Validare poprire. Decizia nr. 54/2015. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2015 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 5979/306/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 54/2015
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. T. L.
Judecător G. C.
Grefier F. O.
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe apelanta R. M. –NELUȚU și pe intimat ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, intimat DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6- TREZORERIA STATULUI SECTOR 6, apel împotriva s.c. nr. 4499/2014 a Judecătoriei Sibiu, având ca obiect validare poprire
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelant av. N. S., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul apelantului depun la dosar înscrisuri și concluzii scrise .
La întrebarea instanței, reprezentantul apelantului învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, modificare sentinței în sensul admiterii cererii de validare a popririi, pentru motivele invocate în scris. Concluzionând susține că în speță procedura executării silite a fost demarată anterior adoptării OUG 8/2014 iar prevederile art. XV alin.17 din această ordonanță nu sunt incidente în prezenta cauză. Cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față reține următoarele:
Prin sent. civ. nr. 4499/2014 a Judecatoriei Sibiu a fost respinsă cererea de validare a popririi formulată de creditorul R. M. NELUȚU în contradictoriu cu debitorul ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, Sector 6 și terțul poprit TREZORERIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI, cu sediul în București, Calea Giulești, nr. 3, Sector 6.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1362/CA/12.04.2013 a Tribunalului Sibiu debitorul Administrația F. pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice a Mun. Sibiu au fost obligați față de creditor la plata sumei de 4178 lei, cu titlu de taxă de poluare, și a dobânzii legale aferentă acestei sume până la restituirea efectivă, precum și la plata sumei de 842 lei cheltuieli de judecata.
În urma cererii de executare silită formulată de către creditor s-a format dosarul execuțional nr. 73/2014 de către executorul judecătoresc M. R. A. și după încuviințarea executării silite, la data de 20.02.2014 s-a emis de către B. M. R. A. adresa de înființare a popririi pentru suma totală de 7549,72 lei.
Potrivit art. 789 C.p.c. „Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Instanța îi va cita pe creditorul urmăritor și pe cei intervenienți, dacă este cazul, precum și pe debitorul și terțul poprit și, la termenul fixat pentru judecarea cererii de validare, va putea dispune administrarea oricărei probe necesare soluționării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanța de validare, terțul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepțiile și mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului, în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi.
Dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terțul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi”.
După ce executarea silită a fost încuviințată de către instanța de judecată la data de 12.02.2014 a fost publicata OUG nr. 8/2014 care prin art. XV instituie măsuri pentru plata eșalonata a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei auto.
Din interpretarea art. XV alin 1-7, lege de imediată aplicabilitate, rezultă ca nici un contribuabil care a plătit inițial taxa de poluare și care a obținut un titlu executoriu pentru recuperarea creanței de la Ministerul Mediului, nu poate obține prin procedura executării silite, plata integrala a debitului. Aceasta întrucât alin. 1 prevede o eșalonare a taxelor auto pe o perioada de 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Aceste dispoziții ale dreptului intern reglementate în materia executării creanțelor împotriva statului nu sunt contrare dispozițiilor din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Articolul 6 al Convenției garantează oricărei persoane dreptul ca o instanța să judece orice contestație privind drepturile si obligațiile sale cu caracter civil. D. fiind faptul ca executarea silita constituie o parte integranta a unui proces civil, art. 6 protejează și dreptul de acces la executarea silita (M. si D. c. României, cererea_/00).
Instanța europeana recunoaște că statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar sa răspundă exigentelor art. 6 (cauza Ashingdane c. Regatului Unit, 28 mai 1985), atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Limitarea dreptului de acces la instanța este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Prin norma de drept internă nu se aduce atingere dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general.
Fiind în prezența unei eșalonări a plății debitelor stabilită de guvern pe parcursul executării silite există astfel o imposibilitate a validării popririi, ocazie cu care instanța va respinge cererea formulată de către creditorul R. M. NELUȚU.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel creditorul R. M. NELUȚU solicitând schimbarea ei în sensul admiterii cererii de validare a popririi.
În motivarea apelului arată în esență că potrivit art. XV din OUG nr. 8/2014 au fost eșalonate la plată doar sumele aferente titlurilor executorii pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, or în speță executarea silită a fost începută înainte de apariția ordonanței menționate.Mai arată că prin eșalonarea plății sumelor respective, așa cum s-a stabilit prin practica CEDO, se încalcă dreptul de acces la justitie.
Apelul este neîntemeiat
Creditorul apelant face o analiză incorectă a dispoziției alin.7 al art.XV din OUG 8/2014 atunci când ajunge la concluzia că eșalonarea dispusă nu este aplicabilă executărilor silite demarate înainte de . OUG nr. 8/2014. Textul alin. 7 nu poate fi rupt de celelalte dispoziții ale articolului din care face parte. Analiza sistematică și logică a art.XV din OUG 8/2014 duce la concluzia că sunt supuse eșalonării toate sumele prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015. A.. 1 al articolului menționat arată expres acest fapt fără a face nici un fel de distincție în raport de cele care au fost și cele care nu au fost puse în executare, iar alin. 4 arată că toate executările bazate pe acest gen de titluri se suspendă. Interpretarea alin. 7 prin prisma întreg articolului XV nu poate fi decât în sensul că eșalonarea și suspendarea se aplică inclusiv în situația în care este vorba de plăti restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, iar nu în sensul că ordonanța nu se aplică executărilor începute înainte de apariția ei.
În ceea ce privește încălcarea art 6 din CEDO, respectiv dreptul de acces la justiție, în mod corect a reținut prima instanță că deși articolul 6 al Convenției garantează și dreptul de acces la executarea silita, statele au o mare libertate în alegerea mijloacelor proprii pentru a permite sistemului lor judiciar sa răspundă exigentelor art. 6, atâta vreme cât limitările impuse nu ating chiar substanța dreptului. Într-adevăr chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că limitarea dreptului de acces la instanța este permisă dacă are un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat. În speță limitarea nu aduce atingere dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, deoarece alineatul 2 al articolului conferă dreptul statului de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general, iar măsura esalonării este dictată de situația economică dificilă a țării combinată cu numărul mare de cereri de rambursare a taxei percepute, ce ar putea genera o perturbare gravă a echilibrului economic.
Față de cele de mai sus, se constată că respingerea cererii de încuviințare a executării s-a făcut în mod legal, astfel că în baza art.480 Cod proc.civ. și a dispozițiilor legale deja menționate, apelul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de creditorul R. M. –Neluțu împotriva sentinței civile nr.4499/2014 a Judecătoriei Sibiu, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.01.2015
Președinte Judecător
D. T. L. G. Comănita
pl.din instanță semn.cf.art.426 al. 4 N.C.
Președinte
D. T. L.
Grefier
F. O.
red.Gh.C.23.02.2015
j.f.B.M.L.
teh.FO 24.02.2015
5 ex.
| ← Legea 112/1995. Decizia nr. 7/2015. Tribunalul SIBIU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul SIBIU → |
|---|
