Pretenţii. Decizia nr. 649/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 649/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 649/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 649/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. H.
Grefier O. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului civile privind pe apelant F. I. I. și pe intimata D. R., intimat D. Ș., intimata D. R. jr., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică de la data de 09.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.09.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Constată că prin sentința civilă nr.124 din 2015 Judecătoria Mediaș a admis în parte cererea reconvențională disjunsă, astfel cum a fost restrânsă, formulată de reclamantul/reconvențional F. I.-I. împotriva pârâților/reconvenționali D. Ș. și D. R. și D. R. jun. și în consecință a constatat că, sub durata contractului de întreținere nr. 1934/27.07.2004, reclamantul-reconvențional și pârâta reconvențională D. R. jun., în calitate de întreținători, prin contribuție egală au efectuat la imobilul proprietatea pârâților reconvenționali D. Ș. și D. R. sen., situat în ., jud. Sibiu, lucrări de investiții în valoare de 8.441,50 EUR și a obligat pe pârâții/reconvenționali D. Ș. și D. R. sen., să plătească reclamantului jumătate din această sumă, adică 4.220,75 EUR și suma de 4.500 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Cheltuielile de judecată au fost compensate.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că, prin cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr._, înregistrată separat la data de 20.03.2014, în forma precizată la data de 15 ianuarie 2014, reclamantul reconvențional F. I. - I., dom. în loc. Leganes, Priorato,_, nr.63, ., Spania și cu domiciliul procesual ales în mun. Sighișoara, .. 12 A, jud. M., la familia F. M., în contradictoriu cu pârâții reconvenționali D. Ș. și D. R., ambii dom. în ., jud. Sibiu și pârâta reconvențională D. R. jun., dom. în Leganes ,Calle Panades,_, nr.1, P. PO 5 Puerta 3, Spania, a solicitat următoarele:
- să se constate că sub imperiul căsătoriei cu pârâta D. R., în condițiile
comunității de bunuri, a efectuat lucrări de investiții la imobilul proprietatea pârâților reconvenționali D. Ș. și R., imobil înscris în CF_ Dârlos, nr.top.2632/3, situat administrativ în loc. Dârlos nr.381, jud. Sibiu, investiții constând în: reconstruirea imobilului cu materiale noi, cu excepția a 2 pereți din vechea clădire, investiții a căror valoare o apreciază la suma de 33.000 EUR și să fie obligați pârâții reconvenționali D. Ș. și R. să îi plătească suma de 16.500 EUR ,reprezentând cota de 1/ 2 din aceste investiții.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, reclamantul arată că sub durata căsătoriei cu
pârâta D. R. jun., la sugestia celorlalți doi pârâți cu care au avut încheiat contract de întreținere, a decis, împreună cu fosta soție, realizarea unor investiții la imobilul părinților acesteia, pentru creșterea gradului de confort. Inițial imobilul ar fi avut în compunere numai 2 camere, fiind minim utilat. Întreaga operațiune de reconstruire a imobilului a fost coordonată de pârâții D. care au locuit efectiv în imobil, însă, întreaga cheltuială aferentă, susține reclamantul, apreciată la 33.000 EUR, a fost suportată de el și fosta lui soție, fiica pârâților. Pretinde reclamantul că, în concret, a trimis pârâților diverse sume de bani, fie prin transfer bancar, fie prin intermediul mijloacelor electronice de transfer. Banii au fost ridicați de pârâta D. R., plătindu-se în acest fel investițiile realizate. Mai arată reclamantul că întreaga lucrare de renovare a imobilului a fost efectuată în condiții de legalitate cu obținerea autorizațiilor aferente, și că, în contextul în care investițiile efectuate nu au justificat în totalitate cheltuirea sumelor trimise din Spania, le-a cerut pârâților o . explicații, aceștia procedând la înregistrarea video a răspunsului lor.
În drept, s-au invocat art. 969; art. 1639 C. civil.
În probațiune, reclamantul a arătat că se prevalează de proba cu înscrisuri; interogatoriul pârâților, proba testimonială, expertiză tehnică; înregistrare video, solicitând, totodată, să se efectueze o adresă la Primăria Dârlos pentru a se comunica la dosarul cauzei o copie a documentației tehnice aprobate.
Pârâții D. Ș. și R. au depus întâmpinare la cererea reconvențională, arătând că sunt de acord cu admiterea în parte a acestei cereri. Susțin pârâții că starea de fapt expusă în cererea reconvențională nu corespunde realității. La data încheierii contractului de întreținere imobilul proprietatea lor era format din 3 camere, bucătărie și pivniță. Dintre acestea o cameră și bucătăria au fost construite în anul 1990, la ele nu s-a umblat, iar în privința celorlalte două camere vechi s-au efectuat următoarele lucrări: la camera de deasupra pivniței s-au refăcut tencuielile, iar camera din față a fost refăcută în totalitate, neavând fundație. Această cameră a fost mai apoi reconstruită, pe fundație, însă cu materialul vechi ce a rezultat din demolarea ei, numai tencuielile și instalația electrică fiind amenajări nou realizate.
Mai susțin pârâții că la vechea construcție au fost adăugate o cameră și un hol, precum s-au mai realizat următoarele lucrări: a fost turnată placă de beton deasupra casei, s-a refăcut acoperișul reciclând țigla care mai era bună; în prelungirea acoperișului a fost amenajată o terasă și s-a realizat instalația de apă și canalizare. În vechea bucătărie s-a amenajat o baie nouă cu instalații, pavimente reci și obiecte sanitare, iar în camera ce fusese construită în anul 1990 a fost amenajată bucătăria. Susțin pârâții că parchetul pentru casă a fost cumpărat prin contract de la Ambient și nicidecum din banii trimiși din Spania, din acești bani realizându-se construcția unei singure camere și a unui hol, precum și a celorlalte lucrări menționate.
Pentru manoperă, pârâții susțin că au plătit suma de 7.500 lei, întrucât meseriașul cu care a făcut lucrările a fost ajutat de rudele lor, iar pentru instalațiile casei a plătit numitului F. V. suma de 1.500 lei.
Pretind pârâții că reclamantul se folosește de viclenie pentru a se îmbogăți pe nedrept, pentru că suma de 20.000 EUR trimisă la data de 7.11.2006 prin Banca „la Caixa” era destinată nu pentru investiții, ci pentru achitarea prețului de la un apartament pe care acesta
l-ar fi cumpărat .
În probațiune, pârâții au arătat că solicită încuviințarea probei testimoniale cu martorul F. V. și cu interogatoriul reclamantului.
În consens cu aceste susțineri ale pârâților, aceeași a fost și poziția exprimată de pârâta D. R. jun. – fila 27 dosar.
În dezbaterea cauzei au fost administrate probe. Astfel, la cererea reclamantului au fost audiați martorii P. D. și R. E., declarațiile lor aflându-se în dosar la filele 63,64 dosar, precum s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară - filele 94-112 dosar și s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtei D. R. – fila 53 dosar.
La cererea pârâților a fost încuviințată și administrată proba testimonială cu martorii F. V. – fila 73 dosar și Paris M. – fila 75 dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Între părțile litigante a existat un contract de întreținere, pârâții D. Ș. și D. R., care sunt foștii socrii ai reclamantului și părinții pârâtei D. R. jun, transmițându-le acestora, cu rezerva uzufructului viager, dreptul de nudă proprietate asupra imobilului casă și teren înscris în CF 2194 Dârlos nr. top. 2632/3, situat în localitatea Dârlos nr.381, în schimbul obligației acestora de a-i întreține pe tot timpul vieții.
Contractul a fost încheiat la data de 27.07.2004, iar prin sentința civilă nr. 364/20.03.2014 a Judecătoriei Mediaș, s-a dispus rezilierea acestui contract și restabilirea situației anterioare de carte funciară cu privire la imobil, inclusiv în ceea ce privește dreptul de proprietate.
Prin cererea reconvențională formulată, reclamantul reconvențional F. I. - I. a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 15.500 Eur, reprezentând cota de 1/2 din valoarea investițiilor ce au fost realizate sub durata contractului de întreținere la imobilul proprietatea pârâților.
Potrivit clauzei inserate la paragraful 7 în contractul de întreținere părțile au convenit că în caz de reziliere, întreținătorii sunt îndreptățiți să pretindă, și deci să primească, contravaloarea eventualelor îmbunătățiri aduse imobilului.
Prin urmare, cererea reclamantului reconvențional se dovedește din această perspectivă admisibilă, izvorul obligației de restituire fiind convenția părților.
Pe fondul cererii se reține că din înscrisurile aflate la filele 13-16 dosar, rezultă că reclamantul a trimis pârâtei D. R. sen., prin transfer bancar, prima dată în 7.11.2006, suma de 20.150 EUR, și apoi, în 18.06.2009 suma de 10.000 EUR.
Pârâții au susținut că suma de 20.000 EUR a fost destinată să fie folosită pentru achiziția unui apartament de . care foștii soți conveniseră cu proprietarul că îl vor cumpăra, și nicidecum pentru investiții.
Din coroborarea declarațiilor martorilor P. D. – fila 63 dosar, Paris M. – fila 75 dosar, și înscrisurile de la filele 21-23 dosar, rezultă că aceste susțineri sunt reale.
Astfel, din actul intitulat antecontract de vânzare-cumpărare /fila 23 dosar/ rezultă că pârâta D. R. sen. a încheiat o promisiune pentru cumpărarea unui imobil – constând într-un apartament de ., ..29, ., prețul convenit fiind stabilit la suma de 19.500 EUR, la data perfectării convenției - 25.10.2006, plătindu-se cu titlu de acont suma de 500 EUR .
Contractul în formă autentică s-a încheiat la data de 13.11.2006, dobânditorii dreptului de proprietate fiind, însă, reclamantul și soția lui, aceștia fiind reprezentanți, de către pârâta D. R., în calitate de mandatar, la aceeași dată, potrivit clauzelor contractului efectuându-se și plata întregului preț al apartamentului cumpărat .
Martora P. D. în relatările sale a afirmat faptul că reclamantul i-ar fi spus că a investit o sumă mare de bani în casa socrilor, lucru ce ar fi avut loc în urmă cu 3 ani de zile, adică în cursul anului 2011 .
Rezultă așadar că, imobilul menționat mai sus a fost cumpărat efectiv de reclamant și fosta sa soție, pârâta D. R. jun., ceea ce înseamnă că și prețul a fost suportat de ei. Reclamantul nu a făcut dovada existenței unui alt transfer bancar pentru plata acestei sume, iar contractul în formă autentică s-a realizat la o foarte scurtă perioadă de timp de la efectuarea viramentului bancar din 7.11.2006, mai precis în 13.11.2006, fapt din care se poate deduce pe calea unei prezumții simple, că suma de 20.000 EUR a fost destinată achiziției apartamentului de . ce a presupus această tranzacție.
Din coroborarea acestui fapt cu împrejurarea rezultată din declarația martorei P. D., în care discuția purtată pe tema investițiilor ar fi fost contemporană anului 2011, se poate deduce cu valoare certă faptul că investițiile au fost efectuate ulterior achiziției apartamentului și că suma de 20.000 EUR a fost folosită exclusiv pentru acest imobil.
În sensul acesta este și declarația martorei Paris M. .
Prin urmare, singura sumă rămasă în discuție, din cele trimise de reclamant prin transfer bancar, astfel după cum a susținut în cererea sa reconvențională, și care ar fi fost ridicată de către pârâta D. R., este cea de 10.000 EUR, pentru care s-a depus dovada de la fila 14 dosar.
Pârâta D. R. sen., în cadrul răspunsului, de la pct.2 interogatoriu – fila 53 dosar, a recunoscut că a primit efectiv acești bani și că i-a folosit pentru investiții la casa din Dârlos.
Din expertiza tehnică judiciară - filele 94-112 dosar, rezultă că, și celelalte aserțiuni ale pârâților corespund realității, în sensul în care, expertul a stabilit că numai o cameră din vechea casă de locuit a fost demolată și reconstruită și nu toată casa, așa după cum a susținut reclamantul, ipoteza avansată de acesta nefiind nici cel puțin verosimilă, întrucât socrii săi au continuat să locuiască pe timpul investițiilor, în aceeași casă.
Tot din expertiză rezultă că, la casa veche a fost adăugată ca și construcție nouă o cameră, un hol, și o terasă; de asemenea, s-a amenajat o baie și o bucătărie, acestea fiind utilate modern cu placaj de faianță la pereți; pardoseli din gresie; instalație sanitară pentru un grup complet de baie. S-au efectuat reparații la acoperiș, precum și alte lucrări și anume: s-a turnat placă de beton peste întreaga construcție; s-au efectuat tencuieli exterioare la fațade și tencuieli interioare la pereți și tavane; s-au refăcut instalațiile electrice, de gaz și s-a realizat instalație pentru apă și canalizare.
Toate aceste lucrări au fost realizate în regie proprie și fără documentație aprobată de primărie.
Valoarea de piață a acestor investiții a fost stabilită de expert la suma de 16.883 EUR, în acest cuantum incluzându-se și manopera.
Potrivit expertului, manopera reprezintă jumătate din valoarea investiției, adică suma de 8.441,5 EUR, pe considerentul că lucrările au fost realizate în regie proprie.
Cu privire la manoperă, martorul F. V., în declarația de la fila 73 dosar, a confirmat faptul că a efectuat lucrările de amenajare a băii și instalația electrică din două încăperi, primind suma de 1.500 lei, iar celelalte lucrări de reconstrucție ale casei au fost realizate de o echipă de zidari, pentru suma de 7.500 lei, aceștia fiind ajutați la efectuarea lucrărilor și de rudele pârâților, participând fără plată, spre exemplu, la construcția clădirii în care a fost adăpostită pompa de apă și la refacerea acoperișului de la casă.
Martora Paris M. afirmă în declarația ei – fila 75 dosar, că și pârâta a contribuit bănește la reamenajarea casei de locuit, pe timpul efectuării lucrărilor, luând cu împrumut de la ea diferite sume de bani, mai precis suma totală de 3000 lei. Martorul F. V., de asemenea relatează o situație similară, când pentru achiziția de materiale, pârâta ar fi recurs la un împrumut de la CAR.
Prin urmare, se dovedește că, suma de_ Eur trimisă de către reclamant din străinătate a fost destinată efectuării lucrărilor de renovare și îmbunătățire a locuinței ce a făcut obiectul contractului de întreținere, compensând doar o parte din cheltuielile ocazionate de achiziția materialelor, construirea efectivă și plata manoperei, pârâții D. Ș. și R. având și ei un aport la realizarea acestor îmbunătățiri aduse imobilului, atât material - financiar cât și în mare parte în ceea ce privește valoarea manoperei, prin ajutorul primit de la rude.
În consecință, reclamantul are numai un drept de creanță în limita sumei investite, acesta fiind proporțional egal cu acela al fostei sale soții, pârâta D. R. jun., operând prezumția de comunitate, divorțul intervenind în anul 2013, deci ulterior datei când a avut loc transferul bancar a celor 10.000 EUR.
Valoarea aferentă investițiilor efectuate este de 8.441, 5 EUR, iar suma plătită efectiv în bani în contul manoperei a fost de 9.000 lei .
În atare situație, cota sa parte aferentă ce-i revine din valoarea investițiilor este de 4.220,75 EUR, iar din manoperă suma de 4.500 lei.
În consecință, având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse, cererea reconvențională a reclamantului a fost admisă în parte în sensul în care pârâții/reconvenționali D. Ș. și D. R. sen., au fost obligați să plătească reclamantului suma de 4.220,75 EUR și suma de 4.500 lei, ca despăgubiri pentru îmbunătățirile aduse imobilului.
În privința cheltuielilor de judecată, dată fiind soluția preconizată, instanța a făcut aplicațiunea art. 453 alin.2 C.pr.civilă, în sensul compensării lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul reconvențional F. Iie I. solicitând schimbarea în parte în sensul de a se constata că valoarea investițiilor la imobil este de_ de euro, așa cum rezultă din expertiză.
Se solicită și cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond, deși a reținut că în cauză au fost efectuate investiții care, potrivit expertizei au o valoare de circulație de_ euro, i-a acordat mult mai puțin întrucât s-a considerat că acestea au fost efectuate în regie proprie. Apelantul susține că instanța trebuia să aibă în vedere valoarea nou creată, care există, este certă și a fost identificată și evaluată de expert. Prin soluția adoptată de instanță, apelantul arată că este nedreptățit pentru că în despăgubiri este inclusă doar valoarea nominală a banilor investiți la o epocă anterioară. Această valoare trebuie actualizată fie și cu inflația, deci nu este corect să se acorde doar această valoare. În plus, apelantul arată că instanța de fond a greșit când a exclus valoarea manoperei pentru că lucrarea s-ar fi făcut cu ajutorul rudelor pentru că rolul acestora a fost neînsemnat, acestea au desfășurat doar activități de auxiliari (săpat, cărat etc.) și, chiar șii pentru aceste activități au fost plătiți cu banii trimiși de reclamant.
Apelantul mai arată că, în mod greșit s-a reținut că suma de_ de euro a fost trimisă pentru a cumpăra un apartament, instanța de fond înlăturând probe certe pe baza unor prezumții. Toat suma de_ de euro trimisă în țară de reclamant a fost destinată renovării imobilului acestora.
În drept se invocă art.466 și urm. Cod proc.civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare dar au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de apel și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că apelul este neîntemeiat și va fi respins, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Părțile din această cauză au încheiat un contract de întreținere, pârâții D. Ș. și D. R., care sunt foștii socrii ai reclamantului și părinții pârâtei D. R. jun, transmițându-le acestora, cu rezerva uzufructului viager, dreptul de nudă proprietate asupra imobilului casă și teren înscris în CF 2194 Dârlos nr. top. 2632/3, situat în localitatea Dârlos nr.381, în schimbul obligației acestora de a-i întreține pe tot timpul vieții. Contractul, care a fost încheiat la data de 27.07.2004, a fost reziliat prin sentința civilă nr. 364/20.03.2014 a Judecătoriei Mediaș.
În contractul încheiat de părți a fost prevăzută obligația întreținuților de a plăti întreținătorilor contravaloarea eventualelor îmbunătățiri aduse imobilului.
Problema pe care a trebuit să o soluționeze instanța d efond a fost aceea a valorii acestor investiții și a modului în care au fost efectuate și achitate.
Din probele admisnistrate a rezultat că reclamantul a trimis în țară suma de_ de euro, din care, pârâții au dovedit fără putință de tăgadă (contract de vânzare-cumpărare, mandat, martori) că_ de euro au fost folosiți pentru achiziționarea unui apartament proprietatea celor doi soți întreținători, iar_ de euro au fost folosiți pentru a efectua îmbunătățiri la imobilul proprietatea pârâților întreținuți.
Instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice care să evalueze aceste investiții, iar expertul a stabilit că valoarea totală este de_ euro, din care 8441,5 euro reprezintă manopera și, tot atât, reprezintă materialele. Întrucât lucrările au fost realizate în regie proprie și fără documentație aprobată de primărie, instanța de fond, în mod corect a acordat cu titlu de manoperă pentru realizarea investițiilor doar sumele dovedite prin probele testimoniale, respectiv 9000 de lei, din care reclamantul a primit jumătate.
Motivele de apel sunt neîntemeiate. Modalitatea și momentul în care au fost efectuate investițiile, pe durata unui contract de întreținere, în timp ce reclamantul era căsătorit cu fiica întreținuților, îl îndreptățește (potrivit contractului dintre părți) la restituire doar pentru suma cu care el a contribuit efectiv la efectuarea investițiilor și, acestea fiind efectuate în timpul căsătoriei, în mod corect i s-a acordat jumătate din suma dovedită a fi fost cheltuită pentru materiale și jumătate din manopera dovedită.
Pentru aceste motive, în baza art.466 și 480 Cod proc.civ. se va respinge apelul și se va păstra sentința atacată.
Fiind în culpă procesuală, apelantul va fi obligat și la plata cheltuielilor d ejudecată efectuate de pârâți în apel (onoraiul de avocat).
Suma de 515,72 stabilită ca taxă judiciară de timbru pentru care apelantul a beneficiat de scutire în baza O.U.G. nr.51 din 2008 va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de reclamanta F. I. I. împotriva sentinței civile nr. 124/20 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Mediaș, pe care o păstrază.
Obligă pe apelant la plata către intimații D. Ș. și D. R. a sumei de 2800 lei cheltuieli de judecată în apel.
Suma de 515,72 lei taxă judiciară de timbru, de scutirea acesteia a beneficiat apelantul sub forma ajutorului public judiciar, rămâne în sarcina Statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2015.
Președinte, V. C. D. | Judecător, C. H. | |
Grefier, O. C. |
Red. C.H/ 19.10.2015
Tehn. O.C/ 19.10.2015
7ex./ 5 .
| ← Pretenţii. Decizia nr. 650/2015. Tribunalul SIBIU | Anulare act. Decizia nr. 210/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
