Validare poprire. Decizia nr. 209/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 209/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 209/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător E. D.
Grefier E. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe apelantul H. A. –S. și pe intimații: ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, T. S. 6 BUCUREȘTI, având ca obiect validare poprire apel împotriva sentinței civil numărul 5863/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei, prin registratura instanței, s-a depus din partea intimatei Administrația F. pentru Mediu răspuns la adresa instanței de la termenul anterior și se comunică instanței că nu s-a întocmit graficul tranșelor anulare pentru B. M., întrucât acesta nu figurează în baza de date a instituției cu cerere de restituire a taxei de poluare.
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului și, întrucât s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, găsește cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare .
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față
Prin cererea de validare a popririi înregistrata pe rolul Judecătoriei Sibiu, sub dosar nr._, creditorul H. A. S. a solicitat în contradictoriu cu debitorul Administrația F. pentru Mediu și terțul poprit Administrația F. pentru Mediu ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună validarea popririi pentru suma de 7.146 lei cu titlu de debit principal, suma de 739,3 lei cheltuieli de judecată și dobânda fiscală calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală.
Prin sentința civilă nr. 5863/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ s-a respins cererea formulată și precizată de creditorul H. A.-S. în contradictoriu cu terțul poprit T. S. 6 București și debitorul Administrația F. pentru Mediu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Sentința civila nr. 3.317/CA/2013 pronunțată de Tribunalul Sibiu debitoarea Administrația F. pentru Mediu a fost obligată față de creditor la plata sumei de 7.146 lei reprezentând taxă de poluare, suma de 739,3 lei cheltuieli de judecată și dobânda legală calculată de la data de 21.12.2012 până la data restituirii integrale.
Creditorul a formulat cerere de executare silită ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 125/2014 instrumentat de executorul judecătoresc D. M. V.. Executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sibiu prin încheierea civilă nr. 1.536/2014.
Potrivit art. 786 NCPC, creditorul recurge la procedura validării popririi atunci când, după ce executarea silită prin poprire a fost încuviințată și poprirea înființată, terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin.
Pentru a se admite cererea de validare a popririi, este necesar sa se stabilească, după citarea creditorului, a debitorului urmărit și a terțului poprit, si după administrarea de probe, dacă terțul poprit datorează sume de bani debitorului, ceea ce duce la concluzia că în aceasta procedură creditorul trebuie să dovedească raportul de creanță dintre celelalte două părți.
La data de 28.02.2014 a fost publicată OUG nr. 8/2014 care, prin art. XV, instituie măsuri pentru plata eșalonată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei auto.
Având în vedere principiul aplicării imediate a legii civile noi, judecătorul este obligat să aibă în vedere la soluționarea unei cauze, toate modificările legislative, aplicând legea in vigoare la data soluționării cererii. Cazurile de ultraactivitate a legii vechi sunt de strictă interpretare. Situația în speță nu se circumscrie printre cazurile menționate.
Chiar dacă executarea silita a fost pornită anterior datei de intrare în vigoare a actului normativ menționat mai sus, prin care se stabilește modul în care se vor executa anumite creanțe, actul normativ este aplicabil in virtutea principiului aplicării cu caracter imediat a legii noi.
Conform art. XV alin 1-7, nici un contribuabil care a plătit inițial taxa de poluare și care a obținut un titlu executoriu pentru recuperarea creanței de la Ministerul Mediului, nu poate obține prin procedura executării silite, plata integrala a debitului, motivat de faptul că alin. 1 prevede o eșalonare a taxelor auto pe o perioada de 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Dispozițiile dreptului intern în materia executării creanțelor împotriva statului nu sunt contrare dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Articolul 6 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. D. fiind faptul ca executarea silită constituie o parte integrantă a unui proces civil, art. 6 protejează și dreptul de acces la executarea silită (CEDO, Cauza Ulger c. Turciei, cererea_/02, hot. din 26 iunie 2007, M. si D. c. României, cererea_/00).
Instanța europeana recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar să răspundă exigentelor art. 6 (cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanță este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Instituția debitoare nu a refuzat onorarea obligației stabilite în sarcina sa, însă a făcut aplicarea actului normativ care dă posibilitatea de a se plăti creanța eșalonat, la anumite intervale de timp. O astfel de normă juridică reprezintă o ingerință a statului în dreptul creditorului de a obține executarea silită și, prin aceasta, finalizarea procesului civil, dar este o ingerință care are un scop legitim, acela de a proteja bugetul de stat într-o perioadă critică, și este rezonabil proporționala cu scopul urmărit.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditorului de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că OUG nr. 71/2009 nu neaga dreptul la executare, ci doar stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere rezonabilă, apreciată ca atare și de instanța europeană în cauza Vasyl Petrovych Krapynytskly împotriva Ucrainei.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere dreptului recurentului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general. Expunerea de motive la adoptarea Ordonanței relevă situația financiară dificilă a statului si argumentează eșalonarea plăților prin necesitatea protejării interesului general, astfel ca sunt incidente dispozițiile convenției europene.
OUG nr. 8/2014 nu încalcă prevederile Directivei 2000/35/CE, care stabilește cauze derogatorii de la termenul de 90 zile, respectivul termen fiind doar unul de recomandare.
Obligația de plată eșalonată a titlurilor executorii a fost impusă de guvern într-o situație de excepție determinată de multitudinea taxelor de poluare de recuperat în raport cu mijloacele financiare, cauză neimputabilă autorităților care pot aduce astfel justificări valabile.
Apariția OUG nr. 8/2014 are drept consecință imposibilitatea validării popririi.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a dispus respingerea cererii formulată de creditor, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri creditorul a declarat apel în termen, motivat și netimbrat solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de validare a popririi.
În motivarea apelului se reține că instanța de fond a apreciat în mod greșit apariția și aplicabilitatea OUG 8/2014 în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 78 din Constituție, fiind încălcat principiul neretroactivității legii civile, motiv pentru care solicită admiterea apelului.
În drept se invocă art. 466 Noul Cod de Procedura Civilă.
Intimata A.F.M. nu a depus întâmpinare.
Pronunțându-se în prealabil asupra excepției de netimbrare a apelului, Tribunalul reține următoarele:
Din dosar rezultă că, potrivit art. 10 lit. a si art. 23 pct. 1 lit. b din OG nr. 80/2013, instanța de apel a stabilit în sarcina apelantului o taxa judiciară de timbru de 20 lei.
Măsura luată și cuantumul taxelor datorate au fost aduse la cunoștința apelantului odată cu citația dar, deși legal citat, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței.
Apelantul avea posibilitatea să-și îndeplinească această obligație până la primul termen de judecată când a fost legal citat conform art. 470 alin. 3 din NCPC.
Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în materie, taxele de timbru se plătesc anticipat conform dispozițiilor art. 33 din OG nr. 80/2013, iar neîndeplinirea acestei obligații până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, dispoziții incidente și în cazul neaplicării timbrului judiciar.
În cauză apelantul nu s-a conformat dispozițiilor legale, astfel încât apelul va fi anulat ca netimbrat.
Față de faptul ca apelantul nu a satisfăcut obligația de timbrare a apelului, analiza motivelor de apel este de prisos a fi făcută.
Cheltuielile de judecată nu au fost solicitate astfel că nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C IDE
Anulează ca netimbrat apelul declarat de creditorul H. A. S. împotriva sentinței civile nr.5863/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 martie 2015.
Președinte Judecător
V. D. E. D.
Grefier
E. G.
Red.Tehn.ED/31.03.2015
Ex.5
Jud.fond. V.C.F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 208/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Sentința nr. 316/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
