Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia nr. 174/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 174/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 174
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător S. R.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta . prin adm. jud., apelanta ., intimat B. E. JUDECĂTORESC C. I., având ca obiect, plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, împotriva sentinței civile nr. 4837/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, adm. jud. Dichel C. pentru apelanta ., av. S. D. din partea apelantei ., av. S. A. din partea administratorului W. M. H. Hartmut reprezentant al . SRL Timișoara, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La întrebarea instanței, reprezentanții societăților apelante arată că nu au alte cereri de formulat.
O chestiune prealabilă ar fi lămurirea situației procesuale a părții pe care o reprezintă, arată av. S. A. – apărătorul administratorului W. M. H. Hartmut reprezentant al . SRL Timișoara, pentru că în calitatea sa de apărător, nu a reușit să deslușească, din cuprinsul citativului existent la f. 50 – dosar apel, care este calitatea procesuală a acestuia. Se menționează administrator. Ori, potrivit Codului de procedură civilă și cel Nou și cel Vechi, părțile în apel sunt cu totul altele, nu s-a stabilit dacă este apelant, dacă este intimat ori intervenient forțat, însă față de împrejurarea că la dosarul de fond s-au solicitat societății „Continental” relații privind modalitatea de achitare a facturii și un extras contabil, o balanță analitică, faptul că administratorul fiind plecat din țară, a răspuns cu întârziere dar s-a răspuns al f. 79 dosar fond, s-a aplicat o amendă administrativă la care au formulat o cerere de reexaminare, admisă, dar în virtutea inerției pentru a fi citat și în apel fără a se lămuri calitatea procesuală a acestei persoane, consideră că în prealabil acordării cuvântului pe fondul cauzei s-ar impune lămurirea calității domnului W..
La întrebarea instanței dacă are calitate procesuală în această cauză, av. S. consideră că nu are.
Reprezentantul apelantei . – adm. jud. Dichel C., arată că introducerea în cauză a dlui. W. s-a făcut din oficiu de instanța de fond, s-au opus la acel moment arătând că nu există nici un raport juridic între cauza supusă judecății și societatea „Continental”, acela are în continuare calitatea de terț, iar în opinia sa, dl. W., nu are calitate procesuală nici în prezenta cale de atac a apelului.
Ca și chestiune prealabilă, reprezentantul administratorului W. M. H. Hartmut, av. S. A., arată că a formulat concluzii scrise în acest sens pe care le depune la dosar.
Instanța verificând dispozitivul hotărârii atacate, constată că nu apare, ca și parte, administratorul W. M. H. Hartmut.
Reprezentantul apelantei ., av. S. D., arată că într-adevăr, acesta nu a fost parte în proces. Instanța de fond, pentru a lămuri o situație de fapt prezentată cu privire la termenul la care terțul poprit era obligat să plătească acea factură din 20.12.2014, pentru a verifica acest aspect, a dispus citarea terțului poprit pentru a depune balanța de la 31.12.2014 și să răspundă de ce nu a achitat acea factura în termenul de 20 de zile. Această chestiune nu a făcut ca instanța de fond să-l introducă în proces pe administrator, ci a lămurit o situație de fapt, motiv pentru care nici un apelant, nici altul, nu l-au chemat în judecată.
Instanța verificând, face precizarea că nu există nici o mențiune, în cuprinsul nici unei încheieri cu privire la susținerea privind introducerea, din oficiu, a administratorului W. M. H. Hartmut, ca și parte.
Reprezentantul apelantei . – adm. jud. Dichel C. –revine și face precizarea că nu-și amintește a fi vorba de o introducere forțată a acestuia, într-adevăr s-au solicitat numai niște relații.
Instanța deliberând, constată întemeiată lipsa calității procesuale pasive a administratorului . SRL Timișoara, în persoana dlui. W. M. H. Hartmut, reținând că nici în dispozitivul hotărârii judecătorești pronunțată de prima instanță această persoană nu apare ca și parte, nu a fost parte în litigiul purtat în fața instanței de fond, astfel încât citarea acesteia în faza de judecată a apelului, este o eroare, așa încât excepția invocată este întemeiată.
La întrebarea instanței reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat, de care instanța ia act, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei . – adm. jud. Dichel C., pune concluzii de admitere a apelului, așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii formulate împotriva refuzului executorului judecătoresc de a elibera suma de 565.648,45 lei reținută în contul său, și obligarea acestuia până la dispoziția societății, aflată în procedură de insolvență D. D., a sumei respective. De asemenea, solicită respingerea apelului ., ca nefondat. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii în sensul că a interpretat refuzul executorului judecătoresc de a le pune la dispoziție suma respectivă ca fiind un act de executare. Opinează că nu este vorba în nici un caz de distribuire a sumei motivat de faptul că la data respectivă executorul judecătoresc era autosuspendat în baza încheierii din 19.2.2014 și pentru că în data de 12.2.2014, D. D. SRL a intrat în procedura generală de insolvență solicitând și planul de reorganizare. Prin urmare, refuzul executorului judecătoresc nu se încadrează ca și un act de executare, pentru că nu este vorba de distribuire, este vorba efectiv de refuzul unui terț, de a elibera o sumă consemnată în contul său într-un dosar de executare. Această sumă se cuvine fără nici un fel de îndoială societ. D. D. SRL întrucât creditoarea A. SRL s-a înscris în procedura de insolvență, este înscrisă în tabelul definitiv de creanță, urmează să participe și la planul de reorganizare privind încasarea sumelor care se distribuie conform programului de plăți. Soluția instanței de fond este aberantă în ce privește această mențiune în sensul că a respins plângerea societ. D. D. SRL pentru că, consfințește o stare de fapt departe de dispozițiile legale privind organizarea activității executorului judecătoresc. Transformă practic biroul executorului într-o instituție de custodie de păstrări de valori bănești care nu sunt ale sale, sunt ale unei societăți aflată într-o procedură generală de insolvență, este supusă procedurii concursuale, reglementată de Lg. 85/2014. Este peste un an de zile de când banii sunt în posesia B. C., societatea D. D. SRL este practic în faza de reorganizare judiciară și este privată de aceste fonduri bănești care în mod, indubitabil, contribuie la realizarea programului de plăți de care beneficiază inclusiv apelanta A. S.R.L. În această situație, a se menține această dispoziție în sentința atacată nu este altceva decât a acorda ceea ce legiuitorul nu a prevăzut în atribuțiile și sarcinile executorului judecătoresc. Apreciază că atribuțiile sunt excesiv de largi, atâta timp cât dispozițiile Noului cod cât și Vechiului cod, de vreme ce în momentul de față executorul judecătoresc are dreptul, singur, să-și emită inclusiv încuviințarea executării, excedând de sub controlul judecătoresc. În concluzie, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței și obligarea executorului judecătoresc să pună la dispoziția societății D. D. SRL, suma depusă în contul său de consemnațiuni. Respingerea apelului formulat de . – ca nefondat.
Reprezentantul apelantei ., av. S. D. potrivit art. 48o pct. 2 corob. cu pct. 3, solicită admiterea apelului formulat de apelanta creditoare ., schimbarea în tot a sentința instanței de fond, în sensul admiterii plângerii formulate împotriva procesului verbal de refuz al executorului judecătoresc și obligarea acestuia la virarea sumei din contul lui, în contul creditoarei, fiind sumă beneficiară a creditoarei .. pune concluzii de respingerea apelului societății „D. D.”, ca nefondat și bazat pe chestiuni de fraudă la lege. Precizează că, în procedura de executare silită partea finală este cea mai importantă a unei dispoziții imperative a unei instanțe de judecată. În situația în care prin fapte dovedite de eludare a legii, instanța trebuie să sancționeze și să nu încurajeze asemenea fapte, neșansa de a apela la executarea silită a fost aceea de a introduce cererea de executare silită la un executor judecătoresc din Sibiu fără a cunoaște existența anumitor grade de rudenie între executorii judecătorești aflați cu sediul birourilor în același imobil, cu execut judecătoresc ce urma să procedeze la executoarea silită a lui „A.” SRL. Solicită a se observa că, în data de 13.9.2014, când instanța de executare a încuviințat executarea silită, executorul judecătoresc a emis somațiile, societatea „A.” a sprijinit executorul și i-au indicat toți terții popriți de unde poate încasa sumele respective într-un termen rezonabil. Așa s-a și întâmplat și s-a și dovedit că terțul poprit „Continental Automotive”, a arătat că a înființat poprirea asupra sumelor datorate . că aceste sume urmează a le vira în contul executorului. De altfel, pe parcursul executării silite, și prin ceea ce s-a depus la dosar, s-a regizat o eludare a legii în sensul în care debitoarea, când a susținut, la data de 1.11.2014 prin procesul verbal al executorului judecătoresc prin deplasarea la sediul acestuia, că nu are activitate și contestă creanța „A.”, de la acest moment a început să formuleze cereri în instanță, respectiv contestație la executare, pe care nu o timbrează, iar ulterior când instanța îi anulează cererea formulează o cerere de reexaminare neîntemeiată și fără temei de drept. La 20.12.2014, a emis factură în baza unui contract nr.54/2013 pt. lucrările executate la „Continental Automotive”, factura emisă urmând să fie achitată în termen de 30 zile care se împlinea la 20.1.2014, dată la care debitoarea nu era în insolvență. Acesta a fost motivul pt. care instanța de fond a dorit să verifice afirmația și susținerea „A.” prin care a arătat că suma virată în contul executorului era suma care se cuvenea de drept și trebuia achitată până la 21.1.2014 când debitoarea nu era în insolvență. A răspuns terțul poprit și a spus că datorită unor lucrări a procedat la efectuarea unor plăți mai mici și a prelungit termenul de plată la 45 de zile. Au demontat și această susținere prin faptul că 45 zile se împlinesc tot înaintea termenului de 12.2.2014 când debitoarea a intrat în insolvență. Nici la acea dată nu a plătit suma. Suma s-a achitat după două luni și jumătate de la emiterea facturii cu încălcarea termenului respectiv. Evident, acest lucru dovedește susținerea „A.” că s-a regizat . de faptul că în luna ian. 2014, terțul poprit, la notificarea debitoarei, plătește o sumă fabuloasă de 1 mil. 280.000 lei în contul unui creditor, respectiv . avea pusă ipotecă pe sediul ei din Sibiu, . a-și rezolva problema cu beneficiarii care urmează a avea colaborări cu cea de-a 2-a societate înființată de aceeași debitoare, cu aceeași reprezentantă legală, a creat o firmă paralelă, i-a plătit acelui creditor o sumă fabuloasă, evitând să-i plătească lui „A.” datoria, cu toate că „A.” i-a livrat materiale de construcții realizându-și lucrările din contract. A încasat banii însă nu a achitat valoarea materialelor. În această situație, debitoarea, în mod voit a eludat dispozițiile imperative ale legii, în mod voit a dorit să intre în insolvență, iar după aceea, terțul poprit „Continental Automotive” a spus că nu a fost informat oficial despre . debitoarei, ca după aceea, să vireze banii în contul executorului judecătoresc cu intenția de a nu suporta sancțiunea pe care „A.” urma să o facă. A validat această sumă spunând că trebuie virată de B. executorului judecătoresc în contul de insolvență. Instanța de fond a analizat aceste aspecte dar nu s-a pronunțat asupra lor. Se contrazice în ceea ce spune. Dacă executorul judecătoresc, în baza fostului art. 36 din Legea insolvenței, practic nu mai putea dispune un alt act de executare, instanța vine și spune că trebuie desființate popririle asupra terțului poprit. Art. 75 pct. 6 din legea insolvenței modificată, care prevede în mod expres că administratorul, în termen de 30 de zile, este obligat să plătească suma creditorilor din dosarul de executare. Consideră că instanța, în baza faptelor săvârșite și dovedite cu actele existente la dosar, trebuia să aplice sancțiunea în sensul în care suma respectivă este a creditoarei „A.” sumă ce trebuia plătită până la . cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reprezentantul administratorului W. M. H. Hartmut, av. S. A. – arată că reprezentantul societății intimate . face afirmații nesusținute și nedovedite când afirmă că ar fi fost de rea credință, că . de rea credință – este un aspect, dar când include în această sintagmă și terțul poprit, este o afirmație cu totul deplasată. În momentul în care terțul poprit ar fi știut despre declanșarea insolvenței, este evidentă că factura pe care nu a achitat-o la timp, și au arătat motivele pentru care nu au plătit-o, trebuie avut în vedere faptul că în orice societate există o anumită ordine a plăților, în speță fiind vorba de o firmă productivă, prioritate aveau salariile, materiile prime, bugetul la stat, etc., apoi furnizorii, și chiar la aceștia există o ordine. Acesta este motivul. Ori dacă terțul poprit ar fi fost de rea credință, dacă ar fi știut, dar nu este dovedită printr-o comunicare oficială . debitoarei D. D., nu ar fi făcut această plată către executorul judecătoresc de teama unei cereri de validare a popririi, ci ar fi făcut-o direct către D. D. și ar fi intrat această sumă la masa credală, ori tocmai pt. că terțul nu a cunoscut despre deschiderea procedurii insolvenței a făcut această plată către executorul judecătoresc și nu este vina, sau culpa societății „Continental Automotive” că această sumă nu a fost distribuită / virată la masa credală. Acest lucru vizează cu totul alte aspecte. Nu putem fi de acord cu susținerile și insinuările reprezentantului „A.” că terțul poprit ar fi fost de crea credință sau că ar fi cunoscut aspecte care exced cauzei și nu sunt dovedite. Nu a existat nici o înțelegere cu debitoarea „D. D.” care de altfel este o firmă serioasă care, cu toți furnizorii a dovedită bună credință și nu-i este imputabilă . de cererea de validare a popririi a executorului judecătoresc solicită a se observa că „Continental Automotive” s-a conformat. A plătit, chiar dacă nu în termen de 30 de zile. Aspectele le-au motivat în scris la dosar, de ce nu a fost plătită la timp și există varii situații pt. care nu se plătesc la timp anumite facturi, firește, din motive obiective fără ca anumite societăți să poată fi acuzate de rea credință.
În replică, reprezentantul apelantei . – adm. jud. Dichel C. arată că, așa zisă fraudă la lege invocată de reprezentantul „A.”, au fost invocate și în dosarul de insolvență prin opoziția formulată la sentința de deschidere a procedurii. Tribunalul Sibiu a respins această opoziție, sentința a fost atacată, cu apel, la Curtea de Apel A., pentru aceleași considerente, pe care le reiterează azi, în fața instanței, în acest dosar, ce vizează alt obiect. Curtea de Apel a respins și acel apel. În consecință, este clar vorba de autoritate de lucru judecat în ceea ce privește legalitatea intrării procedurii în insolvență a lui „D. D.”. Un alt aspect de reținut ar fi acela că, „A.” a ales să intre în procedura concursuală depunând declarație de creanță. S-a întocmit tabelul preliminar, necontestat de nimeni, s-a întocmit tabelul definitiv în care creanța „A.” din dosarul execuțional este prinsă în tabelul definitiv, ori la momentul deschiderii procedurii când un creditor depune declarația de creanță în dosarul respectiv, în mod indubitabil, nu mai poate merge pe procedura dreptului comun privind executarea silită chiar în baza unui titlu anterior obținut.
INSTANȚA,
Prin sentința civilă nr. 4837/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins plângerea formulata de . Sibiu, prin administrator judiciar Cabinet practician de insolventa avocat Dichel C., împotriva procesului verbal de refuz de a întocmi un act de executare încheiat de executorul judecătoresc Cârja I., cu sediul în Sibiu, în cadrul dosarului nr. 103/2013, la data de 13.03.2014;
s-a respins plângerea conexă din dosar_ formulată de . cu sediul în Sf. G., jud. C. împotriva procesului verbal de refuz de a întocmi un act de executare încheiat de executorul judecătoresc Cârja I. din Sibiu în cadrul dosarului nr. 103/2013, la data de 13.03.2014 și privind pe debitoarea ..
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
La data de 13.09.2013 s-a inregistrat la B. Carja I., sub nr 103/2013 cerere de executare silita formulata de petenta creditoare . impotriva petentei debitoare . si impotriva avalistului T. D. pentru recuperarea debitului de 647.778 lei prin punerea in executare a Biletului la ordin . nr_ emis la data de 04.09.2013 si scadent la 10.09.2013 si avalizat de T. D.. Dupa incuviintarea executarii silite s-a emis pe numele societatii somatie de plata in data de 08.10.2013 precum si adrese de infiintare a poprire pe numele mai multor terti popriti indicati in cererea de executare silita de catre creditoare, inclusiv pe numele tertului poprit Continental Automotive Products SRL care a confirmat infiintarea popririi asupra sumelor scadente in data de 21.10.2013 (f 74 dosar 5069/306.2014) si care, prin adresa din 21.11.2013 a indicat detaliat sumele retinute de la debitoare, in baza contractului 54/2013 (f 106 dosar_ .) La data de 12.02.2014 Tribunalul Sibiu a dispus prin incheierea nr 145/CC/2014 in dosar 428/85.2014 (f 155 dosar_ )admiterea cererii formulate de debitoare si deschiderea procedurii generale a insolventei a debitoarei, incheierea fiind definitiva la data pronuntarii si deci, si executorie. Ca urmare a dispozitiilor imperative ale art 36 din legea 85/2006 la data de 19.02.2014 executorul judecatoresc a dispus suspendarea executarii silite impotriva debitoarei ., executarea silita urmand a continua doar impotriva avalistei persoana fizica T. D. (f 156 dosar_ ). Ulterior, la data de 04.03.2014 tertul poprit . SRL a virat in contul executorului judecatoresc suma de 565.648,45 lei (f 162 dosar_ ), suma reprezentand contravaloare factura_/20.12.2013 emisa de debitoare, iar la data de 10.03.2014 debitoarea, prin administrator judiciar Dichel C. a solicitat eliberarea acestei sume incasate nejustificat si plata ei in contul de administrare deschis la . (f 165 dosar_ ). La data de 12.03.2014 creditoarea a solicitat anularea incheierii de suspendare a executarii din 19.02.2014 si distribuirea sumelor incasate in contul creditoarei motivat de faptul ca incheierea devine opozabila creditorilor doar dupa publicarea in Buletinul Procedurilor de Insolventa, ori publicarea nu era efectuata la data de 12.02.2014 si plata efectuata in 04.03.2014 trebuie virata in contul creditoarei (f 167 dosar_ ). Ca urmare a celor doua cereri de virare a sumelor de bani incasate de la tertul poprit in data de 04.03.2014 executorul judecatoresc a emis la data de 13.03.2014 proces verbal de refuz de intocmire a unui act de executare in baza art 56 din legea 188/2000 (f 175) prin care a aratat ca nu exista o norma juridica care sa reglementeze situatia intervenita, respectiv daca este in drept executorul sa efectueze acte de executare dupa ce a intervenit suspendarea executarii si daca da, in contul cui trebuie efectuata plata si ca este atributul instantei de executare de a dispune efectuarea platii. Procesul verbal a fost legal comunicat catre ambele parti la data de 14.03.2014 catre debitoare (f 182) si la data de 17.03. 2014 catre creditoare (f 183).
Potrivit art. 56 din legea 188/2000 (1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b) - i) se motivează, dacă părțile stăruie în cererea de îndeplinire a acestora, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului. (2) În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor prevăzute la alin. (1), partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc. (3) Judecarea plângerii se face cu citarea părților. (4) Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului. (5). Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase definitivă.
Analizand legalitatea si temeinicia procesului verbal din 13.03.2014 incheiat de executorul judecatoresc prin care acesta a refuzat sa distribuie, catre creditoare sau catre debitoare, suma virata in contul sau de catre tertul poprit dupa suspendarea executarii silite in ceeea ce o priveste pe debitoarea ., instanta a constatat, in primul rand, ca prin incheierea din 19.02.2014, in baza art. 36 din legea 85/2006, executorul judecatoresc a dispus suspendarea executarii silite impotriva debitoarei . si ca legalitatea acestei incheieri emisa de catre executorul judecatoresc nu a fost contestata, cererea creditoarei adresata executorului de anulare a incheierii neavand nici un temei legal cat timp nu s-a formulat contestatie la executare impotriva incheierii.
IN al doilea rand instanta a retinut ca dispozitiile art. 36 din legea 85/2006 sunt imperative, că încheierea prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei impotriva debitoarei era executorie si ca, fiind executorie si de imediata aplicare, in mod legal s-a dispus suspendarea executarii silite, incheierea producand efecte si fata de terti anterior publicarii acesteia in Buletinul Procedurilor de Insolventa. Nu exista in legea 85/2006, lege in vigoare la data deschiderii procedurii insolventei, dispozitii care sa conditioneze producerea efectelor fata de terti a acestei incheieri de publicarea ei.
Instanta a retinut totodata ca dupa emiterea incheierii de suspendare a executarii silite executorul judecatoresc avea obligatia de a emite adrese de desfiintare a popririi catre tertii popriti ai ., ca din actele dosarului de executare nu rezulta ca s-ar fi emis aceste adrese de desfiintarea popririi, astfel incat, desi executarea silita era suspendata din data de 19.02.2014 si nu ar mai fi trebuit a fi incasate sume de bani in contul acestei executari silite, in data de 04.03.2014 tertul poprit . SRL, a virat in contul executorului judecatoresc suma de 565.648,45 lei reprezentand contravaloare factura nr ._/20.12.2013 emisa de debitoare in baza contractului nr 54/2013 incheiat cu tertul poprit. IN consecinta, fata de cele retinute mai sus instanta a constatat ca in mod eronat a fost efectuata plata de catre tertul poprit in contul executorului judecatoresc, ca la data efectuarii platii acesta nu mai trebuia sa aiba calitatea de tert poprit si ca fiind o suma de bani incasata eronat aceasta trebuie sa fie restituita de catre executoru catre tertul poprit, tert poprit care are posibilitatea de a face direct plata in contul debitoarei aflata in procedura generala a insolventei .
Astfel, fata de cele retinute anterior instanta a retinut ca in mod legal a refuzat executorul judecatoresc sa distribuie sumele de bani catre debitoare si catre creditoare, ca fiind suspendata executarea silita acesta nu mai putea realiza nici un act de executare silita, ca distribuirea sumelor de bani reprezinta un act de executare silita si ca singura dispozitie ce putea fi luata de catre executor este aceea de restituire catre tertul poprit a sumei de bani virata in mod eronat in contul de executare dupa suspendarea executarii silite.
Instanta nu a retinut sustinerile creditoarei, in sensul ca debitoarea a fraudat dispozitiile legale si a tergiversat executarea silita pentru a intra in procedura insolventei deoarece aceste aparari pot si trebuiau a fi invederate instantei care a dispus deschiderea procedurii insolventei si existand deja o incheiere executorie de deschidere a procedurii generale a insolventei instanta a fost obligata a respecta dispozitiile acestei incheieri si a constatat ca executarea silita era de drept suspendata incepand cu data deschiderii procedurii insolventei. Nu s-au reținut nici sustinerile creditoarei referitoare la intelegerea intervenita intre debitoare si tertul poprit de a se face plata facturii dupa data scadentei pentru ca debitoarea sa poata intra in insolventa deoarece, chiar daca in luna ianuarie 2014 tertul poprit avea disponibila suma ce trebuia achitata catre debitoare, din corespondenta electronica purtata intre parti si din adresele emise de tertul poprit rezulta ca intre partile contractante au existat . discutii legate de calitatea lucrarilor executate de catre . si devizele emise de catre aceasta, discutii care ar putea justifica . intarziere a facturii.
In consecinta, fata de cele aratate instanta a constatat ca refuzul executorului judecatoresc, de a continua executarea silita si a distribui suma de bani incasata catre creditoare sau catre debitoare a fost legal, motiv pentru care, a dispus respingerea ambelor plangeri formulate de ., cat si de catre ..
F. de disp. art 453 NCPC, nu s-au acordat, petentelor, cheltuielile de judecata solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, atât contestatoarea . reprezentată de administrator judiciar Cabinet practician de insolventa avocat Dichel C. cât și ..
Prin apelul declarat de ., aceasta a solicitat schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii plângerii petentei.
În motivarea apelului, în fapt, apelanta a arătat că instanța de fond a lăsat nesoluționată cererea contestatoarei privind obligarea executorului de a vira în contul de administrare a procedurii de insolvență.
Astfel, executorul judecătoresc s-a transformat într-un fel de instituție de tip bancar, de custode ale unor valori bănești care, în realitate aparțin ..
Suspendarea rezultând din prev. art. 36 din Legea nr. 85/2006 duce automat la desesizarea executorului judecătoresc cu privire la orice măsură împotriva debitorului în insolvență.
Creditorii unui debitor aflat în stare de insolvență nu au drept de opțiune între a participa la procedura concursuală a Legii nr. 85/2014 și între a exercita acte de executare silită directă.
În drept, au mai fost invocate disp. art. 466, 480 alin. 2, 717 NCPC, rap. la art. 56 alin. 4, art. 7 lit. a și i din Legea nr. 188/2000.
Prin apelul declarat de . aceasta a solicitat, în principal, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în subsidiar, s-a solicitat anularea procesului verbal de refuz al executorului judecătoresc și obligarea acestuia la distribuirea sumei din dosarul de executare silită nr. 103/2013 prin virarea ei către ..
În motivarea apelului, în fapt, s-a arătat că, apelanta creditoare . a formulat plângere împotriva procesului – verbal de refuz al B. Cârja I. din dosarul de executare nr.103/2013, prin care acesta a refuzat distribuirea sumei de 565.648,45 lei către creditoare.
Suma de 565.648,45 lei a fost virată în contul B. Cârja I. în dosarul de executare nr.103/2013 de către terțul poprit . SRL din Timișoara.
Creditoarea apelanta . a formulat cerere către B. Cârja I. sa procedeze la distribuirea sumei în contul acesteia însă acesta a refuzat acest lucru motivat de faptul că împotriva debitoarei . s-a deschis procedura generala a insolventei si a suspendat orice act de executare. S-a adresat, cu plângere, împotriva procesului – verbal de refuz, Judecătoriei Sibiu, plângere ce a făcut inițial obiectul Dosarului nr._ care ulterior a fost conexat la acest dosar. Au arătat instanței de fond ca au formulat cerere de executare silita către B. Cârja I. din Sibiu la data de 13.09.2013, ce face obiectul Dosarului de executare nr.103/2013.
B. Cârja I. a înaintat cererea Judecătoriei Sibiu, la data de 16.09.2013, și a făcut obiectul Dosarului nr._/306/2013 iar prin încheierea nr. 8420/24.09.2013 instanța a încuviințat executarea silita a BO RZBR3AG0199779/04.09.2013 privind pe debitoarele . si T. D. pentru recuperarea debitului total de 647.778 lei.
După încuviințarea executării de către instanța de judecata, B. Cârja I. a emis pe numele debitoarei . somația de plata a debitului la data de 08.10.2013 si adrese de înființare a popririi la terții indicați de către apelanta ., printre care si către terțul poprit . SRL.^
Au arătat instanței de fond ca debitoarea ., cunoscând ca nu are bani in conturi, că nu are bunuri imobile sau mobile ce pot fi executate, prin formularea cu „rea-credinta" a unei contestații la executare pe care nici nu a timbrat-o „premeditează ceva", iar ce urmarea debitoarea era previzibil „procedura generala a insolventei" cu intenția vădita de a se sustrage de la executarea silita.
In toata aceasta perioada terțul poprit . SRL (cu regia făcuta de debitoarea .) confirma B. Cârja I. înființarea popririi asupra sumelor scadente la data de 21.10.2013 si revine prin adresa din data de 21.11.2013 indicând detaliat, sumele reținute de la debitoarea . in baza contractului nr.54/2013, dar fără a proceda la indisponibilizarea sumelor si virarea lor în contul indicat de executor.
A dovedit astfel în fața instanței de fond că de la data încuviințării executării silite din 24.09.2013 și până la data formulării ultimei cereri de reexaminare, la data de 30.12.2013, debitoarea ., cu vădita intenție a tergiversat executarea silita, cu un anumit scop. Au cunoscut foarte bine ca debitoarea . are de încasat sume mari de bani de la terțul poprit . SRL din Timișoara, motiv pentru care l-am indicat in mod expres B. Cârja I. si i-am dat toate informațiile utile, știind in mod cert ca pana la sfârșitul anului 2013 devin scadente sume de bani considerabile din contractual nr.54/2013 încheiat cu debitoarea ..
Afirmația acestora a fost dovedita prin faptul că în timpul executării silite, la data de 20.12.2013, debitoarea . emite factura nr._ 79 către terțul poprit . SRL din Timișoara, pentru suma de 565.648,45 lei.
Conform clauzelor contractului nr.54/2013, suma trebuia achitata in termen de 30 de zile de la emiterea facturii, termenul scadent fiind la data de 21.01.2014.
Apelanta creditoare a depus la dosarul instanței istoricul bilanțului terțului poprit la data de 31.12.2013 din care rezulta ca avea disponibilități bănești in valoare de_ lei, deci nu putea invoca faptul ca nu avea bani pentru a achita facturile emise.
Chiar daca ar fi plătit factura la 45 de zile, termenul scadent era la data de 05.02.2014, ori nu a plătit suma nici la aceasta data.
Au dovedit un alt argument esențial si anume faptul că, terțul poprit . SRL, la Notificarea debitoarei ., achita in baza unei cesiuni de creanța încheiata intre debitoarea . . suma de peste 1.280.000 lei, in cursul lunii ianuarie 2014.
In luna ianuarie 2014, când s-a efectuat aceasta plata EXISTA hotărârea instanței de încuviințare a executării silite, cu putere deplina si imperativa, exista procedura de executare făcuta de către executor prin emiterea somației către debitoare si adresa de infiinatre a popririi către terțul poprit . SRL, sens in care Notificarea emisa de către . nu putea anihila puterea judecătoreasca.
Terțul poprit a dat curs si a plătit suma de 1.280.000 lei către .>
Aspectul dovedește faptul esențial ca a existat o înțelegere intre aceste părți cu privire la efectuarea plaților, prin fraudarea legii si implicit a creditoarei ..
Instanța de fond a administrat probe in acest sens insa in motivarea sentinței apelate nu se regăsește nici un punct de vedere exprimat de către instanța.
Nu cunosc motivul pentru care instanța de fond nu a spus nimic cu privire la faptul ca din insasi probele solicitate rezulta ca terțul poprit avea disponibilități bănești anterior intrării debitoarei . in procedura generala a insolventei, ca in luna ianuarie 2014 același tert poprit plătește in contul debitoarei . suma de 1.280.000 lei către ., iar „la data de 04.03.2014 fara a cunoaște ca debitoarea . este in procedura generala a insolventei" virează in contul executorului in Dosarul de executare suma de 565.648,45 lei.
In mod greșit instanța de fond a reținut in motivarea sentinței apelate, ca dupa emiterea incheierii de suspendare a executării silite de către executorul judecătoresc acesta avea obligația sa emită adrese de desființare a popririi către terții popriți ai debitoarei ..
Instanța de fond nu a indicat un temei de drept in baza căruia executorul judecătoresc poate face acest lucru.
Insasi termenul de „suspendare" are intelesul de a intrerupe, a opri temporar o activitate, in speță de a intrerupe temporar executarea silita si nicidecum de a desființa actele de executare.
Au dovedit aspectul esențial, ca legal suma de 565.648,45 lei trebuia sa existe in contul executorului, conform afirmațiilor si recunoașterii terțului poprit de la data de 22.01.2014 sau cel târziu la data de 05.02.2014
Judecătoria Sibiu nu a ținut cont de faptul ca este instanță de executare, că a fost investită în baza un probe pertinente si concludente, să repare un act de executare nelegal, să constate că suma virată în contul executorului era scadentă cel târziu la data de 05.02.2014, anterior intrării debitoarei în insolvență și se cuvenea creditoarei ..
În drept au invocat disp. art.466 - 482 NCPC si art.56 alin.4 din Legea nr. 188/2000.
. a formulat întâmpinare la apelul declarat de . solicitând respingerea lui, ca nefondat, cu motivarea, în esență, că executorul nu putea vira suma solicitată în contul ., dat fiind incidența prev. art. 36 din Legea nr. 85/2006, suma trebuia plătită mult anterior de către . SRL, iar întârzierea în plată a dus la fraudarea intereselor ..
Analizând ambele apeluri, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Starea de fapt reținută de prima instanță este exactă și în esență, faptele s-au derulat în următoarea succesiune:
La data de 13.09.2013, sub dos. nr. 103/2013 s-a înregistrat la B. Cârja I., cererea creditoarei . împotriva debitoarei . si a creditorului T. D., pentru recuperarea creanței de 647.778 lei decurgând din BO . nr_ din 04.09.2013, cu scadența la 10.09.2013. BO a fost emis de . si avalizat de d-na. T. D..
Somația de plata a fost emisă la data de 08.10.2013, s-au emis adrese de înființare a popririi, iar . SRL – terț poprit, a consfințit înființarea popririi la data de 21.10.2013.
Deschiderea procedurii generale a insolventei debitoarei ., s-a realizat prin încheierea Tribunalului Sibiu din data de 12.02.2014, nr.145/CC/2014 in dosar 428/85.2014.
Executorul judecătoresc nu a mai dat curs nici cererii debitoarei ., prin administrator judiciar, de a i se vira acele sume în contul de administrare a procedurii și nici cererii creditoarei . de a i se elibera și aceste sume, executorul judecătoresc înlocuind prev. art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Creditoarea a invocat, în sprijinul cererii sale de a i se elibera suma, faptul că încheierea de deschidere a procedurii generale de insolvență și dispozițiuile art. 36 din Legea nr. 85/2006, devine opozabilă creditorilor doar după publicarea ei în Buletinul Procedurilor de Insolvență, așa încât, plata din 4.03.2014 trebuie virată în contul creditoarei.
Și în opinia tribunalului, prima instanță a reținut, în mod corect că din momentul deschiderii procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei, anume la data de 12.02.2014, orice act de executare silită împotriva debitoarei, trebuie suspendat, așa cum a făcut și executorul judecătoresc, însă pentru că din acel moment orice creanță împotriva debitoarei urma să fie satisfăcută într-o procedură colectivă, prin înscrierea creanței la procedura de insolvență, așa cum de altfel a procedat și creditoarea ., sumele încasate în procedura de executare silită de către executorul judecătoresc trebuiau virate în contul unic de administrare a procedurii de insolvență.
Nu putem fi astfel de acord cu opinia primei instanțe, în sensul că sumele achitate de către terțul poprit . SRL ar trebui restituite acestuia, ca acesta să facă plata debitoarei în procedura de insolvență.
Din această perspectivă, apelul debitoarei este perfect întemeiat, așa încât, reținând că executorul judecătoresc a încasat sume în contul debitoarei și până la data deschiderii procedurii de insolvență nu le-a remis creditorului urmărit, va dispune obligarea acestuia la virarea sumei de 565.648 lei încasată de la terțul poprit . SRL, în contul unic de administrare a procedurii de insolvență.
Apelul creditoarei . este însă nefondat.
Creditoarea a încercat să acrediteze ideea, nedovedită cu nicio probă că ar fi existat o înțelegere între debitoare și terțul poprit, că acesta din urmă să facă plata cu întârziere și că debitoarea ar fi uzat la mijloace procesuale de tergiversare a procedurii de executare silită.
Din faptul achitării de către terțul poprit a facturii_ nu la data scadentă, 21.01.2014, ci mai târziu, nu se poate deduce înțelegerea părților pentru a păgubi interesele creditoarei ., chiar dacă terțul poprit avea în cont bani la momentul scadenței facturii. Reprezentantul terțului poprit a si arătat în instanță că plățile facturilor se făceau între o anumită ordine, stabilită obiectiv, în funcție de priorități.
Apelanta creditoare a mai invocat faptul că instanța de fond nu a indicat temeiul juridic care stă la baza suspendării executării, în sensul de a nu elibera sumele obținute în contul executării creditorului urmărit, dar este de principiu, rezultând din întreaga economie a Legii nr. 85/2006 că după deschiderea procedurii generale a insolvenței, nu se mai pot face plăți vreunuia dintre creditori, pentru că acestea ar veni în contradicție cu principiul concursual al acestei proceduri.
Suma de bani a fost virată de terțul poprit la 4.03.2014, deci după deschiderea procedurii generale a insolvenței.
Instanța de apel este în acord cu considerentele instanței de fond în sensul că nu s-a dovedit în nici un fel existența unei înțelegeri între debitoare și terțul poprit pentru a frauda interesele creditoarei ..
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul disp. art. 480 Cod pr. civilă, tribunalul va admite apelul . și va respinge, ca nefondat, apelul creditoarei. Va schimba, în parte, sentința atacată în sensul celor deja menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta . – prin administrator judiciar Cabinet individual practician în insolvență av. Dichel C. – împotriva sentinței civile nr.4837/9.09.2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o schimbă în parte în sensul că admite plângerea formulată de . prin administratorul judiciar Cabinet individual practician în insolvență av. Dichel C.,împotriva procesului verbal de refuz încheiat de executorul judecătoresc Cârja I., la data de 13.03.2014 în dosarul execuțional nr.103/2013 și în consecință:
Obligă executorul să vireze suma de 565.648,45 lei – încasată de la . SRL – în contul unic de administrare a procedurii de insolvență.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge apelul declarat de apelanta . împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.03.2015.
Președinte,Judecător,Grefier,
V. D. S. R. D. M.
red.VD/27.4.2015
tehn.red.DM/4.5.2015
ex.5; j. fond L.S.
Jud. Sibiu
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 189/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 208/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
