Contestaţie la executare. Decizia nr. 762/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 762/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 762/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 762/2015
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Judecător E. D.
Grefier A. F. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant DIRECȚIA DE I. A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM și pe intimat R. M., intimat R. I., intimat B.R.D. G. SOCIETE GENERALE S.A. G. SIBIU SUCURSALA SIBIU, având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 6402/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimata B. G. Societe Generale S.A av. B. V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța acordă cuvântul în susținerea apelului în fața completului de divergență.
Reprezentanta intimatei pune concluzii de respingere a apelului DIICOT și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță. Arată că în condițiile sechestrului asigurător penal, bunul este indisponibilizat, ceea ce ar echivala cu o temporizare a executării silite, iar banca prin demersului său, în opinia DIICOT ar încălca prevederile legale. Se consideră că scopul acestei indisponibilizări este de a nu permite proprietarului imobilului, care este inculpat în procesul penal, să-și înstrăineze bunul și astfel să nu fie îndeplinite și create premisele necesare pentru recuperarea prejudiciului, în cadrul procesului penal. Arată că este un concurs între o măsură asigurătorie și o ipotecă execuțională, o creanță care nu este certă și o creanță care este certă, iar în procesul penal nu există titlu executoriu.
Așa fiind, creditorul garantat are toate condițiile pentru a-și recupera creanța cu prioritate față de creditorii din procesul penal, care nu sunt decât creditori chirografari chiar din momentul în care își vor fi constituit titlu lor executoriu. Decizia ÎCCJ arată că creditorul garantat este cel care îți va recupera cu prioritate creanța, iar în măsura în care rămâne o sumă de bani, din valorificarea acelui bun, aceasta va fi distribuită creditorului chirografar, adică părții civile din procesul penal. Prin această executare silită nu se încalcă măsura asigurătorie, pentru că bunul nu este risipit de către inculpatul din procesul penal. Mai arată că prin analogie și în procedura insolvenței, creditorul garantat are prioritate față de creditorul chirografar.
Reprezentanta intimatei arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6402/2014 a Judecătoriei Sibiu s-a respins contestația la executare formulată de DIICOT în contradictoriu cu intimații R. M. și R. I..
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că:
La data de 2.06.2014 a fost comunicată contestatoarei Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism un exemplar din publicația de vânzare nr 1 din 13.06.2014, întocmită de executorul judecătoresc T. O. cu privire la imobilul situat in Sibiu . A inscris in CF_ TOP 7590/1/2, ce urma a fi scos la licitație publică în data de 18.97.2014, preț de pornire fiind fixat la 57.500 euro. Proprietarii acestui imobil erau Racean M. si Racean I.
În cuprinsul Publicației de vânzare imobiliară se arată că vânzarea imobilului descris mai sus, se realizează la solicitarea creditoarei . GENERALE SA,impotriva debitorilor garanti ipotecari RACEAN M., RACEAN I., în temeiul titlului executoriu constând în contract de ipoteca imobiliara autentificat sub nr 1398/2011 de BNP B. S..
Se mai reține totodată că imobilul urmărit era grevat de anumite sarcini: sub B2 -4 interdictii de instarinare si grevare in favoarea B. SA, sub CA -3 drepturi de ipoteca in favoarea B. SA, sub C4 sechestru asigurator in favoarea Direcției De I. A Infracțiunilor De Criminalitate Organizată Și Terorism – Serviciul Teritorial A. I. .
Așadar, instanța a reținut că, contestatoarea a formulat prezenta contestație la executare întrucât imobilul scos la vânzare prin licitație publică era grevat de o măsură asigurătorie și anume sechestrul penal dispus prin Ordonanța nr. 64/D/P/2011 din data de 07.06.2012 întocmită de Direcția De I. A Infracțiunilor De Criminalitate Organizată Și Terorism – Serviciul Teritorial A. I. în dosar nr. 64/D/P/2011, pentru recuperarea unei sume de_,15 lei lei, apreciind că ar avea întâietate această măsură față de actele de executare întocmite de executorul judecătoresc în dosar 103/2014
Potrivit extrasului de carte funciară de informare, asupra imobilului era notată la data de 7.06.2012 Ordonanța DIICOT din 7.06.2012 de aplicare a sechestrului penal. .
Se observă, din cuprinsul dosarului de executare nr. 103/2014că reclamanta contestatoare a formulat și înregistrat la B. T. O. un punct de vedere vizavi de publicația de vânzare, prin care a arătat în esență că asupra bunului ce face obiectul executării silite Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial A. I. a dispus prin Ordonanța nr. 64/D/P/2011 din data de 07.06.2012 un sechestru asigurător, iar printr-o eventuală executare silită adusă la îndeplinire fără a se ține seamă de acest aspect implică lipsirea de efecte juridice a măsurii luate, de indisponibilizare a bunului.
Pentru instituirea măsurii asigurătorii se arată că s-a avut în vedere pe de-o parte faptul că numita Racean M. este cercetata penal sub aspectul comiterii mai multor infracțiuni, iar pe de altă parte bunul imobil este proprietatea acesteia si a sotului.
Așadar, deși era instituită măsura sechestrului asigurător asupra bunului începând cu 7 iunie 2012, la data de 7.03.2014 unitatea bancară B. GSG, în calitate de creditor ipotecar al debitorilor Racean a sesizat B. Tămas în vederea demarării executării silite a debitorilor săi, inclusiv asupra imobilului ipotecat, ce constituie obiectul sechestrului asigurător dispus de Direcția De I. A Infracțiunilor De Criminalitate Organizată Și Terorism – Serviciul Teritorial A. I. în dosarul 64/D/P/2011.
La data de 13.06.2014 B. Tamasa întocmit publicația de vânzare cu privire la imobilul descris mai sus. Prin urmare, B. la momentul deschiderii dosarului de executare nr. 103/2014 avea cunoștință de faptul că asupra imobilului respectiv, suspus executării silite era notată, la rubrica sarcini în Cartea funciară, măsura sechestrului asigurător.
Practic, instanța de față trebuie să analizeze care dintre cele două proceduri are prioritate: desfășurarea procedurii executării silite conform normelor de procedură civilă sau sechstrul asigurător instituit potrivit C.pr.penală.
În primul rând se observă că executarea silită a fost încuviințată prin Încheierea civilă nr 2159/2014, în temeiul art. 665 alin.3 C.pr.civ., la solicitarea creditoarei B. GSG împotriva debitorilor RACEAN I. si RACEAN M., instanța nereținând la acel moment nici un impediment care să conducă la respingerea cererii de încuviințare a executării silite. Iar odată încuviințată executarea silită, este permis creditorului să ceară executorului judecătoresc să recurgă simultan ori succesiv la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale.
Instanța mai are în vedere totodata și dispozițiile art. 163 C.pr.pen. conform cărora măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal (...) și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru asigurător a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune.
Instanța de executare reține că la prezentul dosar nu au fost depuse dovezi prin contestarea, de către intimată/ intimați sau orice alte persoane interesată a măsurii asigurătorii luate în cursul urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 168 C.pr.pen. Mai mult, nu au fost atașate înscrisuri din care să rezulte că instanțele penale competente ar fi dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit de Direcția De I. A Infracțiunilor De Criminalitate Organizată Și Terorism – Serviciul Teritorial A. I. în dosar nr. 64/D/P/2011.
Potrivit art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecată și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii. Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexând copii de pe actul prin care s-a dispus sechestrul și un exemplar al procesului-verbal de sechestru. Ca atare, sechestrul este instituit pentru a se asigura despăgubirea părților civile din dosarul penal.
Or, în prezenta cauză părțile civile din dosarul penal vin în concurs cu intimata B. GSG, creditor ipotecar.
În ceea ce privește concursul dintre o executare silită și sechestrul instituit potrivit Codului de procedură penală, s-a susținut în doctrina de specialitate precum și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție că dacă un imobil asupra căruia a fost instituit sechestrul asigurător a fost valorificat prin vânzarea la licitație publică, menținerea sechestrului nu se mai justifică ci acesta va fi menținut numai asupra sumei nedistribuite creditorilor, până la concurența valorii prejudiciului. (extras din Decizia penală nr. 1392/2013 pronunțată de ICCJ- Secția penală în dosar_ /a1).
La momentul instituirii sechestrului penal imobilul era afectat deja de o ipotecă urmare a unui contract de împrumut cu garanție imobiliară si întrucât nu s-a realizat restituirea împrumutului in suma de_,18 lei s-a procedat la executarea silită a imobilului, care a fost scos spre vânzare prin licitație publică (neadjudecat încă până la momentul pronunțării prezentei hotărâri).
Astfel, instanța reține că sechestrul instituit potrivit art. 163 C. proc. pen. nu poate să constituie un impediment la inițierea și/sau continuarea executării silite ci, ulterior valorificării bunului și adjudecării acestuia liber de orice sarcini, sechestrul se va menține asupra sumei de bani rezultată din diferența dintre prețul de vânzare și valoarea creanței garantate.
Executarea silită demarată de creditorul ipotecar, ce deține un titlu executoriu, prin care încearcă recuperarea creanței sale, nu are nicio legătură cu cauza penală în care a fost dispusă măsura asiguratorie a sechestrului. Așadar, este vorba despre un fals conflict între acțiunea penală în care a fost dispus sechestrul și executarea silită demarată de creditor pentru recuperarea unei creanțe certe lichide și exigibile.
Este cert că dreptul unui creditor de a-și realiza creanța pe calea procedurii de executare silită nu este validat/confirmat de legalitatea sau nu a unei măsuri asigurătorii instituite în condițiile art. 163 C. proc. pen., procedura independentă și separată atât ca finalitate, cât și ca scop de cea a executării silite.
Chiar dacă sechestrul asigurător se poate transforma urmare a unei hotărâri de condamnare într-un sechestru definitiv executoriu – și astfel creanța statului dintr-una eventuală sau sub condiție, într-una simplă – în niciun caz legalitatea măsurii asigurătorii nu are vreo înrâurire asupra posibilității de executare silită a creanței pusă în executare.
Pe de altă parte, dat fiind scopul pentru care au fost instituite, măsurile asigurătorii vin să conserve bunul asupra căruia s-a instituit sechestrul, prin împiedicarea învinuitului sau inculpatului să-l distrugă ori să-l înstrăineze, sau să-și diminueze activul patrimonial. Deci, măsura tinde să împiedice subiectul pasiv al măsurii (învinuitul sau inculpatul) să-și diminueze activul patrimonial prin fapta proprie în eventualitatea în care procesul penal s-ar soluționa cu o hotărâre de condamnare, iar nu să limiteze dreptul creditorului de a-și valorifica dreptul sau de creanță.
În ceea ce privește obiectul unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 862 C.proc.civ. se remarcă faptul că, pot fi desființate „măsurile asigurătorii sau de executare” efectuate de către executorul judecătoresc la cererea creditorului. Deci este vorba de măsurile asigurătorii instituite în cadrul procedurii executării silite de Codul de procedură civilă. Obiectul cererii nu poate fi, sub nicio formă, desființarea unui sechestru instituit în temeiul Codului de procedură penală, pentru aceasta existând dispozițiile art. 168 C. pr. P..
Argumentul propus în sensul că anterior inițierii și/sau continuării executării silite asupra unui bun imobil legal sechestrat ar fi necesară parcurgerea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 862 C.pr.civ. este una eronată și nu poate servi drept temei pentru blocarea unei executări silite inițiate de un creditor ipotecar.
Referitor la noțiunea de indisponibilizare a bunului, un alt argument în sprijinul imposibilității inițierii și/sau continuării executării silite, instanța apreciază că acesta nu poate constitui un impediment în inițierea sau continuarea executării silite de către un terț creditor. În acest sens, indisponibilizarea reprezintă o măsură preventivă constând în suspendarea temporară a dreptului de dispoziție materială și juridică al proprietarului asupra unor bunuri mobile sau imobile, cu scopul menținerii acelor bunuri în patrimoniul persoanei respective, spre a putea servi la nevoie pentru garantarea executării silite unei anumite creanțe. Indisponibilizarea presupune suspendarea temporară a dreptului de dispoziție al proprietarului, ceea ce nu se identifică, sub nicio formă, cu noțiunea de inalienabil sau cu noțiunea de insesizabil. Așadar, indisponibilizarea este o măsură ce vine să protejeze bunul, prin împiedicarea proprietarului (în cazul analizat învinuitului sau inculpatului) să-l distrugă ori să-l înstrăineze în scopul de a-și micșora patrimoniul în eventualitatea în care acesta ar trebui să execute o obligație sau să răspundă pentru repararea unui prejudiciu.
In concluzie, se reține că prin instituirea sechestrului și indisponibilizarea bunului potrivit art. 163 C. pr.pen. nu s-a realizat în mod automat o blocare a demarării sau a continuării executării silite inițiate de către un creditor ipotecar.
Ceea ce înseamnă că în prezenta cauză, prin executarea silită demarată, B. H. nu se regăsește insituația de a ignora sau de a nu respecta dispozițiile imperative ale legii procesual penale, precum și scopul sau sensul măsurii cu caracter penal instituite, ci dimpotrivă, actele de executare întocmite sunt în conformitate cu legea.
Pentru toate aceste considerente instanța constată că executarea silită a fost în mod legal demarată, Încheierea civilă de încuviințare a executării silite a fost în mod corespunzător emisă, cu respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 665 C.pr.civ., neexistând nici un impediment pentru a fi respinsă începerea executării silite.
Astfel, analizând actele cuprinse în dosarul de executare, instanța a constatat că organul de executare silită a procedat în conformitate cu dispozițiile legale, în vederea recuperării creanței datorate de către debitori și pentru care au garantat cu imobilul situat în Sibiu, . A prin valorificarea bunului oferit drept garanție.
Instituirea sechestrului penal nu poate duce la suspendarea legală a executării silite în cazul în care un alt creditor ce deține un titlu executoriu împotriva învinuitului sau inculpatului a solicitat executarea silită a imobilului sechestrat, întrucât cauzele privind suspendarea legală a executării silite sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar printre acestea nu se regăsesc și cele privind instituirea unui sechestru penal asupra bunurilor mobile sau imobile ale persoanei urmărite penal.
In ceea ce priveste incheierea de incuviintare a executării silite, aceasta a fost legal admisa in temeiul art 665 alin 5 NCPC, neexistând la momentul emiterii niciunul din motivele limitativ prevazute de lege pentru a respinge cererea.
Pentru motivele pentru care instanta a respins contestatia la executare, nici cererea de anulare a incheierii de incuviintare a executării silite nu poate fi anulata, intrucât prin aceasta nu s-a autorizat executarea silita a unui bun imobil indisponibilizat prin instituirea sechestrului asigurator penal asa cum a sustinut contestatoarea.
Împotriva sentinței a declarat în termen apel, contestatoarea DIICOT care a solicitat schimbarea sentinței, admiterea contestației la executare și anularea tuturor actelor de executare și a încheierii de încuviințare a executării silite din dosarul execuțional nr. 103/2014al B. T. O..
Apelanta a invocat nelegalitatea sentinței apreciind că în mod greșit instanța de fond a statuat în ceea ce privește:
- soluționarea cauzei pe alt temei juridic decât pe cel în baza căruia a fost investită respectiv pe dispoziții vizând sechestrul civil în loc de dispozițiile procesuale penale incidente;
- nedesființarea sechestrului penal pe calea prev. de art. 250 Noul Cod de procedură civilă;
- noțiunea de indisponibilizare a bunului apreciind în mod greșit că măsurile asigurătorii ce constau în indisponibilizarea bunurilor imobile nu împiedică executarea silită.
Se susține că interesul ocrotit de sechestrul asigurător penal este unui general al societății față de ipotecă și gaj care sunt instituite convențional pentru protejarea unui singur creditor, astfel că nu poate fi inițiată nicio procedură judiciară cu privire la bunul respectiv, pentru că ar fi scos de sub efectul de indisponibilizare:
- vânzarea la licitație publică a bunului imobil și îndestularea contestatoarei în favoarea căreia s-a notat sechestru penal din prețul obținut;
- înlăturarea efectului de indisponibilizare generală de această măsură ce operează erga omnes și care împiedică încheierea oricărui act juridic având că obiect înstrăinarea acestuia;
- natura juridică reală a sechestrului penal cât și efectele acestuia.
În drept s-au invocat prev. art. 466 și urm. Cod procedură civilă, art. 249 și 250 Noul Cod de procedură civilă.
Intimata B. G. Societe Generale S.A prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului arătând că sechestrul penal instituit are rolul ca debitorul (învinuit/inculpat) să nu-și risipească averea astfel încât să existe condițiile de reparare efectivă a prejudiciului cauzat părților civile din dosarul penal în vederea confiscării speciale.
Dreptul unui creditor de a-și realiza creanța pe calea procedurii de executare silită nu este confirmat de legalitatea sau nu a unei măsuri asigurătorii penale în condițiile art. 163 Cod procedură penală aceasta fiind o procedură independentă și separată ca finalitate de cea a executării silite.
Indisponibilizarea bunului prin sechestru penal presupune suspendarea temporară a dreptului de dispoziție al proprietarului ceea ce nu se identifică cu noțiunea de inalienabil sau insesizabil.
Se arată că nicio dispoziție legală nu se opune ca bunul sechestrat să fie vândut la licitație și nici ca creditorul garantat să obțină în prealabil o hotărâre care să stabilească ridicarea măsurii asigurătorii deoarece în măsura în care se produce o ieșire forțată din patrimoniul debitorului inculpat a bunului sechestrat, suma de bani încasată în schimb se va subroga cu titlu particular fiind grevată de același sarcini și după achitarea creanței creditorului ipotecar întreaga sumă va rămâne la dispoziția organului de urmărire penală.
Analizând apelul în limita motivelor invocate instanța l-a găsit nefondat pentru următoarele considerente:
Faptic, intimata creditoare B. G. Societe Generale Suc. Sibiu a acordat societății . un împrumut sub forma unui credit de investiții în valoare de 985.000 ron, prin contractul de credit nr. 18/2011 modificat prin actul adițional 1/2011 Creditul a fost garantat de intimații garanți R. I. și R. M., în baza contractului de ipotecă nr. 1398/2011 autentificat cu imobilul teren și construcții înscris în CF_ Sibiu top. 7590/1/2 și 7590/12.
Dreptul de ipotecă și interdicție de înstrăinare, grevare și demolare, dezmembrare au fost notate în favoarea băncii cu încheierea CF nr._/27.06.2011, fila 154 dosar.
Întrucât debitoarea . nu a rambursat creditul acordat, banca a demarat executarea silită a imobilului constituit ca și garanție și s-a constituit dosarul execuțional nr. 103/2014.
Prin încheierea 2159/07.03.2014 a Judecătoriei Sibiu s-a admis cererea privind încuviințarea executării silite a imobilului sus arătat.
Ulterior notării în CF a ipotecii s-a notat în CF și sechestrul asigurător penal al DIICOT cu încheierea CF nr._/29.06.2012 (fila 154 verso dosar fond).
Contestația la executare a fost formulată de DIICOT împotriva publicației de vânzare la licitație a imobilului ipotecat și a încheierii de încuviințare a executării silite, deoarece imobilul este grevat și de o măsură asiguratorie-sechestru penal dispus prin ordonanța nr. 64/D/p/2011 din 07.06.2012 și prin executarea silită s-ar lipsii de efecte sechestru penal, respectiv indisponibilizarea bunului.
Instanța de fond a apreciat că în concursul dintre executarea silită privită de un creditor ipotecar și sechestrul penal instituit pentru o creanță eventuală a statului, prioritate are creanța garantată ipotecar.
În ceea ce privește motivul de apel vizând soluționarea greșită a cauzei, pe dispozițiile Codului de procedură civilă și nu pe cele care reglementează instituția sechestrului penal asigurător instanța apreciază că este nefondat.
În interpretarea art. 711 și urm. Noul Cod de procedură civilă existența unor măsuri asigurătorii înființate în cadrul unui proces penal, asupra unor bunuri ale unor persoane fizice sau juridice nu determină suspendarea sau anularea actelor al cărui drept de ipotecă asupra acelorași bunuri a devenit opozabil terților anterior înființării măsurii asigurătorii din procesul penal.
O măsură asiguratorie penală durează de regulă până la soluționarea definitivă a cauzei însă nu poate bloca executarea unui drept de creanță care are caracter cert stabilit printr-o hotărâre judecătorească.
Creditoarea ipotecară B. are o creanță certă stabilită prin încheierea de încuviințare a executării silite 2159/2014, deci este titulara unui bun în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, iar dreptul său de proprietate trebuie apărat și protejat.
Împiedicarea executării silite ar încălca și prevederile art. 6 CEDO conform căruia așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului, executarea unei hotărâri judecătorești face parte din noțiunea de “proces”, iar dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă ar permite ca o hotărâre definitivă să rămână fără efecte în detrimentul unei părți.
Nu poate fi primită susținerea apelantei vizând soluționarea cu prioritate a cauzei raportat la dispozițiile legii penale.
În situația concursului dintre o măsură asiguratorie și un titlu executoriu nu există creanțe concurente cu aceeași ordine de preferință, ci există o creanță certă și una incertă.
Dreptul unui creditor de a-și realiza creanța pe calea procedurii de executare silită nu este validat de legalitatea sau nu a unei măsuri asigurătorii penale instituite conform art. 163 Cod procedură penală care este o procedură separată și independentă atât ca finalitate, cât și ca scop de cea a executării silite.
Ca atare, creditorul titular al unei creanțe garantate nu trebuie să obțină cu prioritatea o hotărâre a instanței penale de ridicare a sechestrului deoarece într-un astfel de caz singurul aspect pe care instanța de judecată îl poate verifica este cel al legalității măsurii și nu al restabilirii ordinii de preferință în caz de concurs.
Măsura asiguratorie a sechestrului penal tinde să împiedice subiectul pasiv (învinuitul/inculpatul) să-și diminueze activul patrimonial prin fapta proprie în eventualitatea condamnării și nu să limiteze dreptul unui creditor de a-și valorifica dreptul sau creanța.
Ca atare, principiul susținut de apelantă că penalul ține loc civilului, nu poate influența concursul între cele două instituții juridice.
Principiul vizează existența pe rolul instanțelor de judecată a două cauze, civilă și penală, având ca obiect recuperarea prejudiciului, caz în care soarta cauzei civile depinde, sub aspectul existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției, de soluția din cauza penală, ori în speță nu este vorba de o cauză penală, având ca obiect repararea prejudiciului în care s-a dispus înființarea unei măsuri asigurătorii conform art. 249 Cod procedură penală (163 Cod procedură penală) și o executare silită demarată de creditorul ipotecar care nu are nicio legătură cu cauza penală în care s-a dispus măsura asiguratorie a sechestrului.
Deci nu există niciun conflict între acțiunea penală și executarea silită demarată de un creditor ipotecar pentru recuperarea unei creanțe certe, lichide și exigibile pentru a se aplica principiul penalul ține loc civilului.
În ceea ce privește motivul de apel vizând interpretarea greșită a acțiunii de indisponibilizare a bunului, instanța îl va respinge apreciind că:
Potrivit art. 249 din Codul de procedură penală (art. 163 și urm. din Codul de procedură penală de la 1997), măsurile asiguratorii luate în cursul procesului penal de procuror sau instanța de judecată constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru a bunurilor.
Însă, indisponibilizarea reprezintă o măsură preventivă constând în suspendarea temporară a dreptului de dispoziție materială și juridică al proprietarului asupra unor bunuri mobile sau imobile, cu scopul menținerii acelor bunuri în patrimoniul persoanei respective, spre a putea servi la nevoie pentru garantarea executării silite unei anumite creanțe. Măsura poate fi dispusă în anumite situații de către instanța de judecată prin înființarea unei popriri, a unui sechestru asigurator sau a unui sechestru judiciar.
De asemenea, potrivit art. 744 din Codul de procedură civilă, din momentul sechestrării bunurilor, debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cât durează executarea, sub sancțiunea unei amenzi judiciare de la 2.000 lei la 10.000 lei, dacă fapt nu constituie infracțiune.
Astfel, indisponibilizarea presupune suspendarea temporară a dreptului de dispoziție a proprietarului, ceea ce nu se identifică, sub nicio formă, cu noțiunea de inalienabil (termen utilizat în limbajul juridic pentru a da expresie interdicției de înstrăinare a unui bun sau a unui drept subiectiv prin acte juridice de drept civil) sau cu noțiunea de insesizabil (bun sau drept patrimonial care nu este susceptibil să fie urmărit pe cale silită de către creditorii titularului său, pentru recuperarea creanțelor pe care aceștia le au împotriva respectivului titular).
Așadar, indisponibilizarea este o măsură ce vine să protejeze bunul, prin împiedicarea proprietarului (în cazul analizat învinuitului sau inculpatului) să-l distrugă ori să-l înstrăineze în scopul de a-și micșora patrimoniul în eventualitatea în care acesta ar trebui să execute o obligație sau să răspundă pentru repararea unui prejudiciu.
Măsura este de natură a împiedica subiectul pasiv al măsurii, respectiv debitorul proprietar al bunului sechestrat să-și diminueze activul patrimonial prin fapta proprie, în eventualitatea unei executări silite ulterioare. Însă, indisponibilizarea nu are ca scop și nu presupune că bunul nu poate fi executat silit, întrucât, ca efect al instituirii măsurii asigurătorii, în mod indubitabil, acesta nu a fost declarat inalienabil sau insesizabil.
Motivul de apel vizând desființarea implicită a sechestrului penal nu poate fi primit.
Potrivit art. 518 alin. 3, respectiv art. 774 Noul Cod de procedură civilă prin adjudecarea cumpărătorului, de la data predării, devine proprietarul bunului adjudecat, liber de orice sarcini, care se strămută de drept asupra prețului plătit
Dacă imobilul asupra căruia a fost instituit sechestrul asigurător se valorifică prin vânzare la licitație publică, iar partea prețului obținut se distribuie creditorilor, sechestrul asigurător va fi menținut asupra sumei nedistribuite creditorilor de drept conform art. 518 alin. 3 respectiv 774 Noul Cod de procedură civilă.
Ca atare, măsura asiguratorie a sechestrului nu se desființează, ci ea se strămută asupra sumei nedistribuite.
Pentru toate aceste considerente în baza art. 480 Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art. 665,711, 774 Noul Cod de procedură civilă și art. 1778 Cod civil, respinge apelul declarat de DIICOT și se va păstra sentința civilă nr. 6402/2014 a Judecătoriei Sibiu ca legală.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarata de apelanta Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței civile nr. 6402/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.10.2015.
Președinte, D. R. L. | Judecător, M. D. | Judecător, E. D. |
Grefier, A. F. A. |
Red. D.R.L
Tehnored. A.F
8 ex/6 .
| ← Fond funciar. Decizia nr. 218/2015. Tribunalul SIBIU | Întoarcere executare. Decizia nr. 219/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
