Pretenţii. Decizia nr. 673/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 673/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 673/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 673/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător D. R. L.
Grefier A. R. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civil privind pe apelant G. M. F., apelant G. G. C. și pe intimat G. A., având ca obiect pretenții împotriva sentinței civile nr. 112/2015 a Judecătoriei Avrig.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta reclamantă avocat M. A., și intimatul pârât, lipsă fiind apelanta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebată fiind de către instanță, reprezentanta apelantei pârâte arată că nu mai are alate cereri de formulat.
Instanța pune în discuția părților cererile în probațiune formulată de apelanta pârâtă G. G., aflate la cererea fil 13 dosar.
Reprezentanta apelantei arată că înregistrarea audio video fost vizionată la instanța de fond astfel că nu s-ar impunea revizualizarea acesteia. Solicită respingerea și a celorlalte probe solicitate de apelanta pârâtă.
Intimatul pârât arată că nu are probe de formulat.
Instanța, deliberând, respinge cererile în probațiune formulate de apelanta pârâtă, față de probele administrate la instanța de fond.
Întrebate fiind de către instanță, părțile învederează faptul că nu mai au alte cereri de formulat, motiv pentru care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta apelantei reclamante solicită admiterea apelului, respingerea cererii reconvenționale și modificarea în parte a sentinței atacate, și prin decizia ce se va pronunța să fie admisă acțiunea apelantei reclamante, și să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 7.000 lei cu titluri de daune morale. Arată că, criticile aduse sentinței instanței de fond sunt, în primul rând aceea că a înlăturat în mod nelegal declarația martori C. A., care deși a încurcat data producerii evenimentului, a arătat foarte clar că a participat la conflictul dintre clienta sa și apelanta pârâtă, al doilea rând instanța de fond a considerat ca fiind utilă declarația martorului Carmaciu M., care nu a participat conflictul dintre părți. Mai arată că o terță critică este că faptul că instanța de fond în mod netemeinic a înlăturat înregistrarea audio efectuat de polițistul prezent la data producerii conflictului motivat de faptul că părțile nu și-au dat consimțământul, lucru care nu este adevărat întrucât toate părțile implicate au știut că sunt filmate, ambele părți solicitând administrarea acestei probe. Consideră că suma acordată de instanța de fond drept despăgubire este mult prea mică. Solicită cheltuieli de judecată. Solicită respingerea apelului formulat de apelanta pârâtă.
Intimatul pârât solicită respingerea apelului formulat de apelanta reclamantă și admiterea apelului formulat de apelanta pârâtă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr. 112/2015 pronunțată de Judecătoria Avrig s-a admis in parte acțiunea formulata de reclamanta G. M. F., împotriva pârâților: G. A. si G. G. C., s-a admis in parte cererea reconvenționala formulata de paratul G. A..
S-a respins cererea reconvențională formulata de parata G. G. C.. S-a dispus obligarea pârâților reclamanți la plata către reclamantă a câte 900 lei, reprezentând daune morale. S-a dispus obligarea reclamantei-parate sa plătească paratului –reclamant 900 lei daune morale. S-au compensat taxele de timbru plătite de reclamanta-parata si paratul-reclamant pana la concurenta sumei de 68 lei. S-a dispus Obligarea paratei-reclamante sa plătească reclamantei-parate 68 lei taxa timbru. S-a dispus obligarea pârâților - reclamanți sa-i plătească reclamantei-parate suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut și motivat, următoarele:
Reclamanta a formulat prezenta acțiune cu privire la pretinsele conflicte din datele de: 22.05.2014 si 28.09.2012 (fila 59).
Paratii reconvenționali au formulat prezenta cerere reconvenționala pentru pretinsele conflicte din datele de: 22.05.2014, 25.04.2009, ianuarie 2010, 12.11.2012, 14.06.2013, 28.11.2012 (fila 59) .
Între reclamanta și pârâții reconvenționali a existat o stare conflictuală generată de comportamentul culpabil al paratilor care, in data de 28.09.2012, au amenintat-o si jignit-o pe reclamanta .
Prin Ordonanta procurorului din 25.02.2013 din dosarul 913/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Avrig (fila 14-16 ), s-a dispus scoaterea de sub urmarirea penala a paratului din prezenta cauza si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ de 1000 lei pentru comiterea infractiunii de amenintare si s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru aceeasi fapta fata de parata .
In motivarea aceleeasi ordonante se retine ca reclamanta si paratul din prezenta cauza si-au adresat cuvinte jignitoare (fila 15 ).
Deși dosarul 913/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Avrig nu s-a finalizat printr-o hotărâre penală definitivă, instanța constată că în privința atitudinii culpabile a pârâtului cu privire la infractiunea de amenintare, aceasta a fost stabilită prin administratea probatoriului în faza de urmărire penală, cat si fata instantei prin declaratiile martorilor propusi de reclamanta: G. I. (fila 83) si C. E.-A. (fila 84) .
Tot din declaratiile acestor martori rezulta ca, in data de 28.09.2012, paratul reconventional a injurat-o si a amenintat-o pe reclamanta, i-a spus ca este prapadita, si nebuna, iar parata reconventionala ii spunea reclamantei ca este curva, nebuna si prapadita .
In ceea ce priveste conflictul din data de 22.05.2014 instanta constata ca din declaratiile martorilor: propusi de reclamanta: G. I. (fila 83), precum si a martorului Carmaciu M. (fila 81 ), propus de parati, reclamanta i-a spus paratului ca este hot si sarantoc (fila 82), iar paratii i-au spus reclamantei ca este curva, prapadita, nebuna .
Instanta va inlatura, ca neconcludenta cauzei declaratia martorei propusa de reclamanta: C. E.-A. (fila 84) in legatura cu conflictul petrecut in data de 22.05.2014, deoarece aceasta nu a fost de fata la acel conflict si nici nu a aflat de la alte persoane daca a fost un conflict intre parti in 2014.
Instanta va inlatura, ca neconcludenta cauzei declaratia martorei propusa de parati: C. C. –E., deoarece aceasta nu a fost de fata la nici un conflict si nici nu a aflat de la alte persoane in ce fel si-au vorbit partile la conflicte .
Din declaratia martorului G. I. (fila 83) rezulta ca in anul 2012 au fost vreo 3 conflicte si la fiecare paratii i-au adresat reclamantei cuvinte jignitoare si nu invers .
Acelasi martor relateaza si despre un incident din anul 2013 in cadrul caruia paratii reconventionali i-au adresat cuvinte jignitoare reclamantei, insa reclamanta nu a formulat pretentii cu vreun incident petrecut in acest an.
Paratii recoventionali nu au dovedit, cu niciuna din probele administrate in cauza, ca in datele de : 12.11.2012, 14.06.2013, 28.11.2012 reclamanta le-a adresat cuvinte jignitoare sau de amenintare .
Potrivit art. 341 C. „ Sunt mijloace materiale de probă lucrurile care prin însușirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluționarea procesului „, iar potrivit alineat 2 al aceluiasi articol „ Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă și fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum și alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.”
Din analiza art. 341 C. rezulta ca pentru ca benzile de înregistrare a sunetului sa fie mijloace materiale de probă trebuie sa nu fi fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri .
Analizand inregistrarea audio depusa in cauza (fila 51 ) se constata ca in data de 22.05.2015 a existat un conflict verbal intre parti care s-a desfasurat in mare parte pe terenul reclamantei, iar politistul care a efectuat inregistrarea nu le-a cerut consimtamantul partilor pentru efectuarea inregistrarii.
Instanta nu va considera ca inregistrarea audio este proba in acest dosar deoarece a fost obtinuta fara acordul partilor, ceea ce inseamna ca a fost obtinuta prin incalcarea bunelor moravuri.
Cu privire la pretinsele conflicte din datele de: 25.04.2009 si ianuarie 2010, instanta a invocat, la termenul de judecata din 09.12.2014 (fila 76 ), a pus in discutie si a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Potrivit art. 201 din Legea 71/2011 „ Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.”
Conflictele indicate de parati au avut loc in datele de: 25.04.2009 si ianuarie 2010 .
Având în vedere că în speță prescripția a început să curgă înainte de . Noului cod civil se constată ca sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod Civil.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive , instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 și alin.2 din Decretul nr.167/1058 privind prescripția extinctivă (în continuare, Decretul nr.167/1958), “dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege .
Instanța constată că termenul de prescripție general de 3 ani, aplicabil conform art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, a început să curgă de la momentul determinat: 25.04.2009 si ianuarie 2010 . În raport cu dispozițiile art.7 alin.1, termenul de prescripție general de 3 ani era împlinit la data introducerii acțiunii -21.07.2014 - drept pentru care instanța a admis excepția prescripției extinctive cu privire la aceste doua conflicte .
Din probele administrate in cauza rezulta ca parata reconventionala nu a dovedit ca reclamanta a folosit cuvinte jignitoare sau de amenintare la adresa ei, motiv pentru care instanta va respinge cererea reconventionala formulata de parata G. G. C. .
Insă, în ceea ce privește prejudiciul moral solicitat de către reclamanta si paratul reconventional, se retine că acestea constau în suferințele psihice pe care le resimte victima în urma săvârșirii unei fapte ilicite . Cauzarea unor prejudicii morale justifică aplicarea răspunderii civile deoarece, acestea, alături de prejudiciile materiale, reprezintă componentele prejudiciului civil potrivit dispozitiilor Cpp.
Instanța a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum). Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.
Fiind stabilită culpa reclamantei fata de paratul reconventional si a paratilor reconventionali fata de reclamanta, instanța va analiza raportul de cauzalitate dintre prejudiciul creat reclamantei si paratului reconventional, precum și întinderea prejudiciului cauzat acestora.
Instanța califica atat acțiunea principala cat si pe cea reconventionala ca fiind întemeiate în drept pe dispozitiile: art. 1357 NCC, care prevede ca “ Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”, si Art. 1381 CC care prevede ca “(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparație.(2) Dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.(3) Dreptului la reparație îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.”
Fapta ilicita reprezinta o actiune sau inactiune a unei persoane prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, se aduc prejudicii dreptului subiectiv al unei alte persoane.
Prejudiciul produs in dauna reclamantei si a paratului, reprezinta efectul negativ suferit de acestia, care trebuie sa se afle in legatura de cauzalitate cu fapta ilicita in sensul ca acest efect negativ trebuie sa fie rezultatul direct si nemijlocit al actiunii autorului faptei ilicite.
Vinovatia reprezinta latura subiectiva a raspunderii civile delictuale si consta in atitudinea de vointa si constiinta a autorului faptei ilicite fata de aceasta si rezultatul socialmente periculoase.
Pentru a stabili fapta ilicita savarsita de reclamanta si parati in data de 28.09.2012, instanta a avut in vedere Ordonanta procurorului din 25.02.2013 din dosarul 913/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Avrig (fila 14-16 ) prin care s-a stabilit ca in data de 28.09.2012, reclamanta i-a adresat cuvinte jignitoare paratului (fila 15 ), reclamanta a fost amenintata cu moartea de parat si jignita de ambii parati .
Instanta retine ca sustinerile reclamantei se coroboreaza la nivel probator cu declaratiile martorilor propusi de reclamanta: G. I. (fila 83) si C. E.-A. (fila 84) .
Pentru a stabili fapta ilicita savarsita de parati in data de 22.05.2014, instanta a avut in vedere declaratiile martorilor propusi de reclamanta: Carmaciu M. (fila 81 ), G. I. (fila 83), precum si a martorei S. E., propusa de parati, reclamanta i-a spus paratului ca este hot si sarantoc (fila 82), iar paratii i-au spus reclamantei ca este curva, prapadita, nebuna .
Prejudiciul produs reclamantei si paratului reprezinta efectul negativ suferit de acestia .
Din probele administrate instanta retine ca exista o legatura de cauzalitate intre fapta ilicita savarsita de reclamanta si parati, si prejudiciul suferit de reclamanta si parat, in sensul ca acest efect negativ a fost rezultatul direct si nemijlocit al actiunii autorului faptei ilicite.
Pentru considerentele expuse, instanta considera ca in cauza este indeplinita si conditia vinovatiei reclamantei si paratilor, aceasta fiind probata sub forma intentiei.
Astfel, reclamanta si paratii au prevazut rezultatul socialmente periculos al faptei lor (vatamarea demnitatii si onoarei reclamantei si paratului ) si au urmarit sau au acceptat posibilitatea producerii rezultatului, prin savarsirea faptei ilicite.
Constatand ca sunt indeplinite conditiile civile raspunderii civile delictuale instanta urmeaza sa aprecieze asupra cuantumului despagubirilor solicitate de reclamanta si parat .
Stabilirea cuantumului despagubirilor pentru prejudicii aduse onoarei unei persoane presupune o apreciere subiectiva din partea judecatorului care, insa, trebuie sa aiba in vedere anumite criterii obiective rezultand din cazul concret dedus judecatii, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite si sa aprecieze intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora.
Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs, astfel incat sa nu se ajunga la o imbogatire fara justa cauza a celui care pretinde daune morale.
Oricât de dificilă ar fi operațiunea de estimare a intensității acestei suferințe (cu consecințe directe în stabilirea nivelului dezdăunărilor morale), instanța nu statuează însă în mod arbitrar asupra acestei chestiuni, ci are la îndemână drept criterii orientative o . aspecte. Astfel, pe de o parte, instanța s-a raportat la gravitatea suferinței de ordin psihic suportate de catre reclamanta si parat, care în speța dată, s-a apreciat ca nu este mare .
Instanta preciaza ca reclamanta si paratul reconventional au fost afectati din punct de vedere al deminitatii si onoarei .
Pe de altă parte, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca sumele de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victima și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpatul care prin fapta sa ilicita a stat la originea lor . De asemenea, instanța a avut in vedere și principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferințelor psihice ale victimei, suferințe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin presații bănești, nu se pot constitui în sursă de îmbogățire fără just temei a părții civile.
Or, din perspectiva tuturor aceste aspecte, instanța a apreciat că valoarea daunelor morale solicitate in speta de reclamanta si paratul reconvențional este exagerată și nerezonabilă.
Instanța a constatat ca suma de 7000 lei reprezentând daune pentru reclamanta si paratul reconvențional apare ca fiind o suma disproporționata si nerezonabila in raport cu suferințele psihice încercate de aceștia .
In privința daunelor morale, instanța a apreciat ca fiind justificate si necesare in limita sumei de 900 lei, având in vedere suferința psihica cauzata . Suma acordata de instanța reprezintă o justa satisfacție acordata reclamantei si paratului reconvențional pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, instanța considerând ca suma solicitata de aceasta este prea mare, raportat la împrejurările cauzei si la urmările produse, astfel ca acordarea sumei de 7000 lei ar constitui o sursa de îmbogățire fără just temei.
F. de considerentele expuse si de faptul ca instanța a acordat o suma mult mai mica decât cea solicitata atât de reclamanta cat si de paratul reconvențional, in temeiul art. 1349 și 1357 din noul Cod civil, a admis in parte atât acțiunea cat si cererea reconvențională si i-a obligat pe pârâți sa-i plătească reclamantei cate 900 lei, reprezentând daune morale, iar reclamanta a fost obligată sa plătească paratului reconvențional 900 lei daune morale.
S-a respins cererea reconvenționala formulata de parata G. G. C., ca neîntemeiata .
S-au compensat taxele de timbru plătite de reclamanta si paratul reconvențional pana la concurenta sumei de 68 lei .
In temeiul art. 453 N. C.pr.civila a fost obligată parata-reclamanta sa plătească reclamantei-parate 68 lei taxa timbru, iar pe pârâții reconvenționali ii va obliga sa-i plătească reclamantei 1000 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen, motivat, legal timbrat,, atât reclamanta cât și pârâta G. G. C..
Reclamanta G. M. F. solicită admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reconvenționale și admiterea în tot a cererii principale cu obligarea pârâșilor la plata sumei de 7.000 lei daune morale.
Din motivarea apelului se reține că instanța de fond în mod greșit a înlăturat înregistrările audio efectuate de polițist, admițând în mod „ netemeinic” cererea reconvențională deoarece aceasta nu a fost dovedită.
În fine apelanta arată că suma pe care pârâții au fost obligați să o plătească este nejustificată, deoarece este greu de crezut că onoarea unei persoane amenințată și înjurată în stradă în mod repetat poate fi apărată doar cu suma de 900 lei.
În drept se invocă art. 470 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelanta G. G. C. solicită admiterea apelului cu consecința admiterii cererii reconvenționale.
Din motivarea apelului se reține că instanța de fond a respins sistematic cele mai multe probe propuse, luând în considerare doar martorii reclamantei.
În probațiune se solicită înregistrare audio, martori – respectiv polițiști.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor invocate de apelanți raportat la disp. art. 479 (1) Cod procedură civilă, tribunalul constată ca nefondate apelurile declarate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune principală și cerere reconvențională având ca obiect – antrenarea răspunderii civile delictuale, sediul materiei corect reținut de instanță fiind art. 1357 și 1381 Cod civil.
Față de starea de fapt dedusă judecății probatoriului administrat în cauză a fost unul pertinent, instanța înlăturând dosar declarațiile martorilor care nu au fost prezenți la incidentele intervenite între părți.
Înregistrarea audio a fost de asemenea înlăturată ca probă întrucât a fost obținută fără acordul părților.
În asemenea situație instanța apreciază în mod corect față de gravitatea faptei că daunele morale solicitate în cuantumul de 7.000 lei sunt total nejustificate, iar suma de 900 lei la care au fost obligați atât reclamanta cât și pârâții reconvenționali este în concordanță cu suferința psihică cauzată.
De altfel, apelantele deși promovează prezenta cale de atac nu motivează apelurile declarate, ci reiterează aceeași stare de fapt supusă judicios analizei de către instanța de fond.
Mai mult de atât susținerile apelantelor privind greșita apreciere a cuantumului daunelor morale constituie doar o simplă apreciere nesusținută de alte probe concludente față de cele administrate la prima instanță.
Pentru considerentele expuse, constatând că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt dedusă judecății, a dispus încuviințarea probatoriului pertinent cauzei și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cazului de speță în condițiile art. 480 (1) Cod procedură civilă, apelurile astfel cum a fost formulate vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelurile declarate de G. M. F. și G. G. C. împotriva sentinței civile nr. 112/2015 a Judecătoriei Avrig pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.09.2015.
Președinte, M. D. | Judecător, D. R. L. | |
Grefier
A. R. P.
Red. MD. 06.10.2015
TEHNORED. P.R. 13.10.2015
4EX.
JUD. FOND. N. V.
| ← Anulare act. Decizia nr. 210/2015. Tribunalul SIBIU | Fond funciar. Decizia nr. 218/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
