Pretenţii. Sentința nr. 1573/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1573/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 1573/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1573/2015
Ședința publică de la 09 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Grefier F. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei Civile privind pe reclamantul L. N. și pe pârâta S.C. A. Ț. SA, având ca obiect pretenții –Declinat.
Cauza a fost dezbătută la data de 18 iunie 2015 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, alături de încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din data de 02.07.2015.
TRIBUNALUL
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Sibiu sub nr. de mai sus reclamantul L. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. Tiriac S.A. obligarea acesteia la achitarea sumelor stabilite prin sentința penală nr. 1857/2008 pronunțată de Judecătoria D., modificată prin Decizia penală nr. 102/A/2011 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, modificată prin Decizia penală nr. 376/2012 a Curții de Apel A. I., toate pronunțate în dosarul nr._, către părțile civile din acel dosar, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt se arată în esență că prin Sentința penala nr. 1857/2008 pronunțata de Judecătoria D., modificată prin Decizia penala nr. 102/A/2011 pronunțata de Tribunalul Hunedoara, la rândul ei modificata prin Decizia penala nr. 376/12.03.2012 a Curții de Apel A. lulia, toate pronunțat in dosarul nr._ reclamantul a fost obligat la plata acestor sume și s-a constatat calitatea de asigurător al paratei S.C. A. TIRIAC ASIGURĂRI S.A., având in vedere ca la data producerii accidentului, respectiv 23.07.2005, autoturismul condus de reclamant era asigurat de răspundere civila auto la societatea parata. Reclamantul prin notificarea din data de 28.03.2012, s-a adresat societății parate, in calitatea sa de asigurător de răspundere civila auto, si i-a solicitat ca in baza hotărârilor judecătorești mai sus menționate sa achite părților civile despăgubirile stabilite de instanța de judecata in dosar nr._ . Ca urmare a refuzului societății parate de a achita despăgubirile, părțile civile s-au adresat executorilor judecătorești in vederea recuperării acestor despăgubiri de la reclamant prin executare silita. Reclamantul exercită împotriva paratei prezenta acțiunea civila ce deriva din calitatea de asigurător a acesteia, întemeiată pe dispozițiile art.57 alin. 1 din Legea nr. I3dl/I 995.
În drept, reclamantul invocă art. 102, 103 din legea nr. 71/2011, Lege nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România, Ordinul nr. 310/04 al CSA pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
În probațiune s-a depus la dosarul cauzei înscrisuri: Sentința penala nr. 1857/2008 pronunțata de Judecătoria Diva; Decizia penala nr. 102/A/2011 pronunțata de Tribunalul Hunedoara; Minuta Deciziei penale nr. 376/12.03.2012 a Curții de Apel A. I.; Notificarea din data de 28.03.2012, adresata societății parate; Somația formulata in dosarul execuțional nr. 93/2014; Somația formulata in dosarul execuțional nr. 496/2014.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare în termenul legal (f.33) prin care a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sibiu,având în vedere că valoarea cererii formulată de reclamant este mai mare de 200.000 lei. De asemenea, pârâta mai invocă faptul că despăgubirile au fost achitate părților civile, mai puțin către Treutsch Rolf Gunter, care nu intră în sfera despăgubirilor datorate în temeiul poliței RCA.
Pârâta a invocat raportat la acesta, excepție prescripției dreptului material la acțiune, invocând termenul de prescripție de 2 ani din materia asigurărilor, având în vedere că autoturismul care a provocat accidentul era asigurat CASCO. Se mai invocă și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului raportat la despăgubirile solicitate a fi plătite către aceeași persoană, Treutsch Rolf Gunter.
Prin sentința civilă nr. 1962/2015 Judecătoria Sibiu a declinat competența de soluționare a cauzei la tribunalul Sibiu, față de valoarea obiectului cererii.
Din actele dosarului instanța reține următoarele:
Prin Sentința penala nr. 1857/2008 pronunțata de Judecătoria D., modificată prin Decizia penala nr. 102/A/2011 pronunțata de Tribunalul Hunedoara, Ia rândul ei modificata prin Decizia penala nr. 376/12.03.2012 a Curții de Apel A. I., toate pronunțat in dosarul nr._ reclamantul a fost obligat la plata următoarelor sume: către partea civila Mantsch Ș., stimele de 11.691,16 euro si 1.572,90 lei daune materiale, suma de 3.000 euro daune morale, precum si suma de 1.000 lei cheltuieli de judecata; către partea civila Truetsch Rolf Gunter, sumele de 18.600 euro si 450 lei daune materiale, precum si suma de 1.000 lei cheltuieli de judecata; către partea civila R. C., suma de 76.000 lei daune morale, suma de 45.000 lei daune materiale, precum si suma de 800 lei lunar cu titlu de renta periodica, cu începere de la data de 27.05.2010 pana la încetarea stării de nevoie a acestuia; către partea civila M. A. C., suma de 30.000 lei daune morale si suma de 19.500 lei daune materiale; către partea civila M. T., suma de 12.000 lei daune materiale; către partea civila Spitalul Județean D.-Hunedoara suma de 1.116,45 lei; către partea civila Serviciul de Ambulanță Județean Hunedoara, suma de 904,07 lei; catre partea civila Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj, suma de 884,408 lei; către partea civila Spitalul Clinic Județean de Urgență A., suma de 404,86 lei; către partea civila Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara, suma de 91 1,49 lei; către partea civila Spitalul Clinic de Urgență Prof D. O. F. Cluj N., suma de 15.365,07 lei;
De asemenea, prin hotărârile judecătorești mai sus menționate s-a constatat calitatea de asigurător al paratei S.C. A. TIRIAC ASIGURĂRI S.A., având in vedere ca la data producerii accidentului, respectiv 23.07.2005, autoturismul condus de reclamant era asigurat de răspundere civila auto la societatea parata.
Autoturismul era proprietate numitului Truetsch Rolf(f.51 dos.judecătorie).
Prin notificarea din data de 28.03.2012, s-a adresat societății parate, in calitatea sa de asigurător de răspundere civila auto, si i-a solicitat ca in baza hotărârilor judecătorești mai sus menționate sa achite părților civile despăgubirile stabilite de instanta de judecata in dosar nr._ .
Ca urmare a refuzului societății parate de a achita despăgubirile, parțile civile s-au adresat executorilor judecătorești in vederea recuperării acestor despăgubiri de la reclamant prin executare silita (dosar executional nr. 93/2014 - executor judecătoresc Miscoci D. A., dosar executional nr. 496/2014 - executor judecătoresc D. M. V. ).
Elementele răspunderii sub aspectul existentei faptei, a vinovăției, a prejudiciului si a existentei raportului de cauzalitate au fost determinate și cuantificate în procesul penal, existența răspunderii penale a reclamantului si intinderea prejudiciului material si moral suferit de părțile civile, fiind stabilite definitiv prin Sentința penala nr. 1857/2008 pronunțata de Judecătoria D. in dosarul nr._ . De aceeași putere definitivă se bucura si stabilirea calității de asigurător de răspundere obligatorie a societăți de asigurare. Odată rămasa definitiva, hotărârea penala intra în circuitul civil, bucurandu-se atat de prezumția de validitate, cât si de securitatea raporturilor juridice.
Cu privire la susținerile pârâtei în sensul că a achitat despăgubirile către unele din părțile civile reținem următoarele:
1. Către partea civilă Mantsch Ș. pârâta a achitat suma de_,4 lei(f. 37 dos.judecătorie), suma reprezentând echivalentul sumei de_,16 euro, 3000 euro și 1572,90 lei(pentru victima care a decedat în urma accidentului, Mantsch Johann).
Pârâta nu a achitat și suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli din procesul penal. Pentru că potrivit art. 49 al.1 din L. 136/1995, asiguratorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil. De asemenea, art. 22 pct. 6 din Ordinul CSA nr. 310/2004, aplicabil în speță, prevede că asiguratorul RCA nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor. Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că pârâta nu este obligată să plătească părții civile Mantsch Ș. cheltuielile de judecată din procesul penal, de 1000 lei, iar restul sumei stabilită prin hotărârea penală, pârâta i-a achitat-o.
2. În ce privește obligarea sa la plata de despăgubirii pentru partea civilă Treutsch Rolf, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesual active a reclamantului.
Ambele excepții sunt neîntemeiate.
Astfel, în ce privește excepția prescripției, reținem că aceste despăgubiri au fost acordate prin hotărârile penale în baza răspunderii civile delictuale a persoanei vinovate de producerea accidentului, în speță, reclamantul. Asiguratorul a participat în calitate de asigurator de răspundere civilă în procesul penal, chiar dacă nu se prevede expres acest lucru în hotărârile penale pronunțate, în baza art. 54 al.4 și 57 din L. 136/1995, conform Deciziei nr. 1/2005 a ÎCCJ. Pârâta nu a participat în procesul penal în temeiul asigurării CASCO, adică în baza unui raport de asigurare direct între ea și victime, ci, așa cum am arătat, în calitate de asigurator al persoanei vinovate de producerea accidentului.
Potrivit art. 3 al.1 din D.167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani, iar la alin. 2 se prevede că în raporturile de asigurare termenul de prescripție este de 2 ani.
Având în vedere că în speță pârâta este chemată să achite despăgubirile decurgând dintr-o faptă ilicită a reclamantului, reprezentată de accidentul de circulație produs din vina sa, termenul de prescripție este cel general, de 3 ani, socotit de la data la care hotărârea penală a devenit definitivă, adică de la data de 12.03.2012(f. 28 dos. judecătorie). În consecință, această excepție va fi respinsă ca neîntemeiată.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului de a solicita obligarea pârâtei să achite despăgubirile către partea civilă Treutsch este, de asemenea, neîntemeiată, pentru aceleași considerente, respectiv ale existenței răspunderii civile delictuale a reclamantului, care a săvârșit o faptă ilicită, producând accidentul de circulație, răspunderea sa fiind stabilită definitiv prin hotărârile penale. Astfel, potrivit art. 49 al.1 din L. 136/1995 asiguratorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații săi răspund față de terțe persoane păgubite prin accident. Apoi, prin nici una din hotărârile penale(fond, apel, recurs) nu s-a stabilit că societatea de asigurări are calitatea de asigurator doar pentru unele din părțile civile, și mai puțin pentru Treutsch Rolf, proprietarul autoturismului condus de reclamantul vinovat de producerea accidentului, concluzia fiind aceea că pârâta a avut calitatea de asigurator raportat la toate părțile civile. În consecință, și această excepție va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fond, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de_ euro, 450 lei despăgubiri și 1000 lei cheltuieli de judecată, este neîntemeiată pentru că potrivit art. 22 pct. 8 din Ordinul CSA nr. 3108/2004 asiguratorii RCA nu acordă despăgubiri pentru sumele pe care conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului este obligat să le plătească proprietarului, pentru distrugerea autovehiculului pe care l-a condus și care a provocat accidentul. În consecință, pârâta nu va fi obligată la plata acestor sume.
3. În ce privește partea civilă R. C., acestuia pârâta i-a plătit suma de 100.000 lei, aceasta fiind limita maximă pe care asiguratorul este obligat să o plătească în situația dată.
Astfel, din hotărârile penale rezultă că accidentul produs din culpa reclamantului, s-a soldat cu trei victime, respectiv R. C., M. Arseania C. și Mantsch Johann, care ulterior a decedat. De asemenea, rezultă că a fost avariat autoturismul proprietatea numitului Treutsch Rolf, condus de către inculpatul reclamant L. N., și autoturismul proprietatea lui M. T., condus de M. Arsenia C..
Potrivit art. 7 lit. b) din ordinul CSA 3108/2004 „În unul și același accident produs pe teritoriul României, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asigurătorul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în limitele de despăgubire valabile la data accidentului(…)Pentru anul 2005, respectiv anul 2006, limitele de despăgubire sunt cele prevăzute în anexa nr. 3.”, iar în anexa 3 se prevede că pentru anul 2005 „Limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2005 sunt următoarele:
a) de la 1.000.000 lei(100 lei) până la maximum 3._ lei(300.000 lei), indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei(100 lei);
b) până la 1._ lei(100.000 lei) pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 5._ lei(500.000 lei), indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.”
De precizat este faptul că sumele sunt exprimate în lei vechi, pentru că la data emiterii ordinului nu era denominată moneda națională.
Raportat la aceste dispoziții legale, asiguratorul, în speță, pârâta, nu putea acorda despăgubiri mai mari de 100.000 lei unei părți civile, chiar dacă suma totală cuvenită cu titlu de despăgubire pentru toate părțile civile nu ar depăși limita maximă prevăzută de ordin.
Cum pârâta a făcut dovada că a achitat suma de 100.000 lei către partea civilă R. C.(f. 39-41), diferența urmează să fie achitată de reclamant. De altfel, acesta s-a angajat să plătească această diferență(f. 42 dos. judecătorie).
În consecință, nici pentru această parte civilă pârâta nu mai poate fi obligată la plata de despăgubiri.
4., 5., Părților civile M. Arsenia și M. T. pârâta le-a achitat despăgubirile(f. 44, 45, 46), în sumă de 49.500 lei pentru M. Arsenia și 12.000 lei către M. T., astfel că cererea reclamantului este lipsită de obiect.
Având în vedere că L. 136/1995 și ordinul CSA 1308/2004 nu prevăd expres dacă asiguratorul de răspundere civilă(RCA) acoperă și cheltuielile de spitalizare, apreciem că astfel de cheltuieli urmează a fi plătite de asigurator dacă au fost suportate pentru persoanele vătămate prin accident, pentru care asiguratorul face astfel de plăți în temeiul legii.
Ca urmare, cu privire la cheltuielile de spitalizare solicitate reținem următoarele:
6. Nu rezultă din acte pentru care dintre persoanele implicate în accident au fost efectuate cheltuielile de 1116,45 lei de către partea civilă Spitalul Județean Hunedoara, iar dacă ar fi fost cheltuieli cu spitalizarea reclamantului L. N., cel vinovat de producerea accidentului, asiguratorul RCA nu acoperă și această despăgubire, astfel că cererea reclamantul este neîntemeiată.
7.Părții civile Serviciul de Ambulanță Hunedoara pârâta i-a achitat suma 904.07 lei(f. 38), cererea fiind fără obiect.
8. Spitalul Clinic Județean Cluj a efectuat cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate M. Arsenia în val. de 884,086 lei, astfel că, nefiind depășită limita maximă de 100.000 lei pentru această persoană vătămată, urmează ca această cheltuială să fie plătită de pârâtă.
9. Cheltuielile la care a fost obligat pârâtul către Spitalul Județean de Urgență A., de 404,86 lei, nu s-a dovedit pentru care dintre persoanele vătămate au fost efectuate astfel că pârâta nu poate fi obligată la plata acestora.
10. S-a reținut în procesul penal, respectiv în dec.penală nr. 102/A/2011(f. 17 dos. judecătorie) că victima Mantsch Johann a fost transportat la Spitalul municipal Timișoara – secția chirurgie, unde a stat internat până la data de 29.07.2005, când a fost transferat cu avionul în Germania, unde a și decedat. Ca urmare, cheltuielile de spitalizare efectuate de această parte civilă urmează a fi plătite de pârâtă, având în vedere că nu s-a depășit limita maximă de 100.000 lei, suma plătită deja de pârâtă fiind e 67.264,4 lei.
11. În ce privește cheltuielile de spitalizare acordate părții civile Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. O. F.”, din actele dosarului a rezultat că acestea au fost efectuate pentru partea civilă R. C.(f. 43 dos. judecătorie), pentru care pârâta a achitat suma maximă de 100.000 lei, motiv pentru care suma de_,07 lei va trebui să fie achitată de reclamant.
Față de toate aceste împrejurări, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta, urmând a fi obligată aceasta să plătească suma de 884,40 lei către Spitalul Clinic Județean de urgență Cluj și suma de 911,49 lei către Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara.
Reprezentanta reclamantului a arătat că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul L. N. în contradictoriu cu pârâtul S.C. A. Ț. S.A și în consecință:
Obligă pârâta să plătească următoarele sume, în calitatea de asigurator de răspundere civilă:
-884,40 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj și
-911,49 lei către Spitalul Clinic Municipal de Urgență Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Sibiu.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2015
Președinte, D. T. L. |
Grefier, F. O. -plecată în CO Potrivit cf. art. 426 alin. 4 NCpc Semnează Grefier Șef Secția I-a civilă A. B. |
Red.D.T.L.
tehnored. F.O.
6 ex./20.07.2015
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 1574/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 189/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
