Succesiune. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 170/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 170/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. C. D.
Judecător C. E. G.
Judecător S. R.
Grefier E. G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă privind pe recurenții: F. D. și F. MILUȚA și pe intimații: I. B. M., I. B. P., S. M., având ca obiect revendicare imobiliară, apel împotriva sentinței civile numărul 476/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria Săliște.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 19.05.2015 și pentru data de 26.05.2015 și pentru data de 27.05.2015, când în aceeași compunere, a deliberat și pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.476/30.10.2014, pronunțată de Judecătoria Săliște s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta I. B. M. în contradictoriu cu pârâții I. B. P., S. M., și F. D. și F. MILUȚA, precum și cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali F. D. și F. MILUȚA în contradictoriu cu pârâta reconvențională I. B. M., și în consecință:
S-a constatat că imobilul construcții înscris în CF_ J., nr. cadastral_- C2 de sub A1.2 a fost construit de către reclamanta I. B. M. împreună cu soțul, I. B. I., fiind bun comun, în cote egale de contribuție de ½ părți fiecare și s-a dispus înscrierea mențiunii de bun comun în cartea funciară.
S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul I. B. I., decedat la data de 15.11.2012, cu ultimul domiciliu în J., se compune din:
- cota de ½ părți din imobilul construcții înscris în CF_ J., nr. cadastral_- C2 de sub A1.2, în valoare totală 52.600 lei (valoarea de circulație a întregului imobil fiind de 105.200 lei)
- cota de ½ părți din autoturismul marca Volkswagen Golf, cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 2500 lei
S-a constatat că au calitatea de succesibili după defunct: reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare și pârâții: I. B. P. – în calitate de ascendent privilegiat, F. Miluța și S. M., în calitate de colaterali privilegiați.
S-a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 54/02.02.2012 de notarul public A. I. O., în limita cotității disponibile, de 4/6 părți din succesiune.
S-a constatat că au calitatea de moștenitori legali rezervatari după defunctul I. B. I.: reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 1/6 părți, pârâta I. B. P., în calitate de ascendent privilegiat în cotă de 1/6 părți și calitatea de moștenitori testamentari reclamanții reconvenționali F. D. și F. Miluța, în cotă de 2/6 părți fiecare.
S-a constatat că valoarea masei succesorale este de 55.100 lei.
S-a dispus partajarea masei succesorale prin atribuirea cotei de proprietate ce a aparținut defunctului din imobilul construcții înscris în CF_ J., nr. cadastral_- C2 de sub A1.2 reclamantei și a autoturismului marca Volkswagen Golf, cu nr. de înmatriculare_, în favoarea pârâților F. D. și F. Miluța.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâta I. B. P. a sumei de 9183,33 lei cu titlu de sultă și în favoare pârâților F. D. și F. Miluța a sumei de 31.733,33 lei cu titlu de sultă.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra întregului imobil construcții în cartea funciară, cu titlu de construire și moștenire.
Au fost obligați pârâții F. la plata către reclamantă a sumei de 264,66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și pârâta I. B. P. la plata sumei de 828,66 lei către reclamantă, cu același titlu.
2. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că la data de 15 noiembrie 2012 a decedat numitul I. B. I., soțul reclamantei, având ultimul domiciliu în loc J., nr.31.
Potrivit extrasului de carte funciară, asupra imobilului înscris în CF_ J. număr cadastral_ – C2 de sub A1.2 construcție parte compusă din: două șuri și cameră este întabulat pe numele defunctului I. B. I., cu titlu de construire.
De asemenea, ^acesta a deținut, împreună cu reclamanta un autoturism maica Volkswagen Golf: cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 5000 lei. Nici calitatea de bun comun a autoturismului, nici valoarea acestuia nu au fost contestate de către pârâți. Reclamanta s-a căsătorit eu pârâtul la data de 5 mai 2005, din căsătoria acestora nerezultând copii.
La data de 2 februarie 2012, numitul I. B. loan a testat întreaga sa avere pârâților-reclamanți reconvenționali F. D. și F. Miluța, instituindu-i pe aceștia legatari universali (f.24), încheind în acest sens testamentul autentificat prin încheierea nr. 54/02.02.2012 a BNP A. I. O..
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, s-a reținut că pârâții au calitatea de succesibili ai defunctului, - I. B. P. - în calitate de ascendent privilegiat, pârâtele S. M. și F. Miluța în calitate de colaterali privilegiați. Totodată F. Miluța și F. D. sunt legatari universali ai defunctului.
Din probele testimoniale administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor M. loan (f.88). C. G. (f. 123). G. D. (1.125). persoane care au ajutat la edificarea construcției înscrise în CF_ J.. număr cadastral 10 C2 de sub Al.2 compusă din: două șuri și cameră, s-a reținut că această construcție s-a ridicat timpul căsătoriei părților, în anul 2005, iar la edificarea acesteia au contribuit atât reclamanta, cât și soțul acesteia.
Astfel, martorul M. I. atestă faptul că a fost constructorul imobilului în stadiul de „roșu", construcția fiind compusă din grajd, șură, cameră și bucătărie, fiind plătit de către ambele părți cu suma de 30 milioane lei vechi, bani pe care martorul arată că I. B. I. i-a solicitat reclamantei să-i ridice de la părinții acesteia. Același martor arată că vizitându-1 pe defunct în perioada 2005-2012 a constatat că imobilul era tencuit și acoperit cu țiglă, iar din spusele lui I. B. I. lucrările fuseseră făcute de acesta împreună cu soția.
Martorul G. D. (f. 125) arată că imobilul a fost edificat în timpul căsătoriei părților, arătând însă, ca și martorul G. N. C., că în urmă cu vreun an, respectiv în 2004 ar fi vândut o parte dintr-un teren și anexe gospodărești, iar construcția nouă edificată în timpul căsătoriei reclamantei cu I. B. I. ar fi fost făcută pe bani provenind în urma acelei vânzări. Nici unul dintre martori nu a aratat însă ce sumă s-a obținut la vânzarea imobilului respectiv și ar fi fost investită în noua construcție. Mai mult, martorul G. a aratat că „presupune" că noua construcție a fost făcută cu bani rezultați din acea vânzare. Martorul G. a aratat că imobilul vândut ar fi aparținut în coproprietate defunctului și mamei sale, iar din banii obținuți, defunctul ar fi edificat construcția nouă. Martorul C. G. a aratat că întreaga construcție a fost edificată de către defunct împreună cu soția în anul 2005, martorul executând la imobil lucrări de dulgherie, montând grinzile, caferii și țigla pe casă. Același martor a arătat că și părinții reclamantei au ajutat cu muncă fizică la edificarea construcției, la fel și mama defunctului, pârâta I. B. P..
Și martora B. S. E. (f.141) atestă faptul că imobilul a fost ridicat de reclamantă și defunct, pe terenul mamei defunctului. De asemenea, martora arată că are cunoștință de Ia numitul I. B. I. că ar fi primit de la socrii suma dc 20.000 de lei. precum și că ar fi fost ajutați cu muncă fizică.
La interogatoriul luat pârâta I. B. P. (f.l 15) a aratat că imobilul ar fi fost efectuat în timpul căsătoriei părților, fundația fiind făcută înainte de căsătorie de fiul ei, însă restul imobilului a fost făcut de către părți împreună pe terenul pârâtei I. B. P., cu acceptul acesteia. Ceilalți pârâți susțin că imobilul a fost edificat de reclamantă și soțul ei cu banii acestuia din urmă, obținuți din vânzarea unui imobil anterior căsătoriei.
În ipoteza în care șotii construiesc un imobil pe terenul unui terț, în patrimoniul lor intra toate drepturile decurgând din faptul edificării construcției, adică dreptul de a folosi imobilul si dreptul de a fi despăgubiți de proprietarul terenului, care devine proprietar ca efect al accesiunii imobiliare, cu excepția cazului în care între soții constructori și terțul proprietar al terenului nu a intervenit o convenție, sotii având învoirea proprietarului fondului.
În aceasta ultima situație, proprietatea construcției aparține celui care construiește, adică soții. În patrimoniul comun intrând un drept de superficie care conține în tiparul său dreptul de proprietate ( sau coproprietate, după caz) asupra construcției. In jurisprudență, în mod constant, s-a acceptat ideea constituirii unui drept de proprietate al soților asupra construcției atunci când terenul era proprietatea părinților unuia dintre soți. Deoarece într-o asemenea ipoteza se exclude ideea unei speculații cu terenul si recunoașterea dreptului constituia continuarea unei tradiții, mai ales în mediul rural. Daca între părți a intervenit o convenție în temeiul căreia s-a construit, se aplica dispozițiile art. 969 Cod civil, în raport de care se caracterizează raporturile juridice dintre soții constructori si proprietarii terenului . Existența unei convenții, care nu a fost materializata prin înscris date fiind relațiile apropiate dintre părți, a fost dovedita în cauza, chiar mama defunctului - proprietara terenului, recunoscând acest fapt.
Conform articolului 30 din Codul familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Aceasta regula se aplica si in privința imobilelor.
Față de probele administrate, urmează a se reține că imobilul construcții înscris în CF_, J.. nr. cadastral_- C2 de sub Al.2 a fost construit de către reclamanta I. B. M. împreună cu soțul I. B. I., fiind bun comun, în cote egale de contribuție de 1/2 părți fiecare și dispune înscrierea mențiunii de bun comun în cartea funciară.
Ca atare, în masa succesorală după defunct intră doar cota de 1/2 părți din imobilul construcții înscris în CF_ J. nr. cadastral_- C2 de sub Al.2, în valoare totală 52.600 lei (valoarea de circulație a întregului imobil fiind de 105.200 lei) și cota de 1/2 părți din autoturismul marca Volkswagen Golf, cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 2500 lei.
Valoarea imobilului a fost stabilită conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către cei trei experți: G. A., O. V. și R. L. (f.244 și urm.), ținând cont de valoarea materialelor, a manoperei, precum și de amplasarea imobilului, distanța față de magazine/piață, planul locuinței, etc, imobilul fiind evaluat la suma de 105.200 lei.
În ceea ce privește susținerea reclamantei, că defunctul nu ar fi avut discernământ la data întocmirii testamentului în favoarea pârâților, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, fiind contrazisă de probele administrate în cauză: declarații de martori și expertiza psihiatrică.
Astfel, acestuia, deși i-a fost prescrisă în ultima perioadă a vieții morfină, nu i-a fost administrată decât de la sfârșitul lunii februarie 2012, până la momentul respectiv administrându-i-se calmante mai ușoare, de tip Ketonal. Tramadol etc. martora B. A. (f.263), persoana care i-a administrat timp de câteva săptămâni, prin luna februarie 2012 morfină, alături de celelalte medicamente, arată că numitul I. B. I. era perfect conștient în perioada respectivă. La fel atestă și martorii M. D., care 1-a vizitat pe la mijlocul lunii februarie, precum și martora P. A. I., notarul care a încheiat testamentul, luând personal consimțământul testatorului și care a constatat că testatorul se exprima coerent și și-a manifestat dorința de a revoca cu acel prilej și alte acte, dând anumite explicații notarului cu privire la motivele care-l determină să încheie actele respective. Și expertiza medico-legală psihiatrică (f.205 și urm.) atestă faptul că „în ipoteza în care tratamentul cu morfină i-a fost administrat doar începând cu sfârșitul lunii februarie 2012", acesta a avut păstrată capacitatea psihică de a încheia testamentul. Ca atare, cererea de constatare a nulității testamentului pentru lipsa discernământului urmează a fi respinsă.
Astfel, s-a constatat că au calitatea de succesibili după defunct: reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare și pârâții: I. B. P. - în calitate de ascendent privilegiat, F. Miluța și S. M., în calitate de colaterali privilegiați.
Potrivii art.1.086 C.civ., rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalități ori dezmoșteniri.
Conform art. 1087 C.civ., sunt moștenitori rezervatari soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați ai defunctului. Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal.
Potrivit art.977 alin. a C.civ.,(l) Dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs atât cu ascendenți privilegiați, cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului, partea cuvenita clasei a doua este de două treimi din moștenire.
Întrucât soția reclamantă are calitatea de moștenitor rezervatar, alături de ascendentul privilegiat-mama defunctului și colateralii privilegiați - surorile defunctului, s-a dispus reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 54/02.02.2012 de notarul public A. O., în limita cotității disponibile, de 4/6 părți din succesiune.
S-a constatat că au calitatea de moștenitori legali rezervatari după defunctul I. B. I.: reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 1/6 părți, pârâta I. B. P., în calitate de ascendent privilegiat în cotă de 1/6 părți și calitatea de moștenitori testamentari reclamanții reconvenționali Flucraș Danul și F. Miluța, în cotă de 2/6 părți fiecare, iar valoarea masei succesorale este de 55.100 lei.
S- a dispus partajul masei succesorale prin atribuirea cotei de proprietate ce a aparținut defunctului din imobilul construcții înscris în CF_ J., nr. cadastral_-C2 de sub Al.2 reclamantei și a autoturismului marca Volkswagen Golf, cu nr. de înmatriculare_, în favoarea pârâților F. D. și F. Miluța. La atribuire s-a avut în vedere cota de proprietate a reclamantei și faptul că reclamanta nu deține în proprietate alt imobil.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâta I. B. P. a sumei de 9183.33 lei cu titlu de sultă și în favoare pârâților F. D. și F. Miluța a sumei de 31.733.33 lei cu titlu de sultă.
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra întregului imobil construcții în cartea funciară, cu titlu de construire și moștenire.
Au fost obligați pârâții F. la plata către reclamantă a sumei de 264.66 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și pârâta I. B. P. la plata sumei de 828,66 lei către reclamantă, cu același titlu.
3. Împotriva acestei sentințe au declarat apel la data de 19.01.2015, F. D. și F. Miluța solicitând schimbarea ei în tot, în sensul respingerii acțiunii și admiterii în tot a cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că soluția pronunțată este esențialmente greșită, fiind pronunțată fără a avea temei legal, și aceasta deoarece;
a.Instanța a omis să se pronunțe asupra excepției de prematuritate a cererii de chemare în judecată, sens în care s-ar impune o casare cu trimitere deoarece excepția fiind una dirimantă face inutilă cercetarea fondului cauzei. .
- Deși se afirmă că s-a admis cererea reconvențională, nu se regăsește în cuprinsul considerentelor hotărârii dar nici în cuprinsul dispozitivului hotărârii ce anume din cererea reconvențională s-a admis.
- În nici o situație cunoscută de dreptul civil român, soții care construiesc un supraedificat pe terenul unuia din soți nu dobândesc cote de proprietate asupra imobilului supraedificat, ci imobilul aparține în integralitate soțului proprietar al terenului, iar celălalt soț dobândește un drept de creanță asupra valorii imobilului supraedificat pe terenul celuilalt soț în cota care reiese din administrarea probelor privind contribuția materială la edificare.
Art. 30 din Codul familiei aplicabil la data edificării construcției nici pe departe nu stabilește cote pe imobilele edificate în timpul căsătoriei ci stabilește doar că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt până la proba contrarie bunuri comune.
Acest articol nu are aplicabilitate în regimul proprietății asupra imobilelor ci doar asupra mobilelor, cu precizarea că proprietatea comună a soțului neproprietar al terenului asupra imobilului supraedificat de ambii soți pe terenul celuilalt soț (proprietar al terenului) se reduce la un drept de creanță ( transformat din dreptul de proprietate) asupra cotei de ½ din contravaloarea acelui imobil.
Cum edificarea nu constituie în sinea ei o superficie, și nici nu transformă în vreun fel o prezumtivă superficie în drept de proprietate, și cum nici nu se poate pune vreun semn de egalitate între superficie și dreptul de proprietate, ne găsim în prezența clasică a constructorului de bună credință ce a edificat cu acordul proprietarului un bun pe terenul acestuia din urmă.
În lipsa unor alte reglementări legale derivând din art. 492-494 cod civil vechi, dreptul de superficie se naște doar prin lege, prin convenție, moștenire, uzucapiune, de care pârâta reclamantă nu se poate prevala de nici una din aceste patru modalități de dobândire, deoarece - nu este defiptă prin lege, - nu este dobândită prin convenție, - nu este moștenit, - nu este uzucapabil.
Așadar aceasta are așa cum s-a arătat un drept de creanță pentru ½ din contravaloarea imobilului și atât.
Pe lângă cota de moștenire aceasta mai are astfel un drept de creanță .
În lumina prevederilor art.972 alin.1 lit.b NCC reclamanta are o cotă de 1/3 din moștenire și nu de 2/3 așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Așadar cotele care vin la succesiune pentru părțile din proces sunt:
- Reclamanta I. B. maria 8/24 – soție supraviețuitoare (1/3)
- Pârâta I. B. P. 6/24 – mamă (1/4 din 2/3)
- Pârâta S. M. 5/24 – soră (1/2 din ¾ din 2/3)
- Pârâta F. Miluța – soră ( ½ din ¾ din 2/3)
În acest context testamentul efectuat către pârâții reclamanți reconvenționali nu s-a încălcat rezerva succesorală în cotitatea reținut că instanța de judecată, sens în care testamentul nu poate fi sancționat cu reducțiunea până la cota de 4/6 părți din moștenire și astfel ca fiind efectuat cu încălcarea art.1087 NCC .
În aceste condiții conform art. 983, art. 987 din NCPC, se impune ca imobilul să fie atribuit către reclamanta F. MILUȚA și F. D. care și-au manifestat opțiunea de i se atribui acest imobil, are cota cea mai mare, iar rațiunea atât economică, cât și logică și de simplicitate este aceea că aceasta deține și celălalt imobil lipit de acesta din urmă, imobilul nu este unul de locuit ci este unul utilitar, iar dacă s-ar atribui altcuiva decât acesteia, situația juridică se complică urmând a se stabili și servituți de trecere etc… care ar îngreuna folosința imobilelor, servituți pe care instanța de judecată a omise a le pune în calcul.
De asemenea se solicită ca în temeiul art.990 NCPC autoturismul să fie scos la vânzare deoarece nici una din părți nu și-a manifestat opțiunea de al primi în proprietate neavând carnet de conducere, motiv pentru care nu solicită a se dispune compensarea sultelor ci la acest din urmă bun se impune împărțirea banilor obținuți prin vânzare conform cotelor de moștenire de către moștenitori.
În drept: art. 466 NCPC, art.30 din C.fam., art.972,983,987,990,1087,1088 NCC.
4.Intimata I. B. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței atacate, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, apelanții au arătat că instanța s-a pronunțat asupra excepției de prematuritate, că cererea reconvențională a fost admisă doar în parte, că apelanții nu cunosc legislați, doctrina și practica judiciară în domeniul succesiunilor, că și criticile cu privire la cotele de proprietate sunt neîntemeiate și că instanța a stabilit corect modalitatea de partaj a bunurilor.
- Apelanții au formulat răspuns la întâmpinare intitulat „ note de ședință”.
6.La termenul din 6 aprilie 2015 instanța a calificat ca fiind recurs calea de atac declarată în prezenta cauză, iar la 13 mai 2015, urmare a solicitării recurenților a admis cererea de repunere în termenul de recurs, pentru considerentele expuse în acea încheiere de ședință.
7.Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefondat pentru considerentele ce urmează:
O primă critică se referă la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de prematuritate, invocată de pârâții recurenți, ca urmare a neurmării procedurii obligatorii notariale.
În mod inexact recurenții susțin că în situația în care instanța de fond ar fi omis să se pronunțe asupra acestei excepții, sancțiunea ar fi casarea cu trimitere, pentru că ea ar face inutilă cercetarea fondului cauzei .
Dimpotrivă, potrivit dispozițiilor art.312 alin.5 din vechiul Cod de procedură civilă, trimiterea cauzei spre rejudecare s-ar justifica în situația inversă, când instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului cauzei .
Pe de altă parte, așa cum a arătat și intimata I. B. M. este ilogic să formulezi cerere reconvențională de partaj succesoral, la o acțiune în partaj succesoral și să invoci prematuritatea acțiunii ( subliniem, cu aproape același obiect) pentru neefectuarea procedurii prealabile notariale.
Prin cea de-a doua critică se susține că nu se cunoaște în dreptul civil român o situație în care soții care construiesc să dobândească imobilul în cote egale de proprietate, în mod legal corect imobilul aparținând în integralitate soțului proprietar al terenului, iar celălalt dobândește un drept de creanță.
Susținerea este total eronată, fiind contrazisă de întreaga doctrină și practică judiciară în materie.
În mod corect instanța de fond a apreciat că în situația dată se aplică regimul comunității de bunuri și nu regula de drept comun a accesiunii, defunctul proprietarul terenului, neputând dobândi prin accesiune imobiliară construcția ca bun propriu, cu obligația de a plăti soțului constructor o despăgubire. În adevăr, așa cum a reținut și prima instanță, intimata a dobândit un drept de proprietate comună asupra construcției și de superficie asupra terenului.
Recurenții au revenit cu precizarea că recunoașterea unui drept de coproprietate în favoarea celuilalt soț nu se mai poate în situația în care imobilul era deja întabulat pe numele celuilalt soț. Spun recurenții: „ … în acest caz este necesară o acțiune în realizare conform art.111 C.pr.civ.”.
Făcând corectivul că art.111 vechiul Cod procedură civilă reglementează acțiunea în constatare și nu pe cea în realizare, arătăm că este posibilă recunoașterea unui drept de coproprietate în favoarea soțului neînscris în cartea funciară, așa cum s-a solicitat în această cauză, pe calea unei acțiuni în realizare. Probele administrare în cauză au confirmat edificarea construcției împreună, de foștii soți.
Nu pot fi primite nici criticile privind greșita stabilire a cotelor de proprietate ale moștenitorilor.
Instanța de fond nu a stabilit pentru reclamantă o cotă de 2/3 părți din masa succesorală așa cum au susținut recurenții, ci de ½ din 1/3, adică o cotă de 1/6 ( alin.6 din dispozitiv).
Instanța a aplicat în mod corect, în concurs, regulile moștenirii testamentare și a celei legale, a reținut corect că, în prezența a doi moștenitori rezervatari, soția supraviețuitoare și ascendentul privilegiat, testamentul se reduce la limitele cotității disponibile, ce a fost atribuită legatarilor, colaterali privilegiați, moștenitori nerezervatari.
Partajul se face, pe cât posibil în natură. Reținând că doar recurenții au permis de conducere, în mod corect instanța a dispus atribuirea către aceștia a autoturismului.
Cât privește atribuirea imobilului apreciem că soluția primei instanțe este legală, dar este și morală și de bun simț. Instanța a dispus atribuirea imobilului soției supraviețuitoare, ceea care l-a edificat împreună cu defunctul și care l-a folosit în decursul timpului.
În afară de cota de moștenire nici un criteriu legal nu ar justifica atribuirea acestui bun către recurenți.
Pentru toate aceste considerente de fapt și în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat și va păstra ca legală și întemeiată sentința primei instanțe.
Reținând culpa procesual a recurenților, aceștia vor fi obligați a la plata către intimata I. B. M. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de F. D. și F. Miluța împotriva sentinței civile nr.476/2014 pronunțată de Judecătoria Săliște, pe care o menține.
Obligă pe recurenți la plata către intimata I. B. M. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 mai 2015.
P., Judecător, Judecător,
V. D. C. E. G. S. R.
Pl.concediu odihnă Pl.concediu odihnă
Semnează conf.art.261 C. semnează conf.art.261 C.
P. Tribunal, P. Tribunal,
C. E. G. C. E. G.
Grefier,
E. G.
Red.VD/20.07.2015
Tehn.EG/24.07.2015
Ex. 7 Jud.fond. M.D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 373/2015. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Decizia nr. 198/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
