Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 737/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 737/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 737/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 737/2015
Ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător S. R.
Grefier E. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelantul O. I. și pe intimații: M. V., M. D. L., având ca obiect ordonanță președințială, apel împotrivasentinței civile numărul 3947/29.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul personal, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Se comunică apelantului 1 ex. din întâmpinare.
Apelantul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Cauza este lăsată la a doua strigare .
La a doua strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul personal, lipsă fiind intimații.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării apelului și pune în discuție această excepție. Arată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, iar apelantul a declarat apel la data de 24 august 2015.
Apelantul consideră că apelul a fost declarat în termen arătând că potrivit Codului de procedură civilă atunci când pronunțarea nu se face cu citare, hotărârea se poate ataca în termen de 5 zile de la comunicare. Arată că de la ultimul termen, atunci când instanța a arătat că rămâne în pronunțare, după 2-3 zile el s-a interesat la arhivă de soluție dar i s-a comunicat că dosarul este la judecător pentru redactarea hotărârii. În acest condiții, deoarece nu cunoștea conținutul motivării nu putea să formuleze motivele de apel.
De asemenea întrebat de instanță, având în vedere cuprinsul întâmpinării formulate de intimații M. prin care aceștia solicită respingerea apelului și obligarea în continuare a apelantului să înlăture stâlpul, cerere pe care instanța de fond a respins-o, dacă consideră că această cerere din întâmpinare ar fi un apel incident.
Apelantul consideră că cererea intimaților M. este un apel incident, care este nefondat.
Apelantul arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri instanța găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul pe fond arată că instanța a fost investită cu 2 petite înlăturarea unui stâlp și încetarea lucrărilor la terasă.
În ceea ce privește lucrările la terasă arată că acestea sunt legale, conform Lg.51/91, pentru aceste nu este nevoie de autorizație de construcție. Mai mult, lucrările la această terasă erau deja terminate în momentul în care s-a formulat cererea, fapt ce se poate deduce din fotografiile depuse la dosar pe care este înscrisă data . Deci, la momentul la care s-a depus cererea de ordonanță președințială petitul privind încetarea lucrărilor la terasă era fără obiect.
În ce privește stâlpul acesta este o parte integrantă din șopronul proprietatea apelantului. Arată că la dosar există o schiță, o lucrare de specialitate care este aprobată de Primărie, acest șopron este trecut în cartea funciară, el este întabulat pe proprietatea apelantului. Este adevărată susținerea intimaților potrivit căreia terenul este proprietate comună, dar totodată construcțiile de pe acestea aparține fiecare proprietarilor de drept. Șopronul aparține apelantului, el a fost construit de mult timp, încă de la începuturi de când a fost construită și casa. Pretenția intimaților de a primi cheia de la acest șopron, care este proprietatea apelantului este absurdă.
În consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, solicită să nu fie obligat la cheltuieli de judecată, întrucât nu a încălcat nicio lege.
Instanța rămâne în pronunțare pe excepție și pe fond.
INSTANȚA
1. Prin sentința civilă nr. 3947/29.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții M. V. și M. D. cu domiciliul în Sibiu, .,. în contradictoriu cu pârâtul O. I., cu domiciliul procesual ales în Cisnădie, . și în consecință s-a dispus sistarea de către pârât a lucrărilor de construcții la terasa situată deasupra căii de acces în curtea comună a imobilului situat în ., înscris în CF_ Cisnădie top 164 (CF vechi 2285), până la soluționarea acțiunii civile formulate de reclamanți sub nr. dosar_, aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu. S-a respins cererea privind înlăturarea stâlpului de lemn montat de pârât pe calea de acces. S-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 520 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
2. Instanța de fond a reținut că prin cererea de ordonanța președințiala formulata sub nr. de dosar_ reclamanții pârâți reconvenționali M. V. si M. D. L., au solicitat in contradictoriu cu paratul O. I., ca prin sentință să se dispună: sistarea lucrărilor de construcții la terasa situata deasupra caii de acces in curtea . in ., înscris in CF nr._ Cisnadie, nr. top 164, reprezentând teren de 752 mp aferenți imobilului, teren aflat in coproprietate, respectiv cota de ½ pentru fiecare din proprietarii celor doua apartamente; înlăturarea stâlpului de lemn montat de parat pe calea ., pana la finalizarea procesului asupra fondului dosarului nr._ .
3. În motivarea în fapt a cererii s-a arătat ca reclamantul împreuna cu soția sunt proprietari ai imobilului situat în Cisnădie, ., . care îl dețin în proprietate are curte ..l al carui proprietar este pârâtul O. I..
În baza autorizației de construire nr. 215 emisa de Primăria Orașului Cisnădie la data de 02.09.2013, s-a început efectuarea unor lucrări de reparații la grajdul și magazia ce constituie anexe ale apartamentului menționat. Autorizația de construire este valabila 2 ani de zile de la data începerii construcției. respectiv de la data de 11.02.2014 până la data de 11.02.2016.
Dar numitul O. I. fără a obține o autorizație de construire și fără acordul coproprietarilor a realizat lucrări de construcții pe terenul comun al curții. În concret, acesta a demolat terasa din lemn situata deasupra terenului comun al curții și peste calea . aceasta se afla într-o stare avansata de degradare și a început construirea unei alte terase în aceeași locație, a montat un stâlp de lemn pe calea . rea-intenție și cu unicul scop de a împiedica accesul câtă vreme stâlpul este mobil, iar pârâtul desface lacătul cu care este legat și îl muta pentru a intra în curte cu autoturismul ori de câte ori dorește.
Se arata ca numitul OLARlU I. nu autorizație de construire, iar reclamanții, în calitate de coproprietari, nu pot intra cu mașina în curte pentru a transporta propriile materiale de construcții necesare efectuării lucrărilor pentru care se deține autorizație. D. fiind faptul ca în dosarul principal la termenul din data de 12.05.2015 au fost încuviințate atât expertiza în construcții cât și expertiza topografică, se apreciază ca durata inerenta efectuării acestora va antrena expirarea autorizației. Este, de aceea, absolut necesara sistarea lucrărilor la terasa situata deasupra caii de acces și demontarea stâlpului mobil până la soluționarea pe fond a litigiului. pentru a-mi permite păstrarea și valorificarea unui drept respectiv, definitivarea reparațiilor la grajd și magazie. Menționez ca aceste anexe necesita reparații urgente la ziduri, în caz contrar existând pericolul prăbușirii.
Cea de-a doua condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale este aceea ca măsura ordonată de instanță să fie provizorie. Apreciem ca aceasta cerința este îndeplinită prin aceea ca urmează a fi dispusa numai până la finalizarea în fond a litigiului dintre noi.
În același timp consideram ca este întrunită și cea de-a treia condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale și anume aceea ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului, aceasta cerința decurgând atât din condiția referitoare la caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusa cât și din prevederea legala conform căreia ordonanța va putea fi data chiar și atunci când exista judecata asupra fondului. Aparența dreptului este data tocmai de lipsa autorizației de construire a pârâtului, obligatorie potrivit Legii 50/1991, cu atât mai mult cu cât în speță este vorba despre un imobil ce reprezintă un monument istoric.
4. In drept au fost invocate dispozițiile art. 996 si următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
5. Prin întâmpinare paratul, reclamant reconvențional, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinica si nelegala. S-a invocat faptul că terasa in discuție este un vechi corlat care a suferit multe modificări si reparații, in baza unor prevederi din L. 50/91. S-a mai precizat ca stâlpul declarat ii aparține si nu este pe calea de acces. Autorizația de construcție a fost obținută fraudulos, existând si o plângere penala in acest sens iar magazia si grajdul nu reprezintă pericol.
In drept au fost invocate dispozițiile art.44 alin 1, 2 si 3 din Constituție, art. 8 alin 1 si 2 si art. 11 pct 1 si alin a si b din L 50/1991.
6. În considerentele sentinței prima instanță a reținut că părțile litigante sunt coproprietari ai imobilului teren situat Cisnădie, . ,unde reclamantul împreuna cu soția sunt proprietari ai apartamentului nr 2 iar apartamentul nr l este proprietatea pârâtului OLARlU I..
In curtea . lucrări de construcții pentru a spori confortul anexelor apartamentului sau deținut in exclusivitate, investiții care au creat tensiuni si divergente multiple reclamanților.
Indiferent de denumirea diferita pe care părțile litigante o acorda edificatului executat de parat, de terasa sau corelat, ultima in accepțiunea paratului, existenta pe teren a unei asemenea anexe este certa, așa cum rezulta din fotografiile depuse in probațiune de reclamanți si ordonanța de scoatere de sub urmărire penala din dosarul 1034/P/2013 din data de 23.07.2013, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.
Examinarea fotografiilor, precum si a ordonanței de scoatere de sub urmărire penala dovedește ca in perioada 2009-2013 paratul a construit un zid de cărămidă si geam termopan, a montat un stâlp din lemn, a construit picioare piloni in curte, a refăcut acoperișul la anexa, a îngrădit spațiul cu plasa de sarma si a făcut o terasa din lemn.
Prin ordonanța din 23.07.2013, a fost aplicata o amenda de 1000 de lei.
Proba testimoniala si imaginile foto atesta de asemenea ca lucrarea nu este finalizata, martorul F. L. declarând ca in luna mai încă se mai executau acțiuni constructive.
Aparenta dreptului care este in favoarea reclamanților nu poate fi influențată si nici modificata de poziția pârâtului care contesta de data aceasta legalitatea obținerii autorizației de construcții a reclamanților pentru reparația grajdului si magaziei si nici formularea plângerii penale împotriva acestora sau acțiunea in contencios administrativ.
Aspectele sunt diferite si sunt guvernate de acte normative distincte care impun o anumita atitudine a paratului.
Aparenta dreptului, favorabila reclamanților este data de următoarele împrejurări: natura imobilului, aceea de monument istoric, construirea pe spatiile comune indivize sau aflate in coproprietate forțată, lipsa unei autorizații de construcții sau reparații.
Instanța de fond a arătat că nu-si poate însuși alegația paratului potrivit căreia măsura care se va lua prin hotărâre va duce la demolarea șopronului, corlate, terase si nici ca reclamanții nu sunt îndreptățiți sa acționeze in instanță de vreme ce au obținut autorizația fraudulos.
Ei acționează pentru apărarea dreptului de proprietate având in vedere ca terenul de 752 mp. se afla in coproprietate.
Măsura de stopare a finalizării lucrărilor de către parat are caracter conservatoriu si preîntâmpina producerea unor pagube iminente in patrimoniul vecinilor.
Din moment ce lucrările de amenajare ale paratului nu sunt terminate si ca pe rolul Judecătoriei se afla dosarul_ având ca obiect obligare desființare lucrări, condiția urgentei si a interesului sunt îndeplinite pentru necesitatea păstrării unui drept in sensul disp. art. 996 C..
Sistarea lucrărilor se impune cu caracter vremelnic pentru considerentul ca finalizarea lor in același registru de lipsa a unei autorizații de construcții și în absenta unui acord al proprietarului ar crea daune acestuia dar nu pentru ca reclamanții nu pot sa-si valorifice autorizația proprie de reparație.
In legătura cu înlăturarea stâlpului de lemn instanța a constatat ca pentru moment acesta poate avea rol de susținere, neputându-se pronunța in lipsa unei expertize si pe calea sumara a ordonanței președințiale, daca eliminarea lui nu duce la prăbușirea terasei si si șopronului edificate de parat.
Pe de alta parte, înlăturarea lui nu reprezintă o măsură temporara, ci definitiva care nu este de esența ordonanței . De asemenea, nu se poate stabili numai pe baza fotografiilor daca stâlpul este in componenta șopronului sau este un element distinct pe care paratul il montează si îl demontează in mod șicanatoriu.
In consecința, s-a admis în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții M. V. și M. D. în contradictoriu cu pârâtul O. I. .
7.Împotriva acestei sentințe a declarat apel, la data de 24 august 2015, reclamantul solicitând anularea hotărârii primei instanțe în ceea ce privește dispoziția de sistare a lucrărilor de acces la terasă, precum și a obligației de plată a cheltuielilor de judecată și să se dispună obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată din apel.
8. În motivarea în fapt a apelului s-a arătat că în ceea ce privește soluția pronunțată la petitul 2 din cererea de chemare în judecată, decizia primei instanțe este legală. Reclamantul apelant critică, însă, modul de soluționare a primei cereri, arătând că dispoziția de sistare a lucrărilor contravine prevederilor legale în vigoare, cu atât mai mult cu cât la data pronunțării hotărârii de către prima instanță acele lucrări erau finalizate.
9. În drept au fost invocate dispozițiile art. 457 alin. 1 și 2, 461 din Noul Cod de procedură civilă, 11 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, 44 alin. 1,2 și 3 din Constituție.
10. Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În cadrul întâmpinării reclamanții au arătat că doresc obligarea pârâtului la înlăturarea stâlpului de lemn montat pe calea de acces în curte. Cum o asemenea cerere a fost respinsă de prima instanță, tribunalul califică această cerere ca fiind un apel incident, declarat în temeiul dispozițiilor art. 472 alin. 1 Cod procedură civilă.
11. La termenul de azi, din oficiu, instanța a invocat excepția tardivității apelului.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 1000 alin-.1 Cod procedură civilă, ordonanța este supusă apelului în termen de 5 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea lor.
În fața primei instanțe, procedura de judecată a cererii de ordonanță președințială s-a făcut cu citarea părților, pârâtul apelant fiind și prezent la momentul în care s-au pus concluziile cu privire la fondul cererii.
Pronunțarea în cererea de ordonanță președințială s-a făcut la data de 29.06.2015, iar pârâtul a declarat apel la data de 24 august 2015, acesta interpretând greșit prevederile legale menționate, apreciind eronat că dacă în cauză s-a dispus amânarea pronunțării și partea nu a mai fost citată la pronunțare, termenul ar curge de la comunicarea hotărârii.
Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. 1 Cod procedură civilă, actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Așa fiind, instanța, având în vedere și dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă, va admite excepția de tardivitate a apelului și va anula apelul declarat de pârât, păstrând sentința primei instanțe.
Cum apelul pârâtului a fost declarat peste termen, tribunalul va respinge apelul incident declarat de către reclamanți ca rămas fără efect, având în vedere dispozițiile art. 472 alin. 2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității declarării apelului și în consecință anulează apelul declarat de către apelantul O. I. împotriva sentinței civile nr.3947 din 29.06.2015 a Judecătoriei Sibiu pe care o păstrează.
Respinge apelul incident declarat de către intimații M. V. și M. D. L. împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2015.
Președinte, V. C. D. | Judecător, S. R. | |
Grefier, E. G. |
Red.VCD/21.10.2015
Tehn,EG/22.10.2015
Ex. 5
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 219/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Decizia nr. 882/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
