la probele care certifică faptul că în data de 08.01.2010 tatăl reclamantului a ridicat de la BCR suma de 10.000 lei, cât și prin raportare la atitudinea celor doi pârâți pe parcursul procesului. Astfel, la solicitarea reclamantului de a fi audiată mama și, respectiv, soacra celor doi pârâți, aceștia s-au opus inițial, invocând gradul de rudenie. De asemenea, împrejurarea că pârâta G. I. s-a opus la efectuarea expertizei criminalistice și la prelevarea de probe în vederea efectuării acestei probe nu face decât să creeze convingerea instanței că, într-adevăr, convorbirea dintre reclamant și pârâtă a avut loc, convorbire cu prilejul căreia pârâta a recunoscut existența împrumutului și când a promis reclamantului că va încerca să facă rost de bani, fie de la fratele său, fie de la o nepoată ( a se vedea filele 113, 115 dosar). Altfel, nu există nicio explicație logică pentru care pârâta s-ar fi opus, în condițiile în care convorbirea nu ar fi avut loc și nu ar fi avut nimic de ascuns.
Împrejurarea că în cursul lunii mai 2010 și al lunii august 2010 tatăl reclamantului a făcut unele tranzacții bancare (filele 103 și 106 dosar) nu este de natură să ducă la concluzia că suma ridicată în luna ianuarie 2010 ar fi făcut parte din aceste tranzacții, chiar dacă acesta obișnuia să speculeze obținerea unor dobânzi mai mari la depozite.
Nici împrejurarea că pârâții ar fi cumpărat autoturismul la o altă dată decât cea din proximitatea ridicării de la bancă a sumei de 10.000 lei de către tatăl reclamantului și nici faptul că suma nu a fost inclusă în masa succesorală dezbătută în cauza ce a format obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Mediaș nu constituie argumente suficiente în a se considera că suma nu a fost acordată.
În consecință, instanța a considerat că împrumutul a avut loc și că pârâta s-a obligat să-l restituie, așa cum arăta pe parcursul convorbirii telefonice.
Or, cum potrivit dispozițiilor art. 1584 cod civil din 1864, sub durata căruia au luat naștere raporturile juridice dintre părți, împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași cantitate și calitate și la timpul stipulat, și cum pârâții nu și-au îndeplinit obligația, acțiunea reclamantului a fot admisă, iar pârâții obligați să plătească reclamantului suma de 10.000 lei.
Fiind în culpă cu privire la purtarea procesului, în baza dispozițiilor art. 453 Cod pr. civilă pârâții au fost obligați să plătească reclamantului suma de 2.123 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 761 lei taxă judiciară de timbru (fila 5 dosar), 100 lei onorariu mediator (fila 6 dosar), 62 lei onorariu executor (fila 9 dosar), și 1.200 lei onorariu avocat (fila 119 dosar).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâții G. I. și G. D. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel se susține că în mod eronat Judecătoria Mediaș nu a analizat calitatea procesuală activă a reclamantului, în contextul în care au arătat că în urma defunctului au rămas trei moștenitori legali.
Chiar dacă ar fi real împrumutul (ceea ce nu este cazul) reclamantul nu poate justifica interes în promovarea unei acțiuni în restituirea împrumutului în contextul în care print-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că după defunct au rămas ca moștenitori pe lângă reclamant, fratele acestuia H. I. jr. și mama acestora H. E., în calitate de soție supraviețuitoare, fiecare cu cotele legale de moștenire.
În această situație reclamantul ar fi putut promova acțiunea în limitele în care poate justifica un interes legitim, respectiv în limita cotei de 3/8 părți din întreaga masă succesorală, astfel cum s-a hotărât în mod definitiv și irevocabil.
Invocă așadar excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, în ceea ce privește cota de 5/8 din întreaga sumă solicitată asupra căruia acesta nu poate pretinde vreun drept.
Pretinsul împrumut la care face referire reclamantul este doar o închipuire a acestuia. O modalitate de răzbunare a acestuia în condițiile în care în prezent sunt în relații tensionate.
Deși succesiunea după def. H. I. a fost soluționată printr-un proces de lungă durată, în care intimatul a fost parte, pretinsul împrumut în sumă de 10.000 lei nu a fost menționat în componența masei succesorale.
Concluzia la care a ajuns instanța de fond, bazată pe o simplă prezumție potrivit căreia tatăl reclamantului, ridicând de la BCR suma de 10.000 lei i-a împrumutat ulterior pârâților este greșită.
Tatăl reclamantului avea obiceiul să urmărească nivelul dobânzilor bancare, apelând adeseori la schimbări de depozite și alte speculații financiare în scopul de a obține dobânda cea mai bună. Așadar chiar dacă retragerea sumei de bani la data de 08.01.2010 este confirmată, transmiterea acestei sume către pârâți nu are nici un suport probator.
Motivul pentru care pârâta nu a fost de acord cu prelevarea de probe în vederea efectuării expertizei criminalistice nu poate conduce în mod automat la concluzia că ar avea ceva de ascuns. Poziția procesuală a acesteia se circumscrie ideii de dovadă a actului juridic, în lipsa unui înscris.
De fapt, reclamantul pretinde un raport juridic nereal și pe care nu îl poate proba în mod evident. Potrivit art.1191 din Cod civil dovada actelor juridice cu o valoare care depășește 250 lei se poate face numai prin înscris autentic sau sub semnătură privată.
Raportat și la faptul că reclamantul a prezentat instanței un colaj falsificat de înregistrări audio, suprapuneri de frânturi de convorbire a determinat de asemenea să adopte poziția de respingere a cererii de prelevare probe. Oricum instanța (ca un veritabil avocat al reclamantului) a transcris înregistrarea din ședința de judecată cu prilejul interogatoriului și a comunicat-o laboratorului.
În concluzie, reclamantul pretinde un raport juridic de împrumut pe care nu îl poate proba în condiții procesuale și care nu este real. Prezumțiile utilizate de judecătorul fondului ca temei al admiterii acțiunii sunt concluzii eronate, întemeiate pe o falsă aparență furnizată de reclamant.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, Tribunalul apreciază ca fondat apelul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul constată ca nu a existat un înscris constatator al convenției de împrumut ce s-ar fi încheiat de părți si niciun început de dovadă scrisă în sensul legii, iar fata de data acordării înprumutului respectiv ianuarie 2010 sunt incidente dispozițiile vechiului cod civil.
În cauza sunt astfel incidente dispozițiile art. 1191 din vechiul Cod civil, potrivit cărora: ,,Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată’’.
Forma ad probationem este acea condiție impusa de lege sau de părți, care constă în întocmirea unui înscris cu scopul de a proba actul juridic civil valabil încheiat.
O condiție de formă în plus este cerută de dispozițiile art.1180 cod civil potrivit cu care înscrisurile sub semnătură privată, care constată obligația unilaterală a unei părți de a plăti altei părți o suma de bani sau o cantitate de lucruri fungibile, trebuie sa fie scrise in întregime de mana debitorului sau, în caz contrar, să cuprindă înaintea semnăturii mențiunea "bun si aprobat pentru..." sau o alta mențiune asemănătoare, urmata de indicarea in litere a sumei sau a cantității de lucruri fungibile la plata căreia debitorul se obligă.
Din textele de lege invocate, rezulta inadmisibilitatea altor mijloace de proba în afara înscrisurilor pentru dovada actelor juridice a căror valoare depășește 250 de lei.
De la aceasta regula exista și excepții, si anume când exista un început de dovada scrisa provenind de la împrumutat sau care face verosimil faptul pretins, excepție prevăzută de art.1197 alin.2 cod civil sau când partea s-a aflat in imposibilitate materiala sau morala de a-si procura o dovada scrisa despre actul ce a încheiat, excepție prevăzută de art.1198 cod civil.
Reclamantul nu a dovedit ca s-ar afla in vreuna din situațiile de excepție de la aceasta regula prevăzute de art. 1198 din vechiul cod civil.
Mai mult din probele administrate în cauză, nu a reieșit că pârâții au primit cu titlu de împrumut suma de 10.000 lei de la tatăl reclamantului.
Concluzia la care a ajuns instanța de fond, bazată pe o simplă prezumție potrivit căreia tatăl reclamantului, ridicând de la BCR suma de 10.000 lei i-a împrumutat ulterior pârâților este nefondată.
Chiar dacă retragerea sumei de bani la data de 08.01.2010 este confirmată, transmiterea acestei sume către pârâți nu are nici un suport probator.
De asemenea deducțiile instanței de fond cu privire la atitudinea celor doi pârâți care s-au opus le efectuarea expertizei criminalistice fără a fi susținute de nici o probă nu pot fi reținute de instanța de control judiciar.
Față de aceste considerente Tribunalul în baza art. 480 NCPC va admite apelul ca fondat.
Va schimba în tot sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul H. E. împotriva pârâților G. I. și G. D. G. ca nefondată.
În baza art. 64 NCPC, ca urmare a admiterii apelului și pe cale de consecință a respingerii acțiunii formulate tribunalul va admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul H. I. în sprijinul pârâților apelanți și va respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta H. E. în sprijinul reclamantului intimat.
În baza art. 454 NCPC va obliga reclamantul H. E. să plătească pârâților G. I. și G. D. G. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond reprezentând onorariu avocat (fila 124 fond) .
În baza art. 454 NCPC va obliga intimatul H. E. să plătească apelantei G. I. suma de 1902,5 lei, reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat iar apelantului G. D. G. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâții G. I. și G. D. G. împotriva sentinței civile nr. 1225/2014 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr._ .
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul H. E. împotriva pârâților G. I. și G. D. G. .
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul H. I..
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta H. E..
Obligă reclamantul H. E. să plătească pârâților G. I. și G. D. G. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond.
Obligă intimatul H. E. să plătească apelantei G. I. suma de 1902,5 lei, iar apelantului G. D. G. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2015
Președinte, D. T. L. | Judecător, E. D. | |
Grefier, F. O. |
Red. Tehnored. E.D. 25.09.2015
7 ex.
j.f. O. H.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6849/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Sentința nr. 682/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
