Validare poprire. Decizia nr. 176/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 176/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 176
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător S. R.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul A. M., intimați ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, T. S. 6 BUCUREȘTI, având ca obiect, validare poprire, împotriva sentinței civile nr. 4622/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La ultimul apel nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin sentința civilă nr. 4622/1.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins cererea de validare a popririi formulată de creditorul A. M. în contradictoriu cu terțul poprit T. sectorului 6 București și debitoarea Administrația F. Pentru Mediu.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 3484/CA/4.07.2013 a Tribunalului Sibiu, debitorul Administrația F. pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice a Mun. Sibiu au fost obligați, față de creditor, la plata sumei de 2436 lei, cu titlu de taxă de poluare, și a dobânzii legale aferentă acestei sume până la restituirea efectivă, precum și la plata sumei de 839,30 lei cheltuieli de judecata.
În urma cererii de executare silită formulată de către creditor s-a format dosarul execuțional nr. 122/2014 de către executorul judecătoresc D. M. V. și după încuviințarea executării silite, la data de 19.03.2014 s-a emis de către B. D. M. V. adresa de înființare a popririi pentru suma totală de 7945,05 lei.
Potrivit art. 789 C.p.c. … „Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța îi va cita pe creditorul urmăritor și pe cei intervenienți, dacă este cazul, precum și pe debitorul și terțul poprit și, la termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va putea dispune administrarea oricărei probe necesare soluționării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanța de validare, terțul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepțiile și mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi”.
După ce executarea silită a fost încuviințată de către instanța de judecată la data de 12.02.2014, a fost publicata OUG nr. 8/2014 care, prin art. XV, instituie măsuri pentru plata eșalonata a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei auto.
Din interpretarea art. XV alin 1-7, lege de imediată aplicabilitate, a rezultat ca nici un contribuabil, care a plătit inițial taxa de poluare și care a obținut un titlu executoriu pentru recuperarea creanței de la Ministerul Mediului, nu poate obține prin procedura executării silite, plata integrala a debitului. Aceasta întrucât alin. 1 prevede o eșalonare a taxelor auto pe o perioada de 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Aceste dispoziții ale dreptului intern reglementate în materia executării creanțelor împotriva statului nu sunt contrare dispozițiilor din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Articolul 6 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul ca o instanța să judece orice contestație privind drepturile si obligațiile sale cu caracter civil. D. fiind faptul ca executarea silita constituie o parte integranta a unui proces civil, art. 6 protejează și dreptul de acces la executarea silita (M. si D. c. României, cererea_/00).
Instanța europeana recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar sa răspundă exigentelor art. 6 (cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanța este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general.
Fiind în prezența unei eșalonări a plății debitelor stabilită de guvern pe parcursul executării silite, existând astfel o imposibilitate a validării popririi, instanța a respins cererea formulată de creditorul A. M..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditorul, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de validare a popririi astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat în fapt, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că legea dispune numai pentru viitor și că nu are putere retroactivă. Astfel, prevederile OG nr. 8/2014 nu pot fi aplicate în cauză, întrucât deschiderea procedurii de executare silită s-a făcut anterior intrării în vigoare a ordonanței.
Mai mult, la pct. 7 din OG nr. 8/2014 prevede că „plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. 1 – 6”, așa încât acesta este încă un argument pentru care OG nr. 8/2014 nu este aplicată în cauză.
Nici dispozițiile OG nr. 22/2002 nu sunt înlăturate în cauză, iar prevederile art. 6 din CEDO au fost interpretate în sensul că accesul liber la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să devină inoperabilă în detrimentul uneia dintre părți (a se vedea cauza S. c/a României din 2007).
În cauza S. c/a României instanța europeană a apreciat că dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, modificate prin Legea nr. 110/2007, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
În drept au mai fost invocate prevederile art. 11, 20 alin. 2 și 3 din Constituție, precum și ale art. 466 Cod pr. civilă.
Intimata Administrația F. Pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului cu motivarea, în esență, că OG nr. 8/2014 nu vine să modifice drepturi și obligații preexistente, ci, dimpotrivă, vine în recunoașterea și garantarea lor. Art. XV din OG 8/2014 conține însă o normă imperativă care vizează suspendarea oricărei executări silite, fără a face distincție după cum ea era începută sau nu la data intrării ei în vigoare.
Ordinul_ aprobă procedura de efectuare a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect restituirea taxei de poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an cu 20% din valoarea acestora.
În drept, au fost invocate și disp. art. 205, 781 alin. 1 din Legea nr. 134/2010
În cauză a formulat întâmpinare și intimata Direcția generală Regională a Finanțelor Publice București, solicitând respingerea apelului și păstrarea sentinței atacate.
În esență au fost invocate disp. OG nr. 8/2014, s-a arătat că nu a fost refuzată onoarea obligațiilor stabilite în sarcina sa, dovadă că o parte din sumă, 3967,26 lei a fost virată deja în contul creditorului.
Apelantul nu a mai formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefondat pentru considerentele ce urmează:
Susținerile apelantului conform cărora dispozițiile din OUG 8/2014 nu sunt aplicabile executărilor silite demarate înainte de . OUG nr. 8/2014 sunt nefondate.
Art. XV din O.U.G. nr.8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în MO nr. 151/28.02.2014 dispune:
(1)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. (…)
(4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept. (…)
(7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1) - (6).’’
Ca atare, orice executare silită demarată pentru recuperarea creanțelor reprezentând taxă pe poluare/taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a cheltuielilor de judecată avansate în cadrul litigiilor în care s-au stabilit obligațiile de plată respective în sarcina AFM, se suspendă de drept, urmând ca plata acestor sume să se facă eșalonat în condițiile impuse prin actul normativ anterior menționat.
Textul alin. 7 nu poate fi rupt de celelalte dispoziții ale articolului din care face parte.
Analiza sistematică și logică a art. XV din OUG 8/2014 duce la concluzia că sunt supuse eșalonării toate sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015.
A.. 1 al articolului menționat arată expres acest fapt fără a face nici un fel de distincție în raport de cele care au fost și cele care nu au fost puse în executare, iar alin. 4 arată că toate executările bazate pe acest gen de titluri se suspendă.
Interpretarea alin. 7 prin prisma întreg articolului XV nu poate fi decât în sensul că eșalonarea și suspendarea se aplică inclusiv în situația în care este vorba de plăti restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, iar nu în sensul că ordonanța nu se aplică executărilor începute înainte de apariția ei.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii, se constată că nici acest motiv de apel nu este întemeiat.
Ordonanța vizează actele de executare și executările ce urmează a fi îndeplinite după . și nu executări deja efectuate astfel încât nu se poate susține că ea are o aplicare retroactivă.
Față de cele de mai sus, se constată că respingerea cererii de validare a popririi s-a făcut în mod legal, astfel că în baza art.480 NCPC și a dispozițiilor legale deja menționate, apelul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul A. M. împotriva sentinței civile nr.4622/1.09.2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.03.2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
V. D. S. R. D. M.
red.VD/4.05.2015
tehn.red.DM/19.05.2015
ex.4; j. fond M. P.
Jud. Sibiu
| ← Obligaţie de a face. Încheierea nr. 296/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Decizia nr. 389/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
