Revendicare imobiliară. Hotărâre din 07-05-2015, Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 377/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Judecător V. A.
Grefier A. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe recurent P. E. C.A. C. și pe intimat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimat ., intimat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect revendicare imobiliară, împotriva sentinței civile nr.4018/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Cauza se soluționează în componența de mai sus față de împrejurarea că din componența completului de judecată Recurs 3 lipsește doamna judecător C. H. aflată în concediu medical, astfel că, pentru întregirea completului de judecată s-a procedat la introducerea în componența acestuia, din lista de permanență din data de 7 mai 2015 pe Recurs 3 a doamnei judecător V. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta reclamantă avocat N. V., pentru intimata . avocat C. D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul registratură al instanței, la data de 4 mai 2015 Note cu privire la valoarea imobilului, din partea recurentei P. E. C.A. C..
Reprezentanta recurentei, avocat N. V., cu privire la valoarea imobilului arată că suma de 26.926 lei indicată de intimată ca fiind valoarea de impozitare a imobilului și calculată prin aplicarea cotei de impozitare de 1/8% asupra valorii de inventar de 1.495.900 lei, este de fapt, impozitul imobilului.
Având în vedere adresa nr.2748/29.04.2015 și tabelul centralizator cu valoarea de 1.495.900 lei la data de 15.01.2012, rezultă suma de 26.926 lei reprezentând de fapt impozit, iar valoarea imobilului= valoare de inventar este de 1.495.900 lei.
Precizează că la fondul cauzei nu a timbrat deoarece a apreciat că acțiunea este scutită de taxa de timbru.
Reprezentanta intimatei ., avocat C. D. arată că a luat legătura cu Primăria C. care i-a comunicat că într-adevăr s-a făcut o confuzie cu privire la valoarea de impozitare și impozitul, precizând că recunoaște valoarea de impozitare a imobilului ca fiind de 1.495.900 lei.
Tribunalul, pune în discuția contradictorie a părților calificarea căii de atac.
Reprezentanta recurentei, avocat N. V. declară că apelul este calea de atac în cauză.
Reprezentanta intimatei ., avocat C. D. declară că apelul este calea de atac în prezenta cauză.
TRIBUNALUL
Deliberând, având în vedere valoarea de impozitare a imobilului la data sesizării instanței de fond ca fiind de 1.495.900 lei vechi, constată că apelul este calea de atac și
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Constituirea instanței într-un complet de apel format din primii doi judecători-D. R. L.-M. D. pentru soluționarea apelului.
Pronunțată în ședința publică de la 7 mai 2015.
Președinte Judecător Judecător
D. R. L. M. D. V. A.
Grefier
A. B.
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 377/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R. L.
Judecător M. D.
Grefier A. B.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe apelant P. E. C.A. C. și pe intimat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, intimat ., intimat S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE, având ca obiect revendicare imobiliară, împotriva sentinței civile nr.4018/2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelanta reclamantă P. E. C.A. C., avocat N. V., pentru intimata ., avocat C. D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta apelantei reclamante, avocat N. V. declară că nu are alte cererii sau probe de administrat în cauză dar, față de valoarea imobilului existentă la momentul introducerii acțiunii, dorește să invoce un motiv de ordine publică cu privire la modul în care a fost soluționată cauza de către instanța de fond, făcând trimitere la prevederile art.2 pct.2 lit.b C.pr.civilă, care stabilește că tribunalul judecă procesele și cererile în materia civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei și apreciază că ne aflăm în această situație, motiv pentru care apreciază că instanța de fond în mod nelegal a soluționat cauza, motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art.297 al.2 C.pr.civilă solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă și a se dispune reținerea cauzei spre judecare de către Tribunalul Sibiu pe fondul cauzei. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar Note la care a fost anexată copia facturii reprezentând cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei ., avocat C. D., față de valoarea imobilului la momentul sesizării instanței de fond, arată că și concluziile ei sunt de admitere a apelului, anularea sentinței atacate ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă și reținerea cauzei la Tribunalul Sibiu pentru judecarea în fond.
Tribunalul, rămâne în pronunțare pe motivul invocat la acest termen raportat la valoarea obiectului pricinii.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.4018/2014 a Judecătoriei Sibiu, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a Parohiei Evanghelice C.A. C., s-au respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a tardivității.
S-a respins acțiunea formulată de P. E. C.A. C. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Regională a Finanțelor Publice B. și .> Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că:
Conform evidențelor de carte funciară, imobilul din litigiu este identificat prin numerele topografice 938, 939 și 940 și a fost de la construirea sa, proprietatea Bisericii de confesiune Augsburgă C. - în ce privește nr. top. 939, 940, iar în ce privește nr. top. 938, acesta a fost dobândit în baza contractului de schimb din data de 30 august 1927. Întabularea dreptului de proprietate în Cartea funciară nr. 2423 C. a fost operată în baza încheierii nr. 3305 din 5.09.1927.
Din analiza C.F. nr. 447 C., rezultă faptul că toate imobilele înscrise în acea carte funciară, inclusiv cele identificate sub numerele topografice 939, 940 au fost proprietatea Bisericii de confesiune Augsburgă din C., proprietatea bisericii.
Ulterior,imobilele cu numere topografice 938, 939, 940 au fost preluate de statul român, prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Direcțiunea Proprietății București, conform art. 1 din Legea nr. 485/1944, în baza adreselor Administrației Regionale Sibiu cu nr. 221 din 16 feb. 1947 și nr. 831 din 15.iun.1948 dosar 2145, imobilele fiind transcrise în C.F. nr. 6065 C.. Prin încheierea de întabulare nr. 755/1948 a fost operată atât preluarea, cât și transcrierea dreptului de proprietate.
Prin încheierea C.F. nr. 5482/1999, imobilele de sub A+1 - nr. top. 938 și A+2 - nr. top. 939, 940 au fost transcrise în C.F. nr. 6731 C..
Toate cele trei corpuri funciare identificate sub numere topografice menționate mai sus formează Școala Generală C.. Prin aceeași încheiere de întabulare, asupra imobilele din litigiu a fost întabulat dreptul de proprietate în favoarea Școala Generală C..
Prin încheierea de C.F. nr. 551/2003,, dreptul de proprietate a fost stabilit în favoarea domeniului public al Comunei C..
Așa cum s-a menționat mai sus, reclamantă, prin cererile înregistrate la Comisia Specială de Retrocedare București sub nr. 6057/27.02.2003 și 2653/21.02.2003, întemeiate pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000, a solicitat restituirea în natură a celor trei imobile, având nr. top. 938, 939 și 940 și înscrise în prezent în C.F. nr. 6731 C..
Prin Decizia nr. 2232 din 21.12.2009 a Comisiei Speciale de Retrocedare asupra bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, s-a dispus restituirea către reclamantă a imobilelor menționate mai sus, care au destinația de școală generală. Prin Decizia nr. 1411 din 9 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție, decizia nr. 2232/2009 a fost desființată.
În susținerea acțiunii, reclamanta a susținut că imobilul din litigiu nu a format obiectul vreunui transfer al dreptului de proprietate din patrimoniul Bisericii C. - recunoscută de Autoritatea Clericală din Augsburg, în patrimoniul Grupului Etnic G.. Bunul din litigiu a fost preluat de S. R. direct de la Biserica C. - recunoscută de Autoritatea Clericală din Augsburg. În anul 1944, prin Decretul-lege nr. 485 din data de 7 octombrie, s-a abrogat actul normativ prin care s-a înființat Grupul Etnic G. din România. Astfel, statul român a devenit proprietarul bunurilor aparținând Grupului Etnic G.. De asemenea, cu privire la bunuri, s-a dispus că sunt lovite de indisponibilitate, iar instanțele de carte funciară vor proceda din oficiu la efectuarea înscrierilor drepturilor Statului R. ca proprietar al acelor bunuri.
Ca urmare a aplicării Decretului-lege nr. 485/1944 au fost preluate de către stat și bunurile Bisericii Regnicolare Evanghelice CA. din România, deși aceasta era o persoană juridică distinctă de Grupul Etnic G..
Aceste susțineri nu pot fi reținute, neavând suport juridic.
Este adevărat faptul că imobilul din litigiu a făcut parte din patrimoniul Bisericii C.-recunoscută de Autoritatea Clericală de la Augsburg, fapt rezultat din evidențele de carte funciară din CF nr. 6731 C.. Însă, prin Legea nr. 830/1940 s-a constituit Grupul G.. La data de 11.08.1942 s-a semnat Convenția generală pentru reglementarea raporturilor Bisericii Regnicolare evanghelice de confesiune augsburgică față de Grupul Etnic G. din România. Conform dispozițiilor capitolului II din această convenție, Biserica Regnicolară a predat Grupului Etnic G. toată averea mobilă și imobilă, care era proprietatea sa și a servit scopurilor școlare și de educație, precizând la art.2 că averea mobilă se compune din imobilele și fundațiile de tot felul, care au servit scopurilor școlare și de educație.
Predarea a fost efectivă astfel încât Grupul Etnic G. a preluat întreaga rețea de școli germane în care, până atunci, era organizat, de Biserica E. de Confesiune Augustană din România, învățământul în limba germană a minorității germane din Transilvania.
Deși dreptul de proprietate asupra imobilului nu a fost înscris în cartea funciară de către Grupul Etnic G., aceasta nu înseamnă că, Convenția Generală încheiată în anul 1942 nu este valabilă între părțile contractante. Lipsa înscrierii nu poate fi invocată de Biserica Regnicolară E. CA întrucât aceasta a avut cunoștință de existența convenției pe care a semnat-o și a și executat-o. Biserica nu s-a opus predării școlilor către comunitatea germană care de altfel a și edificat aceste construcții prin eforturi proprii.
Prin DL nr. 485/1944 s-a abrogat Legea nr. 830/1940 și s-a dispus că statul român devine proprietarul asupra tuturor bunurilor imobile și mobile ce au aparținut Grupului Etnic G. din România. Efectuarea înscrierilor drepturilor de proprietate astfel dobândit de stat urma a fi din oficiu.
Astfel, statul româna dobândit dreptul de proprietate prin efectul legii, neprezentând relevanță juridică data înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară.
Această stare de fapt și de drept, a fost reținută și prin considerentele deciziei civile nr.1411/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa cum rezultă din evidențele de carte funciară, la baza trecerii în proprietatea domeniului public al comunei C. a imobilului din litigiu stă HG nr. 978/2002, hotărâre a guvernului care nu a fost atacată.
Față de aceste considerente, instanța va dispune respingerea petitului privind constatarea faptului că dreptul de proprietate dobândit de reclamantă de la înființare, în ce privește imobilul din litigiu este mai bine caracterizat, este anterior și are un caracter cert față de titlul pârâtului statul R., ca fiind neîntemeiat.
Constatând că nu există nici o cauză de natură a atrage nulitatea parțială, în ce privește imobilul din litigiu, a încheierilor de carte funciară nr. 755/16.06.1948 din C.F. 447 C., nr. 5482/5.05.1999 din C.F. nr. 6065 C. și nr. 551/20.01.2003 din C.F. nr. 6731 C., conform dispozițiilor Legii nr. 7/1996 republicată, instanța va dispune respingerea și a acestui capăt de cerere, ca fiind neîntemeiat.
Nefiind întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii în revendicare, prevăzute de dispozițiilor art. 480 și urm. Vechiul Cod Civil, reclamanta nefiind titulara atributelor dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, instanța va dispune respingerea, ca fiind neîntemeiat, a petitului privind obligarea pârâtei . primar să lase în deplină și exclusivă proprietate, precum și în liniștita posesie imobilul din litigiu.
Împotriva sentinței a declarat în termen recurs P. E. C.A. C. care a solicitat modificarea sentinței civile nr.4018/2014 a Judecătoriei Sibiu și admiterea acțiunii sale.
Recurenta a invocat nelegalitatea sentinței apreciind că a schimbat natura actului dedus judecății.
Astfel s-a arătat că Convenția generală din 1942 încheiată între Grupul Etnic G. și Biserica E. Regnicolară nu a realizat transferul dreptului de proprietate asupra acestui imobil fiind condiționată de manifestarea expresă a reprezentanților legali ai bisericii și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Grupului Etnic G. ceea ce nu s-a concretizat.
Instanța de fond a apreciat greșit că a semnat și executat Convenția generală din 1942.
Deci nu s-a realizat transferul dreptului de proprietate din patrimoniul Bisericii C. în patrimoniul Grupului Etnic G. ci bunul a fost preluat de S. R. în 16.06._ prin dec.485/1944 deci a fost o preluare abuzivă.
Intimata ., prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului deoarece statul a preluat imobilul prin efectul legii.
În cursul recursului, recurenta P. E. C.A. C., față de valoarea de impozitare a obiectului pricinii la data înregistrării acțiunii 2012 rezultată din adresa 2748/2015 de 1.495.900 lei a solicitat calificarea căii de atac.
Instanța în baza art.282 indice 1 al.1 C.pr.civilă a calificat calea de atac ca fiind apelul și a apreciat că în atare situație devin incidente prev. art.297 al.2 C.pr.civilă. Astfel, instanța de fond Judecătoria Sibiu nu era competentă a soluționa cererea în fond față de prev.art.2 pct.1 lit.b C.pr.civilă motiv pentru care se va admite apelul, se va anula hotărârea și se va dispune rejudecarea în fond a acțiunii la Tribunalul Sibiu Secția I-a civilă, ca fond civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta P. E. C.A. C. împotriva sentinței civile nr.4018/2014 a Judecătoriei Sibiu pe care o anulează și o reține spre rejudecare în fond la Tribunalul Sibiu secția a I-a civilă fond civil sens în care dispune repartizarea aleatorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 7.05.2015.
Președinte, D. R. L. | Judecător, M. D. | |
Grefier, A. B. |
Red.D.R.L.8.05.2015
Tehnored.A.B.11.05.2015.
Ex.6
Jud.fond M.H.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 384/2015. Tribunalul SIBIU | Întoarcere executare. Decizia nr. 156/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
