Pretenţii. Sentința nr. 316/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 316/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 316/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 316
Ședința publică de la 4 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. A.
Grefier L. A.
Pe rol se află pronunțarea cauzei civile privind pe reclamant D. A. și pe pârât ., intervenient S.-D. C.-A., având ca obiect pretenții.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțată la data de 18 februarie 2015 când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față constată că:
Prin cererea înaintată sub nr. 3599 din 30.09.2014 la Tribunalul Sibiu, reclamantul D. A., prin reprezentant legal Bako R..E.(curator special) a cerut, în contradictoriu cu intimata . Sibiu, obligarea acesteia la plata sumei de 5.000.000 Euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de daune morale din accident rutier.
În motivare se arată în esență că la data de 9.12.2013, asiguratul S.-D. C.-A. a produs accidentul auto,urmare a căruia a fost afectată integritatea fizică și psihică a reclamantului. Răspunderea intimatei este angajată prin efectul prevederilor art.41, 42, 49, 50 din Legea nr.136/1995.
În drept se invocă art. 1349,1357 și urm, 1381, 1385 și urm. C.civ., Legea nr.136/1995, Ordin CSA nr.3/2013, art. 430, 194 C.pr.civ.
Intimata, prin întâmpinare(fila 71) s-a opus admiterii acțiunii, apreciată intenție de îmbogățire fără just temei, iar reclamantul fiind pus sub interdicție, este evident că nu poate cere despăgubiri.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține în esență următoarele:
În fapt,la data de 9.12.2013, asiguratul la intimată S.-D. C.-A. a produs accidentul auto,urmare a căruia a fost afectată grav integritatea fizică și psihică a reclamantului. Ca urmare, acesta este incapabil să continue viața pe care o ducea anterior, să muncească și chiar să se îngrijească pe sine.
În drept, în termenii art. 42 din Legea nr.136/1995: Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
Art.43: Despăgubirea se stabilește și se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform dispozițiilor art. 49, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s-a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească.
Art. 44:Asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului. Despăgubirea se plătește asiguratului în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit pe cel păgubit.
Art. 49: Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de autovehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare;
b) legislația românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, dacă nu există birou național pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.
Art. 50: Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel autovehicul, cu excepția conducătorului autovehiculului respectiv.
Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul sau cu utilizatorul autovehiculului respectiv, precum și dacă nu aparțineau proprietarului, utilizatorului ori conducătorului autovehiculului răspunzător de producerea accidentului.
În ce privește legalitatea cererii se constată că aceasta are suport legal, textele de mai sus invocate și prevederile art. 1349,1357 și urm, 1381, 1385 și urm. C.civ., privitor la responsabilitate și prejudiciu.
În ce privește cuantumul despăgubirii, pe de o parte aceasta nu poate constitui motiv de îmbogățire a părții prejudiciate și pe de alta, fiind vorba de o estimare a prejudiciului, căci repere de evaluare legală nu există, aceasta trebuie să țină seamă de rezultatul faptei prejudiciabile, de consecințele în timp ale acesteia și de posibilitatea reparării ei sau a atenuării consecințelor sale
În ceea ce privește daunele morale, acestea s-au concretizat și fundamentat pe principiul reparației morale sub forma despăgubirilor bănești, întrucât restabilirea situației anterioare, ca și regulă a laturii civile fiind imposibilă.
A pretinde cu titlu de daune morale suma de 5.000.000 euro pentru suferința cauzată unui om, sănătos și în putere anterior accidentului, fără alte explicații sau justificări apare ca exagerat.
Este adevărat că, urmare a accidentului, reclamantul a suferit și un prejudiciu moral, că traumatismele provocate l-au dislocat în mod absolut necesar de la activitățile sociale curente, constituind atât un „pretium dolores”, cât și un prejudiciu de agrement (necesitatea suplinirii unei vieți și activități normale), ambele criterii fiind suficiente și necesare pentru acordarea daunelor morale, așa cum au fost cristalizate de practica judiciară.
Dar în ce privește cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 5.000.000 Euro, aceste pretenții depășesc granița unor daune morale rezonabile și funcția pe care aceste daune o au, de compensare pentru parte, care, incontestabil a fost supusă unor suferințe fizice și psihice majore .
Ca urmare, instanța a procedat la cenzurarea cuantumului acestora, ținând seamă de nevoia de îngrijiri medicale, în urma cărora și-ar putea reveni din punct de vedere fizic și psihic, căci traumatismele suferite i-au produs un prejudiciu de agrement în viitor, viața socială i s-a schimbat definitoriu în urma accidentului suferit. Constatând că, reclamantul suferă de o deficiență gravă, inexistentă anterior accidentului, dar care are șanse de remediere, instanța a acordat acestuia daune morale în cuantum rezonabil, în acord cu prejudiciul moral real suferit, precum și raportat la jurisprudența instanțelor din România în materie și anume calculată de la suma de 2000 lei lunar, pe toată perioada de refacere, până la vindecare, sau o perioadă de 30 ani( media de viață în România fiind de 65 ani).
Raționamentul adoptat de instanță a fost cel care vizează stabilirea unei sume care să reprezinte ajutorul bănesc necesar pentru tratamente și fizioterapie în vederea refacerii, cât este posibil, a stării de sănătate a reclamantului. Suma stabilită nu reprezintă o îmbogățire fără just titlu, ci o compensare corectă a deficiențelor dobândite prin accident.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă înaintată de reclamantul D. A., prin reprezentant legal Bako R..E.(curator special) împotriva intimatei . Sibiu și în consecință:
Obligă intimata la plata către reclamant a sumei de 720.000 lei, c/val daune morale urmare a accidentului din 9.12.2013.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 4.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. V. L. A.
RED. V.A.
Tehnored. L.A.
5 ex/04.03.2015
| ← Validare poprire. Decizia nr. 209/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Decizia nr. 82/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
