Pretenţii. Sentința nr. 6849/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6849/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 610/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 610/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător E. D.
Grefier F. O.
Pe rol fiind judecarea apelul declarat de apelanta A. V. INSURANCE GROUP SA, împotriva Sentinței civile nr 6849/2014 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr_, în contradictoriu cu intimații C. L. AL M. S. PRIN PRIMAR și . CONSTRUCTII SA, având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Față de actele existente la dosar și întrucât se solicită judecarea cauzei în lipsă, instanța găsește cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 6849/2014 a Judecătoriei S. s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul C. L. AL M. S., reprezentat prin PRIMAR; s-a respins, ca prescrisă, cererea formulată de reclamanta . GROUP SA împotriva pârâților C. L. AL M. S., prin Primar, C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE – CFR SA, S. REGIONALĂ DE CĂI FERATE B., și . CONSTRUCȚII SA S.; s-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție formulată de intimatul C. L. AL M. S., prin Primar, în contradictoriu cu C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE – CFR SA, cu – S. REGIONALĂ DE CĂI FERATE B., și . CONSTRUCȚII SA S..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că asigurătorul este subrogat de drept în drepturile asiguratului, din momentul plății indemnizației, putându-se îndrepta în contra celor răspunzători de producerea pagubei, însă deși plata a fost realizată de asigurător la data de 22.09.2011, acest lucru nu conduce automat la începerea unui nou curs al termenului de prescripție, în favoarea sa. Pentru păgubit (și deci ulterior și pentru asiguratorul care i se subrogă în drepturi) termenul de prescripție a început să curgă de la data de când a cunoscut paguba și pe cel răspunzător de ea, în cazul de față acest moment fiind apreciat ca cel al deschiderii dosarului de daună, respectiv înregistrarea cererii de despăgubire la asigurător – 05.11.2010 (f. 13-14). În consecință, termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 05.11.2013, anterior înregistrării prezentei cereri.
Pe de altă parte, instanța observă, în ceea ce-l privește pe asigurătorul reclamant, că și acesta a cunoscut existența pagubei în aceeași perioadă de timp, întrucât a și confirmat plata în dosarul de daună întocmit, la data de 15.11.2010, el dobândind doar calitatea procesuală activă odată cu plata despăgubirii (f. 37).
Așa fiind, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, motiv pentru care a respins, ca prescrisă, cererea formulată de reclamanta . GROUP SA, împotriva pârâților C. L. AL M. S., C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE – CFR SA, și . CONSTRUCȚII SA S..
Dată fiind soluția instanței asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune ce face obiectul cererii introductive, instanța a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție formulată de intimatul C. L. AL M. S., în contradictoriu cu C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE – CFR SA,S. REGIONALĂ DE CĂI FERATE B., și . CONSTRUCȚII SA S..
În temeiul art. 453 C.pr.civ., instanța a constatat că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care arată în motivele de apel că greșit a admis instanța de fond excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru că data de la care curge termenul de prescripție este 22.09.2011, dată la care a efectuat plata; subrogarea asiguratorului în drepturile asiguratului său pentru despăgubiri, ca urmare a producerii unui prejudiciu în afara raporturilor de asigurare, are la bază un raport juridic delictual și nu contractual, astfel că dreptul la acțiune s-a născut odată cu efectuarea plății de către asigurator, pentru că acesta își exercită dreptul la regres în nume propriu, ca titular al creanței, nu ca reprezentant al asiguratului.
Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează.
Reclamanta a achitat asiguratului său, persoană păgubită, în baza contractului de asigurare facultativă CASCO, suma de 8128 lei, la data de 19.09.2011. Evenimentul prejudiciabil a avut loc la data de 28.10.2010, iar acțiunea civilă a fost introdusă la instanță la data de 8.01.2014.
Potrivit art. 22 din L. 136/1995 asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului, contra celor răspunzători de producerea pagubei, în limitele indemnizației plătite. Deși această subrogare are loc la data plății indemnizației, termenul de prescripție începe să curgă de la data producerii faptului cauzator al prejudiciului, pentru că prin plata indemnizației de asigurare către asiguratul său Casco, în patrimoniul societății de asigurare nu ia naștere un alt drept, distinct de cel al asiguratului păgubit. Societatea de asigurare preia drepturile asiguratului său, în starea în care acestea existau, din acest punct de vedere asigurătorul fiind un succesor al asiguratului său despăgubit.
Prin urmare, nu se poate susține că în patrimoniul societății de asigurare a luat naștere un alt drept decât cel al asiguratului prin plata indemnizației de asigurare, astfel că termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit la data de 15.11.2010, când a luat cunoștință despre prejudiciul produs asiguratului său.
Față de aceste împrejurări, instanța constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care potrivit art. 480 c.pr.civ. va respinge apelul și o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta S.C. A. INSURANCE GROUP S.A. împotriva sentinței civile nr. 6849/2014 pronunțată de Judecătoria S., pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2015
Președinte, D. T. L. | Judecător, E. D. | |
Grefier, F. O. |
Red. Tehnored. D.T.L.21.09.2015
10 ex.
j.f. O. M. Z.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 608/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Sentința nr. 1225/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
